Uzucapiune. Sentința nr. 06/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 06/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 13206/2015
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ_
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 06.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
P. – P. A.
GREFIER – V. A. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantele D. F. si C. I.-J. și pe pârâtul M. B. PRIN PRIMAR GENERAL, având ca obiect „uzucapiune”
Dezbaterile au avut loc în ședința din publica din data de 01.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 08.09.2015, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 22.09.2015, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 06.10.2015, în aceeași compunere dispunând următoarele:
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei civile, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 25.07.2013 sub nr._, reclamantele D. F. și C. I.-J., au solicitat în contradictoriu cu paratul M. I. și M. BUCUREȘTI prin Primarul General să se constate ca au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului alcătuit din teren in suprafață de 144 m.p., situat in București, sector 3, . si asupra construcției edificate pe teren prin uzucapiunea de 30 ani si respectiv accesiunea imobiliara artificiala.
In motivarea cererii, reclamantele au arătat ca la data de 17.03.1959 soții D. M. și D. F. au cumpărat de la M. I., printr-un înscris sub semnătură privată, denumit Chitanță, un teren în suprafață de 264 mp situat în București, sector 3, .. S-a arătat că la data de 15.01.1958, M. I. încheiase un act sub semnătură privată cu Caldaroiu M. prin care îi vindea terenul menționat, însă acesta din urmă nu a achitat prețul, pe acest act menționându-se că soții D. au cumpărat terenul, iar începând cu acea dată aceștia s-au comportat ca adevărați proprietari ai imobilului.
Reclamantele au arătat că în anul 1959 au început construcția unei case pe teren, în data de 10.05.1968 D. M. a fost amendat de Consiliul Popular Sector 3 – Serviciul Disciplină în Construcții, pentru lipsa autorizației de construcții, iar în data de 17.03.1969 s-a încheiat un proces-verbal de impunere pentru imobile, aceștia fiind luați în evidența primăriei drept proprietari.
Reclamantele au învederat că în anul 1972 au donat lui F. V. o suprafață de 120 mp, astfel că în prezent stăpânesc 144 mp, arătând că au plătit până în prezent toate impozitele și taxele aferente imobilului, exercitând o posesie utilă, continuă, publică și neviciată.
S-a arătat că D. M. a decedat la data de 25.11.2010, moștenitoarea acestuia fiind fiica sa, reclamanta C. I.-J., care a continuat, împreună cu mama sa, D. F., să se comporte ca proprietari.
In dovedirea acțiunii, reclamantele au solicitat proba cu înscrisuri, 2 martori, interogatoriul si expertiză topografică.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1837, 1890, 1846 C.civ., art. 1049-1052 C.pr.civ.
La dosar au fost depuse înscrisuri, în copie (filele 4-20, 74-90).
Totodată, s-a învederat faptul ca imobilul a fost evaluat in vederea stabilirii timbrajului la suma de 34.527,74 lei.
La data de 29.10.2013, reclamantele au formulat o cerere modificatoare, prin care au arătat că înțeleg să renunțe să se mai judece cu pârâtul M. I..
La data de 12.12.2013, paratul M. București prin Primar General a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulata de către reclamanți ca neîntemeiată, invocând totodată excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului București având în vedere că reclamantele nu au făcut dovada că acesta este ultimul proprietar al imobilului.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii fata de împrejurarea ca uzucapiunea constituie un mod originar de dobândire a proprietății prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în temeiul și condițiile prevăzute de lege. Pentru ca prescripția achizitivă să-și producă efectele se cere îndeplinirea condițiilor privind termenul, posesia, precum și existența unui lucru susceptibil de a fi uzucapat, arătând că în cauza de față termenul de prescripție nu ar fi putut să înceapă să curgă decât după anul 1991.
În cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu expertiză tehnică topografică și expertiză tehnică în construcții.
La data de 08.12.2014 a fost depus la dosar raportul de expertiză tehnică în specialitatea construcții (f. 58-85, vol. I)), iar la data de 29.01.2015 a fost depus la dosar raportul de expertiză tehnică în specialitatea topografie (f. 94-99, vol. I).
La termenul de judecată din data de 16.06.2015, instanța a solicitat lămuriri suplimentare expertului în specialitatea topografie, răspunsul acestuia fiind depus la dosar la data de 25.08.2015 (f. 27-28, vol. II).
Urmare adreselor emise de instanță, la dosarul cauzei au fost comunicate următoarele: relații de la Primăria Municipiului București – Serviciul Evidență, analiză, soluționare și gestionare notificări Legea nr. 10/2001 (f. 106, vol. I), relații de la Primăria Municipiului București – Direcția Patrimoniu, Serviciul cadastru (f. 132 vol. I, f. 16-18, vol. II), relații de la Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale Sector 3 (f. 139-146, vol. I), relații de la Primăria Municipiului București – Serviciul Evidență Domeniu Public și Privat (f. 147-149 vol. I).
Prin cererea din data de 29.08.2015, reclamantele au precizat cererea de chemare în judecată în sensul că suprafața de teren ce se solicită uzucapată este cea identificată prin raportul de expertiză topografică.
Prin încheierea din data de 20.05.2014, a fost unită cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, în data de 17.03.1959, reclamanta D. F. împreună cu soțul acesteia, defunctul D. M. au cumpărat prin înscris sub semnătură privată, denumit Chitanță, de la numitul M. I., terenul în suprafață de 264 mp, situat in București, sector Raionul 23 August – .. 9-10, vol. I)
La data de 25.11.2010 numitul D. M. a decedat, moștenitoarea acestuia fiind reclamanta C. I.-J., în calitate de fiică, conform certificatului de moștenitor nr. 2 din data de 11.01.2011 eliberat de BNP I. S. (f. 4-5, vol. I).
Încă din anul 1959, de la momentul întocmirii chitanței sub semnătură privată aflată la fila 9 din dosar, reclamant D. F. și defunctul său soț D. M. au intrat în stăpânirea terenului ce a făcut obiectul înstrăinării situat în București, sector 3, ., aceștia începând construirea unei case de 3 camere, din chirpici, pe terenul mai sus indicat, la data de 04.07.1968, numitul D. M. fiind amendat de Consiliul Popular Sector 3 Serviciul Disciplină în Construcții, pentru construirea fără autorizație, acesta formulând plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție (f. 21 vol. II).
De asemenea, prin procesul-verbal pentru impunerea clădirilor și terenurilor din orașe de la f. 12, vol. I, numitul D. M. a luat în evidența fiscală terenul ce face obiectul prezentei cauze, începând cu anul 1969, acesta continuând să figureze impus ca plătitor de impozit până în prezent, astfel cum reiese din înscrisurile comunicate de la Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale Sector 3 (f. 139-146, vol. I).
Conform raportului de expertiză topografică întocmit în cauză, terenul ce face obiectul acțiunii, respectiv terenul situat în București, sector 3, . are o suprafață de 203 mp, pe teren fiind edificată o construcție. Prin completarea la raportul de expertiză, s-a arătat că suprafața de teren măsurată diferă de cea indicată inițial prin cerere întrucât suprafața de 144 mp este declarativă, înscrisă în actele primăriei, iar suprafața de 203 mp este cea identificată și măsurată.
De asemenea, s-a reținut prin raportul de expertiză tehnică în specialitatea construcții, că începând cu anul 1966 pe terenul mai sus menționat s-a construit un corp de clădire și anexe – construcția C1, având o suprafață utilă de 62,76 mp iar în anul 2010 s-a edificat un corp de clădire cu regim de înălțime parter și mansardă – construcția C2, cu o suprafață utilă de 49,11 mp.
În urma întocmirii rapoartelor de expertiză, reclamantele și-a precizat acțiunea în sensul că solicită constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune a suprafeței de teren identificată prin raportul de expertiză topografică, precum și dobândirea proprietății construcției astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză în specialitatea construcții, prin accesiune imobiliară artificială.
Aspectele reținute prin situația de fapt rezultă din cele două rapoarte de expertiză tehnică întocmite în cauză, coroborate cu înscrisurile comunicate în urma adreselor efectuate de instanță și declarațiile martorilor B. C. și B. T..
Astfel, conform depozițiilor martorilor B. C. și B. T., aflate la filele 109-110, apreciate de instanță ca verosimile și reținute în cadrul materialului probator, reclamantele au intrat în stăpânirea întregului teren de peste 30 de ani și au edificat o construcție pe teren, stăpânind imobilul în mod neîntrerupt și continuu și nu au fost deranjați de nimeni în folosința pașnică a imobilului, fiind cunoscute ca proprietari.
În ceea ce privește situația terenului aflat în București, sector 3, ., conform răspunsurilor comunicate de la instituțiile publice, rezultă că pentru imobilul teren în litigiu nu s-au formulat cereri de retrocedare în temeiul Legii 10/2001 ori de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii 18/1991.
În drept, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. București prin Primar General invocată prin întâmpinare, aceasta urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:
În ce privește calitatea procesuală pasivă, uzucapiunea, invocată în cauza de față drept temei juridic al acțiunii, reprezintă un mod originar de dobândire a proprietății, prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în temeiul și în condițiile prevăzute de lege.
Însă, având în vedere că uzucapiunea este instituită de lege ca o sancțiune împotriva proprietarului care, dând dovadă de lipsă de diligență, a lăsat vreme îndelungată bunul său în mâna altei persoane, reprezentând în același timp un beneficiu acordat de lege posesorului ce a stăpânit bunul o perioadă de timp stabilită de lege, ca un adevărat proprietar, rezultă că acțiunea pentru constatarea uzucapiunii trebuie îndreptată împotriva adevăratului proprietar.
O soluție contrară ar lipsi de eficiență juridică acțiunea având obiectul menționat, întrucât o persoană care nu ar putea pretinde un drept de proprietate asupra terenului nu ar putea nici să opună reclamantului ce se pretinde uzucapant apărări concrete cu privire la exercitarea de către acesta din urmă a posesiei utile timp de 30 de ani, astfel încât la stabilirea cadrului procesual instanța este obligată să verifice calitatea de proprietar asupra terenului a persoanelor chemate în judecată.
Instanța apreciază că, în cauză, legitimarea procesuală pasivă aparține Municipiului București deoarece nu s-a putut identifica un alt proprietar al imobilului.
Astfel, din datele obținute de la Serviciul de Evidență a Proprietății cât și din relațiile rezultate din istoricul de rol fiscal privitor la terenul în cauză comunicat de Sectorul 3 – DITL, în istoricul de rol fiscal ori poștal pentru terenul ce se solicită a fi uzucapată în cauză, singura persoană care apare ca fiind înregistrată în evidențele acestor instituții este numitul D. M., soțul decedat al reclamantei D. F..
Totodată, se reține că în situația în care este cu neputință stabilirea titularului dreptului de proprietate la momentul începerii posesiei de către o altă persoană decât proprietarul terenului, se poate aprecia că devin aplicabile dispozițiile art. 646 C.civ, potrivit căruia bunurile fără stăpân aparțin statului, dreptul de proprietate asupra acestor bunuri făcând parte din domeniul privat al statului. Prin urmare, atât timp cât nu aparțin domeniului public al statului sau al unității administrativ teritoriale, ele sunt susceptibile de a fi dobândite prin uzucapiune, iar în cauză nu s-a făcut dovada că terenul în suprafață de 203 mp situat în București, sector 3, . s-ar afla în proprietate publică a statului.
Din acest punct de vedere, instanța apreciază că pârâtul M. București prin Primar General are calitate procesuală pasivă, reprezentând unitatea administrativ teritorială, urmând a respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată prin întâmpinare.
În drept, în ceea ce privește fondul cauzei, în doctrină și jurisprudență, față de dispozițiile art. 1837 și art. 1890 C.civ., uzucapiunea a fost definită ca fiind modul de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin posedarea neîntreruptă a acestuia în tot timpul fixat de lege.
Pentru întrunirea condițiilor uzucapiunii de 30 de ani, este necesar ca în persoana reclamanților să fie întrunite următoarele condiții: 1. Să se posede bunul în tot timpul prevăzut de lege, adică 30 de ani, 2. Posesia să fie utilă, neafectată de vreun viciu, 3. Inacțiunea adevăratului proprietar care a stat în pasivitate.
Instanța apreciază susținerile pârâtului din întâmpinare ca fiind neîntemeiate, terenul ce face obiectul prezentei cereri fiind susceptibil de a fi uzucapat, nefiind dovedită apartenența sa la domeniul public.
În ceea ce privește elementele posesiei, aceasta trebuie să întrunească un element material – corpus – și un element subiectiv – animus, denumit și animus domini.
Existența elementului material, respectiv faptul material al deținerii bunului și al săvârșirii unor acte de folosință, de modificări și transformări, respectiv îngrădiri și îmbunătățiri, este indubitabil, reclamantele împreună cu autorii acestora stăpânind terenul în suprafață de 203 mp aflat în București, sector 3, ., terenul fiind stăpânit continuu, fiind edificate 2 construcții de-a lungul timpului, respectiv în anul 1966 s-a construit un corp de clădire și anexe – construcția C1, având o suprafață utilă de 62,76 mp iar în anul 2010 s-a edificat un corp de clădire cu regim de înălțime parter și mansardă – construcția C2, cu o suprafață utilă de 49,11 mp, astfel cum s-a reținut în cuprinsul raportului de expertiză în specialitatea construcții.
În primul rând, este de reținut că reclamantele nu sunt ținute de a dovedi existența elementului intențional, deoarece Codul civil, în art. 1854, a instituit o prezumție legală, respectiv că stăpânirea materială a bunului este o exprimare a voinței ca această stăpânire se face animus sibi habendi, deci sub nume de proprietar, înregistrarea numitului D. M. în evidențele fiscale ca plătitor de impozit, încă din anul 1969 întărind prezumția de posesor animus sibi habendi, instituită de textul legal.
Elementul animus are în vedere conștiința persoanei care se află în stăpânirea materială a bunului cu privire la acest bun, respectiv dacă el se consideră proprietar și dacă acționează în efectuarea actelor materiale cu această conștiință.
Astfel, conform declarațiilor martorilor audiați în cauză, vecini cu imobilul în litigiu, reclamanta D. F. și defunctul său soț D. M. au intrat în proprietatea terenului prin cumpărare de la o altă persoană, construind o casă, comportându-se întotdeauna ca proprietari ai terenului. De altfel, aceste persoane au declarat că le-au considerat pe reclamante proprietari al imobilului, iar înregistrarea ca plătitori de impozit și construcția unor case sunt de natură a proba cu atât mai mult intenția de a se considera proprietarii terenului.
Față de cele de mai sus, reținând că și toate celelalte condiții pentru a uzucapa sunt îndeplinite, respectiv curgerea unui termen mai mare de 30 de ani și existența unei posesii pașnice, continue și publice, în conformitate cu disp. art. 1846 și urm. Cod civil, va admite acțiune și va constata dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de către reclamantele D. F. și C. I.-J., prin exercitarea unei posesii de 30 de ani atât în nume propriu, cât și prin joncțiune cu posesiei reclamantei C. I.-J. cu autorul acesteia, respectiv D. M., asupra terenului in suprafață de 203 mp situat in București, sector 3, ., teren identificat de raportul de expertiza tehnica judiciara efectuat de expert S. G. C..
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, instanța reține că potrivit prevederilor art. 492 C.civ. „orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de proprietarul acelui pământ cu cheltuiala lui și că sunt ale lui până ce se dovedește din contră”. Acest text de lege instituie o prezumție legală relativă, susceptibilă de a fi răsturnată prin dovada contrară, potrivit căreia o construcție edificată pe un teren se consideră a fi fost ridicată de către proprietarul terenului respectiv, în nume propriu și pe cheltuiala sa.
Astfel cum rezultă din întreg probatoriul administrat în cauză, instanța constată că pe suprafața de teren în litigiu reclamantele au edificat 2 construcții – construcția C1, compusă din parter, având o suprafață utilă de 62,76 mp și construcția C2, compusă din parter și mansardă, cu o suprafață utilă de 49,11 mp, ambele construcții reprezentând case de locuit, fiind identificate prin raportul de expertiză în specialitatea construcții, întocmit de expert B. M..
Se constată astfel că, referitor la construcțiile menționate, devin incidente dispozițiile art.492 C.civ. și, având în vedere că prezumția de proprietate asupra construcțiilor respective în favoarea reclamantelor nu a fost răsturnată în cauză prin dovada contrară, instanța reține că reclamantele au dobândit potrivit art. 482 Cod civ, care prevede ca proprietatea unui lucru da drept asupra tot ce ce se unește sau se încorporează in acesta, și dreptul de proprietate asupra acestor construcții edificate pe teren, respectiv construcțiile C1 (P) și C2(P+mansardă), edificate pe terenul situat în București, sector 3, ., identificate prin raportul de expertiză în specialitatea construcții, întocmit de expert B. M..
Potrivit art. 453 alin. (1) C.pr.civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Față de solicitarea expresă a reclamantelor, la termenul de judecată din data de 01.09.2015, privind acordarea onorariului de avocat, instanța urmează să respingă cererea acestora având în vedere că nu s-a făcut dovada achitării onorariului pretins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârât, ca neîntemeiată.
Admite cererea privind pe reclamantele D. F., CNP_ si C. I.-J. CNP_ ambele cu domiciliul în sector 3, București, BARCAROLEI, nr. 50 și pe pârâtul M. B. PRIN PRIMAR GENERAL sector 6, București, SPLAIUL INDEPENDENTEI, nr. 291-293.
Constata ca reclamantele au dobândit prin uzucapiune terenul în suprafață de 203 mp situat în ., sector 3, București, teren identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, întocmit de expert S. G. C. și prin accesiune imobiliară artificială construcția C1(P) + C2(P+mansardă), edificată pe terenul situat in ., sector 3, București, identificata conform raportului de expertiza tehnică în specialitatea construcții, întocmit de expert B. M..
Respinge cererea de obligare a pârâtului la plata contravalorii onorariului de avocat, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 06.10.2015.
Președinte, Grefier,
P. A. V. A. C.
Red./Dact.: A.P./A.C.V./ 5 ex.
Comunicări:
Grefier
| ← Validare poprire. Sentința nr. 05/2015. Judecătoria SECTORUL 3... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 07/2015. Judecătoria... → |
|---|
