Plângere contravenţională. Sentința nr. 4588/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4588/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 4588/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 3 BUCUREȘTI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILA Nr. 4588
Ședința publica de la 3 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. D.
Grefier E. Ș.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent A. N. BUCURESTI SA și pe intimat P. M. BUCURESTI DIRECTIA GENERALA DE POLITIE SI CONTROL SERVICIUL CONTROL A M. BUCURESTI, având ca obiect „plângere contravențională”
Dezbaterile au avut loc în ședința publica de la data de 02.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv, încheiere care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 17.03.2015, 31.03.2015 și 03.04.2015 când în aceeași componență a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 26.06.2014, petenta . SA a formulat în contradictoriu cu intimata P. M. Bucuresti - Directia Generală de Poliție Locală si Control, plângere împotriva procesului verbal de contravenție nr._/28.05.2014, solicitând anularea procesului verbal și exonerarea de plata amenzii, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, petenta a invocat nulitatea procesului verbal pentru lipsa semnăturii unui martor asistent, iar pe fond a arătat că nu are calitatea de subiect al contravenției, întrucât obligația de ridicare la cotă a echipamentelor –căminelor de vizitare /gurilor de scurgere a rețelelor edilitare situate în ampriza drumului reabilitat/modernizat este în sarcina societății de construcții care a efectuat lucrările de modernizare, conform HCGMB nr. 103/2006 și HCGMB nr. 126/2004.
A mai arătat că firma care a efectuat aceste lucrări pe ., sector 3 este . SRL și că lipseste vinovatia petentei.
In drept, OG 2/2001, HCGMB nr. 103/2006 și HCGMB nr. 126/2004.
În dovedirea plângerii s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 20.10.2014, s-a inregistrat intampinarea intimatei, prin care a solicitat respingerea plângerii.
In motivarea intampinarii, intimata a susținut că a constatat că, pe ., sector 3, în trotuar, se află un hidrant neacoperit cu capac, ce perturbă traficul, producând posibile accidente pietonale în zonă, sens în care a emis somația nr. 129/06.03.2014 către petentă, care a comunicat la data de 25.03.2014, că a luat măsurile ce se impun pentru montarea capacului de hidrant.
La reverificare, la data de 28.05.2014, a constatat că petenta a intervenit la hidrant, a înlăturat rama dreptunghiulară, a instalat un alt hidrant, dar nu a adus la cotă hidrantul, perturbând circulația pietonală, motiv pentru care a întocmit procesul verbal contesta în cauza de față.
Intimata a mai arătat că procesul verbal de constatare a contravenției îndeplinește condițiile de forma si fond prevăzute de art. 16 și art. 17 din OG 2/2001, iar plansele foto depuse la dosar dovedesc săvârșirea faptei.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției nr._/28.05.2014 petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 2000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 7 din Anexa la H.C.G.M.B. nr. 306/2002, reținându-se că, în calitate de administrator al rețelei edilitare, a intervenit la hidrantul situat în trotuar pe ., sector 3, pentru montarea capacului și a ramei, dar nu a dus la cotă hidrantul, perturbând circulația pietonală și generând posibile accidente.
Analizând actul de constatare a contravenție sub aspectul legalității sale, instanța constată ca procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale imperative referitoare la formă si conținut, prevăzute de art. 16 si art. 17 din O.G. 2/2001.
În ceea ce privește cauza de nulitate relativă a procesului verbal invocată de către petentă, respectiv lipsa semnăturii unui martor, instanța reține că sancțiunea nulității relative a procesului verbal intervine în cazul în care, prin încălcarea prevederilor art. 16 din OG 2/2001, petentului i s-a produs o vătămare care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal.
În cauză, critica petentei privind încălcarea art. 19 din OG nr. 2/2001 este apreciată de instanță ca neîntemeiată. Astfel, în conformitate cu aceste dispoziții legale, procesul verbal trebuie semnat de un martor în situațiile în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, pentru a certifica aceste împrejurări, însă prin alin. 3 al aceluiași articol se stabilește că „în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod”, ceea ce înseamnă că procesul verbal este valabil încheiat și fără semnătura unui martor, în ipoteza în care nu poate fi identificat un martor, agentul constatator având obligația de a menționa cauza pentru care procesul verbal nu a fost semnat de un martor.
În cuprinsul procesului verbal de contravenție agentul constatator a menționat care a fost motivul pentru care procesul verbal nu a fost semnat de un martor, respectiv ,,persoanele prezente la întocmirea prezentului PVCSC sunt agenți constatatori și nu pot avea calitatea de martori”. În plus, nulitatea care poate interveni în această situație este nulitatea relativă și virtuală, care poate fi reținută numai dacă prin nerespectarea acestei cerințe legale s-a cauzat petentului o vătămare, iar vătămarea nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului verbal de contravenție.
Sub aspectul temeiniciei, în prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Din întreg materialul probator administrat în cauză, instanța reține că petenta nu a propus probe care să conducă la reținerea unei alte situații de fapt decât cea reținută de agentul constatator.
Conform art. 7 din Anexa nr. 1 la H.C.G.M.B. nr. 306/2002, persoanele fizice si juridice care executa lucrari la ramele capacelor gurilor de acces si gratarelor gurilor de scurgere a apelor pluviale situate in trotuare sau carosabil, in cazul ramelor dreptunghiulare, au obligatia sa le instaleze in asa mod incat laturile acestora sa fie perpendiculare si respectiv paralele cu axul arterei de circulatie (strazii) iar suprafata vazuta a capacului sau gratarului, in cazul oricarui tip de rama pe care se instaleaza, sa fie in continuarea suprafetei carosabilului sau a trotuarului (abaterile admise sunt cele prevazute de normativele in vigoare) pentru realizarea sigurantei circulatiei rutiere sau pietonale.
Nerespectarea acestei obligații constituie contravenție și se sancționează cu amendă în cuantum de 2000 lei, conform art. 3 din H.C.G.M.B. nr. 306/2002.
Petenta nu a contestat efectuarea lucrărilor menționate în procesul-verbal, însă a invocat faptul că acestea au fost executate de o societate de construcții, căreia îi revenea și obligația de a aduce la cotă hidrantul, însă aceste susțineri nu sunt dovedite prin niciunul dintre înscrisurile aflate la dosar.
Astfel, toate înscrisurile depuse la dosar emană exclusiv de la petentă, iar aceasta nu a depus vreun contract încheiat cu . SRL pentru intervenția la hidrantul situat în trotuar pe ., sector 3 și nu a administrat nicio probă concludentă care sa-i confirme sustinerile privind lipsa vinovatiei in savarsirea faptei.
De altfel, față de prevederile art. 4 din H.C.G.M.B. nr. 306/2002, potrivit cărora ,,administratorii care detin capace si gratare situate pe teritoriul municipiului Bucuresti vor aduce la indeplinire prevederile prezentei hotarari” și față de cele ale art. 6 din Anexa nr. 1 la H.C.G.M.B. nr. 306/2002, potrivit cărora ,,administratorii retelelor edilitare subterane situate pe teritoriul municipiului Bucuresti, raspund in conditiile legii pentru eventualele vatamari corporale, pierderi de vieti omenesti si distrugeri materiale cauzate de starea tehnica necorespunzatoare a capacelor si gratarelor aferente acestora”, instanța reține că încheierea unui contract de subantrepriza nu este de natura sa inlature/transmita raspunderea penală/civilă/contravențională a administratorilor retelelor edilitare, ce decurge din lege, acest act putand cel mult să angajeze răspunderea contractuală a uneia dintre parti, în cazul în care aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate.
În ceea ce privește înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, instanța reține că amenda pentru fapta prevăzută de art. 3 din HCGMB nr. 306/2002 are un cuantum fix de 2000 lei și este proporțională cu gravitatea faptei, motiv pentru care nu se impune înlocuirea sa.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petent A. N. BUCURESTI SA cu sediul in sector 1, București, .. 2, J 40/_/1999, Cod fiscal R_ in contradictoriu cu intimat P. M. BUCURESTI DIRECTIA GENERALA DE POLITIE SI CONTROL SERVICIUL CONTROL A M. BUCURESTI cu sediul in sector 6, București, SPLAIUL INDEPENDENTEI, nr. 291-293, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. D. E. Ș.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4599/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 4469/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
