Contestaţie la executare. Sentința nr. 8129/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8129/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 8129/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8129
Ședința publică din data de 09.06.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. M. D.
Grefier: E. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR în contradictoriu cu intimata M. M., având ca obiect contestație la executare-suspendare executare.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 26.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a acorda posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosarul cauzei, a amânat pronunțarea la data de 09.06.2015, când a hotărât următoarele:
I N S T A N T A
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, la data de 22.09.2014, sub numărul_, contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR în contradictoriu cu intimata M. M., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea executării silite în dosarul nr. 1465/2014 al S. D., Cosoreanu si Asociatii, suspendarea tuturor actelor de executare inclusiv a popririi înființate asupra conturilor ANRP la terțul poprit Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București, suspendarea executării silite dispusă în dosarul nr. 1465/2014 și întoarcerea executării silite.
În motivare, contestatoarea a arătat că prin înștiințarea privind măsura popririi din data de 12.09.2014 S. D., Cosoreanu si Asociatii, i-a fost adusă la cunoștință înființarea popririi asupra conturilor pe care le are până la concurenta sumei de_,68 lei reprezentând debit actualizat stabilit prin titlul executoriu Hotărârea nr. 3/2009 din data de 10.02.2009 emisă de Instituția Prefectului Judetul Iasi-Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003.
Contestatoarea a susținut că deși limitele executării silite au fost stabilit in mod clar de către instanta, fiind incuviințată executarea pentru recuperarea exclusiv a compensațiilor stabilite prin titlul executoriu și cheltuielile de executare, in mod nelegal executorul a procedat la executarea silită a contestatoarei și cu privire la actualizarea despăgubirilor.
Contestatoarea a învederat instanței că achitarea sumelor acordate in temeiul Legii nr. 290/2003 se face potrivit procedurii prevăzute de art. 18 alin. 5 HG 1120/2006, in limita sumelor aprobate anual cu această destinație iar ignorarea acestor prevederi poate duce la crearea unor angajamente de plată fără acoperire bugetară și are ca efect acordarea despăgubirilor cu prioritate anumitor persoane în detrimentul celor aflați la ordine fiind astfel nerespectat principiul nediscriminării și al egalității de tratament. De asemenea, modalitatea de actualizare a debitului este cea prevăzută de art. 18 alin. 6 HG 1120/2006.
S-a mai arătat că prin continuarea procedurii executării silite în dosarul nr. 1465/2014, s-ar crea un prejudiciu bugetului de despăgubiri al ANRP.
De asemenea, contestatoarea a subliniat că la data de 12.03.2014 a fost publicată în Monitorul Oficial OUG 10/2014 care la art. 2 prevede că începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanțe se suspendă pe o perioadă de 6 luni, plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene respectiv a Municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
Mai mult, au fost încălcate prevederile OG 22/2002 întrucât nu a fost respectat termenul de 6 luni în care contestatoarea putea să ia toate măsurile care se impun pentru efectuarea plății. Contestatoarea a solicitat si cenzurarea onorariului de avocat in cuantum de 1300 lei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 711 și urm. NCPC, Legea nr. 290/2003, HG nr. 1120/2006.
În susținerea cererii au fost anexate înscrisurile de la filele 6-17 .
La data de 11.03.2015 intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
Aceasta a arătat că executarea silită a fost efectuată cu respectarea tuturor dispozițiilor care reglementează această fază a executării silite, executorul a actualizat suma conform art. 18 HG 1120/2006 iar in cauză nu sunt aplicabile prevederile OG 22/2002.
La solicitarea instanței, au fost depuse copii conforme cu originalul ale actelor din dosarul de executare nr. 1465/2014 (f. 24-56).
La termenul de judecată din data de 26.05.2015, instanța, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 NCPC, a încuviințat proba cu înscrisuri apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă pentru soluționarea.
Analizând cauza prin prisma probatoriului administrat, instanța reține:
În fapt, prin Hotărârea nr. 3/2009 a Comisiei Jud Ilfov pentru Aplicarea prevederilor Legii nr. 290/2003 (f.40-41) au fost acordate compensații bănești intimatilor în valoare totală de _ lei.
La data de 23.06.2014, intimata în calitate de creditoare a formulat cererea înregistrată pe rolul S. D., Cosoreanu si Asociatii sub numărul 1465/2014 prin care a solicitat punerea în executare a titlului executoriu în ceea ce privește suma de_ lei reprezentând valoarea compensațiilor bănești. Prin Încheierea din data de 27.08.2014 pronunțată în dosarul nr._/301/2014 (f.42), Judecătoria Sectorului 3 București a încuviințat executarea silită a creanței cuprinse în titlul executoriu.
Prin Încheierea din data de 15.09.2014 (f.39) s-a procedat la actualizarea debitului pentru perioada decembrie 2009-august 2014 rezultând o valoare actualizată de_,40 lei. În temeiul art. 669 alin. 3 NCPC, al art. 39 alin. 1 Legea nr. 188/2000 și al OMJ nr. 2550/C/2006 au fost stabilite cheltuieli de executare în cuantum de_,28 lei (f.40).
La data de 15.09.2014 a fost emisă somația de plată (f. 36), comunicată contestatoarei la data de 16.09.2014 și adresa de înființare a popririi la Terțul Poprit Activitatea de Trezorerie si contabilitate Publică a Municipiului București (f.33).
Prin Incheierea din data de 12.01.2015 (f. 28) s-a dispus incetarea executării silite ca urmare a realizării integrale a obligatiei stabilite prin titlul executoriu, sumele obținute fiind eliberate creditorilor.
În conformitate cu prevederile art. 711 NCPC împotriva executării silite precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 443 se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
Astfel cum rezultă din analiza textului legal menționat anterior, contestația la executare este un mijloc procedural special creat pentru etapa executării silite, o plângere specifică acestei proceduri, prin care se obține anularea sau îndepărtarea unor acte de executare ori uneori chiar și anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu.
Prin contestația la executare ce formează obiectul prezentului dosar, se solicită anularea executării silite din dosarul nr. 1465/2014 al S. D., Cosoreanu si Asociatii pentru următoarele motive:
- nerespectarea prevederilor HG 1120/2006 privind eșalonarea plății;
- nerespectarea modalității de actualizare a debitului;
- existenta prevederilor OUG 10/2014 care suspendă plata despăgubirilor.
- incalcarea prevederilor OG 22/2002.
În ceea ce privește primul motiv al contestatiei, instanța reține că potrivit art. 18 alin. 5 HG 1120/2006 compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei judetene ori a Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei; b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei; c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
Față de faptul că valoarea totală a despăgubirilor acordata beneficiarilor prin Hotărârea nr. 3/2009 a fost mai mare de_ lei, instanța reține că in speță sunt incidente prevederile art. 18 alin. 5 lit. c HG 1120/2006 caz în care plata acestora trebuia realizată pe parcursul a doi ani consecutivi respectiv 40 % in anul 2009 iar 60% in anul 2010. Cu toate acestea, contestatoarea nu s-a conformat dispozițiilor legale pe care chiar aceasta le invocă și nu a achitat nici o sumă de bani cu titlu de despăgubiri beneficiarilor deși au trecut 5 ani de la data la care creanța in integralitatea sa este exigibilă și până la formularea cererii de executare.
Cu privire la actualizarea creantei, instanța reține că potrivit art. 18 alin. 6 HG nr. 1120/2006 suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează, în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior.
Existența unei dispoziții de actualizare a sumelor numai pentru cea de a doua tranșă din totalul compensațiilor stabilite prin Hotărârea nr. 3/2009 conduce la concluzia că legiuitorul nu a socotit necesar să dea o reglementare similară prevăzută de art. 18 alin. 5 lit. a HG 1120/2006, deoarece aceasta urma să fie achitată în intregime in anul emiterii hotărârii prin care s-au stabilit compensațiile bănești. Prin urmare, instanța reține că în mod legal executorul judecătoresc a procedat la actualizarea debitului pentru perioada decembrie 2009-august 2014.
Mai mult, faptul că in incheierea instantei de executare nu s-a menționat incuviintarea executării si pentru actualizarea creantei nu este de natură să atragă anularea actelor de executare având in vedere că potrivit art.628 alin.3 NCPC executorul judecătoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, potrivit criteriilor cuprinse în titlul executoriu. În cazul în care titlul executoriu nu conține niciun asemenea criteriu, executorul judecătoresc va proceda, la cererea creditorului, la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective a obligației cuprinse în oricare dintre aceste titluri.
Referitor la prevederile OUG 10/2014, instanța reține că potrivit art. 2 în forma in vigoare la momentul introducerii contestatiei la executare (22.09.2014), începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998, și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006.
Aplicabilitatea acestui text normativ trebuie stabilită avându-se in vedere ansamblul reglementărilor in domeniul plății despăgubirilor. Astfel, instanța reține că potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, plata despăgubirilor a fost eșalonată în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi iar ulterior prin OUG 10/2013, declarată neconstituțională prin Decizia nr. 528/12.12.2013, plata despăgubirilor a fost eșalonata pe o perioadă de 10 ani începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată.
În acest context legislativ, Curtea constată că măsura instituită prin ordonanța de urgență criticată, de suspendare a plății despăgubirilor pe o perioadă de 6 luni, este de natură a incălca cerința termenului rezonabil ce se circumscrie noțiunii de proces echitabil, care include și faza executării, afectând, în acest mod, drepturi fundamentale ale cetățeanului, respectiv dreptul la un proces echitabil și dreptul de proprietate. Astfel, persoana îndreptățită suportă o sarcină disproporționată și excesivă în privința dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege.
De asemenea, instanța va avea in vedere și dispozițiile art.11 alin.2 din Constituția revizuită, potrivit cărora tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern. Este și cazul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, care a devenit parte integrantă a sistemului român de drept și care a dobândit aplicabilitate directă.
Astfel, dacă există neconcordanță între dispozițiile Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ca tratat privitor la drepturile omului la care România este parte și legile interne, are prioritate, potrivit art. 20 alin.2 din Constituția revizuită, Convenția Europeana, aceasta fiind o reglementare internațională, cu excepția cazului când Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Din punct de vedere procedural, invocarea unei eventuale contrarietăți între o normă internă privitoare la un drept protejat de Convenție și dispozițiile acesteia pe temeiul art.20 alin.2 din Constituția revizuită se poate face în fața instanțelor judecătorești, pe baza principiului liberului acces la justiție. Sancțiunea într-o asemenea ipoteză este aceea a inaplicabilității normei interne contrare Convenției pentru raportul juridic concret dedus judecății, producând efecte numai între părțile litigante. Pe de altă parte, prevederile Convenției și ale protocoalelor sale adiționale nu pot fi interpretate și aplicate decât prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Sub acest aspect, instanța reține că art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale protejează dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civilă și penală. Acest drept ar rămâne iluzoriu dacă nu ar include și faza de executare a hotărârilor judecătorești definitive. Convenția are în vedere drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg în jurisprudența sa, începând cu cauza Artico vs. Italia (1980).
Statul și instituțiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârea judecătorească de condamnare a lor, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art.6 din Convenție fiind aplicabil și în faza executării silite (a se vedea cauza Ruianu contra României, Pini și Bertani, Manera și Atripaldi contra României, Ș. contra României, V. I. contra României, S. P. contra României).
Instanța reține că în conformitate cu hotărârea pronunțată în cauza Sacaleanu c. România în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului întrucât s-au executat cu întârziere hotărâri judecătorești irevocabile pronunțate împotriva unor instituții publice bugetare, cauzată de refuzul Trezoreriei Statului de a plăti respectivele sume.
S-a reținut de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului că reclamanta obținuse mai multe hotărâri judecătorești irevocabile prin care o instituție publică bugetară era obligată să-i plătească anumite sume de bani. Instituția publică a refuzat cererea reclamantei de executare de bună-voie a hotărârilor judecătorești executorii. Instanța judecătorească de executare a încuviințat cererea de executare silită prin poprire, terț poprit fiind Trezoreria Statului, care a informat-o pe reclamantă că nu poate vira creditorilor instituțiilor publice decât sumele afectate utilizării proprii a instituției în cauză, astfel că plata va fi efectuată periodic, în funcție de disponibilul existent în cont. Până în luna februarie 2002 reclamantei îi sunt plătite sumele prevăzute în hotărârile judecătorești.
Cu privire la violarea art.6 (“Dreptul la un proces echitabil”) paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a amintit că executarea unei hotărâri judecătorești trebuie considerată ca făcând parte din proces, în sensul art.6 din Convenție. Dreptul la o instanță ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică a unui stat parte la Convenție ar permite ca o hotărâre judecătorească să rămână inoperantă în detrimentul unei părți. Mai mult, Curtea a amintit că administrația constituie un element al statului de drept, interesul ei identificându-se cu acela al unei bune administrări a justiției, iar dacă administrația refuză sau omite să execute ori întârzie să o facă, garanțiile de care a beneficiat justițiabilul în timpul fazei judiciare a procedurii își pierd orice rațiune de a exista. Atunci când autoritățile sunt ținute să acționeze pentru executarea unei hotărâri judecătorești și omit să o facă, această inerție angajează răspunderea statului pe terenul art.6 din Convenție. Curtea a amintit că o autoritate a statului nu poate invoca lipsa de resurse pentru a nu-și onora o datorie întemeiată pe o hotărâre judecătorească.
Astfel, s-a stabilit că, deși existau sume în contul poprit, Trezoreria Statului a refuzat uneori să le vireze reclamantei, pe motivul că ele nu erau afectate de Ministerul Finanțelor pentru plata datoriilor și prin aceasta statul, prin propriile acte, a făcut imposibilă îndestularea imediată a reclamantei pentru sumele stabilite.
De asemenea, în cauza Ș. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nu este oportun să ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție, concluzionând că, prin refuzul de a executa sentința, autoritățile naționale au lipsit reclamantul de un acces efectiv la justiție în faza de executare, fiind încălcat art.6 alin.1 din Convenție.
Așa cum rezultă din cele arătate anterior, art.6 din Convenție, în maniera în care a fost interpretat de Curte, impune statului (și instituțiilor publice) obligația pozitivă de a da curs hotărârilor judecătorești irevocabile prin care a fost obligat la plata unor sume de bani.
În consecință, statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotărâri, lipsa fondurilor nefiind considerat un motiv justificat pentru întârziere. Cu atât mai mult, statul nu poate impune limitări ale executării silite și nu poate institui norme care să ducă la amânarea realizării creanței pe care o persoană o are împotriva sa, aceasta constituind o ingerință în dreptul său la recunoașterea bunurilor.
În privința nerespectării termenului de 6 luni, instanța reține că potrivit art. 2 OG 22/2002 dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului. Potrivit art. 3 din același act normativ, în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Aceste dispoziții ce au un caracter special față de cele cuprinse în codul de procedură civilă în privința executării obligațiilor de plată stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice nu sunt aplicabile ope legis. Dimpotrivă, incidența lor este condiționată de dovedirea faptului că instituțiile publice se află în imposibilitatea executării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri precum și de dovada demersurilor efectuate pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor.
În prezenta cauză, contestatoarea s-a limitat să invoce lipsa lichidităților pentru plata compensațiilor ce se cuvin intimaților în temeiul titlului executoriu fără însă a face în vreun fel dovada celor susținute în condițiile în care potrivit art. 249 NCPC cel care face o susținere în cursul judecății trebuie să o și dovedească.
Față de cele expuse, constatând că actele de executare din dosarul nr. 1465/2014 al S. D., Cosoreanu si Asociatii au fost întocmite cu respectarea prevederilor legale aplicabile in materia executării silite și că nu există nici un motiv de nulitate, instanța va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
Referitor la cererea de suspendare a executării silite, până la soluționarea contestației, instanța reține că, potrivit art. 718 alin.1 NCPC., „până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea.” Întrucât că la acest termen de judecată a fost soluționată contestația la executare, instanța va respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Raportat la dispozițiile art. 453 alin.1 NCPC, potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată și având în vedere principiului disponibilității care guvernează procesul civil, instanța va lua act de faptul că intimata a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separata.
În temeiul art. 716 alin. 2 NCPC, instanța va obliga contestatoarea la plata către S. D., Cosoreanu si Asociatii a sumei de 55,80 lei reprezentând contravaloare cheltuieli xerocopiere dosar de executare (f. 25).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată contestatia la executare formulată de contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, cu sediul în sector 1, București, Calea Floreasca, nr. 202 în contradictoriu cu intimata M. M. în contradictoriu cu intimata M. M., CNP_, cu domiciliul în B., ., ., ..
Respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
Ia act că s-au solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată de către intimată.
Obligă contestatoarea la plata către S. D., Cosoreanu și Asociații a sumei de 55,80 lei reprezentând cheltuieli de xerocopiere a dosarului de executare nr. 1465/2014.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicarea prezentei sentințe, care se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. D. E. A.
Red./Dact.: A.M.D./E.A./10.08.2015/ 5 ex.
Comunicări:
Grefier.
| ← Încuviinţare executare silită. Hotărâre din 26-05-2015,... | Anulare act. Sentința nr. 8121/2015. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
