Plângere contravenţională. Sentința nr. 05/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 05/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 05-10-2015 în dosarul nr. 13016/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINTA CIVILA NR._
Ședința publică din data de 05.10.2015
Instanța de judecată constituită din:
Președinte: A. P.
Grefier: A. L.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul T. M. D. împotriva intimatei D. B. RUTIERA.
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare, la ordine, au lipsit părțile.
Instanța, în temeiul art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor, lasă dosarul la a doua strigare.
La a doua strigare, la apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare fiind legal îndeplinită, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței stadiul în care s-a aflat dosarul, se învederează totodată și faptul că, prin Serviciul registratură s-a depus la dosar Note scrise de către reclamantă, în urma verificărilor efectuate în sistemul informatizat Ecris s-a constatat că, nu mai există înregistrat pe rolul acestei instanțe un alt dosar având același obiect și privind aceleași părți, după care:
În conformitate cu dispozițiile art. 131 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța își verifică din oficiu competența și în temeiul art. 32 din O.G. nr. 2/2001 constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză și estimează durata cercetării procesului la un termen de judecată.
În temeiul art. 258 raportat la art. 255 NCPC și 237 pct. 7 NCPC, instanța încuviințează proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, apreciind că este admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului și respinge proba cu interogatoriul intimatei solicitată de petent, ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.02.2015 sub nr._ petentul T. M. D. a solicitat admiterea plângerii, anularea procesului verbal . nr._/19.02.2015, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii cu avertismentul.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că au fost încălcate dispozițiile art. 16 alin 1 și art. 16 alin 7 din OG nr. 2/2001 și că nu a săvârșit fapta reținută în procesul verbal.
A mai învederat că în data de 19.02.2015 în jurul orei 18 a circulat cu autoturismul cu număr de înmatriculareIF-01-RYG în zona magazinului Mall V. fiind oprit de un agent de poliție care i-a adus la cunoștință că motivul opririi este faptul că nu poartă centura solicitându-i și actele la control. Petentul a arătat că, a prezentat autorizația taxi în copie, menționând că originalul se găsește la societatea angajatoare, însă agentul constatator a emis procesul verbal contestat.
A mai arătat că agentul constatator nu i-a adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, acesta completând el însuși la rubrica alte mențiuni niște mențiuni indescifrabile.
A mai arat că sarcina probațiunii incumbă părții care a aplicat sancțiunea contravențională, contravenientul bucurându-se de prezumția de nevinovăție, care nu poate fi răsturnată în lipsa unor probe certe de vinovăție, iar mențiunile agentului constatator inserate în procesul verbal de constatare a contravenției nu constituie singure o probă, ci dimpotrivă, acestuia îi revine sarcina de a dovedi temeinicia și legalitatea procesului verbal.
A mai arătat că sancțiunea contravențională aplicată prin procesul verbal contestat nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, nefiind respectate criteriile de
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 16, art. 31-36 din OG nr. 2/2001, art. 118 din OUG nr. 195/2002, art. 5, art. 194 Cod proc civ, art. 6 CEDO.
În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul intimatei și proba testimonială neindicând însă numele martorilor deși prin adresa primită la data de 04.06.2015 i s-a pus în vedere acest fapt. ( f 14-15)
A fost achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 28.07.2015 intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată.
A arătat că la data de 19.02.2015 contravenientul a efectuat transport rutier public de persoane în regim de taxi cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe Calea V. – Complex Mall V. iar în urma controlului nu a putut prezenta autorizația nr. 4 eliberată de Primăria localității Brănești, fiind sancționat pentru încălcarea prevederilor art. 52 alin 3 lit s din Legea nr. 38/2003.
A mai învederat că fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, nefiind înregistrată pe suport magnetic, iar simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu îl exonerează de răspundere și nu înseamnă că nu a săvârșit contravenția.
În drept au fost invocate prevederile art. 15, 16 din OG nr. 2/2001, art. 52 alin 3 lit s din Legea nr. 38/2003, iar în dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisuri ( aflate la dosar).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/19.02.2015, s-a reținut în sarcina petentului că, în data de 19.02.2015, ora 18,10 în zona Calea V. – Complex Mall V. a condus autoturismul taxi cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ desfășurând activități de transport public de persoane în regim de taxi iar la controlul efectuat nu a putut prezenta autorizația taxi nr. 4 eliberată de Primăria comunei Brănești.
Fapta astfel descrisă a fost considerată contravenție potrivit dispozițiilor art. 52 alin 3 lit. s din Legea nr.38/2003 și s-a aplicat petentului amendă contravențională în cuantum de 1.000 lei conform art.55 pct. 3 lit. a din Legea nr.38/2003
Analizând cauzele de nulitate care se iau în considerare din oficiu potrivit art. 16 alin. 7 și art. 17 alin. 1 teza finală din OG nr. 2/2001, instanța constată următoarele:
Procesul verbal conține toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de textul de lege citat, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește susținerea petentului în sensul că procesul verbal este nelegal întrucât agentul constatator nu a consemnat obiecțiunile pe care dorea să le formuleze, instanța o apreciază ca neîntemeiată.
Astfel se reține că lipsa obiecțiunilor atrage, conform Deciziei nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, nulitatea relativă a actului sancționator, astfel încât sunt aplicabile prevederile art. 175 alin. 1 Cod procedură civilă, petentul trebuind să facă dovada că i s-a cauzat în acest mod o vătămare care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal.
În speță se reține că petentul nu a făcut dovada acestei vătămări și mai mult, în procesul verbal contestat la rubrica alte mențiuni agentul constatator a consemnat ^Cele menționate nu sunt corecte^, de unde rezultă faptul că petentului i s-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni
De asemenea, prin formularea prezentei plângeri contravenționale, petentul a avut posibilitatea să învedereze instanței care erau acele obiecțiuni pe care le-ar fi formulat la întocmirea procesului verbal și care ar justifica în opinia sa anularea procesului verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei actului de sancționare, instanța reține că, potrivit art. 52 alin 3 lit. s din Legea nr.38/2003, principalele obligații ale taximetriștilor sunt următoarele: să se supună controlului autorităților abilitate și să prezinte la control, în timpul activității, documentele prevăzute de prezenta lege și de legislația în vigoare.
Potrivit art. 7 alin 1 din același act normativ, transportul în regim de taxi sau transportul în regim de închiriere se execută numai de către transportatori autorizați, care dețin autorizații taxi valabile, în cazul transportului în regim de taxi, sau copii conforme valabile, în cazul transportului în regim de închiriere, eliberate în condițiile prezentei legii, pentru fiecare autovehicul utilizat. De asemenea, potrivit art. 7 alin 2 din Legea nr. 38/2003 este interzis transportul public, contra cost, de persoane cu un autoturism, fără a deține pentru acesta, după caz, autorizație taxi valabilă sau copie conformă valabilă, potrivit prevederilor alin. (1).
Se mai reține că, potrivit art. 12 alin 1 din Legea nr. 38/2003 autorizația taxi sau orice altă copie conformă a autorizației de transport se găsește obligatoriu la bordul autovehiculului și este valabilă numai în prezența ecusoanelor și a următoarelor documente, după caz ( …).
Instanța mai reține că procesul verbal a fost întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări, astfel că acesta beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, ce nu este contrară jurisprudenței CEDO. În acest caz, prezumția poate fi răsturnată prin proba contrară, astfel că nu este încălcat în niciun fel dreptul contestatorului la apărare și la un proces echitabil.
De asemenea, instanța reține că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, de vreme ce în fiecare sistem de drept operează prezumții de drept sau de fapt, iar Convenția nu le interzice în principiu, atâta timp cât statele respectă cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim folosit. (Salabiaku c. Franței, Janosevic c Suediei).
Mai mult, instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ, astfel încât unele elemente ale principiului prezumției de nevinovăție nu trebuie absolutizate, existând posibilitatea funcționării și altor prezumții de drept, chiar și în favoarea organului constatator, evident cu respectarea cerinței proporționalității mijloacelor folosite cu scopul legitim urmărit.
Astfel, în măsura în care procesul verbal nu este afectat de vicii de legalitate, valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă, revenind contestatorului sarcina de a răsturna prezumția instituită în favoarea procesului verbal.
Prin urmare, nu este necesară administrarea unor probe suplimentare în dovedirea vinovăției petentului de către organul constatator, procesul verbal fiind întocmit pe baza propriilor sale constatări, ci revine contestatorului obligația de a proba o altă situație de fapt decât cea constatată personal de agentul statului.
În cauză, instanța reține că petentul nu a reușit facă dovada unei situații contrare celei constatate prin procesul verbal și mai mult, acesta nici nu a negat faptul că nu avea asupra sa autorizația taxi, arătând doar faptul că a prezentat o copie, întrucât originalul se găsea la societatea angajatoare.
Instanța constată că pentru contravenția reținută în sarcina sa, petentul a fost sancționat în baza art.55 pct. 3 lit. a din Legea nr.38/2003 cu minimul amenzii prevăzute de lege, respectiv 1.000 lei .
Potrivit art. 21 alin.3 OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Examinând sancțiunea amenzii aplicată petentului prin procesul verbal contestat raportat la dispozițiile legale mai sus menționate, instanța reține că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social ridicat pe care îl prezintă contravențiile de natura celei deduse judecății, reflectat de legiuitor chiar prin stabilirea cuantumului sancțiunii aplicabile.
Instanța mai reține că, în cauză petentului i s-a aplicat amenda minimă prevăzuta de lege, agentul constatator procedând la o corectă individualizare a acesteia.
Având în vedere toate aceste elemente instanța apreciază că sancțiunea aplicată petentului, nu este doar legală ci și temeinic dispusă și, având în vedere scopul actului normativ, acela de a reglementa autorizarea, organizarea și atribuirea gestiunii efectuării serviciilor de transport în regim de taxi, o sancțiune precum avertismentul ar lipsi de conținut articolele de lege care reglementează abaterile de la autorizația pentru efectuarea transportului în regim de taxi, motiv pentru care nu se impune reindividualizarea sancțiunii.
Date fiind considerentele expuse mai sus, văzând și prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța urmează respinge plângerea ca neîntemeiată și a menține procesul verbal de contravenție ca temeinic și legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul T. M. D.,CNP:_, București, ., sector 2, în contradictoriu cu intimata D. B. RUTIERA, cu sediul în București, .. 9-15, sector 3.
Menține procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/19.02.2015 ca legal și temeinic.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. P. A. L.
Red. Jud. A.P..
Thred. A.P./4 ex.
20.11.2015
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 05/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 05/2015.... → |
|---|
