Contestaţie la executare. Sentința nr. 6727/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6727/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 6727/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6727
Ședința publică din data de 14.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. V.
GREFIER: A. M. U.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de contestatoarea M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL în contradictoriu cu intimatul P. M., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 24.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședința de la acea data, parte integranta din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 30.04.2015, 14.05.2015 când în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 29.09.2014, sub dosar nr._, contestatorul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, în contradictoriu cu intimata P. M., a formulat contestație la executare, solicitând anularea actelor de executare, a somației și a proceselor-verbale încheiate în dosarul de executare nr.70/2014, al B. M. O., exonerarea de la plata cheltuielilor de executare în cuantum de 3960 RON, iar în subsidiar, micșorarea cuantumului acestora.
Contestatorul a menționat că instituția a înțeles să achite de bunăvoie încă de la data de 11.04.2014 prin OP 1568 către ., suma de 1500 de RON, solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată, și în data de 30.04.2014, prin OP nr. 2929 a achitat tot către ., suma de 1500 de RON.
În motivarea contestației,contestatorul a arătat că obligația stabilita prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar alin.2 dispune ca în cazul care debitorul nu executa de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, dacă legea nu prevede altfel.
Contestatorul a solicitat să se aibă în vedere că creditorul s-a adresat direct organului de executare, fără ca în prealabil să se adreseze debitorului cu o cerere.
În situația în care acesta din urmă ar fi refuzat punerea în executare a obligației stabilite prin titlu, era îndreptățit a se adresa instanței de judecata pentru valorificarea drepturilor sale.
Potrivit art.1 din O.G. nr.22/2002 modificată prin Legea nr. 110/08.05.2007, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectiva, art.2 din același act normativ stabilind ca executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligata ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.
Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plata, comunicată de organul de executare, la cererea creditorului.
Astfel, organul de executare nu a somat ci a pornit executarea silită. Acesta a încheiat procesul-verbal de cheltuieli de executare anterior întocmirii somației si trecerii celor 6 luni astfel cum prevede legea.
Art.3 din O.G. nr.22/2002 republicata dispune ca în cazul în care instituțiile publice nu-si îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art.2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedura civilă.
Cheltuielile de executare sunt exagerat de mari, având în vedere că acestea sunt mai mari decât cuantumul cheltuielilor de judecată.
Contestatorul apreciază că, aceste cheltuieli nu justifica munca depusă de executor. Cheltuielile de executare silită sunt evidențiate în anexa Hotărârii nr. 2/17.02.2007 privind statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, în cazul notificării si comunicării actelor de procedura sunt între 20-400 lei, iar executorul judecătoresc modifica cheltuielile fără să precizeze modalitatea de calcul
Prin titlul executoriu s-a constatat ca intimata este persoana îndreptățită, iar dacă ar fi vorba de "obligația de a face" onorariu de executare este de 200 lei +48 lei TVA, adică 248 lei cum prevede pct.10 din OMJ nr.250/2006.
Onorariul de executor stabilit la valoarea creanței, trebuia calculat conform art.39 din Legea nr.188/200, care prevede ca pentru creanțe în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite, în speța valoarea debitului. Or, raportat la valoarea debitului, onorariul stabilit de executor depășește valoarea debitului. Legea nr.188/2000 si Ordinul MJ nr.2550/2006 nu prevăd onorariul pentru activitatea prestată privind executarea obligațiilor de "a face" prin urmare, onorariul maxim care poate fi stabilit de executor este cel de la pct.10 "orice alte acțiuni sau operațiuni date prin lege", respectiv 200 lei la care se adaugă TVA de 48 lei, în total onorariul maximal fiind de 280 lei. Executorul nu a justificat modul în care a stabilit valoarea onorariului pentru executarea obligației de a face. Astfel, cat timp nu se prevede expres de lege cuantumul onorariului pentru aceasta activitate nu se poate percepe decât onorariul de la pct.10 din OMJ nr.250/2006. cu atât mai mult cu cât în cadrul obligațiilor de a face sau de a nu face nu se rezuma decât la obținerea încuviințării silite, emiterea somației si comunicarea ei, restul procedurilor fiind prevăzute de art.5802 si urmat. C.proc.civ, neimplicând participarea executorului. Conform textului legal invocat onorariul este de 200 lei + 48 lei TVA, adică 248 lei.
În consecință, onorariul executorului judecătoresc trebuie să reprezinte echivalentul muncii prestate de acesta pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești, ci nu să constituie un mijloc de rotunjire a veniturilor în detrimentul debitorului urmărit.
A fost contestat onorariul avocatului, solicitându-se aplicarea dispozițiilor art. 274, alin.1 C.proc.civilă, întrucât prezentul litigiu nu comportă un grad de dificultate sporit, solicitând instanței să aibă în vedere dispozițiile art. 132 din Statutul Profesiei de Avocat.
În situația respingerii contestației la executare, contestatorul a solicitat aplicarea Ordinului Ministerului Justiției nr.2550/2006 urmând să se aibă în vedere stabilirea unui onorariu de executor mai mic, în raport si de suma prevăzută în titlu si munca depusă de executor si raportat la suma datorată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 712-719 și urm. Noul C.proc.civilă.
Contestatorul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art. 223, alin.3 Noul C.proc.civ.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în baza art. 30, alin.1 din OUG nr. 80/2013.
Contestatorul a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri din dosarul de executare.
Ca urmare a adresei instanței, au fost înaintate actele din dosarul de executare nr. 70/2014.
Deși legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 16.02.2015, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București.
Prin Sentința civilă nr. 1870 din data de 16.02.2015 Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
Cererea a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.03.2015 sub același număr de dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 233/04.02.2013 pronunțată în dosarul nr._/3/2011 de Tribunalul București – Secția a III-a civilă, a fost admisă în parte acțiunea creditorului P. M. și obligat M. București prin Primar General să emită în favoarea creditorului dispoziție motivată c propuneri de măsuri reparatorii pentru imobilul teren în suprafață de 475,25 mp, situat în București, Calea Rahovei nr. 201, sector 5 în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Prin cererea de executare silită formulată de creditorul P. M. s-a solicitat punerea în executare a titlului executoriu mai sus amintit, pentru obligarea debitorului să emită dispoziție prin care să propună măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul în cauză, sens în care a fost deschis dosarul de executare silită nr. 70/2014 pe rolul B. M. O., iar prin încheierea din data de 05.06.2014 pronunțată în dosarul nr._/301/2014 a fost încuviințată executarea silită (f.45).
Prin încheierea din data de 19.09.2014, executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare de 3960 lei (TVA inclus în opinia instanței în condițiile în care nu s-a prevăzut altfel) sumă compusă din: 2600 lei - onorariu executor judecătoresc conform art. 39 din Legea 188/2000, 500 lei onorariu avocat, 180 lei cheltuieli de declanșare a executării silite, 480 lei cheltuieli necesare continuării executării silite după obținerea încuviințării, 200 lei cheltuieli cu încetarea executării silite.
Prin prezenta contestație la executare, contestatorul a contestat cheltuielile de executare silită.
În drept, potrivit art. 711 Cod procedura civila împotriva executarii silite, a încheierilor date de executorul judecatoresc, precum si împotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare. De asemenea, se poate face contestatie la executare si în cazul în care executorul judecatoresc refuza sa efectueze o executare silita sau sa îndeplineasca un act de executare silita în conditiile legii.
Cu privire la contestarea cheltuielilor de executare, respectiv onorariul executorului judecatoresc inclus in încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, instanta retine urmatoarele:
Potrivit art. 669 alin. 2 Cod procedură civilă „cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară”, iar potrivit alin. 4 al art. 669 Cod procedură civilă „sumele ce urmeaza a fi platite se stabilesc de catre executorul judecatoresc prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, incheierea constituie titlu executoriu, astfel cum prevede alin. 6 al aceluiasi articol.”
In ceea ce privește onorariul de executor, sumele plătite cu acest titlu reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite.
Instanța mai reține că, în conformitate cu dispozitiile art. 12 din Ordinul nr.2561/2012 privind onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, în cazul oricăror alte acte sau operațiuni date prin lege, cum este cazul în prezenta speță, executarea unei obligații de a face, cuantumul minim al onorariului este de 50 lei iar cel maxim de 200 lei. Astfel, în cazul obligațiilor având ca obiect executarea unei obligații de a face, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon potrivit acestui act normativ, raportat la natura obligației a cărei executare se urmărește.
F. de aceasta limitare impusa de lege, instanta constată că in cadrul cheltuielilor de executare, B. M. O. nu a aplicat corect dispozițiile art.11 din Ordinul nr.2561/2012 pentru a determina cuantumul onorariului său, ci s-a raportat la alte dispoziții, stabilind onorariul conform art.39 din Legea nr.188/2000, care nu este aplicabil în speță.
Raportat la obligația de a face ce face obiectul urmaririi silite, instanta constata ca onorariul executorului judecatoresc in valoare de 2600 lei, nu respecta plafonul prevazut de Ordinul nr.2561/2012. Astfel, se observă că, onorariul maxim cuvenit executorului este de 200 lei, la care se adaugă valoarea TVA 24%.
Prin urmare, sunt fondate argumentele contestatorului referitoare la depășirea plafonului maxim permis de legiuitor, câtă vreme a fost depășită limita superioară admisă de lege.
Pentru considerentele expuse instanța va dispune reducerea onorariului executorului judecătoresc stabilit de la suma de 2600 lei la suma de 200 lei, la care se adaugă TVA, ca sarcină fiscală aferentă serviciului prestat de executorul judecătoresc, în acord cu dispozițiile Codului fiscal.
De asemenea, instanța va dispune anularea parțială a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 21.07.2014 din dosarul de executare nr.54/2014 al B. M. O., în sensul reducerii onorariului executorului judecătoresc de la suma de 2600 lei, la suma de 200 lei, la care se adaugă TVA.
Relativ la onorariul de avocat aferent fazei de executare silită, instanța reține că acesta este disproporționat față de munca depusă în această fază a procesului civil, respectiv doar formularea cererii către B.. În plus, de vreme ce onorariul B. care desfășoară activitatea cea mai importantă în această etapă procesuală este de 200 lei, onorariul de avocat în nici un caz nu poate depăși onorariul executorului judecătoresc, motiv pentru care instanța va reduce cuantumul acestuia la suma de 180 lei.
In ce priveste celelalte cheltuielile de executare silita in cuantum de 840 lei, respectiv ,,cheltuieli de declanșare a executării silite, ,,cheltuieli necesare continuării executării silite după obținerea încuviințării,, și ,,cheltuieli cu încetarea executării silite,, din actele dosarului de executare nu rezulta semnificația fiecărei cheltuieli in parte, pentru a se aprecia asupra necesității efectuării lor și asupra realității cuantumului lor, in scopul verificării daca aceste cheltuieli pot fi incluse in categoria prevăzuta de art.669 alin. 3 pct.7 C..
Prin urmare, fara un suport legal și totodată fără a fi identificate și cuantificate detaliat de cate executorul judecătoresc, spre a se verifica realitatea și oportunitatea lor, aceste cheltuieli de executare, nu pot intra in categoria cheltuielilor prevăzute de art. 669 alin. 3 pct. 7 C., cu excepția taxei de timbru în cuantum de 20 de lei care va fi menținută.
În sfârșit, este instanța apreciază că nu poate achesa la opinia contestatoarei în sensul că se impune anularea executării silite întrucât anterior sesizării B. intimata nu i s-a adresat cu o cerere prin care să îi solicite executarea benevolă a obligației întrucât nu există un text de lega care să impună o asemenea obligație în sarcina creditoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul în București, .. 291-293, sector 6, în contradictoriu cu intimata P. M., cu domiciliul în București, .. 185, ., ., în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București..
Anulează în parte încheierea de stabilire cheltuieli de executare și somația din data de 19.09.2014 emise de către B. M. O. în dosarul de executare nr. 70/2014, în sensul reducerii cheltuielilor de executare reprezentând onorariu executor judecătoresc de la 2600 lei la 248 lei cu TVA inclus, precum și a celorlalte cheltuieli de executare necesare declanșării, continuării și încetării executării silite de la suma totală de 860 lei la 200 lei.
Respinge în rest contestația ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare care se depune la Judecătoria sectorului 3 București și se soluționează de către Tribunalul București.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.05.2015.
PREȘEDINTE | GREFIER |
A. M. V. | A. M. U. |
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6728/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6726/2015. Judecătoria... → |
|---|
