Pretenţii. Sentința nr. 06/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 06/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 13147/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 06.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. M. D.
Grefier: E. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulata de reclamanții B. I. și M. G. in contradictoriu cu pârâta . SA și intervenient forțat C. M. A., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 22.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a acorda posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosarul cauzei, a amânat pronunțarea la data de 06.10.2015, când a hotărât următoarele:
I N S T A N T A
Asupra cauzei civile de față, constată urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.05.2014 sub nr._, reclamanții B. I. și M. G. in contradictoriu cu pârâta . SA și intervenient forțat C. M. A. au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 30.000 lei, reprezentând daune morale către fiecare dintre reclamanți, pentru prejudiciul suferit de către aceștia în urma producerii accidentului rutier din data de 24.05.2011+ cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantii au arătat că la data de 24.05.2011 numitul C. M. A. în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe raza localității Tismana a acroșat mopedul condus de numitul M. G., răsturnându-l și provocând o . vătămări corporale acestuia și pasagerului B. I..
La data de 03.03.2014 Centru European de Despăgubiri SRL, în calitate de mandatar al reclamanților a notificat pârâta despre prejudiciul suferit, solicitând plata despăgubirilor aferente, cu titlu de daune morale.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1349, 1357 și urm., art. 1381 și urm. Din Codul civil, Legea nr. 136/1996
În probațiune, reclamantii au solicitat proba cu înscrisuri .
La data de 14.07.2014 reclamanții au depus cerere modificatoare la dosarul cauzei prin care au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 40.000 lei cu titlu de daune morale către reclamantul B. I. și a sumei de 35.000 lei cu titlu de daune morale către reclamantul M. G. precum și a cheltuielilor de judecată.
In motivare, s-a arătat că la data de 03.04.2014 Centru European de Despăgubiri SRL, în calitate de mandatar al reclamanților a notificat pârâta despre prejudiciul suferit, solicitând plata despăgubirilor aferente, cu titlu de daune morale.
De asemenea s-au mai invocat Deciziile nr. 1/28/03.2005 și nr. 29/16.11.2009 ale ICCJ prin care s-a reținut că în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspundere civilă delictuală, bazată pe art. 1357 CCC, a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspundere contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr. 136/1995.
În privința prejudiciului moral suferit de către reclamanți, legea civilă nu stabilește criterii de determinare a cuantumului iar aprecierea cuantumului daunelor morale se realizează în echitate, păstrând principiul proporționalității și justului echilibru între natura valorilor lezate și sumele acordate.
Instanța de judecată trebuie să țină cont la stabilirea despăgubirilor morale de suferințele fizice și psihice îndurate de către părțile vătămate, de asemenea și de consecințele deosebit de grave produse in viata acestora având numeroase fracturi, politraumatisme și plăgi. Din lipsa surselor financiare, reclamanții nu au mai putut merge la controale medicale periodice, neavând siguranța unei recuperări în totalitate în urma accidentului suferit.
În drept, au fost invocate prevederile art. 194, 430, 431 Cod de procedură civilă, art.1349, 1357 și urm., art. 1381, 1385 și urm. Din Codul civil, Legea nr. 136/1996, Ordinul CSA nr. 5/2010.
În probațiune, reclamantii au solicitat proba cu înscrisuri, f.23-74, proba testimonială cu 2 martori, expertiza medico-legală .
La data de 23.10.2014 pârâta a depus întâmpinare la dosarul cauzei, prin care a invocat pe cale de excepție netimbrarea cererii de chemare în judecată și anularea acțiunii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca netemeinică și nelegală, și în subsidiar admiterea în parte a cererii de chemare în judecată.
În motivarea pe fondul cauzei, pârâta a arătat că asigurătorul RCA plătește despăgubiri nu pe bază delictuală ci în baza contracului de asigurare RCA, în conformitate cu termenii și condițiile stabilite prin ordinele CSA în vigoare la data producerii evenimentului rutier, respectiv Ordinul nr. 5/2010. Mai mult, s-a arătat că în urma analizării probei de sânge a conducătorului mopedului, respectiv numitului M. G., s-a constatat o alcoolemie de 1,90mg/l alcool pur sânge, conform Buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 629/1002/25.05.2011. Astfel, respingerea, admiterea sau admiterea parțială a pretențiilor formulate sunt strâns legate de stabilirea modului de producere a accidentului și de stabilirea vinovăției.
Cu privire la cuantumul daunelor morale în suma de 40.000 lei pentru B. I. și 35.000 lei pentru M. G., pârâta a precizat că este mare și nejustificat raportat la numărul zilelor de îngrijiri medicale, aproximativ 15 și faptul că nu există pentru niciunul dintre reclamanți un certificat medico-legal din care să reiasă existența vreunei leziuni care să le fi pus în pericol viața sau că prezintă infirmități fizice post-traumatice. Astfel, acordarea de despăgubiri în urma producerii unui eveniment rutier nu trebuie să constituie o îmbogățire fără justă cauză, așa cum a statuat și ICCJ, Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, prin Decizia nr. 1179/11.02.2011. De asemenea, s-a mai invocat și Decizia nr. 1133/31.05.2012 pronunțată de către Curtea de Apel București prin care s-a statuat că la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie să se aibă în vedere ca acestea să aibă efecte compensatorii, iar ceea ce trebuie evaluat este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.
În apărare pârâta a solicitat proba cu înscrisuri, f. 98-138 și proba cu expertiză tehnică auto.
În drept cererea a fost întemeiată pe art. 205 și urm. Cod de procedură civilă, art. 49,50 alin. 2, 44 din Legea nr. 136/1996, Ordinul CSA nr. 14/2011.
La data de 24.11.2014 reclamanții au depus răspuns la întâmpinare la dosarul cauzei, prin care au solicitat respingerea apărărilor și argumentelor invocate de pârâtă prin întâmpinare și admiterea cererii de chemare în judecată.
Cu privire la excepția netimbrării, reclamanții au arătat că au formulat cerere de scutire de la plata taxei de timbru, cerere care a fost admisă de către instanța de judecată la data de 23.09.2014.
În motivare s-a mai precizat că reclamanții au suferit vătămări destul de grave, în urma cărora încă necesită recuperare. B. I. s suferit un politraumatism, traumatism cranio-cerebral, dublă fractură femur drept, fractură peroneu drept, plaga gambă dreaptă. M. G. a suferit un traumatism cranio-cerebral cu hemoragie și fractură sfenoidală, arcada zigomatică stânga cu hemosinus sfenoidal, disjuctie a claviculei stângi, plăgi contuze umăr drept, deficit motor mâna stângă, pneumocefaleee temporal stânga. Astfel, atât timp cât se arată în scrisorile medicale diagnosticul, modalitatea de producere a accidentului și perioada de internare, nu are relevanță faptul că numitul B. I. a fost în imposibilitate de a procura certificatul medico-legal, vătămările existând cu sau fără acest certificat. Mai mult, s-a menționat că „zilele de îngrijiri medicale” nu sunt același lucru cu „zilele de spitalizare” sau „concediu medical”, lucru care este confundat de pârâtă.
În drept, au fost invocate prevederile art. 201 alin. 2 Cod de procedură civilă, art.1349, 1357 și urm., art. 1381, 1385 și urm. din Codul civil, Legea nr. 136/1996, Ordinul CSA nr. 5/2010.
În probațiune, reclamantii au solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială cu 2 martori.
La data de 20.02.2015 reclamanții au depus cerere modificatoare la dosarul cauzei prin care au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 120.000 lei cu titlu de daune morale către reclamantul B. I. și a sumei de 79.000 lei cu titlu de daune morale către reclamantul M. G..
La termenul de judecată din data de 03.02.2015, instanța, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 NCPC, a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile de la dosar, iar pentru pârâtă și proba cu expertiză tehnică auto, raportul de expertiză aflându-se la filele 73-88, 131-140 vol. 2 din dosar, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării prezentei cauze.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Ca o chestiune prealabilă, instanța reține că potrivit art. 103 din Legea nr. 71/2011, obligațiile născute din fapte juridice extracontractuale (licite sau ilicite) sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii sau, după caz, a săvârșirii lor. Pentru aceste motive, față de data producerii accidentului auto care face obiectul prezentei cauze (24.05.2011), instanța va analiza prezenta cerere prin prisma dispozițiilor legale ale Codului civil din 1864.
În fapt, astfel cum rezultă din înscrisurile din dosarul penal nr. 3321/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-J. (f. 10-47 vol II) coroborat cu raportul de expertiză tehnică auto (f. 74-84 vol II), la data de 24.05.2011, în jurul orelor 02.00, conducătorul auto C. M. A., deplasându-se cu autoturismul marca Dacia 1310 nr._, pe DJ 672 A, dinspre localitatea Peștișani către localitatea Boroșteni, într-o ușoară curbă la dreapta nu a sesizat că din fața sa se deplasa pe sensul opus de mers mopedul marca Roller, nr. de înregistrare GJ-Tismana-0228, l-a observat târziu, a inițiat manevra de ocolire stânga dar l-a acroșat cu partea dreapta față, răsturnându-l pe partea carosabilă a drumului. După producerea coliziunii, autoturismul Dacia 1310, nr._ s-a oprit parțial pe sensul opus de mers iar mopedul Roller a fost descoperit căzut pe sensul opus de mers în raport cu sensul inițial de deplasare.
În urma impactului ambele vehicule au prezentat avarii iar conducătorul mopedului și pasagerul din spate al mopedului au suferit leziuni fiind transportați la spital în vederea acordării de îngrijiri medicale.
Cu privire la evenimentul rutier mai sus menționat, a fost întocmit dosarul penal nr. 3321/P/2011 in care intervenientul fortat C. Murărrescu A. a avut calitatea de invinuit iar prin Rezoluția din data de 16.02.2012 s-a dispus scoaterea acestuia de sub urmărirea penală pentru infracțiunea prev de art. 87 alin. 1 OUG 195/2002 și neînceperea urmăririi penale pentru infractiunea prev de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal.
In conformitate cu prevederile art. 54 Legea nr. 1369/1995 despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.
În continuare, art. 50 din Legea nr. 136/1995 stabilește că despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri. În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului vehiculului respectiv.
Conform art. 26 alin. 1 Ordinul CSA nr. 5/2010 (incident față de data producerii accidentului) asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acordă despăgubiri, în formă bănească, pentru: a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial; b) pagube materiale; c) pagube consecință a lipsei de folosință a vehiculului avariat; d) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată.
Potrivit art. 998 cod civil orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat să-l repare, iar potrivit art. 999 Cod civil omul este responsabil nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa. Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că pentru angajarea răspunderii pârâtei-asigurator RCA este necesar ca în privința intervenientului forțat să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciu, precum si vinovăția autorului faptei ilicite.
Totodată, potrivit art. 249 NCPC, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească astfel că în cadrul acțiunii în răspundere civilă delictuală, reclamantului îi revine sarcina probei privind toate elementele răspunderii civile delictuale, respectiv, fapta ilicită, prejudiciul, vinovăția și legătura de cauzalitate concretă dintre faptă și prejudiciu, astfel cum rezultă acestea din dispozițiile art.998.
În ceea ce privește fapta ilicită instanța reține că aceasta presupune orice faptă, prin care încălcându-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau intereselor aparținând unei persoane. În speță, fapta ilicită a intervenientului forțat a constat în conducerea autoturismului cu o îmbibație alcoolică de 0,2 0/00- 0,3 0/00 care putea să ii producă dereglarea reflexelor și întârzierea timpului de frânare și inițierea manevrei de evitare prin ocolire. (raport de expertiză medico-legală f. 33-34 vol II)
Referitor la cerința vinovăției intervenientului forțat, instanța reține că potrivit raportului de expertiză tehnică auto (f. 74-80 vol II) completat prin răspunsul de la filele 131-140 vol II, conducătorul auto C. M. A. deplasându-se pe timp de noapte la lumina farurilor și a iluminatului public din zonă, pe DJ 1672A, cu auto marca Dacia 1310, nr._, dinspre localitatea Peștișani către localitatea Boroșteni, în zona unei curbe la dreapta nu a sesizat din timp că pe banda sa de mers, din sensul opus de mers se deplasa fără a avea luminile aprinse, un motoscuter. Pentru a evita coliziunea, intervenientul forțat a inițiat manevra de evitare prin ocolire stânga dar s-a produs o coliziune de acroșare cu partea frontală dreapta a autoturismului Dacia 1310 a mopedului care se deplasa în apropierea axului longitudinal, din sensul opus.
Conform concluziilor expertului, mopedul condus de reclamantul M. G. se deplasa in momentele premergătoare accidentului de circulație dinspre localitatea Boroșteni către localitatea Peștișani fără a avea luminile aprinse și la distanță mare față de marginea din dreapta a drumului public. (DJ672A) Autoturismul Dacia 1310 nr._ în incercarea de a evita coliziunea prin viraj stânga, s-a interpus în totalitate între mopedul Roller și marginea din stânga a drumului DJ 672 A.
Față de faptul că atât reclamantul M. G., conducătorul mopedului cât și intervenientul forțat C. M. A., conducătorului autoturismului Dacia 1310, se aflau sub influența băuturilor alcoolice, pentru stabilirea culpei fiecăruia în producerea accidentului trebuie luate in considerare următoarele aspecte: obligațiile incălcate de acestia, nivelul imbibației alcoolice a fiecăruia dintre ei, posibilitățile avute la dispoziție în perceperea stării de pericol, manevrele efectuate, eficiența măsurilor de evitare luate, durata reacției lor la execuția unei măsuri de evitare.
Din această perspectiva prezintă o importanță deosebită concluziile raportului de expertiză completat prin răspunsul de la filele 131-134 vol II, in cuprinsul cărora expertul a trasat in mod detaliat și motivat starea de pericol creată de fiecare participant la trafic.
Astfel, in privința intervenientului forțat, expertul a stabilit că raportat la condițiile de trafic (noaptea, . dreapta) acesta, aflat sub influența băuturilor alcoolice (imbibație de 0,2 0/00- 0,3 0/00 ) nu a sesizat din timp că pe banda sa de mers circula din sensul opus mopedul condus de reclamantul M. G. pe care se afla și reclamantul B. I.. Intervenientul a incercat efectuarea unei manevre de evitare a impactului prin ocolire la stânga dar s-a produs o coliziune de acroșare. Imbibația alcoolică a intervenientului putea să ii producă la acel moment o dereglare a reflexelor și întârzierea timpului de frânare, creând o stare potențială de pericol.
Pe de altă parte, raportat la situația reclamantului M. G., au fost identificate următoarele incălcări ale regulilor de circulație: circularea mopedului pe timp de noapte fără echipament fluorescent-reflectorizant de la lăsarea serii până în zori, circulatia sub influența alcoolului și circularea pe altă bandă decât cea de lângă bordură (expertul a stabilit că inainte de impact mopedul circula la distanță mare față de marginea dreapta a drumului public DJ 672A).
Conform concluziilor expertului, conducătorul mopedului consumând alcool . (imbibație alcoolică de 1,9 0/00-buletin de analiză f. 38 vol II) mult peste limita prevăzută de legea penală, fiind . beție evidentă cu tulburări evidente de comportament si sensibilitate cu dereglerarea reflexelor a creat o stare gravă de pericol potențial atât pentru el cât și pentru ceilalți participanți la trafic. Astfel, procentul de culpă ce îi revine reclamantului este mult mai mare decât cel al intervenientului forțat.
Raportat la aspectele menționate anterior, respectiv gradul de imbibație alcoolică, obligațiile încălcate de părți, manevrele de evitare a impactului efectuate de acestia, instanța apreciază că in sarcina intervenientului forțat nu se poate reține decât un procent de culpabilitate in producerea accidentului de 20 %, restul de 80 % aparținând reclamantului M. G..
Referitor la cerința existenței unui prejudiciu, instanța reține că prin prejudiciu se înțelege consecința negativă suferită de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșită de o altă persoană. Prejudiciul cauzat de fapta ilicită are două componente: o componentă materială și una morală-care constă in atingerile aduse valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare.
Spre deosebire de despăgubirile materiale cate se stabilesc pe bază de probe directe, despăgubirile pentru daunele morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată. Chiar dacă este adevărat că in absenta unor criterii pe baza carora să se poata realiza o cuantificare obiectiva a daunelor morale, stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, acestea se stabilesc in raport cu consecintele negative suferite de cel în cauză atât pe plan fizic cât și psihic, importanta valorilor lezate, masura in care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost concepute consecintele vatamarii, măsura in care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială celui păgubit.
Sub acest aspect, este relevanță și jurisprudența CEDO în acest domeniu, conform căreia chiar dacă valorile morale nu pot fi evaluate în bani, atingerile aduse acestora îmbracă forme concrete de manifestare iar instanța de judecată are astfel posibilitatea să aprecieze intensitatea și gravitatea lor și să dispună repararea prejudiciului moral produs, urmărindu-se însă păstrarea unui raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a celui care pretinde daune morale (CEDO Cauza Tolstoy Miloslovsky vs Regatul Unit ).
Totodata, în practica I.C.C.J. (Decizia nr. 6330/22.09.2011) a fost evidentiat faptul ca „un criteriu fundamental consacrat de doctrina si jurisprudenta in cuantificarea despagubirilor acordate pentru prejudiciul moral este echitatea. Din acest punct de vedere, instanta trebuie sa stabileasca un anumit echilibru intre prejudiciul moral suferit, care nu va putea fi inlaturat in totalitate, si despagubirile acordate, in masura sa permita celui prejudiciat anumite avantaje care sa atenueze suferintele morale, fara a se ajunge insa in situatia imbogatirii fara just temei."
În cazul vătămărilor fizice cauzate de un accident de circulație, la evaluarea despăgubirilor pentru daunele morale, în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau pentru a nu tinde către o îmbogățire fără justă cauză, trebuie să se țină seama de suferințele fizice și psihice susceptibile în mod rezonabil a fi fost cauzate prin respectivul accident precum și de toate consecințele acestuia, relevate de actele medicale ori de alte mijloace de dovadă.
În prezenta cauză, prin cererea de chemare în judecată astfel cum aceasta a fost precizată la data de 20.02.2015, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 120.000 lei cu titlu de daune morale către reclamantul B. I. și a sumei de 79.000 lei cu titlu de daune morale către reclamantul M. G., pentru suferințele fizice și psihice pe care aceștia le-au suferit în urma accidentului rutier.
Instanța reține că acțiunea intervenientului forțat, ca manifestare exteriorizată în sfera relațiilor sociale, a provocat în concret reclamanților un prejudiciu cauzat personalității acestora, respectiv prejudiciul nepatrimonial localizat la nivelul suferințelor fizice și psihice suferite insă daunele morale reprezintă satisfacții echitabile destinate a compensa material suferințele rezultate in urma faptei prejudiciabile.
În concret, în privința reclamantului M. G., sub aspectul consecințelor negative și a intensității acestora, instanța reține că potrivit biletului de externare din data de 07.06.2011 (f. 33 vol I) acesta a fost diagnosticat cu o contuzie cerebrală medie difuză pe cale de remisiune, disjuncție acromio-claviculară stânga, sub tratament conservator înregistrându-se o evoluție favorabilă cu ameliorare neurologică semnificativă și dispariția sindromului de hipertensiune intracraniană. Reclamantul a fost externat după 4 zile de spitalizare cu recomandarea urmării unui tratament.
Ulterior la data de 10.02.2015 (deci la interval de aproximativ 4 ani de la data accidentului) a fost întocmit un certificat medico-legal (f. 51 vol II) conform căruia reclamantul nu a suferit vreo intervenție chirurgicală, leziunile traumatice s-au putut produce în condițiile accidentului rutier din 24.05.2011 și au necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale fără a pune în primejdie viața victimei.
În continuare, instanța reține că înafară de înscrisurile depuse la dosar, reclamantul nu a mai solicitat și alte probe pentru a face dovada întinderii prejudiciului suferit deși a beneficiat de asistență juridică de specialitate din partea unui avocat ales, la termenul de judecată din data de 03.02.2015 renunțând la proba testimonială. În aceste condiții, având în vedere gravitatea leziunilor suferite, numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, faptul că reclamantul nu a suferit o vătămare permanentă sau care să îi afecteze vreo componentă a vieții sociale sau profesionale ulterioare precum și principiul potrivit căruia repararea prejudiciul moral se face în funcție de gravitatea acestuia și in conformitate cu principiul echității, instanța apreciază că suma de_ lei este justificată și rezonabilă la cazul concret, reprezentând o compensare efectivă dar si o satisfacție echitabilă pentru ansamblul prejudiciilor morale nepatrimoniale suferite de reclamant în urma accidentului.
În continuare, instanța reține că la această sumă ar fi fost îndreptățit reclamantul în situația în care acesta nu ar fi avut nici o culpă in producerea evenimentului rutier iar întreaga responsabilitate pentru producerea prejudiciului suferit ar fi aparținut intervenientului forțat. În speță însă, având în vedere că potrivit motivelor expuse la analiza culpei, ca si condiție a angajării răspunderii civile delictuale, reclamantul a fost principalul vinovat de producerea accidentului (procent de culpă de 80 % ) iar culpa intervenientului forțat in cauzarea accidentului rutier și implicit a prejudiciului moral suferit de reclamant a fost de 20 %, numai in această proporție pârâta-asigurător RCA- poate fi obligată la repararea daunei morale astfel încât partea ce ii revine reclamantului din suma de_ lei este de 3000 lei.
In ceea ce îl privește pe reclamantul B. I., instanța reține că potrivit buletinului de externare din data de 07.06.2011 (f. 57 vol I) acesta a suferit in urma accidentului rutier din 24.05.2011, politraumatism prin accident rutier, dublă fractură de femur drept, fractură peroneu drept și a suferit o intervenție chirurgicală –reducere ortopedică și osteosinteză femur drept cu tijă gamma lungă. In același înscris medical s-a recomandat reclamantului mobilizare cu cadru sau cârje fără sprijin pe membrul inferior operat, primele 2 luni apoi cu sprijin parțial următoarele 2 luni. De asemenea, astfel cum rezultă din certificatul medico-legal din data de 09.02.2015 (f. 53 vol II), s-au constatat pe fața externă coapsă dreapta 2 cicatrici post operatorii alb-sidefii de 1,5 și respectiv de 18 cm și s-a stabilit de către medicul legist că reclamantul prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce în condițiile accidentului rutier din 24.05.2011, au necesitat 110-120 zile de îngrijiri medicale și nu au pus in primejdie viața victimei.
Raportat la intensitatea leziunilor, care sunt mai accentuate decât cele suferite de reclamantul M. G., atât prin prisma faptului că au necesitat un număr mai mare de îngrijiri medicale pentru vindecare cât și a naturii acestora, instanța apreciază că se justifică stabilirea unui cuantum mai mare al despăgubirilor destinate să compenseze prejudiciul de ordin moral suferit de acesta. Totodată, instanța apreciază că trebuie avut in vedere și comportamentul reclamantului B. I. care a acceptat să fie deplasat pe moped de o persoană aflată în stare evidentă de ebrietate, astfel încât acesta și-a asumat riscul producerii unui accident, cunoscut fiind că majoritatea evenimentelor rutiere se produc pe fondul consumului de alcool de către conducătorii vehiculelor, cu atât mai mult cu cât la data accidentului acestia nu aveau echipament fluorescent-reflectorizant și circulau pe timp de noapte.
Față de faptul că leziunile nu au avut efecte ireversibile, nu au apărut complicații post-operatorii, nu l-au pus pe reclamant in situația de a fi privat ulterior vindecării de posibilitatea prestării unei muncii pentru a câștiga venitul necesar traiului zilnic dar luând în considerare si faptul că faptul că pe lângă suferințele fizice, inerente traumatismelor produse prin accidentul rutier au existat si suferințe psihice ca urmare a socului cauzat, instanța constată că suma de_ lei este una proporțională cu prejudiciul suferit spre deosebire de suma de_ lei solicitată de reclamant, pe care instanța o apreciază ca vădit excesivă.
Cu toate acestea, reclamantul nu are posibilitatea de a solicita de la pârâta recuperarea întregului prejudiciu ci numai proporțional cu procentul de culpă stabilit de instanță in sarcina intervenientului forțat, motiv pentru care instanța va obliga pârâta numai la plata sumei de 6000 lei (20% din_ lei), pentru restul despăgubirilor reclamantul având posibilitatea de a se îndrepta împotriva reclamantului M. G., răspunzător in proporție de 80 % de producerea accidentului.
În ceea ce privește raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, instanța reține că acesta reiese din inscrisurile medicale aflate la dosarul cauzei coroborate cu declarațiile date de părți in dosarul penal și cu raportul de expertiză tehnică auto.
Pentru motivele expuse, instanța urmează a admite in parte cererea formulată și a obliga părâta la plata către reclamantul B. I. a sumei de 6000 lei despăgubiri și către reclamantul M. G. a sumei de 3000 lei despăgubiri.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța reține că potrivit art. 453 alin.1 NCPC, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat procesul să plătească cheltuielile de judecată. În speță, având în vedere că reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata taxei judiciare de timbru, instanța reține că raportat la cererea inițială, prin incheierea din data de 23.09.2014, s-a dispus scutirea reclamanților de la plata taxei judiciare de timbru iar raportat la cererea prin care a fost mărită câtimea obiectului, prin Incheierea din data de 19.05.2015, s-a dispus scutirea reclamantului M. G. de la plata diferenței de taxă de timbru iar in privința reclamantului B. I. s-a dispus reducerea diferentei de taxă și esalonarea taxei reduse in 16 rate lunare.
Față de faptul că cererea a fost admisă numai în parte iar sumele la care a fost obligată pârâta se încadrează în cele inițial solicitate de reclamanți, pentru care aceștia au fost scutiți de la plata taxei judiciare de timbru, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată cererea acestora privind recuperarea taxei de timbru de la pârâtă.
În temeiul art. 9 NCPC care consacră principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța va lua act de faptul că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulata de reclamanții B. I., CNP_ și G. M., CNP_, ambii cu domiciliul procesual ales în sector 3, București, .. 29-31, . cu pârâta . SA, cu sediul în sector 3, București, .. 3, .>intervenient forțat C. M. A., cu domiciliul în .. 244, jud. Gorj.
Obligă pârâta la plata către reclamantul B. I. a sumei de 6000 lei despăgubiri și către reclamantul M. G. a sumei de 3000 lei despăgubiri.
Respinge cererea privind obligarea pârâtei la plata taxei judiciare de timbru ca neîntemeiată.
Ia act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei sentințe, care se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. DumbrăveanuElena A.
Red./Dact.: A.M.D./E.A./07.12.2015/ 6 ex.
Comunicări:
Grefier.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 13/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 06/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI → |
|---|
