Anulare act. Sentința nr. 30/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 30/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 12697/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 30.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte: B. I.
Grefier: M. P.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de reclamanta F. M., în contradictoriu cu pârâta A. DE P. D. B. NR 5 ., având ca obiect anulare act.
Dezbaterile asupra cererii au avut loca in ședința publica de la data de 23.09.2015 fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 396 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 30.09.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 sub nr._, în data de 16.04.2014, reclamanta F. M. a chemat-o în judecată pe pârâta Asociația de proprietari D. B. nr. 5 Scara 1 și 2, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea contractului de închiriere nr. 239/30.08.2012 cu privire la care consimțământul reclamantei a fost viciat prin dol; obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.400 lei, reprezentând chirie și garanție pentru perioada 01.09._13 în baza contractului de închiriere nr. 239/30.08.2012; obligarea pârâtei la plata sumei de 80,20 lei reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 1.400 lei calculată pentru perioada 01.09._14; obligarea pârâtei la plata sumei de 6.000 lei reprezentând daune morale, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că între părți s-a încheiat contractul de închiriere sus menționat, în baza căruia, reclamantei i s-a închiriat de către pârâtă, în calitate de proprietar imobilul situat în București, ..5, mansardă, sector 3, în schimbul unei chirii lunare de 350 lei, pe o durată de 1 an, începând cu data de 01.09.2012. reclamanta a precizat ca are o situație specială-locuind timp de 30 de ani într-o locuință ce a fost revendicată, fiind un caz social, persoană în vârstă, cu multiple afecțiuni, cu venituri foarte mici care nu îi permit închirierea unei locuințe de pe piața imobiliară.
Reclamanta a mai precizat că ca pârâta a profitat sa starea sa de nevoie, prezentându-i o situație care nu corespunde adevărului, începând cu descrierea imobilului și până la îndeplinirea obligațiilor. În continuare, s-a arătat că, deși reclamanta a făcut eforturi pentru a achita corespunzător datoriile, la data de 21.02.2013 reprezentanții pârâtei au debranșat imobilul de la curentul electric, pe motiv ca nu a achitat chiria și nici consumul de energie electrică. Ca urmare a unui control efectuat de ENEL, reclamanta a aflat că a fost branșată ilegal la lift, ulterior acestui moment fiind făcute mai multe demersuri la diverse instituții, ocazie cu care a aflat că pârâta nu este proprietarul imobilului închiriat, proprietar fiind AFI, care i-a întocmit o fișă de calcul, astfel că din luna octombrie 2013 situația locativă este legală.
S-a apreciat ca situația de fapt denotă reaua credință a pârâtei, care i-a ascuns adevărata situație juridică a imobilului, care era branșat ilegal la curent electric și care a culminat cu debranșarea sa.
Reclamanta a mai arătat că a datorită debranșării a îndurat un frig inimaginabil, energia electrică fiind singura sursă de a produce apă caldă și căldură, fiind astfel umilită deoarece nu a avut posibilitatea de a-și asigura o minimă igienă.
S-a apreciat de asemenea, că actul încheiat- contractul de închiriere – este lovit de nulitate relativă, consimțământul fiind viciat prin dol, pârâta încasând o chirie pe care nu o datora și procedând astfel la o îmbogățire fără justă cauză. Întreaga situație a fost de natură să o prejudicieze pe reclamantă, printr-o gravă atingere adusă onoarei și demnității sale.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1270, 1246, 1251, 1214, 1254, 1345, 1349, 1255, 1357, 1345, 1777, 2517, 2529 n.c.civ., OG 13/2011.
În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu și martori.
Prin întâmpinarea, pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale, a lipsei calității procesuale active și pasive, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În apărare, s-a precizat ca actul încheiat între părți și a cărei anulare se solicită a încetat la data de 01.09.2013, prin ajungerea la termen. Pârâta a prezentat situația de fapt și împrejurările în care a fost încheiat contractul, reclamanta insistând de nenumărate ori pe lângă administrator pentru perfectarea actului, aceasta fiind cea care a propus nivelul chiriei și care cunoștea starea locuinței, astfel că susținerile reclamantei în sensul ca s – a profitat de starea sunt nereale. Pârâta a prezentat situația juridică a imobilului apreciind ca reaua sa credință nu poate fi reținută, contractul de locațiune fiind valabil și neviciat, iar intenția sa nu a fost nicidecum cauzarea vreunei daune sau vreunui prejudiciu, ci, dimpotrivă, la insistențele reclamantei, pârâta a cedat folosința imobilului. Astfel, nefiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, s-a solicitat respingerea pretențiilor.
În apărare s-au solicitat probele cu înscrisuri ,martori și interogatoriu.
În drept au fost invocate prevederile art. 205, 245, 249, 452 c.p.civ, 1321, 1350, 1353, 1354, 1385, 1522, 1530 c.civ.
În cauză au fost încuviințate probele cu înscrisuri, interogatoriu și martori, fiind audiat la propunerea reclamantei martorul Iasoboaia L..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În privința excepțiilor invocate, prin raportare la prevederile art. 248 c.p.civ, instanța reține caracterul lor netemeinic, apreciind că reclamanta a justificat atât legitimarea sa procesual activă, cât și pasivă, din perspectiva calității pe care părțile le-au avut la încheierea contractului de închiriere. Existența sau nu a raportului juridic contestat, reprezintă o chestiune care vizează fondul cauzei.
În ceea ce privește fondul cauzei, se reține că între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 239/30.08.2012 prin care reclamantei i s-a închiriat de către pârâtă, imobilul situat în București, ..5, mansardă, sector 3, în schimbul unei chirii lunare de 350 lei, pe o durată de 1 an, începând cu data de 01.09.2012.
Prin primul petit al cererii de față reclamanta a contestat valabilitatea actului, apreciind ca este lovit de nulitate relativă, ca urmare a vicierii consimțământului prin dol.
Luând în considerare atât susținerile reclamantei cât și apărările pârâtei, instanța apreciază ca probatoriul administrat nu este de natură să confirme susținerile reclamantei.
Astfel, instanța are în vedere, în acord cu prevederile art. 1777 c.civ., pe de o parte ca natura actului încheiat –contract de închiriere- nu presupune, ca și condiție de validitate, calitatea de proprietar a locatorului, întrucât contractul are ca obiect doar cedarea folosinței. Așadar, câtă vreme imobilul s-a aflat în administrarea/detenția pârâtei, iar în speță nu s-a probat că folosința cedată fusese dobândită în mod fraudulos, nu se poate reține lipsa de valabilitate a contractului pe acest aspect.
Pe de altă parte, se are în vedere faptul că actul juridic supus analizei și-a încetat efectele la data de 01.09.2013, prin ajungerea la termen.
În plus, istanta retine că în aplicarea dispozitiilor art. 1214 Nc.civ. „consimțământul este viciat prin dol atunci când partea s-a aflat într-o eroare provocată de manoperele frauduloase ale celeilalte părți ori când aceasta din urmă a omis, în mod fraudulos, să îl informeze pe contractant asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie.”
De asemenea pentru a determina nulitatea actului, este necesar ca aceste vicii de consimțământ să existe la momentul încheierii actului a cărui valabilitate se contestă.
În speță, prin probatoriul administrat, instanta apreciază că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor legale sus mentionate, pentru a putea aprecia ca la momentul încheierii contractului de închiriere consimtământul reclamantei a fost viciat prin dol.
Astfel, pentru dovedirea împrejurărilor în care părțile au încheiat contractul de închiriere, în cauza a fost încuviințată proba testimoniala, iar martorul audiat la propunerea reclamantei nu a confirmat prin declarația sa susținerile reclamantei, declarând că relațiile dintre părți au fost bune la început, însă acestea s-au deteriorat ulterior pe fondul situației create de sistarea energiei electrice. Or, această declarație,
coroborată cu răspunsul reclamantei la interogatoriu prin care a recunoscut că vizionat spațiul locativ anterior semnării contractului și că nu a pretins verificarea actelor, dar și cu împrejurările de fapt care au adus părțile într-o relație contractuală, conduc, contrar opiniei reclamantei, la concluzia că pârâta a acționat cu bună credință la momentul încheierii actului, lipsa de diligență a reclamantei în a analiza în mod temeinic situația juridică a imobilului nefiind imputabilă pârâtei.
Nefiind supus nici unei cauze de nulitate, pretențiile constând în restituirea prestațiilor la care actul a dat naștere sunt lipsite de temei.
În ceea ce privește situația locativă postcontractuală, în mod similar, instanța constată că, deși reclamanta avea la îndemână, pe întreaga perioadă a derulării raporturilor contractuale, instrumente legale de natură să asigure folosința corespunzătoare a imobilului sau desființarea actului, aceasta a rămas în pasivitate, prin urmare, conform principiului potrivit căruia nimeni nu își poate invoca propria culpă pentru a obține protecția legii, reclamanta nu se poate prevala de prejudiciul generat de o astfel de situație, neputând fi reținută vinovăția pârâtei în sensul prevăzut de art. 1349 și urm.c.civ.
Prin urmare, de vreme ce prin probatoriul administrat nu s-a dovedit în nici un fel că pârâta ar fi profitat de starea reclamantei ( chiar reclamanta recunoscând prin răspunsul la întrebarea 1 din interogatoriu că nici unul din membrii asociației nu cunoștea starea sa socială) si ar fi determinat-o prin mijloace viclene, de natura celor expuse prin cererea de chemare în judecata, anterior sau concomitent, să perfecteze actul, ci, reclamanta a fost cea care a manifestat interes în acest sens, data fiind situatia sa personala, față de considerentele expuse si de probele administrate, instanta va respinge cererea ca neîntemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge excepțiile ca neîntemeiate.
Respinge cererea formulată de reclamanta F. M., cu domiciliul ales la SCPA M. & Asociații, în București, ., sector 2, CNP_, în contradictoriu cu pârâta A. DE P. D. B. NR 5 ., cu sediul în București, sector 3, .. 5, C._, ca neîntemeiată .
Cu apel care se depune la Judecătoria Sectorului 3, în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.09.2015 .
Președinte, Grefier,
B. I. M. P.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 30/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 28/2015. Judecătoria... → |
|---|
