Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 10-09-2015, Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 11359/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 3 BUCUREȘTI
Secția Civilă
SENTINȚĂ CIVILĂ NR._
Ședința din Camera de Consiliu din 10.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte: D. A.
Grefier: C. N.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de reclamanta C. NATIONALĂ AEROPORTURI BUCUREȘTI SA, in contradictoriu cu pârâtul T. L. C., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de Consiliu nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța dispune repunerea pe rol a cauzei în condițiile îndeplinirii de către reclamantă a obligațiilor legale. Ia act că reclamanta își întemeiază cererea pe răspundere contractuală. În condițiile art. 255 coroborat cu art. 258 Noul C.pr.civ., instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată sub numărul de mai sus, reclamanta C. Natională Aeroporturi București SA a chemat în judecată pe pârâtul T. L. C., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 500 de lei reprezentând debit principal, precum și la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul a accesat la data de 25.03.2011, cu autoturismul parcarea Companiei Naționale a Aeroportului International Henri C. - Bucuresti, moment in care i s-a eliberat un jeton de parcare. La momentul părăsirii parcării, având in vedere ca pârâtul nu a folosit echipamentele din parcare in conformitate cu destinația lor si cu instrucțiunile tipărite pe acestea, a avariat echipamente tip bariera producand prejudiciul pretins.
Pentru acest prejudiciu, societatea reclamantă a emis factura fiscală . nr. 158/25.03.2011, in valoare de 171.06 RON, comunicată prin posta către pârât. Conform facturii fiscale pârâtul urma sa achite suma de 171.06 de ron in termen de 30 zile.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea cererii, constatând creanța ca fiind certă, lichidă si exigibilă, iar în consecință, să obligați pârâtul la plata sumei de 171.06 ron, precum si la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 6 pct. III 3, din Statutul din_ al Companiei Naționale "Aeroportul International Bucuresti-Otopeni" - S.A. si conform Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 12/30.11.2005, propriul Regulament de parcare, dispozitiie art. 969 Vechiul Cod Civil, 1025 si urm. Cod procedura civila, precum și o . hotărâri ale instanțelor din România in cauze având același obiect.
Prin încheierea de ședință din 20.11.2014, având în vedere că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile legale aduse la cunoștință prin încheierea din data de 25.09.2014, instanța, în temeiul art. 242 NCPC, a suspendat prezenta cauză (f. 43)..
La data de 10.06.2015, reclamanta a depus note scrise – cerere precizatoare (f. 50). A precizat temeiul de drept al cererii, ca fiind: dispozițiile art. 6 pct. III 3, din Statutul din_ al Companiei Naționale "Aeroportul International Bucuresti-Otopeni" - S.A. asa cum acestea au fost transpuse in art. 6 alin (4) pct. IV lit. c) din Actul constitutiv al CN Aeroporturi București SA anexa la HG 1208/2009 privind infiintarea CN Aeroporturi București SA si conform Hotărârii Consiliului de Administrație nr.12/30.11.2005, propriul Regulament de parcare; dispozitiie art. 969 Vechiul Cod Civil; art. 1025 si urm. Cod procedura civila.
În ceea ce privește depunerea contractului aferent art. 969 C. civ., a arătat ca accesul in incinta parcării ca urmare a acceptării condițiilor afișate, reprezintă aderarea de către persoanele ce accesează parcarea publica, la regulile aplicabile in interiorul acesteia, reguli care acoperă nu numai situațiile de pierdere a jetoanelor, ci si de furt, deteriorare repere de parcare/bariere, nerespectarea marcajelor etc. Asfel, sunt intrunite condițiile necesare existentei unui contract de adeziune pentru a cărui valabilitate nu este necesara forma scrisa.
A susținut că în Regulamentul de utilizare a Parcării Publice, afișat atat anterior accesării parcării, cat si in punctele de acces, vizibile persoanelor ce accesează parcarea (atasat la cererea de chemare in judecata si aflat la acest moment la dosarul cauzei), la punctul 15 se prevede: în situația în care un utilizator al parcărilor provoacă daune materiale A.I.H.C.B. (deteriorări de echipamente, distrugeri, descompletări, poluări etc), contravaloarea materialelor, a echipamentelor și a manoperei necesare restabilirii situației inițiale va fî recuperată de la acesta pe baza unui deviz de lucrări.
În ceea ce privește modul de evaluare al prejudiciului, a arătat ca, tot in temeiul dispozițiilor invocate, acesta (modul de evaluare) a fost adus la cunoștința paratului prin adresa DO 1523/25.03.2011.
Debitorul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu a solicitat dezbateri contradictorii.
La termenul de azi, cauza a fost repusă pe rol.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând cererea, prin prisma precizărilor depuse de reclamantă, instanța reține în primul rând că, potrivit art. 102 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa, respectiv că, potrivit art. 103 din Legea nr. 71/2011, obligațiile născute din fapte juridice extracontractuale (licite sau ilicite) sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii sau, după caz, a săvârșirii lor.
Pentru aceste motive, fața de data evenimentului pe care reclamanta își întemeiază cererea (25.03.2011 – f. 9) instanța va analiza prezenta cerere prin prisma dispozițiilor legale ale Codului civil 1864, formă invocată, de altfel, și de reclamantă și în cererea sa inițială și în cererea precizatoare, și reține că:
Potrivit art. 969 Cod civil, invocat expres de reclamantă în susținerea cererii sale, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la despăgubire. Din acest text de lege rezultă că condiția premise pentru angajarea răspunderii contractuale a unei persoane este existența unui contract.
Dar, în cauză, reclamanta nu a făcut dovada existenței vreunui contract încheiat cu pârâtul care să aibă ca obiect asumarea de către acesta a obligației de plată a despăgubirilor pentru daunele cauzate echipamentelor din incinta aeroportului. De altfel, din chiar întreaga prezentare a situației de fapt din chiar cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă rezultă că de fapt temeiul care putea sta la baza prezentei acțiuni era răspunderea delictuală pe art. 998 – 999 Cod civil, nu răspunderea contractuală pe art. 969 Cod civil, reclamanta însăși arătând că pretinsul prejudiciu i-a fost cauzat în condițiile în care pârâtul nu a folosit echipamentele din parcare conform cu destinația lor și cu instrucțiunile tipărite pe acestea și a avariat echipamentele tip barieră (f. 9), respectiv, conform propriei adrese SP/369/25.03.2010 (f. 13), că pârâtul a efectuat manevra de mers înapoi fără a se fi asigurat, ceea ce a avariat sistemul de fixare a barierei – ecluză instalate pe fluxul de ..
Art. 15 din Regulamentul de utlizare a parcării aeroportului nu este, prin el însuși, un temei pentru admiterea prezentei acțiuni și, cu atât mai puțin, un act care să facă dovada existenței unui contract între părți și, implicit a unei răspunderi contractuale. Odată apelat la serviciile de parcare ale aeroportului, orice client își asumă într-adevăr toate obligațiile aferente, inclusiv cele care rezultă din acest Regulament. Dar art. 15 din Regulament invocat de reclamantă ca temei prevede clar că “în situația în care un utilizator al parcărilor provoacă daune materiale AIHVB (…) contravaloarea materialelor, a echipamentelor și a manoperei necesare restabilirii situației anterioare inițiale va fi recuperate de la (utilizator) pe baza unui deviz de lucrări”, Astfel acest articol nu face decât să reia principiul răspunderii delictuale, clasice, din lege, și nu să consacre o răspundere contractuală între părți, iar acceptarea Regulamentului de către utilizatorii parcării aeroportului nu determină angajarea răspunderii lor contractuale pentru avarierea echipamentelor din parcare, ci tot angajarea răspunderii lor delictuale.
Mai mult, reclamanta nu a făcut dovada existenței unui deviz de lucrări, act pe care ea însăși prin Regulamentul adoptat l-a inclus ca și condiție pentru recuperarea prejudiciilor create prin avariere.
Art. 6 III 3 din Statutul reclamantei prevede obiectul de activitate al reclamantei și nu o obligație în sarcina celui care ar aduce prejudicii reclamantei prin deteriorarea echipamentelor din parcare.
Hotărârea Consiliului de ADministrație 12/2005 invocată ca și temei și in cererea initială și în cererea precizatoare nu poate fi considerată temei pentru admiterea prezentei acțiuni atâta timp cât această Hotărâre vizează obligativitatea plății unei sume de 500 de lei pentru pierderea sau deteriorarea tichetului de parcare și a jetonului de parcare (f. 14), situație premisă care, evident, nu are legătură cu situația de fapt pretinsă de reclamantă în propria cerere.
Tocmai date fiind și contradicțiile dintre temeiurile de fapt și temeiurile de drept din cererea reclamantei; dintre temeiurile de fapt și actele anexate, din care aproape 90% vizează de fapt plata suprataxei de 500 de lei pentru pierderea/ deteriorarea jetonului de parcare, nu plata despăgubirilor pentru avariile aduse echipamentelor din parcare; instanța i-a și pus în vedere reclamantei să precizeze temeiul de drept, să depună pretinsul contract care ar trebui să stea la baza răspunderii contractuale invocate și a acordat reclamantei și termen în acest sens (f. 37), iar reclamanta a fost cea care, prin precizarea depusă la dosar, a arătat că își menține temeiurile din cererea initială (f. 50).
Or, conform art. 9 și 22 NCPC, deși instanța nu este legată de articolele de drept în sine invocate de un reclamant, este legată de temeiurile de drept, ca situați de fapt calificate juridic și nu are dreptul să procedeze la o schimbare a acestora din răspundere contractuală în răspundere delictuală, iar în prezenta cauză, reclamanta a fost cea care, deși și-a regularizat petitul și valoarea obiectului cererii arătând prin precizarea din 18.03.2015 că solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 171,06 lei contravaloare înlocuire-reparații repere parcare (f, 29), în loc de 500 de lei contravaloarea jeton parcare cum indicase în cererea initială (f.8), totuși tot reclamanta a indicat și a detaliat în precizarea depusă la data de 10.06.2015 temeiul de drept al cererii ca fiind răspunderea contractuală (f. 50).
Pentru aceste motive, având în vedere că nu se poate vorbi despre o obligație contractuală asumată de pârât pentru plata despăgubirilor pentru pretinsa avariere a echipamentului de parcare urmare a efectuării manevrei de mers cu spatele fără asigurare, ci situația premisă a unei eventuale răspunderi delictuale, instanța va respinge cererea astfel cum a fost motivată în fapt raportat la motivarea în drept a reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta C. N. AEROPORTURI BUCURESTI SA, J_, CUI RO_, cu sediul ales la Cabinet De Avocat A.C.P. în sector 2, București, . în contradictoriu cu pârâtul T. L. C. (CNP_) cu domiciliul în sector 3, București, . nr. 3, ca neîntemeiată.
Cu apel in 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria sector 3 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.09.2015.
Președinte, Grefier,
D. A. C. N.
DA/CN/4ex/28.09.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 19/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 13/2015. Judecătoria... → |
|---|
