Contestaţie la executare. Sentința nr. 7960/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7960/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 7960/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7960
Ședința publică din data de 05.06.2015
Instanța constituită din:
Președinte – D. E. M.
Grefier – D. Ș.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare privind pe contestatoarea D. G. A FINANTELOR PUBLICE PRAHOVA în contradictoriu cu intimatul D. P. I..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Instanța constată că procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța, verificându-și din oficiu competența cf. disp. art. 131 C.pr.civ., constată că Judecătoria Sectorului 3 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, cf. art. 94 și art. 713 C.pr.civ..
Instanța, cf. disp. art. 238 C.pr.civ., estimează durata cercetării procesului la aproximativ 6 luni.
Instanța, cf. art. 255 și 258 C.pr.civ., încuviințează pentru contestatoare proba prin înscrisurile aflate la dosar ca fiind admisibilă, putând duce la soluționarea cauzei și, nemaifiind alte probe de administrat, cf. art. 244 alin. 1 C.pr.civ. declară închisă cercetarea judecătorească și reține cauza in vederea soluționării.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.05.2013, reclamanta D. G. A FINANTELOR PUBLICE PRAHOVA a solicitat, in contradictoriu cu intimatul D. P. I., ca instanța să dispună anularea încheierii și a somației din data de 25.04.2013 emise de B. A. I. in dosarul de executare nr. 106/2013 si suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare.
În motivare, se arată că la data de 20.05.2013 i-au fost comunicate încheierea și somația de mai sus. Mai arată că au fost nerespectate disp. art. 117 lit. f) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, care reglementează posibilitatea restituirii la cerere a sumelor stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare către persoanele îndreptățite, nefiind necesară sesizarea executorului judecătoresc și încărcarea inutilă a bugetului general consolidat cu plata unor cheltuieli de executare inutile.
În continuare, precizează că executorul judecătoresc a încălcat disp. OG nr. 22/2002 și in mod nelegal a stabilit ca in termen de 1 zi de la primirea somației să se facă plata debitului, la fel cum in mod nelegal a stabilit și cheltuielile de executare. OG nr. 22/2002 instituie o procedură specială, care constă in acordarea unui termen de grație de 6 luni debitorului instituție publică in care acesta poate achita de bunăvoie debitul, numai in subsidiar fiind prevăzută posibilitatea executării silite.
Se mai arată că încheierea pronunțată de executorul judecătoresc la data de 24.05.2013 privitoare la actualizarea sumelor pentru perioada septembrie 2011-martie 2013, acesta a aplicat un indice de 108.14 % și a stabilit suma de_.89 lei, in condițiile in care prin sentința civila nr. 2172/2011 pronunțată de Judecătoria Campina nu s-a dispus actualizarea sumei acordate. In plus executorul judecătoresc a procedat și la actualizarea sumelor reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu privire la onorariul de executor judecătoresc, arată că acesta a fost stabilit in mod netransparent, neexistând posibilitatea verificării respectării disp. Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006.
In drept, au fost invocate disp. art. 399-404 C.pr.civ., OG nr. 22/2002. S-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În susținerea cererii, au fost depuse la dosar inscrisuri, in copie certificată (filele 8-27).
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru cf. art. 30 din OUG 80/2013.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu a fost prezent la ședința de judecată.
A fost depusă copia certificată a dosarului de executare nr. 106/2013 al B. A. I. și a fost încuviințată proba prin înscrisuri.
Analizând contestația la executare prin prisma dispozițiilor legale incidente și a materialului probator administrat in cauză, instanța constată următoarele:
Contestația la executare este întemeiată pe dispozițiile art. 711 alin. 1 C. proc. civ., care stipulează că împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
In dosarul de executare silita nr. 106/2013, executarea silita se realizează in temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civila nr. 2172/20.09.2011 - f. 88, irevocabila la data de 22.01.2013 cf. deciziei nr. 144 pron. in dosarul nr._, prin care Statul R. prin MFP a fost obligat sa plătească reclamanților D. P. I. si D. D. suma de_ lei cu titlu de lipsa de folosința a terenului in suprafața de 8444 mp, precum și la plata cheltuielilor de judecată. Cererea de executare a fost formulata la data de 05.03.2013 de către creditorul D. P. I. pt. ½ din cuantumul creanței, iar încuviințarea executării silite s-a realizat la data de 15.03.2013 prin încheierea pron. in dosarul nr._ - f. 9. Prin încheierea din data de 25.04.2013 a fost actualizată creanța – f. 106, iar executarea silita a încetat la data de 16.01.2014 cf. încheierii emise de executorul judecătoresc – f. 129, ca urmare a realizării integrale a creanței prin executarea popririi in noiembrie și decembrie 2013 – f. 124, 116.
In ceea ce privește executarea benevolă a creanței, cf. prev. art. 622 alin.1 C., obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de buna voie, ceea ce înseamnă executarea din partea debitorului fără vreo intervenție din partea creditorului. In aceste condiții, instanța reține că titlul executoriu datează din 22.01.2013, iar până la declanșarea executării silite, nu s-a făcut nici un demers de executare voluntară din partea debitorului. Nedepunerea unei cereri la organul fiscal de către creditor cf. dispozițiilor art. 117 CPF, in condițiile in care revine debitorului obligația de lua măsurile necesare in vederea executării voluntare nu atrage nelegalitatea executării silite la care a recurs creditorul cf. dispozițiilor C..
In ceea ce privește aplicarea dispozițiilor OG 22/2002, instanța reține că în temeiul prevederilor art.2 din Ordonanța nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, in termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plata comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Prin urmare, pentru a putea beneficia de acest termen de 6 luni în vederea executării obligațiilor sale, orice instituție publică este obligată să facă dovada lipsei de fonduri și să fie somată prin executorul judecătoresc cu privire la îndeplinirea obligației. Debitoarea nu a făcut această dovadă a lipsei de fonduri și nici a demersurilor întreprinse pentru rezolvarea problemelor financiare, iar actele de executare silită emise de executorul judecătoresc constituie un act de executare cerut de însăși dispozițiile art.2 teza finala a OG 22/2002, pentru începutul curgerii termenului stabilit in favoarea instituțiilor publice.
Mai mult, lipsa unor disponibilități financiare de natură bugetară nu poate fi invocată ca motiv de neîndeplinire de către o instituție a statului a obligațiilor legale ce îi revin față de proprii cetățeni, aspect consacrat de foarte mult timp in jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului (hot. pron. in cauza S. v. Romania, Hornsby v. G., Bourdov v. Rusia; S. P. v. Romania, C. v. Romania), iar creditorilor nu li se poate pretinde sa aștepte o perioada de timp nerezonabilă, pentru plata efectiva a drepturilor cuvenite.
În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat deja, în mai multe rânduri în sensul că, în România, măsurile luate pentru salvgardarea echilibrului bugetar între veniturile și cheltuielile publice pot fi considerate ca urmărind un scop legitim (Deciziile de inadmisibilitate pronunțate în cauzele D. și alții v. România – 04.09.2012, paragraf 47, M. și S. v. România - 6 decembrie 2011, Panfile v. România - 20 martie 2012), însă atât timp cât nu se aduce atingere justului echilibru intre cerințele de interes general ale comunității și cerințele de protecție a drepturilor fundamentale ale individului. Aceasta, însă, nu este situația de față.
In ceea ce privește actualizarea creanței, instanța reține că prin titlul executoriu debitorul a fost obligat la plata sumei de_ lei cu titlu de contravaloarea lipsa de folosința pt. perioada martie_11, iar prin încheierea din data de 25.04.2013, a fost realizată de către executor actualizarea pt. perioada septembrie 2011- martie 2013, iar prin încheierea din data de 04.12.2013, pt. perioada martie 2013-octombrie 2013. In cf. cu prevederile art. 628 alin.3 C., in condițiile in care titlul executoriu nu cuprinde penalități, dobânzi, etc. executorul judecătoresc va proceda la cererea creditorului la actualizarea creanței in funcție de rata inflației calculata de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau de la data când creanța a devenit exigibila si pana la data plații efective a obligației din titlul executoriu. Prin urmare actualizarea creanței s-a realizat in cf. cu prevederile legale aplicabile de la data când creanța a devenit exigibila si pana la data achitării integrale a acesteia.
Având în vedere aspectele reținute mai sus, în temeiul art. 719 C.proc.civ, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare, creanța pusă in executare îndeplinind condițiile prev. de art. 662 C..
Referitor la cererea de suspendare a executării silite, instanța reține că, potrivit art. 718 alin.1 C. pr.civ. până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Față de faptul că la data de 05.06.2015 a fost soluționată contestația la executare, instanța va respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite, până la soluționarea prezentei contestații.
Raportat la dispozițiile art. 453 alin.1 C. pr.civ. potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată și având în vedere principiul disponibilității părților - unul dintre principiile care guvernează procesul civil, cf. art. 9 C. pr.civ. - instanța ia act de faptul că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea D. G. A FINANTELOR PUBLICE PRAHOVA, cu sediul in Ploiesti, .. 22, jud. Prahova, în contradictoriu cu intimatul D. P. I., cu domiciliul in sector 6, București, ., nr. 5, ., ..
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel în termen de 10 zile de la comunicare .
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședința publică din data de 05.06.2015.
Președinte Grefier
D. E. M. D. Ș.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 7965/2015. Judecătoria SECTORUL... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7867/2015. Judecătoria... → |
|---|
