Contestaţie la executare. Sentința nr. 02/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 02/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 12927/2015
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 02.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte – D. E. M.
Grefier – D. Ș.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de contestatorul C. G. în contradictoriu cu intimata C. E. LEASING IFN SA, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la 18.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrală din prezenta, când instanța, in vederea depunerii de concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 02.10.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.12.2014, reclamantul C. G. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. E. LEASING IFN SA, ca instanța sa dispună anularea executării silite din dosarul de executare nr. 1930/2014 al SCPEJ D., C. și Asociații, anularea încheierii pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2014 prin care a fost încuviințată cererea de încuviințare a executării silite și anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 20.10.2014.
În motivare, arată că in calitate de fideiusor, in baza contractului de credit nr._/25.09.2009, a garantat pentru . pentru bunurile ce au fost dobândite in baza contractului de leasing nr._/25.09.2009. A mai arătat că in data de 06.01.2010 intimata a fost de acord cu sub închirierea și exportarea temporară pentru o perioadă de doi ani a utilajelor ce fac obiectul contractului de credit către societatea Ustay Yapi Taahuy ve Ticret A.S. Libya Branch, însă in perioada februarie-octombrie 2011 in Libia a avut loc un război civil, toate bunurile fiind preluate abuziv de către protestatarii libieni și distruse complet. Din acest motiv . a ajuns ., fiind incidente disp. art. 1351 C.civ. A invocat excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită.
În drept, au fost invocate disp. art. 718 alin. 1 C.pr.civ., art. 1351, 2517 C.civ.
În susținerea cererii, au fost depuse înscrisuri, in copie certificată pentru conformitate cu originalul - filele 9-23 vol. I.
A fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru-f. 25 vol. I.
La data de 20.04.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că executarea silită este temeinică și legală. A mai aratat că a încheiat cu . contractul de leasing nr._/25.09.2009, având ca obiect cinci autoutilitare, și cu contestatorul contractul de fideiusiune nr._/01.11.2011. De asemenea, utilizatorul nu a mai achitat ratele de leasing începând cu luna martie 2010, intervenind astfel rezilierea unilaterală a contractului de leasing financiar. În continuare, arată că debitorii datorează suma de 201.611.7 lei și penalități de întârziere de 148.205,76 lei. De asemenea, datorează daune interese compensatorii in cuantum de 170.065,54 euro, reprezentând prejudiciul adus intimatei.
Se mai arată că debitoarea și-a încălcat obligațiile contractuale, deși a fost informată asupra obligațiilor ce ii reveneau prin adresa nr. 1014/16.03.2011. În ceea ce privește intervenirea cazului de forța majoră, arată că acesta trebuie să fie certificat expres de Camera de Comerț și Industrie a României sau de alt organ neutru abilitat prin lege să dea o asemenea certificare, iar debitoarea nu a transmis actul de certificare a cazului de forță majoră, acest act fiind obligatoriu a fi prezentat pentru a se prevala de forța majoră, asfel cum prevad art. 55.2 și 55.5 din contractul de leasing.
În drept, au fost invocate disp. art. 205-208 C.pr.civ.
Au fost depuse înscrisuri, in copie certificată pt. conformitate cu originalul-filele 38-73 vol. I.
La data de 14.05.2015 contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimată ca nefondate.
În motivare, a arătat că forța majoră este o împrejurare absolut invincibilă și imprevizibilă și, de asemenea, a înștiințat creditoarea cu privire la forța majoră in termen de 15 zile de la data când a aflat de producerea evenimentului. A solicitat anularea actelor adiționale nr. 1/10.02.2011 și 2/01.11.2011 pentru fraudă la lege și cauză ilicită, având in vedere disp. art. 966, 968, 5 C.civ., art. 1, 4 și 6 din Legea nr. 193/2000, art. 1 lit. a din anexa Legii nr. 193/2000, art. 4 din Directiva nr. 93/13/CEE.
La data de 18.06.2015 contestatorul a depus la dosar cerere completatoare prin care a solicitat constatarea nulității relative a contractului de leasing pentru eroare și dol, constatarea nulității absolute a clauzelor abuzive stipulate in contractul de leasing la capitolul I, art. 5.2, 12.4 alin. 2, 26.1 din actul adițional nr. 2/01.11.2011 și a tuturor clauzelor inserate in contractul de fideiusiune; constatarea intervenirii cauzei de forță majoră cu consecința desființării contractului de leasing și a actelor adiționale și exonerarea de răspundere.
În drept, au fost invocate disp. art. 204, 249, 250, 255 C.pr.civ., art. 955, 960, 1082, 1169 C.civ., art. 5, 960, 968 noul C.civ., art. 247 N.C.pen., OG 51/1997, Legea nr. 193/2000, Legea nr. 296/2004, Directiva 93/13/CEE.
La data de 14.07.2015 intimata a depus la dosar întâmpinare la cererea modificatoare. A invocat excepția tardivității formulării cererii completatoare, fiind depășit termenul de 15 zile prevăzut de disp. art. 715 alin. 3 C.pr.civ., termen de decădere, a cărui nerespectare atrage respingerea cererii ca tardivă. De asemenea, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune in privința cererii de constatare a nulității relative a contractului de leasing și cererii de constatare a intervenirii cauzei de forța majoră, având in vedere data încheierii contractului de leasing și a actelor adiționale, cererea trebuind să fie formulată in termenul general de prescripție de 3 ani . A invocat și excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului in privința cererii de constatare a nulității absolute a clauzelor cuprinse in art. 5.2 și art. 26.1 din contractul de leasing financiar și a actelor adiționale nr. 1 și 2, având in vedere că in contractul de leasing financiar contestatorul are doar calitatea de fideiusor. De asemenea, a invocat și excepția inadmisibilității in ceea ce privește constatarea nulității absolute a clauzelor abuzive prevăzute de art. 12.4 alin. 2 din contractul de leasing financiar și a clauzelor prevăzute de contractul de fideiusiune, având in vedere că nu a vândut contestatorului nici un bun și nu i-a prestat nici un serviciu, nefiind astfel incidente disp. in materia protecției consumatorului.
Pe fond, a solicitat respingerea cererii completatoare. A arătat că contestatorul este un bun cunoscător al limbii române.
În drept, au fost invocate disp. art. 204 C.pr.civ.
La data de 03.08.2015, contestatorul a depus răspuns la intâmpinarea la cererea completatoare, prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de către intimată.
În drept, au fost invocate disp. art. 201 alin. 2 C.pr.civ.
În cauză, a fost administrată pentru părți proba prin înscrisuri, in ședința publică din data de 18.09.2015. În cadrul acesteia, a fost atașată copia certificată a dosarului de executare nr. 1930/2014 al SCPEJ D., C. și Asociații. In aceeași ședință instanța a respins excepția tardivității completării contestației .
La solicitarea intimatei, instanța a dispus amânarea pronunțării in vederea depunerii de concluzii scrise.
La data de 02.10.2015 intimata a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată. La data de 01.10.2015, reclamantul a depus concluzii scrise.
Analizând contestația la executare prin prisma dispozițiilor legale incidente,a excepțiilor invocate si a materialului probator administrat in cauză, constată următoarele:
Contestația la executare este întemeiată pe dispozițiile art. 711 alin. 1 C. proc. civ., care stipulează că împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Contestația la titlu este întemeiată pe dispozițiile art. 712 alin.2 C. care stipulează că daca executarea silită se face in temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca se pot invoca in contestație și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu numai daca legea nu prevede in legătura cu acel titlu o cale procesual specifica pt. desființarea lui.
Executarea silita in dosarul nr. 1930/2014 se realizează in temeiul contractului de leasing financiar nr._/25.09.2009, astfel cum a fost modificat prin actele adiționale ulterioare și accesoriilor sale precum contractele de fidejusiune_,_. Cf. contractului de leasing financiar, calitatea de utilizator revine . reprezentată legal de reclamant acesta având si calitatea de fidejusor – f. 38 și 44, 54-56. Prin notificarea din data de 04.01.2013, s-a dus la cunoștința debitorului și fidejusorilor rezilierea contractului de leasing - f. 68, vol. I. La data de 25.02.2011, debitorul a dus la cunoștința creditorului încetarea contractului de leasing deoarece bunurile ce făceau obiectul contractului de leasing au fost preluate de protestatari libieni si au fost distruse in totalitate - f. 69-71. Cererea de executare silită a fost formulată la data de 01.10.2014 - f. 134, vol. II, iar încuviințarea executării silite s-a realizat de catre Judecătoria Sectorului 1 București, la data de 19.12.2014 – f. 92, vol. I, Jud. B., la data de 18.12.2014 și de către Judecătoria Sectorului 3 la data de 29.10.2014 – f. 148. Ca măsuri de executare silită s-a dispus înființarea popririi la data de 20.11.2014.
In ceea ce privește constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale de la art. 5.2, 12.4 alin. 2 din contractul de leasing si art. 26.1 din actul adițional nr. 2/01.11.2011 și a tuturor clauzelor din contractul de fidejusiune, instanța reține că acestea privesc in ordine: perceperea unor penalități de întârziere de 0,10% pt. neîndeplinirea obligațiilor de plată la scadență; renunțarea la beneficiul de discuțiune si diviziune din partea fidejusorilor și perceperea unor daune moratorii de 0, 25% din valoarea principalului rămas, in cazul rezilierii unilaterale a contractului din partea creditorului.
In cf. cu prev. art. 2 alin.1 din Legea nr. 193/2000, prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale. Reclamantul nu are calitatea de consumator pt. a invoca beneficiul Legii nr.193/2000 deoarece acesta a încheiat contractul de leasing în calitate de reprezentant legal al . deci in calitate de reprezentant legal al debitorului principal și in calitate de fidejusor. Calitatea sa de fidejusor este strâns legată de aceea de reprezentant legal al debitorului nefiind vorba de o persoană care nu are nicio legătură și nicio o cunoștință privind activitatea profesională a debitorului. Prin urmare, in calitate de reprezentant legal al debitorului, acesta nu poate fi considerat consumator si atât timp cât calitatea sa de fidejusor este strâns legată de activitatea sa profesională nu poate face o altă distincție din acest punct de vedere. In doctrină s-a apreciat in mod constant faptul că n contează atât de mult calitatea împrumutatului cat destinația sumei împrumutate esențial fiind ca aceasta să nu fie direcționată spre o activitate profesională, ca in cazul de față. Cu titlu incidentala, in legislația UE - art. 15 alin.1 din Regulamentul CE 44/2001, astfel cum a fost interpretat in jurisprudența CJUE – definea noțiunea de consumator ca fiind consumatorul final privat care nu este angajat in activități profesionale sau comerciale, spre deosebire de reclamantul din prezenta cauză. In decizia nr. 2074/2014, ICCJ s-a pronunțat in sensul excluderii calității de consumator pt. asociatul și administratorul persoanei juridice care a semnat contractul si in nume propriu in calitate de garant.
Prin urmare, instanța constată că reclamantul nu are calitatea de consumator și nu este îndreptățit la invocarea clauzelor abuzive nici din contractul de leasing financiar, astfel cum a fost modificat nici din contractul de fidejusiune. Astfel, va admite excepția lipsei calității procesual active a reclamantului privind cererea de constatare a nulității clauzelor abuzive din contractul de leasing, astfel cum a fost modificat prin actele adiționale.
In plus, clauzele din contractul de leasing financiar precum și cele din contractul de fidejusiune, referitoare la renunțarea de către fidejusor la beneficiul de discuțiune și diviziune nu intră în scopul de aplicare al art. 1 alin.1 din Legea nr. 193/2000 care stipulează că orice contract încheiat între profesioniști și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. Clauzele privind fidejusiunea din contractul de leasing și contractul de fidejusiune nu sunt convenții de vânzare de bunuri sau de prestare de servicii pt. a face obiectul analizei din perspectiva clauzelor abuzive. S-a decis in practica judiciară faptul că nu intră sub incidența legii nr. 193/2000 contractele de fidejusiune încheiate pt. garantarea unor contracte de credit deoarece acestea au caracter unilateral și nu sinalagmatic in condițiile in care dau naștere exclusiv unei obligații in sarcina fidejusorului fără ca cealaltă parte sa se oblige la o contraprestație. Astfel, cu privire la acestea instanța va admite excepția inadmisibilității cererii privind constatarea nulității absolute a clauzelor abuzive din contractul de leasing nr._/2009 și din contractul de fidejusiune nr._/2011 privind dispozițiile care interesează răspunderea fidejusorului respectiv răspunderea solidară și renunțarea la beneficiul de diviziune si discuțiune.
In ceea ce privește anularea contractului de leasing pe motiv de dol și eroare, instanța retine ca in cf. cu prev. art. 9 alin.2 din Decretul nr. 167/1958, in caz de viclenie, sau eroare sau in celelalte cazuri de anulare prescripția începe sa curgă de la data cal îndreptățit sau reprezentantul sau a cunoscut cauza de anulare însă cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului. In acest caz, având in vedere calitatea de profesionist a reclamantului termenul de prescripție nu poate curge decât de la data încheierii actului. Lipsa sa de diligentă la întocmirea actelor, in condițiile in care putea beneficia de serviciile unui interpret sau de asistență juridică – membrii familiei soției sale fiind avocați - nu poate fi reținută in favoarea sa, astfel că termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 3 alin-1 coroborat cu art. 9 alin.2 din Decretul nr. 167/1958 s-a împlinit, reclamantul fiind decăzut din dreptul de a mai invoca nulitatea relativă a contractului de leasing. Pe cale de consecință, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune privind constatarea nulității relative a contractului de leasing pt. dol și eroare. In plus, instanța reține că prevederile contractuale cu privire la care nu s-a invocat caracterul abuziv, respectiv art. 64 din contractul de leasing nr._/2009 stipulează in mod clar faptul că „ Părțile declară că au înțeles in totalitate conținutul acestui contract, acesta fiindu-le adus la cunoștința . care aceștia o cunosc. Utilizatorul și Fidejusorii nu pot invoca ca motiv de neexecutare rezilierea sau denunțare sau executare necorespunzătoare a acestui contract necunoașterea limbii in care este redactat. „
In ceea ce privește intervenția forței majore, sunt aplicabile prev. art. 55.2 din contractul de leasing nr._/2009 care stipulează ca partea care invocă forța majoră este obligată să înștiințeze in scris cealaltă parte in termen de 15 zile de la ivirea acestuia, iar cazul de forță majoră trebuie certificat expres de Camera de Comerț si Industrie a României au alt organism neutru abilitat de lege. La art. 55.1 forța majoră este definită ca fiind un eveniment imprevizibil si de neînlăturat precum războiul, calamitățile naturale, restricțiile legale, sau orice alt eveniment care este in totalitate in afara controlului parților contractante. De asemenea, la art. 55. 5 s-a stipulat că in cazul in care părțile nu își îndeplinesc obligațiile prevăzute la art. 55.2 și in termenul prevăzut in contract partea care nu si-a respectat obligațiile este decăzută din dreptul de a se prevala de cazul de forță majoră.
Prin adresa din data de 25.02.2011, debitorul a dus la cunoștința creditorului încetarea contractului de leasing deoarece bunurile ce făceau obiectul contractului de leasing au fost preluate de protestatari libieni si au fost distruse in totalitate - f. 69-71, fiind invocată forța majoră ca modalitate de încetare a contractului. Nu s-a făcut dovada unui certificat emis de Camera de Comerț si Industrie a României sau de un alt organism abilitat cu privire la existența forței majore invocată de reclamant și debitoarea din contractul de leasing financiar. Prin notificarea din data de 16.03.2011, intimata a răspuns, arătând că riscurile si beneficiile contractului de leasing au fost asumate de utilizator astfel că acesta nu are dreptul sa dispună încetarea ratelor de leasing datorate, având calitatea de paznic juridic al bunului. In aceste sens sunt aplicabile prev. art. 28, 29. 3 si 30 din contractul de leasing încheiat de parți.
De asemenea, în cf. cu prev. art. 55.4 din contract in cazul in acre forța majoră persistă mai mult de 3 luni părțile se întâlnesc spre a conveni menținerea sau rezilierea contractului cu toate consecințele legală. Astfel dovada că au fost purtate negocieri intre parți cu privire la intervenția forței majore si acestea au convenit continuarea contractului rezultă implicit din faptul că actul adițional nr. 2/01.11.2011 și contractul de fidejusiune au fost încheiate în luna noiembrie 2011, după invocarea de către debitor a cazului de forță majoră. Astfel, se poate observa faptul că intervenția forței majore nu a fost dovedită de debitor cf. prevederilor contractuale și în plus părțile au decis continuarea contractului, motiv pt. care a intervenit modificarea contractului prin actul adițional nr. 2 și încheierea contractelor de fidejusiune în luna noiembrie 2011. Astfel, însăși debitorul prin reprezentant legal și fidejusorul au fost de acord cu continuarea contractului prin semnarea acestor acte ulterioare. De asemenea, din înscrisurile anexate cererii de executare silită - f. 128-133, rezultă că debitorul a efectuat plați parțiale chiar după invocarea cazului de forță majoră respectiv în anul 2012, fiind astfel dovedită intenția de continuare a raporturilor contractuale.
Astfel, instanța va respinge cererea de constatare a intervenirii cauzei de forță majoră, ca neîntemeiată.
In ceea ce privește suportarea riscului pieirii bunurilor, instanța reține că in cf. cu prev. art. 28 din contractul de leasing, s-a stipulat în mod expres faptul că riscurile și beneficiile dreptului de proprietate asupra bunurilor trec asupra utilizatorului de la momentul încheierii contractului acesta asumându-și paza juridică a bunului, prevederile contractuale având putere de lege intre părțile contractante cf. art. 969 C. Civ. În aceste condiții, având in vedere si prevederile contractuale de la art. 29.3 și art. 30 din contractul de leasing, instanța reține că debitorul nu avea dreptul de a întrerupe plata ratelor de leasing.
In ceea ce privește neefectuarea urmăririi cu prioritate față de debitorul principal, instanța reține că prin dispozițiile art. 12.4 din contractul de leasing și ale contractului de leasing fidejusorii au renunțat in mod expres la beneficiul de diviziune si discuțiune, răspunzând solidar împreună cu debitorul principal. Astfel, creditorul are posibilitatea de a urmări silit pe debitorul principal și pe oricare dintre fidejusori sau pe toți aceștia pt. a-și recupera creanța, neputând fi invocată o prioritate de executare silită in acest caz, dreptul de opțiune in acest caz revenindu-i în exclusivitate acestuia.
Prin urmare, având in vedere toate aceste aspecte, se constată că prezenta contestație nu este întemeiată și va fi respinsă.
In temeiul art. 451 - 453 C., coroborate cu art. 9 C. care consacră regula disponibilității parților in procesul civil, instanța ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesual active a reclamantului privind cererea de constatare a nulității clauzelor abuzive din contractul de leasing, astfel cum a fost modificat prin actele adiționale.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune privind constatarea nulității relative a contractului de leasing pt. dol și eroare.
Respinge cererea de constatare a intervenirii cauzei de forță majoră.
Admite excepția inadmisibilității cererii privind constatarea nulității absolute a clauzelor abuzive din contractul de leasing nr._/2009 și din contractul de fidejusiune nr._/2011.
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul C. G., CNP_, cu domiciliul ales în sector 1, București, .. 2, ., . cu intimata C. E. LEASING IFN SA, J_, CUI_, cu sediul în sector 6, București, ., nr. 26Z, . 7 C01, ca neîntemeiată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel în termen de 10 zile de la comunicare .
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședința publică din data de 02.10.2015.
Președinte Grefier
D. E. M.D. Ș.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 16/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI | Pretenţii. Sentința nr. 22/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI → |
|---|
