Plângere contravenţională. Sentința nr. 13/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 13/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 13354/2015
Dosar nr. 76._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 3 BUCUREȘTI
Secția Civilă
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 13.354
Ședința publică din 08.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte: D. A.
Grefier: C. N.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de petentul G. A. I., in contradictoriu cu intimata D. GENERALĂ DE JANDARMI A MUNICIPIULUI BUCURESTI UM 0575 BUCUREȘTI, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 24.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, parte integranta din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 08.10.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.11.2014, cu numărul de mai sus, petentul G. A.-I. a solicitat, în contradictoriu cu Direcția Generală de Jandarmi a Municipiului București UM 0575 București, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 05.10.2014, ca nelegal și neîntemeiat.
În motivarea cererii, petentul a arătat că în data de 05.10.2014, se afla în zona Pieții Unirii, lângă Tribunalul București, împreună cu prietenul său N. I., purta cu acesta o discuție în contradictoriu, cu voce mai ridicată, fără însă a deranja liniștea și ordinea publică și fără implicarea unor terțe persoane.
Unul dintre jandarmii staționați în zonă, probabil asigurau paza și ordinea publică pentru maratonul organizat de Primăria Municipiului București, le-a solicitat pe un ton agresiv să se oprească și le-a cerut să se legitimeze. Pentru că nu a înțeles de ce i s-a solicitat legitimarea și pentru că abordarea jandarmului a fost una făcută pe un ton imperativ - agresiv, a solicitat ca jandarmul să se legitimeze, după care va prezenta și el cartea de identitate.
În momentul când jandarmul a început să-l amenințe, spunându-i că va fi dus la secția de poliție, a replicat că este de acord, dar să i se spună care este acuzația care i se aduce, ce lege a încălcat și de ce a fost oprit. A întrebat dacă este reținut sau poate pleca, iar răspunsul jandarmului a fost că poate pleca, dar cu siguranță, va fi oprit de ceilalți colegi ai jandarmului.
În aceste condiții, a vrut să plece din zonă, moment în care și-a făcut apariția o mașină a Jandarmeriei, în care se aflau 4-5 jandarmi. Aceștia au intrat într-o discuție cu jandarmul care îi oprise pentru legitimare. A auzit că jandarmul relata colegilor săi că, împreună cu prietenul său, au fost opriți și legitimați pentru consum de băuturi alcoolice în loc public, că au adus injurii patrulei de jandarmi. Petentul a solicitat atunci jandarmului să aducă dovezi în legătură cu cele afirmate întrucât el și prietenul său nu consumaseră băuturi alcoolice (fiecare dintre cei doi având asupra lor o cutie de băutură energizantă) și nici nu au proferat insulte sau expresii jignitoare la adresa jandarmilor.
În timp ce jandarmii insistau să se legitimeze, a solicitat să i se spună care sunt motivele pentru care trebuie să se legitimeze, deoarece legitimarea se face doar în situația în care se constată că o persoană a săvârșit sau urmează să săvârșească o faptă care pune în pericol integritatea altei persoane sau reprezintă pericol social. Răspunsul jandarmului a fost că „pe el nu-l interesează ce dispune legea, că el mă legitimează că așa vrea el!!”. De asemenea, la insistențele petentului de a i se spune ce lege a încălcat și de ce i se solicită legitimarea, jandarmii îi tot repetau că vor găsi ei ceva pentru care să îl amendeze, că asta nu constituie o problemă pentru ei.
În timp ce purta discuțiile mai sus menționate cu jandarmul care îi oprise, numitul N. I. era ținut deoparte de alți jandarmi care l-au lovit de două ori, prin pălmuire și doar intervenția unui alt jandarm (probabil superior în grad celor care îl pălmuiau) a făcut ca aceștia să înceteze. Văzând că nu cedează presiunilor și abuzurilor lor și că își susține drepturile sale cetățenești, jandarmii l-au somat să scoată toate obiectele din buzunare, să le pun pe capota mașinii Jandarmeriei, să închidă telefoanele și l-au percheziționat corporal. A replicat că are dreptul să sune, conform legii și Constituției. Pe un ton răstit, i s-a spus că nu are dreptul la nimic și să scoată totul din buzunare și să se supună controlului corporal. A depus tot ceea ce avea asupra sa pe capota mașinii, a fost controlat prin buzunare, apoi unul dintre jandarmi i-a luat portofelul pe care îl pusese pe mașină și a scos din el cartea de identitate și și-a notat datele.
Așa cum a precizat anterior, afirmația jandarmului conform cărora l-ar fi înjurat și că împreună cu prietenul său ar fi consumat băuturi alcoolice este total neadevărată și făcută cu rea-credință.
După toate aceste discuții, i s-a solicitat să semneze un proces verbal de contravenție în alb, spunându-i-se de către jandarmi că dacă îl semneză, amenda pe care i-o vor da va fi mai mică. Petentul a refuzat categoric să semneze în acest mod un proces verbal și a afirmat că o astfel de abordare este un șantaj la care nu va ceda. A solicitat ca procesul verbal să fie încheiat în fața sa pentru a vedea ce se consemnează, iar apoi se va decide dacă îl semnează sau nu, având dreptul legal asupra acestei opțiuni. A susținut că are dreptul de a știi ce se înscrie în procesul verbal, are dreptul să i se aducă la cunoștință faptele imputate și dacă nu se procedează în acest mod, refuză să semneze un proces verbal în alb. În acest moment al discuției, unul dintre jandarmi a afirmat că vor găsi ei unde să îl încadreze, eventual la consum de băuturi alcoolice în locuri publice, injurii aduse jandarmilor, vor găsi ei ceva. Și în aceste condiții a insistat ca procesul verbal să fie încheiat în fața sa, pentru a vedea care sunt faptele de care este acuzat, că are dreptul legal de a înscrie în procesul verbal obiecțiunile sale, să îl semneze sau să refuze semnarea acestuia. Răspunsul jandarmului a fost că nu va încheia procesul verbal în fața sa și că va vedea când îl va primi acasă.
Pentru a avea o dovadă a modului în care se comportau jandarmii și pentru a dovedi abuzurile pe care aceștia le săvârșeau asupra sa, a înregistrat pe telefonul mobil o parte din discuțiile cu jandarmii, afirmațiile acestora fiind făcute într-un loc public și în prezența mai multor persoane, astfel încât înregistrarea nu contravine legii sau bunurilor moravuri.
A precizat că este evident faptul că solicitarea jandarmilor de a semna un proces-verbal de contravenție în alb, fără întocmirea lui în mod legal, fără înscrierea faptelor de care era acuzat a fost o încercare de intimidare a sa.
La rubrica "Alte mențiuni" din procesul-verbal de contravenție se menționează in mod abuziv și nereal că refuză semnarea procesului-verbal și luarea la cunoștință despre conținutul acestuia, în condițiile în care acest proces-verbal nu a fost întocmit în fața sa, așa cum a solicitat în mod insistent, iar refuzul de a încheia procesul-verbal și de a i se aduce la cunoștință faptele de care este acuzat a fost al agentului constatator. Această situație reiese și din înregistrarea vido-audio atașată prezentei plângeri. Potrivit art.26 alin.(3) din O.G. nr.2/2001, doar în situația în care nu era prezent la fața locului sau, deși prezent, refuza să semneze procesul-verbal, organul constatator putea să îl comunice în termen de o lună de la data încheierii acestuia.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001, precum și ale Legii nr.61/1991, republicată.
La data de 20.04.2015 intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca netemeinică și menținerea procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, intimata a învederat instanțe faptul că procesul verbal întrunește toate condițiile de formă impuse de dispozițiile art. 17 și art. 19 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 16 din același act normativ.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării de drept până la proba contrară.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate contestatorului, a învederat instanței că sancțiunea aplicată este corect individualizată prin raportare la dispozițiile art. 5 alin 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, care stabilește că, „Sancțiunea se aplică in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul-verbal.”
Intimata a considerăm că pericolul social al faptei comise impune cu siguranță aplicarea sancțiunii cu amendă în valoare de 300 lei + 500 lei = 800 lei, pe care agentul constatator, în condițiile legii, a stabilit-o în mod corect.
În drept, sunt incidente prevederile art. 21, art. 34 din O.G. nr. 2/2001 și art. 205 C. proc. civ..
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri și testimonială.
Analizând cererea, prin prisma probelor administrate, instanta retine:
Prin procesul-verbal de contraventie JO nr._/05.10.2014 petentul a fost sancționat în condițiile Legii 61/1991, reținându-se că, în data de 05.10.2014 a fost depistat consumând băuturi alcoolice în locuri publice împreună cu numitul N. I. și a adus injurii și expresii jignitoare la adresa patrulei care se afla în zona Tribunalului București cu ocazia maratonului organizat de municipalitate.
.Verificând în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate ce ar putea fi invocate din oficiu.
Neîntocmirea procesului verbal la fața locului care rezultă și din înregistrarea video-audio depusă de petent pe suport electronic (f. 12) nu atrage nulitatea actului, locul întocmirii procesului verbal nefiind o condiție de validitate a procesului verbal. Dimpotrivă art. 13 din OG 2/2001 prevede expres că aplicarea sancțiunii contravenționale se poate face în 6 luni de la data săvârșirii faptei. Prin urmare, și sancționarea petentului putea fi făcută fie la fața locului, fie ulterior în termenul de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Mai mult, din înregistrarea audio așa cum a fost și transcrisă de petent (f. 12 rp.la f. 18) rezultă că agentul intimatei i-a adus la cunoștință faptele care îi erau imputate – consum de băuturi alcoolice și tulburarea liniștii publice, exact cele două fapte prevăzute de art. 2 pct. 1 și 23 din Legea 61/1991 care au fost consemnate și în procesul verbal contestat. Petentul nu a făcut dovada ca întocmirea ulterioară a procesului verbal i-ar fi cauzat strict din acest motiv o vătămare care nu ar putea fi reparată decât prin anularea procesului verbal. Dimpotrivă, legea îi recunoaște dreptul la acces la instanța, drept pe care și l-a și exercitat și a avut posibilitatea să învedereze instanței care erau acele obiecțiuni esențiale pe fondul pretinselor fapte pe care le-ar fi formulat dacă procesul verbal ar fi fost întocmit în prezența sa și care ar justifica anularea procesului.
În ceea ce privește temeinicia, instanța reține că, având in vedere jurisprudența CEDO aplicabila in baza art. 6 din Convenție, deși și contravenientul se bucura de prezumția de nevinovăție, petentul trebuie să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoiala rezonabilă.
Și in cauza I. P. impotriva României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeana a retinut ca, ., invocarea de catre instante a prezumtiei de legalitate si validitate a procesului-verbal de contraventie, cu consecinta obligarii reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea caracter neasteptat, avand in vedere dispozitiile nationale incidente in materia contraventionala. Curtea Europeana a Dreptului Omului a subliniat importanta ca, in cadrul unui proces avand ca obiect plangere contraventionala, instanta nationala sa-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-si expune cauza in conditii de egalitate cu partea adversa, cazand exclusiv in sarcina partii responsabilitatea modalitatii efective in care a inteles sa uzeze de drepturile sale procedurale. Curtea EDO a constatat in aceasta cauza ca singurele probe pe baza carora instantele nationale puteau pronunta o hotarare erau cele depuse de agentul constatator iar, in conditiile in care reclamantului i s-a dat posibilitatea pe tot parcursul procesului sa-si dovedeasca afirmatiile, acesta nu a fost plasat ., astfel incat nu a fost incalcat art. 6 CEDO.
Si în cauza N. G. c României din 03.04.2012, Curtea de la Strasbourg a reținut că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de temeinicie care poate fi răsturnată de către petent in măsura în care administrează un probatoriu corespunzător.
Și in cauza Neata c. Romaniei din noiembrie 2008, Curtea Europeana a respins cererea de condamnare a Romaniei ca inadmisibilă, reținând ca instanțele interne au confirmat procesul-verbal de contravenție prin raportarea probei contrare la expunerea faptelor stabilite prin procesul-verbal (a contrario A. c. României,), printr-o procedură care respectă principiul contradictorialității. Astfel, Curtea însăși nu a distins niciun element arbitrariu în dosar și a apreciat că nimic nu dovedește, astfel cum susținuse reclamantul, că jurisdicțiile sesizate cu judecarea plângerii ar fi avut idei preconcepute cu privire la vinovăția acestuia: instanțele nu par în niciun caz a fi decis dinaintea verdictului ori fără a-și fi confirmat de-a lungul judecății temeinicia procesului-verbal întocmit de polițist. În cadrul procedurii în cauză, jurisdicțiile învestite cu examinarea plângerii reclamantului au admis toate cererile prin care petentul înțelegea să-și dovedească nevinovăția. Simplul fapt că instanțele au identificat incoerențe și contradicții între declarațiile martorilor petentului și că au decis, motivat (a contrario A.), să nu le confere credibilitate și să se sprijine mai degrabă pe declarațiile martorilor care semnaseră procesul-verbal de contravenție, nu este de natură a vicia procedura prin inechitate sau arbitrariu. Pentru aceste motive, Curtea Europeana a respins cererea de condamnarea a României ca inadmisibila.
In prezenta cauza, petentul nu a făcut în mod pertinent dovada contrară situației de fapt reținute de agenții intimatei prin propriile simțuri.
Declarația martorului N. I. nu face dovada temeiniciei susținerilor petentului pentru că nu prezintă credibilitate și este contradictorie nu numai cu declarațiile petentului, dar chiar și în conținutul ei, iar conform art. 324 NCPC, în aprecierea declarațiilor martorului se va ține seama de sinceritatea acestora și de împrejurările în care au luat cunoștință de faptele care fac obiectul declarației respective.
Astfel martorul N. a fost și el sancționat contravențional cu aceeași ocazie cu petentul și la rândul său are plângere contravențională înregistrată pe rolul instanței sub nr._/301/2014 (f. 30, 41), dosar în care petentul din prezenta cauză îi este martor, astfel că se naște o prezumție simplă de interes personal al martorului în modul de soluționare a prezentei cauze. Totodată, conform verificărilor din ECRIS rezultă că numitul N. a mai fost sancționat contravențional în condițiile Legii 61/1991, iar plângerea sa anterioară dina nul 2014 prin care a susținut că nu ar fi consumat alcool în locurile publice a fost respinsă (f. 39), astfel că martorul nu mai prezintă credibilitate.
Totodată, în prezenta cauză martorul a declarat că petentul ar fi fost percheziționat pentru ca ulterior să declare că nu a văzut ca jandarmii să fi făcut un control corporal petentului. Martorul a declarat că ar fi primit o palmă peste față de la un jandarm, pentru ca ulterior să declare că ar fi primit două palme peste ceafă.
De asemenea, martorul a declarat că el ar fi avut asupra sa o doză de energizant și că nu știe ca petentul să fi avut la rândul său vreo doză de energizant asupra sa. Or, petentul însuși a susținut în propria plângere că și el și martorul ar fi avut asupra lor cutii cu băuturi energizante
In aceste condiții, dată fiind situația personală a martorului precum și contradicțiile dintre propriile declarații și contradicțiile cu susținerile petentului însuși, această probă testimonială nu poate fi considerată ca având valoarea probatorie deplină și concludentă în contra procesului verbal.
Pentru toate aceste motive, având în vedere că procesul verbal întocmit este legal și temeinic, ca petentul nu a administrat probe pretinente și concludente contrare situației reținute de către intimata, instanța va respinge plângerea formulata și va menține procesul verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul G. A. I. (CNP_) cu domiciliul în București, ., ., ., sector 3, in contradictoriu cu intimata D. GENERALĂ DE JANDARMI A MUNICIPIULUI BUCURESTI UM 0575 BUCUREȘTI cu sediul în București, ., Fort M., sector 5.
Menține procesul verbal de contravenție JO nr._/05.10.2014.
Cu apel, in 30 zile de la comunicare care se depune la Judecătoria sector 3 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. A. C. N.
DA/CN/4ex/09.11.2015
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 13/2015.... → |
|---|
