Contestaţie la executare. Sentința nr. 1854/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1854/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 1854/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1854
Ședința publică din data de 13.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte – A. C. T.
Grefier – D. Ș.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de contestatorul M. B. PRIN PRIMARUL GENERAL, în contradictoriu cu intimata A. DE P. . poprit M. F. PUBLICE ACTIVITATEA DE TREZORERIE SI contabilitate PUBLICA A MUN. B., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului cauzei, au avut loc în ședința publică de la 23.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv pentru data de 06.02.2015 și pentru astăzi, 13.02.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 Bucurști la data de 07.01.2014 sub nr._, contestatorul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL a formulat în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE P. BL.H8 . - și terțul poprit M. FINANȚELOR PUBLICE-ACTIVITATATEA DE TREZORERIE ȘI contabilitate PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI contestație la executare, prin care a solicitat anularea actelor de executare, somatie si proces verbal de cheltuieli efectuate in dosarul de executare nr. nr. 353/NCP/2013 al B. I. T. D.
În motivarea cererii, contestatorul a învederat că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar alin.2 dispune că în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, dacă legea nu prevede altfel.
Contestatorul a solicitat să se aibă în vedere că în cauză creditorul s-a adresat direct organului de executare, fără ca în prealabil să se adreseze debitorului cu o cerere.
În situația in care acesta din urmă ar fi refuzat punerea în executare a obligației stabilite prin titlu, era îndreptățit a se adresa instanței de judecată pentru valorificarea drepturilor sale.
In continuarea apararilor sale, contestatorul invoca prevederile art. 2 din O.G nr. 22/2002, „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.”
Raportat la cele menționate mai sus și la prevederile Legii nr.188/200 și ale OMJ nr.2550/2006, onorariul stabilit de executor este cel pentru notificarea și comunicarea actelor de procedură și nu cel stabilit prin raportare la creanța cu privire la care se formulează cererea de executare.
Cheltuielile de executare stabilite prin procesul-verbal încheiat, reprezentând cheltuieli executare, contestatorul le consideră exagerat de mari.
Cheltuielile dc executare silită sunt evidențiate în anexa Hotărârii nr. 2/17.02.2007 privind statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, în cazul notificării și comunicării actelor de procedură sunt între 20-400 lei, iar executorul judecătoresc modifică cheltuielile fără să precizeze modalitatea de calcul. Referitor la suma de 2000 lei reprezentând onorariul de avocat, s-a apreciat, de asemenea, că și acest cuantum este nejustificat, nesocotindu-se chiar dispozitiile art 132 si Statutul profesiei de avocat.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 274 alin. 3 C.pr.civ. judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori va considera motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari,față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Fundamentul acordării cheltuielilor de judecată, în care sunt incluse și sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezintă culpa procesuală, iar în funcție de situația concretă instanța are posibilitatea să îl oblige pe cel care a pierdut procesul să suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de partea ce a câștigat procesul, apreciind că aceasta din urma a săvârșit un abuz de drept, deci o faptă ilicită și prejudiciabilă care îi antrenează răspunderea civilă delictuală.
Din considerentele expuse și având în vedere dispozitiile legale., potrivit cu care „cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit (...)", precum și caracterul general al normei juridice înscrise în art. 274 alin. 3 C.pr.civ., se impune reducerea onorariului de avocat pentru faza de executare silită.
În drept, contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 712 si urm.C.proc.civ.
În dovedire, a solicitat încuviințare probei cu înscrisuri.
La data de 24.07.2014, intimata Asociația de proprietari . la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare, s-a arătat, în esență, că debitoarea a virat suma de_ lei în dosrul de executare nr. 416/2013. Întrucât în dosarul de executare nr. 416/2013 debitul fusese recuperat de la un alt debitor, suma consemnată trebuia returnată către contestator și astfel s-a emis adresa de înființare a popririi din dosarul de executare nr. 353/2013 în dosarul de executare nr. 416/2013, iar suma ce trebuia returnată contestatorului a fost poprită în dosarul nr. 353/2013, rămânând o diferență în valoare de 1324,29 lei debit pentru care s-a menținut poprirea.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, intimata a invocat dispoz. art. 622 alin. 3 și art. 669 alin. 2 și 3 C..
În ceea ce privește onorariul de evocat, s-a menționat că este justificat în dosarul de executare prin chitanșa fiscală nr. 143 din data de 09.10.2013. de asemenea, s-a arătat că aceste cheltuieli au fost necesare și reale. S-a menționat că executarea creanțelor a presupus activitatea avocatului ce a constat în studierea dosarului de fond, obținerea titlului executoriu, deplasări la sediul debitoarei, deplasări la biroul executorului judecătoresc și urmărirea executării silite. De asemenea, la momentul stabilirii onorariului de avocat nici intimata și nici avocatul nu au putut cunoaște forma în care se va realiza executarea. S-a mai arătat că intimata a avut dreptul de a beneficia de asistența unui specialist în drept și în faza de executare, precum și de a-și recupera cheltuielile efectuate în acest scop, în speță onorariul de avocat fiind plătit exclusiv în vederea realizării creanțelor, iar dreptul fiind exercitat potrivit scopului în vederea căruia a fost recunoscut cu respectarea dispoz. art. 723 C..
În drept au fost invocate dispoz. art. 205 și urm. art. 622 alin. 3, 669 alin. 2 și 3 C..
În dovedire a fost solicitată încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 15.07.2014 a fost înaintat la dosrul cauzei în copie certificată pentru conformitate cu originalul dosarul de executare nr. 353/NCP/2013.
Prin sentința civilă nr. 8560/07.10.2014 pronunțată de judecătoria sectorului 4 București în dosarul nr._, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București la data de 12.11.2014 sub nr._ .
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, prin cererea înregistrată la data de 29.04.2013 pe rolul B. I. T. D., intimata creditoare a solicitat punerea în executare silită mobiliară și prin poprire asupra conturilor contestatorului deschise la terțul poprit Trezoreria municipiului București, în vederea recuperării sumei de_,29 lei +cheltuieli de executare, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 9269/31.10.2012.
Prin încheierea pronunțată la data de 31.05.2013 de către Judecătoria sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2013, a fost încuviințată executarea silită a creanței în cuantum de_,29 lei plus cheltuieli de executare în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 9269/31.10.2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București – secția civilă în dosarul nr._ .
Prin încheierea din data de 17.06.2013 emisă în dosarul de executare nr. 353/NCP/2013, au fost stabilite cheltuielile de executare în cuantum de 1796 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc și 40 lei alte cheltuieli de executare.
La data de 17.06.2013, contestatorul a fost somat ca în termen de 6 luni de la primirea acesteia, în temeiul art. 22/2002 să se conformeze titlului executoriu, în sensul achitării sumei de_,29 lei.
Somația a fost comunicată la data de 20.06.2013.
La data de 20.12.2013, în cadrul dosarului de executare, a fost emisă o nouă încheiere de stabilire cheltuieli de executare prin care s-a stabilit suma de 1796 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc și suma de 2040 lei alte cheltuieli (30 lei cheltuieli poștale, 10 lei taxe de timbru, 2000 lei onorariu avocat).
În drept, potrivit dispoz. art. 711 NCPC împotriva executării silite precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 443 se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
Astfel cum rezultă din analiza textului legal menționat anterior, contestația la executare este un mijloc procedural special creat pentru etapa executării silite, o plângere specifică acestei proceduri, prin care se obține anularea sau îndepărtarea unor acte de executare ori uneori chiar și anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu.
Analizând criticile formulate de către contestator prin cererea formulată, instanța constată că sunt în parte neîntemeiate.
În ceea ce privește nerespectarea dispoz. OG 22/2002, instanța reține că termenul de 6 luni de amânare a plății nu operează ope legis, ci este condiționat de dovedirea de către debitor a condițiilor impuse chiar de actul normativ invocat, respectiv a faptului că debitorul-contestator se află în situația prevăzută de art. 2, respectiv „lipsa fondurilor” și existența „demersurilor necesare pentru îndeplinirea obligațiilor de plată”.
Instanța constată pe de o parte că debitorul contestator nu a făcut dovada condițiilor prevăzute chiar de actul normativ invocat, iar pe de altă parte, se reține, contrara celor susținute de către contestator, că în cadrul dosarului de executare cu nr. 353/NCP/2013 a fost respectat termenul de 6 luni, din moment ce somația a fost comunicată la data de 20.06.2013, iar următorul act de executare, în speță încheierea de stabilire cheltuieli de executare, a fost efectuată la data de 20.12.2013.
În ceea ce privește critica contestatorului referitoare la onorariul executorului judecătoresc, instanța o va respinge.
Executorul judecătoresc a procedat la calcularea onorariului în raport de cererea de executare silită cu care a fost învestit, dispozițiile titlului executoriu, prevederile art. 628 alin. 3 C.proc.civ și cele ale art. 39 alin.1 din Legea nr. 188/2000.
De asemenea, onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 1796 lei a fost stabilit cu respectarea Ordinului nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, anexa 1 din acest ordin menționând că în cazul executării silite prin poprire, „pentru creanțele în valoare de peste 1.000 lei, dar până la 50.000 lei inclusiv, onorariul minim este de 75 lei plus un procent de 2% din suma care depășește 1.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite”, iar „ onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite;”.
Față de cele de mai sus arătate, instanța constată că onorariul executorului judecătoresc stabilit prin încheierea din data de 20.12.2013 a fost calculat în conformitate cu dispoz. OMJ 2550/2006 și ale Legii 188/2000 și nu prezintă un caracter disproporționat raportat la munca efectuată de către executorul judecătoresc în vederea recuperării creanței.
În ceea ce privește motivele de contestație referitoare la onorariul avocatului aferent fazei de executare silită, instanța apreciază că acestea sunt în parte întemeiate.
Potrivit dispoz. art. 669 alin. 3 pct. 3 C., onorariul avocatului se încadrează în categoria cheltuielilor de executare.
Conform dispoz. art. 669 alin. 4 rap. la art. 451 alin. 2 și 3 C., instanța va reduce cuantumul onorariului de avocat la jumătate, respectiv la suma de 1000 lei, apreciind că onorariul în cuantum de 2000 lei stabilit și achitat pentru faza de executare silită (fila 36) este disproporționat raportat la activitatea avocatului în cursul acestei etape.
Astfel, activitatea de executare se realizează în principal de către executorul judecătoresc, ca organ de executare, iar nu de către avocat a cărui activitate apare ca subsidiară în această fază a procesului civil.
Or, raportat la activitatea efectiv depusă de către avocat, chiar dacă cuprinde și asistarea intimatei în cadrul contestației la executare, instanța apreciază că nu justifică un onorariu în cuantum de 2000 lei.
În ceea ce privește celelalte cheltuieli de executare, instanța constată că acestea nu au cuantum exagerat în raport de actele efectuate de către executor (în speță trimiteri poștale, emitere adrese, îndosariere, fotocopiere etc).
Față de toate cele de mai sus arătate, în temeiul art. 719 alin. 1 cpc, instanța va admite în parte contestația la executare, la anula în parte încheierea de stabilire cheltuieli de executare din data de 20.12.2013 emisă de către B. I. T. D. în dosarul de executare nr. 353/NCP/2013, în sensul reducerii cheltuielilor de executare reprezentând onorariu avocat de la 2000 lei la 1000 lei și va respinge în rest contestația ca neîntemeiată.
În temeiul art. 9 alin. 2 C., instanța va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul M. B. PRIN PRIMARUL GENERAL, C._, cu sediul in sector 6, București, .. 291-293, în contradictoriu cu intimata A. DE P. . in sector 5, București, ., . poprit M. F. PUBLICE ACTIVITATEA DE TREZORERIE SI CONTABILITATE PUBLICA A MUN. B., cu sediul in sector 4, București, .. 6-8.
Anulează în parte încheierea de stabilire cheltuieli de executare din data de 20.12.2013 emisă de către B. I. T. D. în dosarul de executare nr. 353/NCP/2013, în sensul reducerii cheltuielilor de executare reprezentând onorariu avocat de la 2000 lei la 1000 lei.
Respinge în rest contestația, ca neîntemeiată.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare care se depune la Judecătoria sectorului 3 București și se soluționează de către Tribunalul București.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.02.2015.
Președinte Grefier
A. C. T. D. Ș.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1829/2015. Judecătoria SECTORUL 3... | Validare poprire. Sentința nr. 1815/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
