Contestaţie la executare. Sentința nr. 8056/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8056/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 8056/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
Secția Civilă
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8056
Ședința publică din data de 08.06.2015
Instanța constituită din :
Președinte: R.-C. L.
Grefier: E.-C. T.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul F. I. în contradictoriu cu intimata C. D. BUCURESTI, având ca obiect contestație la executare + suspendare executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul personal, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că a fost depus dosarul de executare, după care,
Nemaifiind cereri prealabile sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Contestatorul arată că lasă la aprecierea instanței.
În temeiul art. 258 raportat la art. 255 NCPC și 237 pct. 7 NCPC, instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, apreciind că este admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului.
Instanța acordă cuvântul asupra cererii de suspendare a executării silite.
Contestatorul arată că sumele de bani i-au fost poprite.
Constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, în baza art. 392 Noul Cod de procedură civilă instanța declară deschise dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul părților în ordinea și în condițiile prevăzute la art.216 Cod procedură civilă.
Contestatorul lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata la data de 18.12.2014 pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti, sub nr._, contestatorul F. I. in contradictoriu cu intimata C.-Direcția de Drumuri și Poduri București, a formulat contestație la executare impotriva executarii silite prin care a solicitat anularea măsurilor popririi și suspendarea executarii silite pana la solutionarea prezentei cauze.
In motivarea cererii contestatorul a sustinut ca a achitat suma prevăzută cu titlul de amenda contravenționala mentionata in procesul verbal de contravenție . nr._/24.10.2014, însă nu a achitat și tariful de despăgubire în cuantum de 28 EURO.
La data formulării contestației la executare, tariful de despăgubire prevăzut de OG nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobat cu modificări și completări prin Legea nr.424/2002 este anulat, dispozițiile legale fiind abrogate.
Contestatorul a invocat art.15 din Constituția României, conform căruia în cazul legii contravenționale și penale se va aplica întotdeauna legea mai favorabilă și art.9 alin.3 din Legea nr.144/2012
Contestatorul a învederat că fapta a fost săvârșită la data de 24.04.2011, procesul-verbal de constatare a contravenției fiind emis la data de 24.10.2014 iar decizia de executare silită la 28.10.2014.
De asemenea, contestatorul a arătat că singurul document primit de la intimată a fost procesul-verbal de contravenție, acestuia necomunicându-i-se somația sau titlul executoriu.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.399-401 Cod procedură civilă
În dovedirea cererii a solicitat proba cu inscrisuri si a depus alaturat și a depus la dosar un set de înscrisuri (filele 8-14).
La data de 17.04.2015, prin serviciul Registratura, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite ca nefondata, respingerea contestației la executare formulată împotriva executării silite efectuată de B. B. C. și M. A. M., în baza titlului executoriu proces-verbal de contravenție . 11 nr._/24.10.2011 generat și semnat electronic, ca nelegală și netemeinică, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.
Referitor la cererea de suspendare a executării silite, intimata a arătat ca nu se impune masura suspendarii executarii silite intrucat nu ar fi un caz grabnic si nici nu sunt lezate anumite drepturi ale contestatorului si nici nu se creeaza o paguba iminenta care nu se poate repara.
Mai mult decât atât, cât timp procesul-verbal de contravenție nu a fost contestat în termenul legal de 15 zile de la comunicare, neexistând o hotărâre judecătorească de anulare chiar și în parte a măsurilor dispuse prin acesta, respectiv a tarifului de despăgubire, intimata deține un titlu executoriu apt de executare silită pentru valorificarea creanței prevăzută în actul sancționator care a intrat în puterea de lucru judecat.
Referitor la fondul cauzei, intimata a susținut ca emiterea si comunicarea procesului verbal de contravenție in cauza au fost efectuate in termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr.2/2001. Pocesul - verbal de contravenție a fost emis in termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat in termen de o luna de la data aplicarii sancțiunii, conform dispozitiilor art 27 din OG nr. 2/2001, prin poștă, in data de 14.11.2011, operațiune confirmata de semnătură martorului prezent.
Prin urmare procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție nu a fost viciata si nici debitorului nu i-au fost lezate drepturile procesuale.
Intimata a solicitat instanței să constate că a dat dovadă nu numai de bună credință dar și de indulgență în toată această perioadă, sperând ca debitoarea să iasă din pasivitate și să-și execute de bunăvoie obligația stabilită prin titlul executoriu. Instanța de executare a încuviințat prin încheierea din camera de consiliu executarea titlului executoriu astfel că în situația în care ar fi constatat faptul că titlul executoriu nu poate fi pus în executare sau că nu ar fi valabil, nu ar fi încuviințat și ordonat punerea în executare.
In ceea ce privește valoarea cheltuielilor de executare, intimata a precizat că acestea se încadrează în limitele legale admise de OMJ nr.2561/2012
In ceea ce privește dispozițiile art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea si completarea OG nr. 15/2002, in speța de fata acestea nu se aplica, fiind vorba despre o fapta contravenționala săvârșită anterior intrării în vigoare a legii.
In ceea ce privește dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea si completarea OG nr. 15/2002, a considerat ca in speța de fata acestea nu se aplica. Prin urmare, atâta timp cât procesul verbal de contravenție emis pe numele contestatorului nu a fost contestat, neexistând o hotărâre judecătoreasca de anulare chiar si in parte a masurilor dispuse prin acesta, respectiv a tarifului de despăgubire ca urmare a intrării in vigoare a Legii nr. 144/2012, intimata deține un titlu executoriu apt de executare silita, pentru valorificarea creanței prevăzută in actul sancționator, care a intrat in putere de lucru judecat și nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silita a creanțelor rezultate dintr-un proces verbal întocmit anterior datei intrării in vigoare a Legii nr. 144/2012 care nu a fost contestat în instanță.
In drept a invocat art. 205 - 208 NCPC, precum si dispozițiile legale cuprinse in întâmpinare (f.22-29).
La data de 02.06.2015 a fost depus in fotocopie dosarul de executare silita.
La termenul din data de 08.06.2015 instanța a încuviintat părtilor proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța retine ca prin procesul verbal . nr._/24.10.2011 contestatorul a fost sancționat de agentul constatator al intimatei cu amenda in cuantum de 250 lei, în baza art.8 alin.1 din OG nr.15/2002, deoarece a circulat pe un drum national fara a detine rovinieta, petentul fiind instiintat că pe lângă amendă urmeaza sa achite si contravaloarea tarifului de despagubire potrivit art.8 alin.3 din OG nr.15/2002 in valoare de 28 EURO la cursul de schimb comunicat de BNR valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării (f.8).
Contestatorul a arătat ca a achitat amenda, insa nu si tariful de despăgubire.
Ca urmare a faptului ca nu a achitat aceasta suma, la solicitarea intimatei creditoare din data de 02.09.2014, impotriva contestatorului a fost pornita executarea silita de catre B. B. C. și M. A. M. in cadrul dosarului de executare silita nr.2277/b/2014.
Prin incheierea data in Camera de Consiliu din data de 28.10.2014 in dosarul nr._/301/2014 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucuresti s-a incuviintat executarea silita a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal . nr._/24.10.2011 (f.57).
Prin incheierea din data de 08.12.2014 emisa de executorul judecătoresc s-a stabilit in sarcina contestatorului plata cheltuielilor de executare silita in cuantum de 357,81 lei (f.58).
In privința susținerii petentului in sensul ca nu datoreaza plata tarifului de despagubire, instanta nu va retine acest motiv de contestație.
Astfel cum a retinut Curtea Constitutionala in considerentele deciziei nr.57/2012 prin care a fost respinsa ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.8 alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, „obligarea la plata tarifului de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România. Astfel Curtea a reținut ca, în concepția actului normativ criticat, utilizatorul a săvârșit o faptă ilicită (folosirea drumului național fără rovinietă), prin care a cauzat un prejudiciu rețelei de drumuri naționale prin uzarea și degradarea acestora și, totodată, există un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, acesta fiind rezultatul direct al acțiunii de folosire a drumurilor naționale fără plata rovinietei. Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită săvârșită de utilizator.[…] Prin demonstrarea faptei ilicite săvârșite de către utilizator, se naște o prezumție legală absolută în favoarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România în privința existenței prejudiciului - sub forma tarifului de despăgubire - și a raportului de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită. Valoarea prejudiciului suferit este stabilită în cuantum fix, în funcție de categoria autovehiculului, pentru a se evita o probatio diabolica în sarcina administratorului drumului național, în caz contrar, acesta fiind pus în situația de a demonstra în instanță potrivit principiului onus probandi incumbit actori prejudiciul suferit, aspect care este imposibil de determinat în cazuri individuale, ca urmare a multitudinii de elemente variabile ce intervin în această apreciere. De aceea, pentru a echilibra poziția părților din acest raport procesual, legiuitorul a recurs la prezumarea unui prejudiciu fix, determinat, pentru acoperirea căruia este datorat tariful de despăgubire […] Relația dintre administratorul drumului și utilizatorul fără rovinietă este guvernată de răspunderea civilă delictuală, ceea ce presupune repararea prejudiciului suferit potrivit întinderii sale.
Așadar, nu există nicio legătură între tariful de despăgubire și taxa de utilizare a drumului, fiecare având altă natură și alt regim juridic, astfel încât nu se pot face comparații între cuantumurile acestora. […] Prin plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, contravenientul are posibilitatea de a contesta atât sancțiunea contravențională, cât și existența faptei cauzatoare de prejudiciu.[…] Posibilitatea cumulării răspunderii contravenționale cu răspunderea civilă delictuală și, subsecvent, impunerea achitării concomitente a unei amenzi contravenționale și a unui tarif de despăgubire se justifică prin diferența esențială dintre fundamentele fiecărui tip de răspundere. Astfel, dacă în cazul răspunderii contravenționale se urmărește sancționarea unei conduite ilicite, prin stabilirea răspunderii civile se tinde la repararea prejudiciului produs unui anumit subiect de drept, în speță Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România”.
Prin Legea nr.144/2012 au fost abrogate dispozițiile art.8 alin.3 din OG nr.15/2002, ce prevedeau ca are obligația contravenientul de a achita tariful de despăgubire, pe lângă amenda contravențională aplicata ca urmare a faptului că a circulat cu autovehiculul fără a deține rovinieta valabilă.
F. de cele retinute de Curtea Constitutionala in decizia mai sus mentionata, in sensul ca tariful de despagubire de 28 EURO are natura unei despagubiri civile pentru prejudiciul cauzat intimatei prin uzarea și degradarea drumurilor naționale, ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite constând in folosirea drumului național fără rovinietă, instanța retine că in privința acestui tarif nu sunt aplicabile dispozițiile de excepție prevăzute in art.15 alin.2 din Constituție, conform cărora legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Astfel, chiar daca prin Legea nr.144/2012 (intrată in vigoare la data de 27.07.2012) au fost abrogate dispozițiile in baza carora in sarcina petentului a fost stabilita obligația de plata a tarifului de despăgubire, aceasta lege mai favorabila nu i se aplica, nefiind vorba in cazul de fata de dispozitii in materie contraventionala, natura despagubirilor fiind civila si care se intemeiaza pe raspunderea civila delictuala, astfel cum s-a reținut in decizia Curții Constitutionale amterior citata.
Conform art. II din Lg. nr.144/2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Petentul nu a facut dovada ca ar fi formulat plângere impotriva procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, astfel încât tariful de despăgubire in cazul său nu a fost anulat, iar respectivul proces verbal a dobândit caracter de titlu executoriu, conform art.37 din OG nr.2/2001.
F. de aceste considerente, instanța reține că executarea silita este legala, contestatorul datorând suma ce face obiectul executării silite in baza titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției, astfel încât va fi respinsa contestația la executare ca neîntemeiată.
Art. 718 din codul de procedură civilă statuează că până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel, asupra cererii de suspendare instanța, în toate cazurile, pronunțându-se prin încheiere, care poate fi atacată numai cu apel, în mod separat. Totuși, în ipoteza în care se rămâne în pronunțare, la același termen de judecată, atât cu privire la contestația la executare, cât și cu privire la cererea de suspendare a executării silite, instanța va pronunța o sentință, supusă apelului, conform art. 717 din Codul de procedură civilă.
În acest sens, instanța reține că s-a solicitat de către contestator suspendarea executării silite dispuse prin dosarul de executare nr. 2277/b/2014. Astfel, așa cum rezultă fără echivoc din dispozițiile art. 718 alin. 1 din Codul de procedură civilă, numai până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită se poate suspenda executarea. Or, instanța a soluționat contestația la executare, astfel încât cererea de suspendare a executării silite formulată de contestator apare ca rămasă fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare.
Referitor la cererea de restituire a taxei de timbru, instanța o va respinge ca neîntemeiată, întrucât potrivit dispozițiilor art.45 alin.1 lit. f din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în situația în care contestația la executare a fost admisă iar hotărârea a rămas definitivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul F. I., cu domiciliul în sector 3, București, ., ., ., în contradictoriu cu intimata C. D. BUCUREȘTI, cu sediul în sector 6, București, .. 401A, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Respinge cererea de restituire a taxei de timbru, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.06.2015.
Președinte, Grefier,
R.-C. L. E.-C. T.
Red.Tehnored.Jud.RCLPentru grefier de ședință aflat în concediu
4 ex./25.07.2015 semnează grefier-șef Secție Civilă
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8146/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8109/2015. Judecătoria... → |
|---|
