Pretenţii. Sentința nr. 22/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 12116/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 22.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. M. D.
Grefier: E. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având obiect pretenții, privind pe reclamantul M. B. PRIN PRIMARUL GENERAL în contradictoriu cu pârâta R. C. S..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 08.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a acorda posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosarul cauzei, a amânat pronunțarea la data de 22.09.2015, când a hotărât următoarele:
I N S T A N T A
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.12.2014, sub nr._, reclamantul M. B. PRIN PRIMARUL GENERAL în contradictoriu cu pârâta R. C. S., a solicitat instanței de judecată obligarea pârâtei la plata sumei de 338,68 lei, reprezentând taxă de concesionare aferentă perioadei 2010 + majorări de întârziere.
În motivare reclamantul a arătat că în data de 28.02.1992 s-a încheiat între Imobiliara RA și Razim SRL contractul de asociere nr. 1898 pentru terminarea execuției lucrărilor de construcții, punerea în funcțiune de către părțile contractante și exploatarea distinctă a blocului M14 din ansamblul Mărășești situat în București, sector 3. În art. 4 din contract s-a menționat că pe toată durata existenței construcției asociatul Razim SRL se obliga să achite anual taxa de concesionare a terenului în valoare de 368,038 lei.
Prin contractul de vânzare-cumpărare s-a transmis către pârât în deplină posesie și proprietate apartamentul nr. 51, situat în București, .. 42, M14, sector 3, aceasta fiind somată să își îndeplinească obligațiile prevăzute în contract și să achite taxa de concesiune aferentă, refuzând să dea curs solicitării.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 1166,1167,1270 Cod civil, Legea nr. 50/1991.
În susținerea cererii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, f.6-21.
În temeiul art. 223 alin. 2 Cod de procedură civilă, reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 17.04.2015 pârâta a depus întâmpinare la dosarul cauzei, prin care, pe cale de excepție s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că în contractul de vânzare-cumpărare prin care s-a dobândit proprietatea apartamentului nr. 51, nu s-a prevăzut nicio obligație de plată a vreunei taxe de concesiune
La termenul de judecată din data de 08.09.2015, instanța, în baza art. 258 raportat la art. 255 C.p.c., a încuviințat proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este admisibilă, ducând la soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 245 NCPC excepția procesuală este mijlocul prin care, în condițiile legii, partea interesată, procurorul sau instanța invocă, fără să pună în discuție fondul dreptului, neregularități procedurale privitoare la compunerea completului sau constituirea instanței, competența instanței ori la procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acțiune urmărind, după caz, declinarea competenței, amânarea judecății, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perimarea cererii.
În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. 1 NCPC instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte administrare de probe ori după caz cercetarea în fond a pricinii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesule pasive pe motiv că nu și-a asumat nici o obligație contractuală față de reclamant.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului este o excepție de fond întrucât se referă la condițiile de exercitare a dreptului la acțiune, peremptorie deoarece admiterea excepției are drept rezultat respingerea acțiunii formulate împotriva acestuia și absolută pentru că poate fi invocată de către instanță din oficiu, de oricare dintre părți sau de procuror, în orice stare a pricinii.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între partea indicată în calitate de pârât și subiectul pasiv din raportul juridic dedus judecății. Întrucât reclamantul este cel care declanșează procedura judiciară, lui îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală cât și calitatea procesuală a persoanei împotriva căreia își îndreaptă acțiunea, conform art. 194 NCPC.
În prezenta cauză, instanța reține că reclamantul M. București solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 338,68 lei reprezentând taxa de concesiune aferentă perioadei 2010 iar majorările de întârziere aferente, invocând în susținerea pretențiilor sale contractul de asociere nr. 1898/28.02.1992 și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 1378/11.05.1999 prin care s-a transmis pârâtei dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 51.
Prin urmare, având în vedere că pârâta are calitatea de proprietar asupra apartamentului mai sus menționat și implicit un drept de folosință asupra terenului aferent construcției pentru care se solicită plata taxei de concesiune, instanța reține că pârâta are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, motiv pentru care urmează a respinge excepția invocată ca neîntemeiată iar aspectele referitoare la existența vreunei obligații de plată vor fi analizate în continuare, în soluționarea cauzei pe fond.
În fapt, instanța reține că la data de 28.02.1992 între Imobiliara RA, pe de o parte și ., pe de altă parte, s-a încheiat contractul de asociere nr. 1298 având ca obiect terminarea lucrărilor de construcție la blocul M14 din Ansamblul Mărășești, situat în București, sector 3. Prin art. IX lit. b din acest contract, . s-a obligat să achite anual taxa de concesiune aferentă terenului în sumă de_ ROL, inclusiv cota de aport a Imobiliara RA.
La data de 29.09.1994 a fost încheiat actul adițional nr. 3 la contractul de asociere intre Consiliul Local al Municipiului București și . prin care s-a constatat cota de aport a PMB de 17,74 % din blocul M14-Mărășești s-a mărit cu 1262,47 mp devenind 49,40 % reprezentând 1970 mp suprafață utilă.
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP C. Petras, sub numărul 1378/11.05.2011, numiții D. M. și D. Steluța au înstrăinat pârâtei N. C. S. (actuala R.) apartamentul nr. 51, situat în București, .. 42, ., .. În aceeași convenție s-a menționat că vânzătorii au dobândit imobilul prin cumpărare de la ., preluat conform procesului-verbal de recepție nr. 26/28.01.1993.
În acest context, în care reclamantul este parte a unui contract de asociere, iar pârâta este parte a unui contract de vânzare-cumpărare, instanța constată că între reclamant și pârâtă nu au luat naștere raporturi juridice directe, așadar nici drepturi și obligații corelative, reciproce.
Având în vedere acest aspect, instanța urmează a analiza în ce măsură prin încheierea succesivă a actelor juridice menționate, pârâtului i-a fost transmisă obligația de plată a taxei de concesiune pentru terenul aferent construcției dobândite. Raportat la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, instanța reține că în cauză sunt aplicabile prevederile Codului civil din 1864.
În continuare, instanța reține că potrivit art.79 din Lg. nr.69/1991, in vigoare la data încheierii contractului de asociere, consiliile locale și cele județene hotărăsc cu privire la concesionarea bunurilor aparținând domeniului public sau privat al unităților administrativ teritoriale concesionarea urmând a se face prin licitație publică, organizată în condițiile legii.
Prin înscrisurile depuse la dosar reclamantul nu a făcut dovada existentei hotărârii CLMB cu privire la concesionarea terenului aferent apartamentului proprietatea pârâtei. După cum rezulta din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, nu a fost respectată nici procedura specifică de realizare a concesiunilor, intre părți neîncheindu-se un contract de concesiune care sa aibă acest obiect si prin care sa se confirme ca ar fi luat act concesionarul de condițiile impuse de concedent, iar contractul de asociere si contractul de vânzare-cumpărare nu pot suplini, prin clauzele referitoare la concesiune inserate in cuprinsul acestora, existenta unui contract distinct încheiat conform prevederilor legale.
Pe de altă parte, potrivit regulilor comune în materia obligațiilor, de obligația asumată nu poate fi ținut decât cel care s-a obligat, nu o altă persoană, atâta vreme cât nu a intervenit transmiterea acesteia.
In ceea ce priveste temeiul legal invocat de reclamant si transmiterea obligației de plată a taxei de concesiune către parata odată cu transmiterea dreptului de concesiune, aceste susțineri nu pot fi reținute. Dispozițiile art. 40 alin. 2 și art. 41 din Legea nr. 50/1991 nu se referă la transmiterea obligației de plată a taxei de concesiune, ci la transmiterea dreptului de concesiune. Soluția din Legea nr. 50/1991 este firească și constituie o aplicare particulară a principiului accesorium sequitur principale. Însă acest text nu poate constitui temei și pentru transmiterea obligației de plată a taxei de concesiune, pentru că transmiterea unui drept care intră în conținutul unui raport juridic nu presupune în mod necesar și transmiterea obligației corelative. Obligațiile civile se transmit numai prin delegație sau novație.
De asemenea, instanța reține că obligația de plată a taxei de concesiune nu este o obligație scriptae in rem, caracterizare care ar fi putut conduce la reținerea calității de debitor a pârâților, atât timp cât obligațiile scriptae in rem, având o opozabilitate mai largă decât aceea a drepturilor de creanță si deci implicând o restrângere a sferei libertății persoanei dincolo de angajamentul juridic al acesteia, se nasc numai dacă și numai în măsura în care sunt prevăzute de legiuitor. Ori, Legea nr.50/991 nu prevede aceasta obligație.
Față de aspectele expuse anterior, instanța, constatând că nu există un raport juridic obligațional între reclamant și pârât, că în sarcina pârâtului nu a fost transmisă o obligație valabilă de plată a taxei concesiune și nici un accesoriu reprezentat de penalități sau majorări de întârziere, urmează a respinge cererea ca neîntemeiată.
În temeiul art. 453 alin. 1 NCPC și având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, ca neîntemeiată.
Respinge cererea formulată de reclamantul M. B. PRIN PRIMARUL GENERAL, C._, cu sediul în sector 6, București, Splaiul Independentei, nr. 291-293 în contradictoriu cu pârâta R. C. S., cu domiciliul în sector 3, București, .. 42, ., ca neîntemeiată.
Ia act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei sentințe, care se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. D. E. A.
Red./Dact.: A.M.D./E.A./06.11.2015/ 4 ex.
Comunicări:
Grefier.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 02/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 22/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI → |
|---|
