Contestaţie la executare. Sentința nr. 4516/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4516/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 4516/2015
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 B.
Secția Civila
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4516
Ședinta publică din data de 03.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte: SILVIA LEANCĂ
Grefier: M. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare privind pe contestatorul M. B. PRIN PRIMAR GENERAL în contradictoriu cu intimatul T. V. F..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 20.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 03.04.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 21.03.2014 sub numărul_, contestatorul M. B. PRIN PRIMAR GENERAL în contradictoriu cu intimatul T. V. F. a formulat contestație la executare, prin care a solicitat: anularea actelor de executare, respectiv a înștiințării, incheierii emisă de Judecătoria sector 3 la data de 12.12.2013, în dosarul nr._/301/2013 si a încheierii pronunțată în dosarul de executare 406/2013 privind creanța si cheltuielile de executare, prin care s-a învederat obligația de plata a sumei de 1203,50 lei și creanța si 1560 lei cheltuieli de executare. Totodată a solicitat și exonerarea de plata încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare ori în subsidiar micșorarea cuantumului acestora.
În motivare, a arătat că prin instiintarea emisa la.10.03.2014 si comunicata la 18.03.2014 ni s-a adus la cunoștința faptul ca s-a declanșat executarea silita prin urmărirea, cu precădere prin poprire, în vederea executării sumelor de 1203,50 lei debit și 1560 lei cheltuieli de executare, din care 20 lei c/v taxă timbru executare silită, taxe poștale și alte taxe, 1000 lei onorariu executor și 300 lei onorariu avocat.
Prin sentința civilă nr.1475/14.09.2011 prounutata de Tribunalul București secția a IV a, in dosarul nr._, printre altele contestatorul a fost obligat la plata sumei de 1203,50 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A solicitat să se aibă în vedere că de la debitul principal de 1203,50 lei, onorariul de executor este de 1000 lei și de 300 lei onorariu avocat și să fie respinse cheltuielile privitoare la taxe timbru, inregistrarea cererii deschiderii dosarului, efectuarea actelor executorului, alte cheltuieli necesare declanșării executării silite, comunicarea actelor de procedura, instiintare debitor, xerocopiere acte dosar parti, instanțe, instituții, transport, fax/tel, alte cheltuieli prevăzute de lege, întrucât sunt nedovedite, necuantificate, nedefalcate si net superioare debitului.
Termenul de 6 luni în care debitorul este obligat să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, curge de la data la care debitorul a primit somația de plata, comunicata de organul de executare, la cererea creditorului. În speță, executorul judecătoresc a intocmit procesul-verbal si a solicitat ca reclamantul-contestator să procedeze la indeplinirea obligației din titlul executoriu. Astfel, organul executare nu l-a somat pe contestatoar si a pornit si executarea silita.
În ceea ce privește cheltuielile de executare a solicitat diminuarea acestora, având vedere faptul că depășesc cuantumul maxim prevăzut în punctul 3 din Anexa la Ordinul Ministrului Justiției nr.2550/14.11.2006. Sub acest aspect, instanța trebuie sa aibă în vedere considerentele care stau la baza edictarii acestor limite maximale si a necesitatii evidențierii in mod distinct a cheltuielilor ocazionate cu executarea silita pe tipuri de activitate. Prin intermediului procesului-verbal s-au stabilit cheltuieli aferente fazei de executare silita compuse din onorariu executor judecătoresc și onorariu avocat. Cuantumul acesta a fost liber stabilit de creditor si executor. Sunt aplicabile in faza de executare silita si dispozițiile vechiului art.274 alin.3 c.proc.civ. Suma reprezentând cheltuieli de executare este exagerat de mare, in raport cu dispozițiile art.39 alin.l lit.a) din Legea nr. 188/2000. Onorariul se stabilește conform art.3 din OMJ nr.2550/2006.
Referitor la stabilirea onorariului executorului, a arătat că este tendențios de mare, raportat la dispozițiile art.39 din Legea nr. 188/2000 conform căruia onorariul maximal pentru creanțe mai mari de 100.000 lei este de 6.300 lei plus 1% din suma ce depășește 100.000 din valoarea creanței.
Cu privire la cuantumul onorariului de executor și onorariu avocat stabilit de instanța de fond, cheltuieli de judecata ocazionate cu judecarea prezentei cauze a menționat că modul de angajare a unei astfel de negocieri urmărește in mod necesar interesul debitorilor, suma in discuție fiind una superioara complexitatii derulării unor formalități minime pentru punerea in executare a titlului executoriu.
Conform vechiului art.371 ind. 7 alin.l c.proc.civ. partea care solicita îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silita este obligata sa avanseze cheltuielile necesare in acest scop. Poate fi declanșata executarea silita împotriva debitorului si cu privire la cheltuielile de executare stabilite de executor prin proces-verbal doar in măsura in care sunt evidențiate . si care au fost realizate efectiv de către creditor, cazând in sarcina debitorului urmărit doar cheltuielile suportate efectiv de către partea care a solicitat executarea silita si dovedite in mod corespunzător. La dosarul de executare nu exista dovada efectuării plații, onorariul de avocat neavând natura unor cheltuieli de executare.
Mai mult acesta este nepotrivit de mare fata munca indeplinita de acesta in faza de executare silita pana la momentul incheierii p-v, constând exclusiv in redactarea cererii de executare silita, având in vedere criteriile prevăzute de art.132 alin.3 din Statutul profesiei de avocat.
A mai arătat că, in condițiile in care, in ceea ce privește posibilitatea reducerii onorariilor practicate de către avocați, exista un text legal constituit de dispozițiile vechiului art.274. alin.4 c.proc.civ., pentru identitate de rațiuni aceste dispozitii pot fi aplicate si in cazul onorariilor practicate de executorul judecătoresc, întrucât activitatea prestata de executorii judecătorești este similara activității prestate de avocați.
In cea ce privește onorariu de avocat in cuantum de 300 lei in cadrul executării silite, a solicitat anularea acestora deoarece munca avocatului in faza executării silite nu poate depasi pe cea a executoriului.
A precizat că este scutit de plata taxei de timbru în temeiul art. 17 din Legea nr. 146/1997 coroborat cu art. 30 alin. 1 din OUG nr. 80/2013.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art.711 cod procedură civilă si următoarele.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri.
La data de 06.06.2014 intimatul a depus întâmpinare solicitând respingerea contestației ca nefondată și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
A arătat că așa cum rezultă din înscrisurile anexate contestației, prin adresa nr. 7480 din 10.03.2014 a B. R. G., contestatorul a fost înștiințat cu privire la începerea executării silite, comunicându-i-se acestuia și somația (din 10.03.2014) prin care i se punea în vedere ca, în termen de 10 zile de la primire, să se conformeze obligațiilor din titlul executoriu. Totodată, în conformitate cu dispozițiile 782 alin. 1 Cod procedură civilă: "Poprirea se înființează fără somație [...]." Nici în raport de dispozițiile art. 1 și art. 2 din O.G. nr. 22/2002 nu se poate reține obligația executorului judecătoresc de a soma pe debitorul M. București, mai înainte de înființarea popririi (deși o astfel de somație s-a efectuat), având în vedere dispozițiile art. 122 alin. 2 din Ordonanța de urgență nr. 46/2013 privind criza financiară și insolvența unităților administrativ-teritoriale în conformitate cu care: "Prevederile Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002, cu modificările și completările ulterioare, nu se aplică unităților administrativ-teritoriale, subdiviziunilor acestora, respectiv instituțiilor publice de subordonare locala."
Pe cale de consecință, întrucât prevederile O.G. nr. 22/2002 nu se aplică debitorului M. București, care este o unitate administrativ-teritorială (conform art. 1 alin. 2 lit. i) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001), nu se poate reține nici incidența dispozițiilor art. 3 din O.G. nr. 22/2002 (invocate de asemenea de debitor), neexistând deci, nici în raport de aceste dispoziții, vreo neregularitate a executării silite.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, debitorul apreciază că acesta depășește cuantumul maxim prevăzut la punctul 3 din Anexa la Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/14.11.2006, însă susținerile debitorului sunt nefondate. Așa cum rezultă și din încheierea din 10.03.2014 a B. R. G. în dosarul de executare nr. 406/2013, suma de 1.000 lei reprezentând onorariul executorului judecătoresc (la care se adaugă TVA 24%) a fost stabilită în considerarea obiectului complex al executării silite respectiv "pentru obligațiile de a face stabilite prin titlul executoriu și pentru recuperarea creanței de 1.203,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată."
Nefondate sunt și criticile privind cuantumul onorariului de avocat în faza de executare silită. Activitatea desfășurată de avocat în această etapă nu se limitează, așa cum nefondat susține contestatorul, la redactarea cererii de executare silită, ci a constat și în: consultație acordată clientului cu privire la demersurile necesare în vederea punerii executare a hotărârii care constituie titlul executoriu; redactarea cererii de executare formulată în temeiul dispozițiilor prevăzute la art. 622 alin. 4 Cod procedură civilă, deplasare la registratura debitorului și depunerea cererii împreună cu înscrisurile doveditoare, deplasare pentru achitarea taxei judiciare de timbru aferentei etapei de executare, deplasare la biroul executorului judecătoresc pentru depunerea cererii de executare silită, a taxei judiciare de timbru și a înscrisurilor doveditoare, informarea clientului cu privire la desfășurarea activităților sus-menționate.
Sunt nefondate și susținerile contestatorului în sensul că "[...] onorariul stabilit nici nu a fost plătit anticipat, iar în atare situație, intimații-creditori (?) nici nu ar fi avut vreun interes să procedeze la o eventuală negociere a onorariului ce urma a fi perceput și care oricum ar fi fost recuperat de la debitor", întrucât dovada achitării onorariului de avocat pentru faza de executare silită se află la dosarul de executare, această dovadă fiind depusă odată cu cererea de executare.
Având în vedere că onorariul avocatului reprezintă mai puțin de 1/3 din onorariul stabilit de executor, sunt neîntemeiate și susținerile contestatorului prin care acesta arată că: "în ceea ce privește onorariul de avocat în cuantum de 300 lei în cadrul executării silite, solicităm anularea acestora deoarece munca avocatului în faza executării silite nu o poate depăși pe cea a executorului."
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 716 alin. 1 coroborate cu ale art. 205 C.proc.civ.
La data de 18.09.2014 a fost depusă copia dosarului de executare silită nr. 406/2013 (f. 36-74).
Prin sentința civilă nr._/08.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și soluționarea cauzei a fost declinată în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
Pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București dosarul a fost înregistrat la data de 16.01.2015, sub același număr ce i-a fost acordat de către Judecătoria Sectorului 4 București.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța retine următoarele:
Prin cererea de executare silită depusă la data de 01.11.2013 pe rolul B. R. G., intimatul a solicitat executarea silită a contestatoarei pentru un număr de trei obligații care îi revin acesteia in baza titlului executoriu astfel cum a fost îndreptat constând în Sentința civilă nr. 1475/14.09.2011 pronunțată de Tribunalul București, îndreptată prin Decizia nr. 2103/26.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel București. Astfel, s-a solicitat executarea silită a obligației stabilite în sarcina contestatoarei de a emite dispoziția de înaintare a notificărilor nr. 444/13.02.2002 și 3799/08.11.2011 către . vederea soluționării; de a comunica dispoziția către creditor și să înainteze dispoziția împreună cu dosarele administrative către Ratinex SA în termen de 60 de zile de la pronunțarea hotărârii; să plătească suma de 1.203,5 lei, cheltuieli de judecată.
În raport de cele trei obligații pentru care s-a solicitat executarea silită se va reține că doar în ce privește executarea silită a sumei de 1.203,5 lei ar putea fi incidente dispozițiile OG nr.22/2002, dat fiind că acest text normativ reglementează modul executare al creanțelor stabilite în sarcina autorităților publice.
Nu se poate reține apărarea intimatului in sensul că disp. OG nr.22/2002 nu sunt incidente in cauză, disp. art. 122 alin. 2 din OUG nr. 46/2013 au în vedere existența unei situații premise în care față de intimată s-ar fi declarat starea de criză financiară, respectiv starea de insolvență. Se constată că la momentul redării dispozițiilor legale intimata a omis să indice și această parte a textului legal, în care este precizat în mod expres situația premisă în care disp. OG nr. 22/2002 nu se aplică.
Revenind la aplicabilitatea disp. OG nr. 22/2002 în ce privește executarea obligației de plată a sumei de 1.203,5 lei acordate cu titlu de cheltuieli de executare se va reține că în cadrul dosarului de executare, nici după comunicarea somației și a înștiințării privind înființarea popririi, contestatoarea nu a făcut dovada efectuării vreunui demers pentru a-și îndeplini obligația de plată sau pe cea de a face.
Pe de altă parte, instanța reține că și interpretarea dată de contestatoare art. 1 și art. 2 din OG nr. 22/2002 este greșită întrucât acest termen de 6 luni de amânare a plății nu operează ope legis, ci este condiționat de dovedirea de către debitor a condițiilor impuse chiar de actul normativ invocat, respectiv a faptului că debitoarea-contestatoare se află în situația prevăzută de art. 2, respectiv „lipsa fondurilor” și existența „demersurilor necesare pentru îndeplinirea obligațiilor de plată”.
Sub acest aspect, instanța reține că art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale protejează dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civilă și penală.
Acest drept ar rămâne iluzoriu dacă nu ar include și faza de executare a hotărârilor judecătorești definitive. Însă Convenția are în vedere drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg în jurisprudența sa, începând cu cauza Artico vs. Italia (1980).
Statul și instituțiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârea judecătorească de condamnare a lor, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art.6 din Convenție fiind aplicabil și în faza executării silite (a se vedea cauza Ruianu contra României, Pini și Bertani, Manera și Atripaldi contra României, Ș. contra României, V. I. contra României, S. P. contra României).
De asemenea, în Cauza Ș. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că: "Administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art.6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi".
Curtea reamintește că nu este oportun să ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție.
Curtea a concluzionat că, prin refuzul de a executa sentința, autoritățile naționale au lipsit reclamantul de un acces efectiv la justiție în faza de executare, fiind încălcat art.6 alin.1 din Convenție.
Așadar, refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului constituie și o atingere adusă dreptului ce decurge din art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției.
Așa cum rezultă din cele arătate anterior, art.6 din Convenție, în maniera în care a fost interpretat de Curte, impune statului (și instituțiilor publice) obligația pozitivă de a da curs hotărârilor judecătorești irevocabile prin care a fost obligat la plata unor sume de bani, nefiind oportun să se ceară unei persoane care a obținut o creanță împotriva statului să inițieze procedura executării silite pentru satisfacerea creanței sale.
În consecință, statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotărâri, lipsa fondurilor nefiind considerat un motiv justificat pentru întârziere.
Astfel, între aplicarea OG nr 22/2002, cu modificările ulterioare și a altor acte normative prevăd amânări și eșalonări în achitarea unor creanțe constatate prin hotărâri judecătorești irevocabile – titluri executorii, ce vizează creanțe ce reprezintă un „bun”, în sensul art. 1 din Protocolul 1 la Convenție, pe de-o parte, și dispozițiile Convenției și ale jurisprudenței Curții de la Strasbourg, pe de altă parte, instanța este obligată să dea curs celor din urmă, conform art.11 alin.2 și art.20 din Constituția României, revizuită în 2003.
Față de cele de mai sus, se va reține ca neîntemeiată cererea de anulare a executării silite prin raportare la disp. OG nr. 22/2002.
În ce privește cererea de anulare a Încheierii din data de 12.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București prin care fost încuviințată executarea silită împotriva contestatoarei se va reține că în afara de incidența disp OG nr. 22/2002 contestatoarea nu a invocat un alt motiv de nelegalitate, ori, așa cum s-a reținut mai sus, acest motiv este neîntemeiat. Prin urmare, instanța constată că nu s-a făcut dovada unui motiv de nelegalitate care să justifice anulare Încheierii din 12.12.2013.
În ce privește Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită din data de 10.03.2014, executorul a stabilit cheltuieli de executare în valoare de 1.560 lei, ce se compune din 20 lei taxă judiciară de timbru, 300 lei –onorariu de avocat in faza executării silite și 1.000 lei reprezentând onorariu de executor la care se adaugă TVA.
În ce privește onorariul executorului de 1.000 lei +TVA s-a indicat că acesta este stabilit pentru obligațiile de a face stabilite prin titlu executoriu și pentru recuperarea creanței de 1.203,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Legat de criticile aduse de către contestatoare valorii cheltuielilor de executare se va reține că în ce privește suma de 20 lei, constând in taxa judiciară de timbru, plata acesteia a fost necesară, nefiind posibilă altfel obținerea încuviințării executării silite de la instanță.
În ce privește onorariul de avocat de 300 lei, se va reține că potrivit disp. art. 669 alin. 3 pct. 3 C.proc.civ, acest tip de cheltuială face parte din cheltuielile de executare ce cad în sarcina contestatoarei-debitoare în baza art. 669 alin.2 C.proc.civ.
Se va reține că în dosarul de executare este depusă atât împuternicirea avocațială cât și dovada suportării de către intimat a sumei de 300 lei cu titlu onorariu de avocat pentru reprezentarea sa juridică în cursul executării silite.
Astfel, ținând seama de munca avocatului în faza executării silite, care nu poate fi redusă numai la formularea de cereri, trebuie avută în vedere consultanța juridică specifică acestei faze a procesului civil - privind alegerea modalității de executare, competența executorului judecătoresc, caracterul executoriu al hotărârii, demararea procedurii de executare prin reprezentarea clientului în fața executorului judecătoresc la momentul formulării cererii, la cel al distribuirii sumelor rezultate din executare.
În concluzie, în ce privește cuantumul onorariului de avocat nu se poate reține că acesta este disproporționat față de valoarea pricinii și a muncii depuse de avocat, apreciindu-se că, partea din cheltuielile de judecată reprezentată de onorariu avocat este legală și justificată, și este datorată de către contestatoarea-debitoare în temeiul art. 669 C.proc.civ
În ce privește criticile aduse de către contestator modului în care s-a procedat la stabilirea onorariului executorului judecătoresc, astfel cum s-a arătat mai sus, acesta a fost stabilit în mod global la suma de 1.000 lei +TVA atât pentru executarea silită a celor două obligații de a face cât și pentru executarea silită a creanței de 1.203,5 lei.
Modul de stabilire al onorariului executorului judecătoresc este reglementat de disp. Legii nr. 188/2000 și ale Ordinului nr. 2550/2006.
Totuși, în condițiile în care s-a procedat la stabilirea acestuia în mod global fără o indicare defalcată a cuantumului acestuia în raport de fiecare dintre obligațiile ce fac obiectul executării silite, instanța nu poate verifica dacă la stabilirea onorariului executorului au fost sau nu respectate dispozițiile legale mai sus menționate.
Prin urmare, dat fiind la art. 669 alin.3 pct. 2 C.proc.civ se prevede că sunt cheltuieli de executare cheltuielile constând în onorariu executorului, stabilite potrivit legii, iar această condiție nu poate fi verificată în speță, instanța apreciază că vătămarea cauzată de lipsa stabilirii a onorariului executorului în raport de fiecare obligație ce face obiectul executării silite nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea Încheierii din data de 10.03.2014 privind stabilirea cheltuielilor de executare din dosarul nr. 406/2013, în ce privește suma de 1.000 lei +TVA, stabilită cu titlu de onorariu executor judecătoresc.
Prin urmare, în temeiul art. art. 669 alin.3 pct. 2 C.proc.civ, art. 703 și art. 719 alin.1 C.proc.civ, instanța va admite în parte contestația la executare doar în ce privește suma de 1.000 lei +TVA, stabilită cu titlu de onorariu executor judecătoresc.
Cele de mai sus nu pot fi considerate în sensul că executorul nu ar fi îndreptățit la onorariu, ci că această cheltuială de executare va fi stabilită de executor în mod distinct pentru fiecare obligație ce face obiectul executării silite, în raport de disp. Legii nr. 188/2000 și ale Ordinului nr. 2550/2006.
În ce privește celelalte critici aduse de contestatoare față de valoarea onorariului executorului se consideră că nu mai este utilă analizarea acestora din moment ce instanța a dispus anularea cu privire la întreaga valoare a onorariului executorului judecătoresc.
În ce privește cererea intimatului de obligare a contestatoarei la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată suportate pentru reprezentarea juridică a acestuia în prezentul dosar, se va reține că acest cuantum al onorariul de avocat este disproporționat cu activitatea desfășurată de avocat, care s-a limitat la formularea și expedierea întâmpinării. În temeiul art. 451 alin. 2 C.proc.civ, instanța va reduce onorariul de 1.000 lei la 500 lei.
În temeiul art. 453 C.proc.civ, dată fiind soluția de admitere în parte a contestației la executare, ceea ce presupune că intimatul a pierdut în parte procesul, respectiv în limita admiterii contestației, urmează a se admite în parte cererea acestuia de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată. Astfel, în temeiul art. 451 și art. 453 C.proc.civ, instanța va obliga contestatoarea la plata cheltuielilor de judecată, in sensul că obligă contestatoarea la plata către intimat a cheltuielilor de judecată de 300 lei, reprezentând onorariu de avocat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul M. B. PRIN PRIMAR GENERAL, cu sediul în București, sector 6, .. 291-293, cod fiscal_, cont RO81TREZ__ deschis la ATCPMB în contradictoriu cu intimatul T. V. F., CNP:_, cu sediul în București, . Băsești, nr. 54, sector 2 și cu domiciliul ales la C..av.T. M. din București, . nr. 2, ., ., sector 6.
Anulează Încheierea din data de 10.03.2014 privind stabilirea cheltuielilor de executare din dosarul nr. 406/2013, în ce privește suma de 1.000 lei +TVA, stabilită cu titlu de onorariu executor judecătoresc.
Menține dispozițiile din Încheierea din data de 10.03.2014 în privește cheltuielile de executare în suma de 320 lei.
Respinge în rest contestația la executare, ca neîntemeiată.
Admite în parte cererea intimatului de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, in sensul că obligă contestatoarea la plata către intimat a cheltuielilor de judecată de 300 lei, reprezentând onorariu de avocat .
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Prezenta hotărâre, după rămânerea definitivă, va fi comunicată executorului judecătoresc.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.04.2015.
P., Grefier,
S. L. M. P.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4472/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4504/2015. Judecătoria... → |
|---|
