Contestaţie la executare. Sentința nr. 6728/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6728/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 6728/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6728
Ședința publică din data de 14.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. V.
GREFIER: A. M. U.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR în contradictoriu cu intimații R. M., P. M., P. F., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 24.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședința de la acea data, parte integranta din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 30.04.2015, 14.05.2015 când în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul aceste instanțe la data de 07.07.2014 sub nr._ /014 contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR în contradictoriu cu intimații R. M., P. M., P. F. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea executării silite dispusă prin dosarul de executare nr. 1176/2014, anularea încheierii privind cuantumul cheltuielilor de executare de către B. D., C. & ASOCIAȚII, suspendarea executării silite dispusă prin dosarul nr. 1176/2014 până la soluționarea prezentei cauze și suspendarea popririi înființate în dosarul nr. 1176/2014 asupra conturilor ANRP.
În motivarea cererii a arătat că prin somația emisă în dosarul nr. 1176/2014 reclamanta a fost înștiințată că are de achitat creditorilor suma de 19.257,94 lei reprezentând totalul compensațiilor stabilite prin Hotărârea nr. 962/24.06.2008 validată prin Decizia nr. 65/20.01.2012 și cheltuieli de executare în cuantum de 3.211,98 lei. A arătat că somația a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 2 din OG nr. 22/2002 care prevăd un termen de 6 luni în care instituția publică este obligată să dispună toate măsurile ce se impun pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii. Plata sumelor acordate cu titlu de compensație stabilite prin deciziile emise de Vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților este prevăzută de art. 38 din HG nr. 753/1998 modificată și completată prin HG nr. 1277/2007 care folosește sintagma „în funcție de disponibilitățile bănești”, iar ignorarea acestor prevederi poate duce la crearea unor angajamente de plată fără acoperire bugetară și are drept efect acordarea despăgubirilor cu prioritate anumitor persoane în detrimentul celor aflați la ordine.
Cu privire la încheierea de actualizare a sumei de 15.030 lei reprezentând valoarea totală a compensațiilor s-a constatat că executorul judecătoresc a actualizat această sumă cu indicele de inflație pe perioada septembrie 2008-mai 2014. Având în vedere faptul că această creanță este stabilită devenind astfel și exigibilă, la data emiterii Deciziei de validare, pentru actualizarea ei se aplică disp. art. 38 alin. 5 lit. a) din HG nr. 753/1998.
De asemenea precizează că onorariul de avocat în cuantum de 1000 lei, solicitat pentru îndeplinirea formalităților de executare este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită.
În drept a invocat dispozițiile art. 711 și următoarele C.proc.civ., art. 700 alin. 1 și 3 C.proc.civ., Legea nr. 91/1998, HG nr. 1277/2007, HG nr. 286/2004, OUG nr. 10/2014.
În probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 03.11.2014 prin Serviciul registratură intimații au formulat întâmpinare prin care solicită respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că în prezenta cauză nu pot fi aplicate dispozițiile OUG nr. 10/2014 despre care contestatoarea face referire întrucât aceasta se referă la plăți voluntare împrejurare care nu poate fi reținută în dosar unde este vorba despre plată forțată – executare silită. Au arătat că aceștia au înțeles să recurgă la procedura executării silite întocmai pentru că debitoarea ANRP nu a înțeles să respecte termenele prevăzute de Legea nr. 9/1998, precum și faptul că aceștia dețin un titlu executoriu, creanța este certă, lichidă și exigibilă, conform prevederilor art. 662 C.proc.civ.
Cu privire la opinia contestatoarei în ceea ce privește Încheierea de actualizare și scadența celei de a doua tranșe, arată că scadența plății sumelor stabilite cu titlu de compensații, este data emiterii Hotărârilor comisiei județene sau a Municipiului București, respectiv data validării acestor compensații prin Decizia ANRP, dacă operațiune validării nu depășește termenul legal de 60 zile de la data stabilirii acestor compensații prin hotărârea comisiilor, iar eșalonarea plății pe parcursul a doi ani consecutivi se datorează insuficienței fondurilor, fiind prevăzută de legiuitor în funcție de volumul compensațiilor stabilite.
Cu privire la onorariul avocatului, contestarea acestuia nu se justifică întrucât acesta a fost solicitat și încasat cu titlu de cheltuieli de executare în dosarul de executare și nu cu titlu de cheltuieli de judecată.
În drept a invocat dispozițiile art. 205, art. 451 C.proc.civ.
În probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 962/24.06.2008 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, validată prin Decizia nr. 65/20.01.2001, s-au stabilit despăgubiri în cuantum de 15.030 lei în beneficiul d-lui I. I. B., ai cărui moștenitori legali sunt intimații din prezenta cauză.
La data de 14.05.2014, creditorii-intimați au formulat cerere de executare silită, fiind format dosarul de executare nr. 1176/2014 al SCPEJ D., Cosoreanu si Asociatii.
Prin cererea de executare silită s-a solicita executarea contestatoarei pentru suma 15.030 lei, cu titlu de despăgubire, sumă ce reprezintă totalul despăgubirilor și pentru suma ce reprezintă cheltuieli de executare.
Prin Încheierea din 22.05.2014 a Judecătoriei sectorului 3 pronunțată în dosarul nr._/301/2014 a fost încuviințată executarea silită.
Prin Încheierea din 27.06.2014, executorul a procedat stabilirea cheltuielilor de executare la suma de 22.769 lei ( din care 19.257 / creanta actualizata si 3.511,98 lei-este reprezentat de cheltuieli de executare.
La aceiași dată a fost și adresa de înființare a popririi.
Conform art. 711 alin. 1 C.proc.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Cu privire la termenul in care contestatoarea avea obligația de a plăti suma stabilită cu titlu de despăgubiri se vor avea in vedere disp. art. 38 alin.5 din HG nr. 753/1998 (dispoziții invocate de însăși contestatoare), potrivit cărora „Compensațiile bănești stabilite prin decizie de plată se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: „a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei; b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei; c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.”
Se constată că, deși contestatoarea avea obligația de a achita integral debitul, aceasta nu a făcut dovada ca și-ar fi îndeplinit obligația.
Faptul că intimații au apelat la executarea silită a creanței nu poate fi considerată a fi o cauză care ducă la perturbarea activității contestatoarei de plata a despăgubirilor, ci este un efect al conduitei contestatoarei, respectiv a neexecutării la termen a obligației de plată a celor două tranșe către intimat.
In legătură cu al doilea motiv al contestației, și in raport și de interpretarea dată de către contestatoare disp. art. 38 alin.5 din HG nr. 753/1998, instanța retine ca statul și instituțiile publice au obligația de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie obligațiile pe care le au in calitate de debitori. Instanța retine ca intimatului nu i se poate pretinde sa aștepte o perioada de timp nerezonabila pentru plata efectiva a drepturilor cuvenite, iar statul nu se poate prevala de faptul ca resursele bugetare sunt prea mici pentru a despăgubi toate persoanele indreptatite chiar in temeiul normei edictate de autoritatea legiuitoare.
Instanța reține că și interpretarea dată de contestatoare art. 1 și art. 2 din OG nr. 22/2002 este greșită întrucât acest termen de 6 luni de amânare a plății nu operează ope legis, ci este condiționat de dovedirea de către debitor a condițiilor impuse chiar de actul normativ invocat, respectiv a faptului că debitoarea-contestatoare se află în situația prevăzută de art. 2, respectiv „lipsa fondurilor” și existența „demersurilor necesare pentru îndeplinirea obligațiilor de plată”.
Sub acest aspect, instanța reține că art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale protejează dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civilă și penală.
Acest drept ar rămâne iluzoriu dacă nu ar include și faza de executare a hotărârilor judecătorești definitive. Însă Convenția are în vedere drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg în jurisprudența sa, începând cu cauza Artico vs. Italia (1980).
Statul și instituțiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârea judecătorească de condamnare a lor, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art.6 din Convenție fiind aplicabil și în faza executării silite (a se vedea cauza Ruianu contra României, Pini și Bertani, Manera și Atripaldi contra României, Ș. contra României, V. I. contra României, S. P. contra României).
De asemenea, în Cauza Ș. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că: "Administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art.6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi".
Curtea reamintește că nu este oportun să ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție.
Curtea a concluzionat că, prin refuzul de a executa sentința, autoritățile naționale au lipsit reclamantul de un acces efectiv la justiție în faza de executare, fiind încălcat art.6 alin.1 din Convenție.
Așadar, refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului constituie și o atingere adusă dreptului ce decurge din art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției.
Așa cum rezultă din cele arătate anterior, art.6 din Convenție, în maniera în care a fost interpretat de Curte, impune statului (și instituțiilor publice) obligația pozitivă de a da curs hotărârilor judecătorești irevocabile prin care a fost obligat la plata unor sume de bani, nefiind oportun să se ceară unei persoane care a obținut o creanță împotriva statului să inițieze procedura executării silite pentru satisfacerea creanței sale.
În consecință, statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotărâri, lipsa fondurilor nefiind considerat un motiv justificat pentru întârziere.
Astfel, între aplicarea OG nr 22/2002, cu modificările ulterioare și a altor acte normative prevăd amânări și eșalonări în achitarea unor creanțe constatate prin hotărâri judecătorești irevocabile – titluri executorii, ce vizează creanțe ce reprezintă un „bun”, în sensul art. 1 din Protocolul 1 la Convenție, pe de-o parte, și dispozițiile Convenției și ale jurisprudenței Curții de la Strasbourg, pe de altă parte, instanța este obligată să dea curs celor din urmă, conform art.11 alin.2 și art.20 din Constituția României, revizuită în 2003.
Instanța constată că debitoarea nu a făcut dovada că în cauză s-ar fi impune cenzurarea cheltuielilor de executare de 1.000 lei, constând in onorariu de avocat.
Astfel, ținând seama de munca avocatului în faza executării silite, care nu poate fi redusă numai la formularea de cereri, trebuie avută în vedere consultanța juridică specifică acestei faze a procesului civil - privind alegerea modalității de executare, competența executorului judecătoresc, caracterul executoriu al hotărârii, demararea procedurii de executare prin reprezentarea clientului în fața executorului judecătoresc la momentul formulării cererii, la cel al distribuirii sumelor rezultate din executare.
În concluzie, în ce privește cuantumul onorariului de avocat nu se poate reține că acesta este disproporționat față de valoarea pricinii și a muncii depuse de avocat, apreciindu-se că, partea din cheltuielile de judecată reprezentată de onorariu avocat este legală și justificată, și este datorată de către contestatoarea-debitoare în temeiul art. 669 C.proc.civ.
Față de cele reținute mai sus, instanța, in temeiul art. 719 C.proc.civ, urmează a respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
In ce priveste cererea de suspendare a executarii, pana la solutionarea contestatiei, aceasta va fi respinsa ca ramasa fara obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRÂȘTE:
Respinge contestația la executare ca neîntemeiată formulată de contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR CUI_, cu sediul în sector 1, București, CALEA FLOREASCA, nr. 202 în contradictoriu cu intimații R. M. CNP_ cu domiciliul în AFUMATI, .. 112 județul Ilfov, P. M. CNP_ cu domiciliul în AFUMATI, .. 112 județul Ilfov, P. F. CNP_ cu domiciliul în AFUMATI, .. 112 județul Ilfov.
Respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.05.2015.
PREȘEDINTE | GREFIER |
A. M. V. | A. M. U. |
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 14/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6727/2015. Judecătoria... → |
|---|
