Contestaţie la executare. Sentința nr. 13/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 13/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 13337/2015
Dosar nr. 10._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 3 BUCUREȘTI
Secția Civilă
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 13.337
Ședința publică din 08.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte: D. A.
Grefier: C. N.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de contestatoarea B. E. D., în contradictoriu cu intimata C. SA D. BUCUREȘTI, având ca obiect contestație la executare, suspendare executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, pe lista de amânări fără discuții, a răspuns contestatoarea, prin avocat, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, la data de 26.08.2015 s-a depus dosarul de executare, la data de 21.08.2015 și 24.08.2015 contestatoarea a depus răspuns la adresa instanței, după care:
La interpelarea instanței, apărătorul contestatoarei arată că a solicitat dosarul la amânare pentru a achita taxa de xeroxare a dosarului de executare.
Instanța pune în vedere contestatoarei că are obligația de a achita suma de 17 lei în contul B. (f. 40), dar achitarea cheltuielilor de xeroxare nu este motiv de amânare, motiv pentru care lasă cauza la ordine.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, a răspuns contestatoarea, prin avocat, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Având cuvântul, apărătorul contestatoarei depune chitanțe în cuantum de 65 de lei privind taxa de timbru pe contestație, arată că nu mai depune taxa de timbru pentru suspendarea executării, deși a achitat-o, pentru că nu are cauțiunea achitată.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța acordă cuvântul în vederea formulării de probatorii.
Contestatoarea, prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, iar cu privire la probele solicitate de către intimată arată că nu se opune.
În condițiile art. 255 coroborat cu art. 258 Noul C.pr.civ., instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri. Întrucât nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în baza art. 392 din Noul C.pr.civ. instanța declară cercetarea judecătorească închisă, deschide dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei și pe excepția de netimbrare a cererii de suspendare a executării.
Contestatoarea, prin avocat, solicită admiterea excepției netimbrării, având în vedere că nu a depus taxa de timbru. Pe fondul cauzei, solicită instanței să admită contestația la executare, să anuleze executarea silită și încheierea prin care s-a admis încuviințarea executării silite. A invocat inițial în contestația la executare motive de fapt și de drept care trebuiau invocate pe o altă cale, însă trebuie avută în vedere aplicarea legii contravenționale mai favorabile. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și onorariu de avocat. Depune dovada achitării onorariului de avocat.
Instanța socotindu-se lămurită, în baza art. 394 din N.C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.03.2015, cu numărul de mai sus, contestatoarea B. E.-D. a formulat contestație la executare împotriva tuturor actelor de executare efectuate în baza titlurilor executorii reprezentate de procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor . 11 nr._/12.12.2011, . 11 nr._/12.12.2011 și . 11 nr._/05.12.2011, în contradictoriu cu intimata C. SA D. București, prin care a solicitat anularea tuturor actelor de executare și a executării silite; anularea încheierii prin care s-a admis încuviințarea executării silite a creanței de 84 de euro din data de 26 noiembrie 2014 în dosarul_/301/2014 al Judecătoriei sector 3 București; suspendarea executării silite, până la soluționarea prezentei contestații; obligarea creditorului la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, respectiv taxe judiciare de timbru și onorariu de avocat.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, la momentul constatării faptelor, art. 8 alin. 3 din OG 15/2002 avea următorul conținut: ”Contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4.” La data de 27.07.2012, prin Legea 144/2012, articolul mai sus menționat a fost abrogat, având în vedere că însăși legiuitorul a constatat că achitarea tarifului de despăgubire de mai ori pentru o singură faptă contravențională apare ca o măsură excesivă și nejustificată.
Așa fiind, după momentul 27.07.2012, nu se mai datorează și acest tarif de despăgubire, ci se datorează numai amenda contravențională, pe care contestatoarea a achitat-o, așa cum rezultă din înscrisurile atașate. Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contestatoarei, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravenției săvârșite de debitor, chiar dacă această faptă a fost săvârșită înainte de . legii menționate.
Contestatorul a susținut că, având în vedere că ne regăsim în ipoteza prevăzută de 712 alin (2), procesele verbale mai sus menționate sunt lovite de nulitate absolută, motivat de lipsa semnăturii așa cum a decis Înalta Curte de Casație și Justiție, în Decizia nr. 6 în dosarul nr. 14/2014.
De asemenea, a solicitat instanței să aibă în vedere faptul că, cheltuielile cu executarea sunt în cuantum de 478,21 lei și depășesc debitul urmărit de 372,71 lei cu aproximativ 100 de lei. Onorariul cu consultanța executării este stabilit la plafonul maxim de 200 lei plus TVA, deși minimul este de 20 de lei. Având în vedere complexitatea prezentei executări silite, contestatoarea a considerat că acest onorariu de 200 lei plus TVA este nejustificat. Totodată, suma de 124 lei cheltuieli cu taxele poștale apare ca nejustificată, având în vedere că nu este însoțită de documente justificative care să ateste realitatea acestei cheltuieli.
La data de 03.07.2015 intimata C. SA D. București a formulat întâmpinare (f. 28) prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Intimata a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012), fapta săvârșită a constituit contravenție continuă și s-a sancționat cu amendă contravențională. Emiterea și comunicarea procesului-verbal de contravenție în cauză au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
În ceea ce privește aprecierea contestatorului că în speță ar fi aplicabile dispozițiile art. I, pct. 2 din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea și completarea OG nr. 15/2002, intimata a solicitat instanței de judecata sa o respingă ca fiind neîntemeiata.
Astfel, a solicitat instanței de judecată să constate faptul că dispozițiile invocate se aplică de la data intrării în vigoare a Legii, deci pentru faptele contravenționale săvârșite după această dată. Prin urmare, în ceea ce privește titlul executoriu contestat, intimata a precizat faptul că dispozițiile prevăzute de Legea nr. 144/2012 nu au aplicabilitate, întrucât fapta contravențională a fost săvârșită anterior datei la care aceasta a intrat în vigoare.
De asemenea, în speța de față nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silită a creanțelor rezultată dintr-un proces-verbal întocmit anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 care nu a fost contestat în instanță.
Totodată, Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale referitoare Ia prevederile art. 12, alin. (1) din OG nr. 2/2001, potrivit căruia "dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ", nu este aplicabilă în speță, întrucât Legea nr. 144/2012 nu dezincriminează fapta de a circula fără rovinietă valabilă, ci exclude doar obligația de plată a tarifului de despăgubire.
In ceea ce privește aspectele legate de generarea și semnarea electronică a procesului-verbal de contravenție ridicate de către contestatoare, a mai solicitat instanței de judecată să constate faptul că acestea sunt nefondate.
Debitoarea a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului-verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001. Astfel, atât timp cât există calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele legate de generarea și semnarea electronică a procesului-verbal de contravenție ridicate de către contestatoare nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot și trebuie să fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 NCPC.
În plus, OG nr. 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se aplică pe procesele-verbale de constatare a contravenției, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice, valorificând principiul de drept "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus" (unde legea nu distinge nici noi nu trebuie sa distingem). Pentru aceste motive a solicitat respingerea contestației ca fiind nefondată și neîntemeiată și, în subsidiar, menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat C. - SA în calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale și autostrăzi astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr.84/2003, cu modificările și completările ulterioare. Prin urmare, reiese fără echivoc faptul că în speță este vorba de o creanță de drept comun (adică tariful de despăgubire), creanță care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 662 NCPC. Această creanță este supusă regulilor de procedură civilă, iar în caz de neexecutare de bunăvoie din partea debitorului, se execută la cererea creditorului de către executorul judecătoresc.
Astfel, instanța de fond trebuia să facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 638 NCPC raportat la art. 640 NCPC și la art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare și să constate faptul că procesul-verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
De asemenea, implicit anularea unor înscrisuri întocmite de executorul judecătoresc, nu este justificată atâta vreme cât acestea au fost întocmite în spiritul și litera legii.
Pentru considerentele expuse, intimata a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În drept, intimata și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 Noul Cod proc. civ. precum și cele care se regăsesc în întâmpinării.
Analizând contestația la executare, prin prisma probelor administrate,instanța reține, în primul rând, că raportat la prevederile art. 24, 25 NCPC, executarea și, implicit, prezenta contestație sunt supuse dispozițiilor NCPC forma în vigoare la data demarării executării silite prin cererea depusă de C. la B., respectiv forma în vigoare la data de 03.10.2014, astfel:
Art. 712 NCPC prevede că în cazul în care executarea se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanța de judecată, se pot invoca in contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai daca legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui. Din aceste dispoziții legale rezultă că, daca există o astfel de posibilitate legala, atunci partea trebuie să formuleze acea acțiune distinctă, specială prevăzută de actele normative, fără posibilitatea de invocare a unor aspecte de fond prin contestația la executare.
Atâta timp cât titlul executoriu care stă la baza dosarului de executare contestat în prezenta cauză este un proces verbal de contravenție și cât OG 2/2001 prevede clar că un proces verbal de contravenție poate fi anulat pe calea plângerii contravenționale, rezultă că motivele invocate de contestator privind faptul că procesul verbal de contravenție ar fi nul pe motiv de nelegală semnare puteau fi valorificate numai pe calea plângerii contravenționale.
În prezenta cauză, contestatorul a arătat expres în propria cerere că formulează doar contestație la executare și că solicită doar anularea executării (f. 3). Contestatorul nu a formulat și un capăt de cerere având ca obiect plângere contravențională, nu a solicitat și anularea procesului verbal de contravenție, astfel că pretinsa nulitate a procesului verbal nu poate fi analizată în cadrul prezentei contestații la executare.
Instanța reține însă că, potrivit art. 12 din O.G. nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ, iar dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia. Iar aceste dispoziții au caracter obligatoriu și pentru instanță.
Potrivit art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, astfel cum era în vigoare la data încheierii procesului-verbal de constatare a contravenției, contravenientul avea obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, și un tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă. Însă, prin Legea nr. 144/2012, acest alineat a fost abrogat împreună cu toate prevederile care făceau referire la tariful de despăgubire. Prin urmare, în prezenta cauză devin incidente dispozițiile art. 12 teza a doua – regim sancționator mai ușor pentru o faptă identică cu cea reținută în sarcina contestatorului.
Chiar dacă potrivit reglementării din O.G. nr. 15/2002, astfel cum era în vigoare anterior modificării prin Legea nr. 144/2012, tariful de despăgubire era aparent reglementat ca o despăgubire acordată C.N.A.D.N.R. S.A. pentru folosirea drumurilor naționale fără achitarea rovinietei, totuși, acest tarif de despăgubire avea natura juridică a unei sancțiuni complementare, caracterul sancționator rezultând și din expunerea de motive a Legii nr. 144/2012, în condițiile în care tariful de despăgubire se aplica automat, fără a se proceda la o evaluare în concret a prejudiciului cauzat C. SA prin neplata rovinietei, ci la o sumă standard reprezentând contravaloarea rovinietei pentru 12 luni pentru tipul de autovehicul în cauză și se aplica ori de câte ori autovehiculul era surprins circulând pe drumurile publice fără rovinietă valabilă, indiferent de tarifele anterior aplicate prin alte procese-verbale. Faptul că tariful de despăgubire nu se regăsește în enumerarea expresă și limitativă din art. 5 al O.G. nr. 2/2001 nu schimbă natura acestuia de sancțiune pentru că, potrivit alin. 4 al acestui articol, prin legi speciale se pot stabili și alte sancțiuni principale sau complementare, iar sancțiunea achitării tarifului de despăgubire era prevăzută în mod expres în O.G. nr. 15/2002.
Mai mult decât atât, potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, nu cu excepția sancțiunilor penale sau contravenționale mai favorabile. Prin urmare, ori de câte ori o lege contravențională cuprinde dispoziții mai favorabile, fie că acestea se referă la sancțiunea amenzii sau la alte tipuri de sancțiuni, fie că se referă la termene de comunicare, fie că se referă la termene de atacare, la condiții de atacare etc., această lege mai favorabilă trebuie aplicată în întregul ei conținut.
De asemenea, inclusiv Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 112/2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea OG 15/2002, a constat faptul că, în urma abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține o normă contravențională mai favorabilă, în concordanță cu prevederile art. 15 alin. 2 din Legea fundamentală.
Totodată, trebuie avute în vedere și prevederile Deciziei nr. 228 din 13 martie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. 1 din OG nr. 2/2001, la care Curtea Constituțională a făcut referire și în Decizia nr. 112/2014. Astfel, prin Decizia nr. 228/2007, Curtea a conchis că o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început, admițând astfel excepția de neconstituționalitate și constatând că dispozițiile art. 12 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma „nu se mai sancționează” prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia.
Constatând că tariful de despăgubire are natura juridică a unei sancțiuni complementare, care a fost înlăturată prin Legea nr. 144/2002, luând în considerare și prevederile art. 12 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind obligativitatea aplicării legii contravenționale mai favorabile și în plan execuțional, instanța constată că a intervenit o lege contravențională mai favorabilă, astfel încât sancțiunile, chiar aplicată prin proces-verbal de constatare a contravenției neanulat, nu se mai puteau executa odată cu . Legii 144/2002.
Motiv pentru care instanța va admite prezenta cererea și va anula executarea efectuată în dosar de executare 6227/B/2014 al B. S. I. C..
Analizând excepția netimbrării cererii de suspendare a executării, instanța retine că, potrivit OUG 80/2013, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Instanța a pus în vedere reclamantei să achite taxe de timbru de 50 de lei, fiind citată în acest sens (f. 36, 39), dar aceasta nu s-a conformat acestei obligații până la rămânerea în pronunțare pe excepție la termenul de judecată de azi și nici nu a formulat cerere de reexaminare, singura cale de atac prevăzută de lege împotriva modului de stabilire a taxei. Mai mult, a învederat în ședință că nu va depune taxa de timbru aferentă acestui capăt de cerere.
Pentru aceste considerente, instanta va admite exceptia netimbrării cererii de suspendare a executării și va anula această cerere în consecință.
În temeiul art. 451 C.p.cv., instanța va obliga intimata ca parte căzută în pretenții, la plata către reclamanta a cheltuielilor de judecată de 65 de lei și 500 de lei, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă contestației la executare și onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația formulată de contestatoarea B. E. D. (CNP_) cu domiciliul în București, .. 17, ., ., sector 3 și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat, în București, ., sector 1, în contradictoriu cu intimata C. SA D. BUCURESTI (J_, CUI_) cu sediul în București, .. 401A, sector 6.
Anulează executarea efectuată în dosar de executare 6227/B/2014 al B. S. I. C..
Admite excepția netimbrării cererii de suspendare a executării.
Anulează cererea de suspendare a executării ca netimbrată.
Obligă intimatul să plătească contestatoarei sumele de 65 de lei și 500 de lei, cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria sector 3 București.
Pronunțată în ședința publică azi, 08.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. A. C. N.
DA/CN/4e_
| ← Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 08-10-2015,... | Pretenţii. Sentința nr. 06/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI → |
|---|
