Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 15/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 13821/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 3 BUCUREȘTI
Secția Civilă
Sentința civilă nr._
Ședința publică din 15.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte: I. E. L.
Grefier: D. M.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de reclamantul O. B. M., în contradictoriu cu pârâtul B. G. I., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 01.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, parte integranta din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 08.10.2015, apoi la 15.10.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.01.2013, reclamantul O. B. M., a chemat în judecată pe pârâtul B. G. I., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună constatarea nulității procurii autentificată sub nr. 4876/03.12.2003 de BNP C. M. P., dată de bunica reclamantului B. V., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că bunica reclamantului, B. V. a dat procura la data de 03.12.2003, în favoarea paratului, ce este unchiul reclamantului, prin care îl împuternicea să valorifice terenul de 280 mp, situat in Bucuresti, . numar, . acestei procuri, pârâtul a încheiat contract de cesiune autentificat sub nr. 636/2008 la BNP R. I. D.. Reclamantul susține că la data semnării procurii, bunica sa un avea discernământ, întrucât avea multiple internări la spitale de psihiatrie, atat in Bucuresti, cat si in Brasov, fiind bolnavă psihic. Susține că din punct de vedere al condițiilor de fond, procura nu este valabila și că a aflat de procură în 2012, când a fost chemat la dezbaterea moștenirii de pe urma bunicii.
În susținerea acțiunii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriu și expertiza medicală.
În drept a invocat prev. art. 948, 949 C. civ.
La data de 08.04.2013 reclamantul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, a prescripției dreptului la acțiune și a lipsei de interes. Pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția inadmisibilității, a arătat că disp. art. 1522 C. civ, prevede și cauze speciale de încetare a contractului de mandat, printre care și moartei uneia dintre părți. Susține că efectul procurii a încetat de drept la data de 29.03.2010, data decesului mandantei B. V.. În baza acestei procuri s-a încheiat contractul de cesiune din data de 10-03-2010, act încheiat anterior decesului mandantei.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, susține că termenul de prescripției începe să curgă din anul 2003, față de prev. art. 3 alin. 1 si art. 9 din Decretul nr. 167/1958 – privind prescripția extinctivă, având în vedere că reclamantul își întemeiază acțiunea pe lipsa de discernământ.
Cu privire la lipsa interesului în promovarea acțiunii, a arătat că reclamantul, în calitatea sa de moștenitor legal al defunctei, culege atât activul succesoral existent la data deschiderii succesiunii, cât și pasivul succesoral. Din continutul contractului de cesiune se poate deduce faptul că ceea ce s-a instrainat era un „bun viitor”, terenul nefacand parte din patrimoniul defunctei la momentul încheierii actului. Terenul nu exista în patrimoniul bunicii la data de 10.03.2010, cu atât mai mult, nu ar fi putut exista la data deschiderii succesiunii, in 2012, intrucat drepturile asupra acestuia au fost cesionate anterior survenirii decesului. A mai arătat că scopul promovării acțiunii de către reclamant este acela de a întregi masa succesorală.
Lipsa discernământului, în momentul încheierii actului juridic civil relevă nu inexistența consimțământului, ci un simplu viciu al acestuia, deoarece in această situație consimțământul există, de aceea nu este atrasă decât nulitatea relativă a actului, sancțiunea intervenind pentru protejarea interesului persoanei si nu al unui general. Numai lipsa cu desăvârșire a consimțământului este sancționată cu nulitatea absolută, ceea ce nu se poate susține în cauza de față.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La termenul de judecată din 20.06.2013, instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii, excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei de interes.
La data de 03.10.2013, reclamantul a depus nota de ședință, prin care a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, proba testimonială, expertiza medico – legala privind capacitatea psihică a defunctei B. V..
La termenul de judecată din data de 14.11.2013, instanța a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 155 ind. 1 C.p.c.
Cauza a fost repusă pe rol prin încheierea din 08.05.2014, la solicitarea reclamantei.
Instanța a administrat proba cu înscrisuri, expertiza medico-legală și proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii E. C. și D. I., propuși de către reclamant.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanța reține urmatoarele:
Prin procura autentificată sub număr 4874 din 03.12.2003 de Biroul Notarului Public C. M. P., B. V. l-a împuternicit pe fiul său, pârâtul B. G. I., să vândă în numele său cota de ½ din terenul viran în suprafață de 280 mp situat în București, . număr, . de parcele 13 aflat în incinta fostei reședințe prezidențiale din .> B. V. a decedat la data de 29.03.2010, moștenitorii acesteia fiind pârâtul B. G. I. și reclamantul O. B. M. ( nepot de fiică predecedată) astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 32 din 16 iulie 2012 emis de Biroul Notarului Public R. I. D. ( fila 18).
Prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamantul a solicitat anularea procurii autentificate sub număr 4874 din 03.12.2003 susținând că autoarea sa, B. V., nu a avut discernământ la data încheierii acestui act juridic. Potrivit Art. 948 din Codul civil 1848 ,,Condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: 1. capacitatea de a contracta; 2. consimțământul valabil al părții ce se obliga; 3. un obiect determinat; 4. o cauza licita.,,
Pentru a pentru a fi valabil, consimțământul trebuie să îndeplinească următoarele cerințe, cumulativ: 1. să fie exprimat în cunoștință de cauză, adică să provină de la o persoană cu discernământ; 2. să fie serios sau, mai larg, să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice; 3. să fie liber, adică să nu fie alterat de vreun viciu de consimțământ.
În ce privește prima cerința, această decurge din caracterul conștient al actului juridic civil, în sensul că subiectul de drept civil trebuie să aibă puterea de a aprecia efectele juridice care se produc în baza manifestării sale de voință.
În afară de cazurile în care legea prezumă persoana ca lipsită de discernământ ( incapacitățile legale ), pot exista și cazuri în care persoane cu discernământ în drept (după lege) sunt, în fapt, lipsite temporar de discernământ, aflându-se într-o stare ce le pune în neputință de a-și da seama de urmările faptelor lor aceste cazuri fiind de incapacitate naturală.
Din actele medicale depuse la dosar și relațiile comunicate de mai multe unități medicale, rezulta ca B. V. a fost internată in perioada 1986 -1987 la Spitalul de Psihiatrie și Neurologie B. figurând în evidențele sale cu diagnosticul: psihoză maniaco - depresiva, melancolie de involuție ( fila 115).
Însă, concluzia raportului de expertiză medico-legală nr. A1/11.114/2014 ( filele 163 – 174) este acea că la data semnării procurii autentificată sub număr 4874 din 03.12.2003, B. V. putea prezenta o tulburare organică de personalitate care - i permitea să aibă capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului procurii și consecințelor care decurgeau din ea, având astfel discernământul păstrat.
Aceeași concluzie de desprinde și din declarația martorei D. I., care a cumpărat un imobil de la defuncta in anul 1984, într-o perioadă apropiată internării la Spitalul de Psihiatrie și Neurologie B., și care a declarat că nu a remarcat faptul ca că aceasta ar fi fost o persoană cu tulburări de personalitate.
Declarația martorei E. C. nu cuprinde constatări personale ale acesteia legate de starea psihică a defunctei, martora precizând ca a avut o relație mai strânsă cu aceasta pana in anul 1988 și că toate informațiile legate de starea de sănătate psihică a defunctei, din perioada în care a semnat procura, au provenit din relatările reclamantului, motiv pentru care instanța apreciază ca această declarație are o forță probantă scăzută în raport cu celelalte probe administrate. De altfel, faptul că anterior anului 1988 defuncta a avut un comportament care ridica semne de îndoială legate de starea sa de sănătate psihică, nu poate constitui un aspect relevant in aprecierea existenței discernământului acesteia la încheierea unui act in anul 2003, având in vedere cei perioada lunga de timp dintre aceste două momente.
Instanța reține astfel că la data încheierii procurii defuncta avea discernământ, concluzia desprinzându-se cu precădere din raportul de expertiză medico - legală efectuat de persoane având specialitatea necesară stabilirii existenței sau nu a discernământului unei persoane, motiv pentru care constată ca actul juridic civil unilateral contestat a fost încheiat cu consimțământul defunctei, fiind un act întocmit in condițiile legii.
Pentru aceste motive, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecata .
In temeiul art. 274 C. va obliga reclamantul la plata catre parat a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecata, respective onorariu de avocat conform chitanței nr._/133/05.08.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecata formulată de reclamantul O. B. M., cu domiciliul ales in Brasov, .. 64, ., . cu pârâtul B. G. I. cu domiciliul ales la C.. de AV. M. Streangă, din sector 2, București, .. 4, ., ., ca neîntemeiată.
Obligă reclamantul la plata către pârât a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.10.2015.
Președinte, Grefier,
I. E. L. D. M.
Red. Tech. IL/DM/4ex/23.11.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 15/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 09/2015.... → |
|---|
