Contestaţie la executare. Sentința nr. 75/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 75/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 75/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Sentința civilă nr. 75
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: V. I. F.
Grefier: C. D. G.
Pe rol s-a aflat judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR și pe intimații G. E., N. V. și G. V., având ca obiect „contestație la executare și suspendarea executării.”
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare și a doua strigare, au lipsit părțile.
Procedura de citare fiind legal îndeplinită, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței stadiul în care s-a aflat dosarul, măsurile dispuse de instanță, modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Instanța, având în vedere cererea de probatorii, în temeiul dispozițiilor art. 258 raportat la 255 din Codul de procedură civilă, a încuviințat proba cu înscrisuri, fiind legală, verosimilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei și, nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, a constatat cauza în stare de judecată și a rămas în deliberare.
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 03.07.2014, sub nr._, contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP) a formulat, în contradictoriu cu intimații G. E., N. V. și G. V., contestație la executare, prin care a solicitat: anularea executării însăși din dosarul de executare nr. 130/2014 al B. D. și D., anularea încheierii privind cuantumul cheltuielilor de executare, anularea încheierii de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București la data de 26.02.2014, în dosar nr._, suspendarea executării în dosar de executare nr. 130/2014, suspendarea tuturor actelor de executare silită în același dosar, inclusiv a măsurii popririi.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin somația emisă în dosarul de executare nr. 130/2014 a fost înștiințată că are de achitat creditorilor suma de 62.733 lei reprezentând ½ din totalul despăgubirilor actualizate și cheltuieli de executare în cuantum de 6948,17 lei, titlul executoriu invocat fiind Hotărârea nr. 2239/16.10.2009 emisă de Comisia Județului Tulcea.
Contestatoarea a susținut că executarea silită s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 9/1998 republicată și a hotărârii de punere în aplicare a legii, cu modificările ulterioare, întrucât hotărârea Comisiei Județului Tulcea nu a fost validată de contestatoare, executarea putând fi făcută numai în baza Deciziei de plată a Vicepreședintelui ANRP care constituie titlu executoriu, ori în speță această decizie nu a fost emisă.
A arătat că încuviințarea executării silite se poate face numai pe baza deciziei emise de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, aceasta reprezentând titlu executoriu ce poate face obiectul unei cereri de încuviințare a executării silite.
În al doilea rând, contestatoarea a arătat că somația a fost emisă cu încălcarea prevederilor OG nr. 22/2002, în sensul că art. 2 al Ordonanței prevede un termen de 6 luni în care instituția publică este obligată să dispună toate măsurile ce se impun pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
A susținut că potrivit art. 1 și 2 din OG nr. 22/2002, urmărirea silită se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă; ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
A mai susținut că, în procesul executării silite a sumelor datorate de instituțiile publice în baza unor titluri executorii, trezoreria statului poate efectua numai operațiuni privind plăți dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate potrivit legii, motiv pentru care sub acest aspect, faza executării are un conținut atipic, derogator de la dreptul comun reprezentat de Codul de procedură civilă.
În al treilea rând, contestatoarea a criticat actualizarea sumei de 54.451 lei reprezentând cota de ½ din totalul despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 2239/16.10.2009, arătând că B. D. și D. a actualizat suma cu indicele de inflație pe perioada noiembrie 2009-mai 2014 pentru suma de 21.780,4 lei și pe perioada decembrie 2010-mai 2014 pentru suma de 32.670,6 lei. Potrivit dispozițiilor art. 34 din HG nr. 753/1998 cu modificările și completările ulterioare, prin Hotărârea nr. 2230/16.10.2009 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Județului Tulcea s-a făcut o propunere privind cuantumul compensațiilor, acestea devenind certe, lichide și exigibile din momentul validării de către ANRP.
Prin HG nr. 753/1998 legiuitorul, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 9/1998, a stabilit clar calea de urmat în situația în care nu se respectă termenele de plată, respectiv actualizarea cotei în raport de indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S. față de luna decembrie a anului anterior.
În drept, Legea nr. 9/1998, HG nr. 1277/2007, OG nr. 22/2002, OUG nr. 80/2013, art. 650 alin. 1 și 2, art. 711 din Codul de procedură civilă.
A depus înscrisuri în susținerea contestației (filele 8-15).
La data de 11.12.2014 intimații au formulat întâmpinare (filele 35-38), prin care au solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare au arătat că potrivit art. 38 alin. 1 din Norma Metodologică din 26.10.1998 pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, plata despăgubirilor se face de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin Direcția Economică. Până în prezent contestatoarea nu a plătit nicio sumă, deși plata trebuia făcută eșalonat, pe parcursul a doi ani consecutivi conform art. 38 alin. 5 lit. c.
Au mai susținut că dețin o creanță certă, lichidă și exigibilă, în acord cu Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 21/2007, potrivit căreia data stabilirii compensațiilor prevăzute de Legea nr. 9/1998 este aceea a emiterii hotărârii Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, acesta fiind momentul în care obligația de a plăti suma devine certă, lichidă și exigibilă.
A arătat că, Hotărârea Comisiei Județene Tulcea pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 constituie titlu executoriu fiind un act administrativ care este executoriu în temeiul Legii nr. 554/2004.
Intimații au arătat că s-a statuat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului că indiferent dacă hotărârea definitivă care trebuie executată a luat forma unei hotărâri judecătorești sau a unei decizii a unei autorități administrative, aceasta trebuie pusă în aplicare, conform legilor interne și a Convenției.
În opinia lor nu mai este necesară parcurgerea altei proceduri în raport de dispozițiile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998, ori, hotărârilor comisiilor județene emise în baza Legii nr. 290/2003 reprezintă titluri executorii deoarece au fost emise de o autoritate publică și, fiind acte administrative unilaterale date în regim de putere publică, se caracterizează în aceea că se aplică regula executării din oficiu.
Cu privire la pretinsa nerespectare a dispozițiilor OG nr. 22/2002 intimații au apreciat că aceste dispoziții nu se aplică în speță în raport de dispozițiile speciale, derogatorii, date de art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998.
Referitor la actualizare, intimații au arătat că aceasta s-a făcut de executorul judecătoresc în considerarea art. 628 alin. 3 din Codul de procedură civilă, cu respectarea Deciziei nr. 21/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cererea de suspendare a executării trebuie respinsă, au susținut intimații, ca vădit nefondată, întrucât nu au fost aduse probe care să dovedească susținerile contestatoarei precum și pentru faptul că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că statul nu poate impune limitări ale executării silite și nu poate institui norme care să ducă la amânarea realizării unei creanțe stabilite împotriva sa.
În drept, art. 205 din Codul de procedură civilă.
Au solicitat proba cu înscrisuri.
La solicitarea instanței s-a depus de B. D. & D., înb copie certificată, actele ce compun dosarul de executare.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Hotărârea nr. 2239/16.10.2009, Comisia Județului Tulcea pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003, în temeiul art. 7 pct. 1 și 2 din Legea nr. 9/1998, s-a aprobat cererea intimaților, s-a stabilit valoarea compensațiilor, în cuantum de 108.902,94 lei (fila 49). Potrivit art. 5 un exemplar însoțit de dosarul de despăgubire se înaintează spre validare Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 26.02.2014 de Judecătoria Sectorului 3 București în dosar nr._ instanța a încuviințat executarea silită a hotărârii menționate anterior (fila 58). Prin încheierea din 25.06.2014, executorul a actualizat suma solicitată de intimați (fila 59), contestatoarea fiind somată să plătească suma reprezentând debit principal de_ lei, suma de 8282 lei cu titlu de actualizare creanță și cheltuieli de executare în sumă de 6948,17 lei (fila 61).
Potrivit art. 7 din Legea nr. 9/1998 coroborat de art. 351 alin. 2 din HG nr. 753/1998 modificată și completată prin HG nr. 1277/2007, hotărârile comisiilor județene, respectiv a mun. București, de aplicare a legii nr. 9/1998 se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor comisiei și se comunică spre validare ANRP, spre validare, contestatoarea având atribuții de analiză a hotărârilor, iar în cazul în care acestea întrunesc condițiile legale, propune spre validare, vicepreședintelui ANRP, plata despăgubirilor acordate în conformitate cu Legea nr. 9/1998. În caz contrar, dacă se apreciază că nu au fost îndeplinite dispozițiile legale, hotărârea comisiei județene, respectiv a mun. București, este invalidată, dosarul fiind restituit spre reanalizare.
În consecință, în cazul actelor emise în temeiul Legii nr. 9/1998, spre deosebire de procedura urmată în cazul titlurilor emise în temeiul Legii nr. 290/2003 și contrar susținerii intimaților, din interpretarea textelor legale menționate, instanța reține că în cazul compensațiilor acordate în temeiul Legii nr. 9/1998 care este aplicabil în speță, având în vedere că Hotărârea Comisiei Județene a fost emisă în temeiul Legii nr. 9/1998, pentru terenuri situate în Bulgaria, titlul executoriu este reprezentat de Decizia Vicepreședintelui ANRP, de validare a hotărârii comisiei județene, respectiv a mun. București prin care se dispune și plata despăgubirilor și nu hotărârile comisiilor județene/a mun. București.
Este adevărat că, de principiu, intimații creditori dețin o creanță exigibilă încă de la momentul emiterii Hotărârii Comisiei Județene, însă aceasta, în cazul procedurii prevăzute pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, este sub condiție, respectiv condiția validării de către ANRP (această condiție neexistând în procedura prevăzută pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în mod greșit invocată de intimați).
Contrar susținerilor intimaților, deși Hotărârea emisă de Comisia Județeană Tulcea de aplicare a Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003, în temeiul art. 7 din Legea nr. 9/1998 este un act administrativ, acesta nu constituie titlu executoriu conform art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, având în vedere că Legea nr. 554/2004 reprezintă norma generală în materia actelor administrative, iar Legea nr. 9/1998 este o normă specială care se aplică cu prioritate față de norma generală de la care derogă și cu care se completează în măsura în care nu conține dispoziții contrare, având în vedere principiul specialia generalibus derogant (specialul derogă de la general). Ori Legea nr. 9/1998 prevede că doar Decizia ANRP (emisă de vicepreședinte) este actul administrativ ce constituie titlu executoriu, nu și hotărârile comisiilor județene/a mun. București.
Potrivit art. 632 din codul de procedură civilă executarea se poate efectua doar în baza unui titlu executoriu, acestea fiind hotărârile judecătorești executorii, hotărârile executorii definitive și alte înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare. Ori, în speță Hotărârea emisă de Comisia Județului Tulcea în temeiul Legii nr. 9/1998 nu constituie titlu executoriu, actul normativ prevăzând că Decizia ANRP prin care se validează Hotărârea este titlu executoriu.
Alegațiile intimaților sunt corecte însă nu aplicabile la speță întrucât procedurile de aplicare a celor două legi, Legea nr.9/1998 și Legea nr. 290/2003 sunt diferite. În timp ce în aplicarea Legii nr. 290/2003 nu se prevede în mod obligatoriu validarea Hotărârii Comisiei Județene de către ANRP, Normele de aplicare a Legii nr. 9/1998 impun condiția validării Hotărârii Comisiei Județene de către ANRP prin decizia vicepreședintelui. Or, susținerile intimaților se referă la dispozițiile legale și la jurisprudența rezultată din aplicarea Legii nr. 290/2003 și nu ale Legii nr. 9/1998, deși compensațiile au fost acordate acestora în temeiul Legii nr. 9/1998 pentru terenuri deținute în Bulgaria.
În consecință, văzând dispozițiile art. 632, art. 665 alin. 5 pct. 2 din Codul de procedură civilă, instanța reține că executarea silită a început și se desfășoară în temeiul unui înscris care nu constituie titlu executoriu (Hotărârea Comisiei Județene Tulcea), astfel încât actele de executare și executarea însăși sunt nule. În aceste condiții instanța apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte motive ale contestației.
Pentru motivele expuse instanța va admite contestația la executare și în temeiul art. 719 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va anula toate actele de executare și executarea silită însăși pornită împotriva contestatoarei în dosarul de executare nr. 130/2014 al B. D. și D., precum și încheierea de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosar nr._ .
Art. 718 din Codul de procedură civilă statuează că până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel, asupra cererii de suspendare instanța, în toate cazurile, pronunțându-se prin încheiere, care poate fi atacată numai cu apel, în mod separat. Totuși, în ipoteza în care se rămâne în pronunțare, la același termen de judecată, atât cu privire la contestația la executare, cât și cu privire la cererea de suspendare a executării silite, instanța va pronunța o sentință, supusă apelului, conform art. 717 din Codul de procedură civilă.
În acest sens, instanța reține că s-a solicitat de către contestatoare suspendarea executării silite dispuse prin dosarul de executare nr. 130/2014. Contestatoarea a solicitat și suspendarea tuturor actelor de executare, inclusiv a popririi înființate la terțul poprit Trezoreria Sector 1 București, însă instanța reține că executarea silită în sine este supusă suspendării, neavând relevanță forma sub care se desfășoară executarea silită.
Astfel, așa cum rezultă fără echivoc din dispozițiile art. 718 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța reține că numai până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită se poate suspenda executarea. Or, instanța a soluționat contestația la executare, astfel încât cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoare apare ca rămasă fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR cu sediul în sector 1, București, Calea Floreasca, nr. 202 în contradictoriu cu intimații G. E., N. V. și G. V. toți cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură în Târgu M., ., nr. 15, . și în consecință:
Anulează toate actele de executare și executarea însăși pornită împotriva contestatoarei în dosarul de executare nr. 130/2014 al B. D. & D., precum și încheierea de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București la data de 26.02.2014 în dosar nr._ .
Respinge cererea de suspendare a executării, ca rămasă fără obiect. executorie potrivit art. 650 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2015.
Președinte, Grefier,
V.-I. F. C. D. G.
Red./Tehnored. jud. F.V.I.
7 ex/13.02.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 345/2015. Judecătoria SECTORUL 3... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5326/2015. Judecătoria... → |
|---|
