Contestaţie la executare. Sentința nr. 235/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 235/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 235/2015
DOSAR NR_
ROMANIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA NR. 235
Ședința publica din data de 15.01.2015
Instanța constituita din:
Președinte – E. R. M.
Grefier – O. F. B.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI în contradictoriu cu intimații D. C., D. G., P. M. V., K. S., având ca obiect contestație la executare și întoarcere executare .
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în temeiul art. 650 raportat la art. 713 alin. 1 C.p.c., apreciază ca fiind competentă general, material și teritorial să procedeze la soluționarea prezentei cauze.
Instanța, respingeca neintemeiata excepția tardivității, avand in vedere ca somatia de plata a fost comunicata la data de 10.07.2014 -fila 85-, iar in raport de aceasta data cerrea dedusa judecatii a fost depusa in termenul impus de dispoyitiile art 714 alin 3 c proc civ contestația fiind depusă în data de 15.07.2014, cu respectarea disp. art. 713 alin. 1 pct. 3 C.p.c.
Instanța, reține spre soluționare cererea de suspendare a executării silite.
Instanța, în temeiul art. 255 raportat la art. 258 C.proc.civ., apreciind admisibilă și concludentă în cauză, încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte incidente de soluționat în baza art. 394 C proc civ constată dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 16.07.2014 contestatoarea A. pentru Administrarea Activelor Statului in contradictoriu cu intimatii D. C., D. G., P. M. V. si K. S. a solicitat instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna anularea somatiei din 26.06.2014 si a incheierii de stabilire a cheltuielilor de executare emise de B. P. C. in Dosarul de executare nr.9/2014 precum si a incheierii pronuntate de Judecatoria sectorului 3 Bucuresti in Dosarul nr._ . Prin aceeasi cerere, contestatoarea a solicitat suspendarea executarii silite pana la solutionare cererii deduse judecatii precum si intoarcerea executarii silite
In motivare a aratat ca suspendarea executarii se impune avand in vedere ca intoarcerea executarii silite ar fi dificil de realizat, creditorul putand deveni foarte usor insolvabil.
Pe cale de exceptie a invocat prescriptia dreptului material de a solicita executarea silita a titlului executoriu reprezenatat de Sentinta penala nr.423/20.03.2007 pronuntata de Tribunalul Bucuresti conform art 705 C proc civ, termenul de prescriptie incepand sa curga de la data ramanerii irevocabile a sentintei in cauza, respectiv de la data de 04.06.2009, fiind implinit la data de 04.06.2012.Sub acest aspect, a precizat ca titlul executoriu in discutie si-a pierdut puterea executorie.
In continuare a mai invederat ca executarea silita este nelegala pentru ca somatia de plata din data de 26.06.2014 si incheierea de stabilire a cheltuielilor de executare au fost emise de executorul judecatoresc cu nerespectarea termenului de 6 luni impus de dispozitiile OG nr.22/2002 aceasta fiindu-i comunicata prin adresa din 9312 la data de 10.07.2014.Sub acest aspect contestatoarea a mai invederat ca termenul de 6 luni impus de OG nr.22/2002 curge de la data cand debitorul a primit somatia de plata, precizand ca in cauza acest termen curge de la data cand a preluat drepturile si obligatiile Comisiei Nationale a Valorilor Imobiliare, respectiv de la data de 23.04.2013, cand a intrat in vigoare Legea 113/2013 .In continuare, a apreciat ca termenul de 6 luni este un termen de gratie recunoscut institutiilor publice debitoare pentru executarea voluntara a titlurilor executorii, in care nu se pot efectua acte de executare, creditorii putand proceda la executarea silita prevazuta de Codul de procedura civila numai daca obligatia de plata nu este indeplinita inauntrul acestui termen.
A mai precizat ca nu poate efectua decat acele cheltuieli care au fost prevazute in bugetul propriu de venituri si cheltuieli, buget aprobat prin hotarare a Guvernului, sumele preluate de la CNVM nefiind prevazute in bugetul sau.
In continuare a invederat ca in cauza executarea silita a fost declansata impotriva sa cu eludarea procedurii obligatorii instituite de OG nr.22/2002 pentru ca s-a trecut direct la executarea sa silita potrivit procedurii de drept comun, respectiv la obligarea sa la plata cheltuielilor de executare, fara a se astepta implinirea termenului de 6 luni impus de OG nr.22/2002 si fara a i se solicita executarea de bunavoie a obligatiei prevazute in titlul executoriu.
A mai precizat ca executarea silita impotriva institutiilor publice nu se poate realiza decat asupra resurselor banesti alocate de la buget in acest scop, fiind de neconceput ca pe calea executarii silite sa se ajunga la lipsirea institutiei publice de resursele financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decat cele stabilite prin titlul executoriu.
Cu privire la cheltuielile de executare, contestatoarea a invederat ca sumele reprezentand cheltuieli de executare au fost stabilite in mod nelegal de executorul judecatoresc fara a avea in vedere ca in termenul de 6 luni plata debitului poate fi facuta de bunavoie.
In ceea ce priveste onorariul executorului judecatoresc a aratat ca acesta ar fi trebuit calculat pentru categoria notificare si alte acte de procedura trebuind a avea un cuantum situate intre 20 lei si 400 lei conform Anexei 1 la OMJ nr.2550/2006, nefiind incidente dipozitiile art 7 lit a din acest ordin care se refera la punerea in executare a dispozitiilor cu caractre civil din titlurile executorii.
De asemenea, a solicitat reducerea onoraiului stabilit de executorul judecatoresc la minimul prevazut de ordinul mai sus mentionat.Sub acest aspect a invederat ca onorariul in cauza a fost stabilit la debitul actualizat, depasind si limita maxima impusa de OMJ nr.2550/2006 prin adaugarea TVA-ului .Chiar si asa, onorariul minim in raport de acest debit ar fi trebuit sa fie de 1890,48 lei.
A mai aratat ca onorariul avocatului in cuantum de 6300 lei este disproportionat in raport de activitatile indeplinite de acesta pe parcursul executarii silite, care au constau doar in depunerea cererii de executare silita si este aproape egal cu cel al executorului judecatoresc.
De asemenea, a invederat ca onorariul expertului este exagerat si inutil, executorul avand posibilitatea de a calcula singur valoarea despagubirilor, nefiind necesara angajarea unui expert.
A mai aratat ca intelege sa conteste valoarea despagubirii stabilite prin somatie pentru ca executorul nu a tinut cont de criteriile de evaluare si stabilire a despagubirilor impuse prin decizia penala nr.164A pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, in sesnul ca a stabilit valoarea la zi a sumei investite la data de 24.05.2000, in loc de sumele efectiv investite la data achizitionarii.A mai invederat ca nu se poate stabili daca executorul a tinut cont si de unitatile de fond care au fost rascumparate.
A mai invederat ca in cauza creditorul nu detine si alte inscrisuri doveditoare ale achizitionarii unitatilor de fond in afara certificatului de investitor fapt ce incalca dispozitiile deciziei penale nr.164, dispozitii in cadrul carora se arata care sunt criteriile de stabilire a despagubirilor.Sub acest aspect, a invederat ca prin Decizia penala nr.164A/18.06.2008 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti s-a dispus inalturarea dispozitiilor privind numarul unitatilor de fond mentionate in cuprinsul dispozitivului sentintei penale apelate cu referire expresa la fiecare parte civila stabilindu-se ca despagubirile cuvenite partilor civile se vor acorda conform numarului unitatilor de fond astfel cum rezulta din cuprinsul carnetelor de investitor, confirmarilor de sold, ordinelor de plata, chitantelor, altor acte doveditoare ale achizitionarii si achitarii catre fond a contravalorii titlurilor de participare, potrivit Prospectului de oferta publica continua si a Reglementarilor interne privind administrarea si functionarea FNI.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 711 și urm. C.p.c.
În probatiune a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației ca fiind tardiv formulată, raportat la disp. art. 399, art. 401 C.p.c., texte ce prevăd un termen de 15 zile de la data când debitorul a luat cunoștință de actul de executare și în subsidiar respingerea contestației ca fiind neîntemeiată și nelegală. Au solicitat de asemenea respingerea cererii de suspendare a executării silite, față de nemotivarea acesteia și a netimbrării în condițiile impuse de Codul de procedură civilă, nefiind indicat pericolul iminent ce se va produce și nici prejudiciul cauzat.
Arată că în dosarul de executare silită s-a obținut încuviințarea executării silite cu respectarea disp. art. 373 C.p.c. Față de situația scutirii de la plata taxei de timbru arată că contestatoarea ar fi trebuit să facă dovada lipsei de fonduri și a demersurilor efectuate pentru a –și procura fonduri în vederea executării obligațiilor rezultate din sentinta nr. 423/2007.
Au mai invederat că in cauza creanta suspusa executarii silite a fost stabilita prin raportul de expertiză, care a fost intocmit cu respectarea dispozițiilor date de Curtea de Apel prin pronunțarea deciziei penale nr. 164A/18.06.2008.
La data de 22.10.2014, contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a excepției tardivității, învederând că acele acte executionale instrumentate mai înainte de preluarea datoriei de către contestatoare prin Legea nr. 113/2013, intră în vigoare la data de 26.04.2013, nefiind acte de executare silită indeplinite impotriva sa.A mai invederat ca nu se subrogă în toate drepturile și obligațiile CNVM, ci doar în cele procesuale asa cum arată art. II alin 2 din Legea nr. 113/2013 și numai în calitatea procesuală, în procese în curs, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.
A mai aratat ca cererea dedusa judecatii a fost formulata in termenul impus de lege avand in vedere ca somatia, adresa de infiintare a popririi si procesul verbal de stabilire cheltuieli de executare i-au fost comunicate la data de 10.07.2014, cererea fiind transmisa instantei la data de 16.07.2014.
II Prin cererea inregistrata la data de 28.07.2014 pe rolul acestei instante contestatoarea A. pentru Administrarea Activelor Statului in contradictoriu cu intimatii D. C., D. G., P. M. V. si K. S. a solicitat instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna anularea instiintarii de infiintare a popririi emisa la data de 15.07.2014 si a incheierii de stabilire a cheltuieliloir de executare din data de 26.06.2014 emise de B. P. C. in Dosarul de executare nr.9/2014 Prin aceeasi cerere, contestatoarea a solicitat si suspendarea executarii silite pana la solutionare cererii deduse judecatii precum si intoarcerea executarii silite.
Cu privire la suspendarea executarii silite a invederat ca o astfel de masura se impune pentru ca urmare a executarii silite i se va produce un prejudiciu greu de recuperat, prin faptul ca ar ramane fara fondurile de bani necesare functionarii.A mai arata ca o astfel de masura este justificata si in raport de faptul ca intoarcerea executarii silite nu poate fi garantata avand in vedere solvabilitatea creditorilor, evitandu-se de altfel si pronuntarea unor hotarari contradictorii.
De asemenea, a inteles sa invoce prescriptia dreptului de a cere executarea silita invederand ca sentinta penala pusa in executare a ramas definitiva la data de 04.06.2009.
Pe fondul cauzei a aratat ca executarea silita este nelegala pentru ca somatia de plata si incheierea de stabilire a cheltuielilor de executare au fost emise de executorul judecatoresc cu nerespectarea termenului de 6 luni impus de dispozitiile OG nr.22/2002, aceasta fiindu-i comunicata prin adresa din 9312 la data de 10.07.2014.Sub acest aspect, contestatoarea a mai invederat ca termenul de 6 luni impus de OG nr.22/2002 curge de la data cand debitorul a primit somatia de plata si este un termen de gratie recunoscut institutiilor publice debitoare pentru executarea voluntara a titlurilor executorii, creditorii putand proceda la executarea silita prevazuta de Codul de procedura civila numai daca obligatia de plata nu este indeplinita inauntrul acestui termen.
A mai precizat ca nu poate efectua decat acele cheltuieli care au fost prevazute in bugetul propriu de venituri si cheltuieli, buget aprobat prin hotarare a Guvernului, in bugetul sau nefiind prevazute sume de bani care sa aiba o astfel de destinatie.
In continuare a invederat ca in cauza executarea silita a fost declansata impotriva sa cu eludarea procedurii obligatorii instituite de OG nr.22/2002 pentru ca s-a trecut direct la executarea sa silita potrivit procedurii de drept comun, respectiv la obligarea sa la plata cheltuielilor de executare, fara a se astepta implinirea termenului de 6 luni impus de OG nr.22/2002 si fara a i se solicita executarea de bunavoie a obligatiei prevazute in titlul executoriu.
A mai precizat ca executarea silita impotriva institutiilor publice nu se poate realiza decat asupra resurselor banesti alocate de la buget in acest scop, fiind de neconceput ca pe calea executarii silite sa se ajunga la lipsirea institutiei publice de resursele financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decat cele stabilite prin titlul executoriu.
Cu privire la cheltuielile de executare, contestatoarea a invederat ca sumele reprezentand cheltuieli de executare au fost stabilite in mod nelegal de executorul judecatoresc fara a avea in vedere ca in termenul de 6 luni plata debitului poate fi facuta de bunavoie.
A mai aratat ca onorariul avocatului in cuantum de 6300 lei este disproportionat in raport de activitatile indeplinite de acesta pe parcursul executarii silite care au constau doar in depunerea cererii de executare silita si este aproape egal cu cel al executorului judecatoresc.
A mai aratat ca onorariul de avocat nu poate fi incasat direct de la debitor, pentru ca acesta nu a fost parte in contractul de asistenta juridica, creditorul trebuind sa dovedeasca achitarea acestuia
De asemenea, a invederat ca onorariul expertului este exagerat si inutil, executorul avand posibilitatea de a calcula singur valoarea despagubirilor, nefiind necesara angajarea unui expert.
In final a aratat ca perceperea de catre executorul judecatoresc a unor cheltuieli mai mari decat cele admise de lege echivaleaza cu o imbogatire fara justa cauza.
In probatiune a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.
Intimati nu au depus intampinare.
Prin incheirea din data de 11.12.2014, instanta admis exceptia conexitatii si a dispus reunirea celor doua cauze sub nr._ /2013.
Din dispozitia instantei s-a emis adresa la executorul judecatoresc care a comunicat in copie actele de executare emise in Dosarul nr. 9/2014.
Prin incheierea din data de 15.01.2015 instanta a respins exceptia tardivitatii contestatiei invocate de intimati.
La aceeasi data instant a incuviintat pentru parti proba cu inscirsuri.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
Prin Sentința penală nr. 423 pronunțată la data de 20.03.2007 în dosarul nr._/3/2006 Tribunalul București – Secția a II a Penală a dispus, în baza art. 14 alin. 3 lit. a raportat la art. 346 din Codul de procedură penală, art. 998 și urm. din Codul civil, obligarea inculpaților în solidar cu părțile responsabile civilmente - între altele și Comisia Națională de Valori Mobiliare -, la plata despăgubirilor civile către un număr de 130.789 părți civile constituite în această calitate procesuală pe parcursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, la nivelul sumelor efectiv învestite, indexate cu rata inflației începând cu data de 24 mai 2000 și până la achitarea lor, conform numărului de unități de fond învestite de fiecare parte civilă, executarea făcându-se pe baza prezentării certificatului de investitor în original și după anularea acestuia. Hotărârea a ramas definitivă prin Decizia penală nr. 2098/04.06.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală -, cu modificări atât în recurs cât și în apel (prin Decizia penală nr. 164/A/18.06.2008 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie).
Prin Decizia penală nr. 164A /18.06.2008 Curtea de Apel București Secția a II-a Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie a admis apelul, iar asupra acțiunilor civile ce compun latura civilă, a dispus obligarea inculpaților în solidar cu părțile responsabile civilmente, -între care și Comisia Națională de Valori Mobiliare -, la plata despăgubirilor corespunzătoare sumelor inițial investite și indexate cu indicele inflației începând cu 24.05.2000, către părțile civile menționate în dispozitivul sentinței apelate. Totodată, a înlăturat dispozițiile privind numărul unităților de fond și a dispus ca despăgubirile cuvenite părților civile să se acorde conform numărului unităților de fond astfel cum rezultă din cuprinsul carnetelor de investitor, confirmărilor de sold, ordinelor de plată, chitanțelor, altor acte doveditoare ale achiziționării și achitării către fond a contravalorii titlurilor de participare.
La data de 11.11.2013 au fost efectuate rapoarte de expertiza de contabila –filele 69-79- prin care s-a stabilit ca valoarea actualizata a creantei detinute de D. C. este de_,14 lei, valoarea actualizata a creantei detinute de D. G. este de_,41 lei, valoarea actualizata a creantei detinute de P. M. V. este de 7908,82 lei iar valoarea actualizata a creantei detinute de K. S. este de_,92 lei .
Prin cererea formulata de intimatii D. C., D. G., P. M. V. si K. S. la data de 17.01.2014 s-a solicitat punerea în executare a titlului executoriu mai sus menționat impotriva AAAS fiind format dosarul de executare nr.209/2013.
Urmare a incuviintarii executarii silite –fila 81- la data de 26.06.2014 executorul judecatoresc a emis incheierea de la fila 84 dosar prin care a stabilit in sarcina debitoarei A. pentru Administrarea Activelor Statului suma de_,17 lei cu titlu de cheltuieli de executare.
Mai retine instanta ca la data de 26.06.2014 executorul judecatoresc a emis somatia de la fila 83 dosar prin care a pus in vedere debitoarei A. pentru Administrarea Activelor Statului ca in termen de o zi de la data primirii sau lasarii acesteia sa achite suma de_,46 lei din care suma de_,29 lei reprezentand debit principal actualizat pentru perioada mai 2010-noiembrie 2013, iar suma de_,17 lei reprezentand cheltuieli de executare.
La aceeasi data executorul judecatoresc a procedat la emiterea mai multor adrese de infiintare a popririi asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmarile apartinand debitoarei A. pentru Administrarea Activelor Statului pana la concurenta sumei de_,46 lei, masura fiind adusa si la cunostinta debitoarei –fila 92.
Examinand motivele de contestatie invocate in cauza dedusa judecatii prin prisma situatiei de fapt mai sus retinute, instanta retine ca cererea dedusa judecatii nu este intemeiata.
Sub acest aspect, instanta retine ca potrivit art. 705 alin. 1 C. dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani de la data cand se naste dreptul de a obtine executarea silita, in cazul hotararilor judecatoresti acest termen incepand sa curga, conform art.705 alin 2 C proc civ, de la data ramanerii defintive .
În cauză instanța constata că desi termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă de la data pronunțării Deciziei penale nr. 2098/04.06.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și s-a împlinit la data de 04.06.2012, creditorii au depus cererea prin care au solicitat începerea executării silite împotriva debitoarei la data de 17.01.2014, cu depasirea termenului de prescriptie in discutie.
Cu toate acestea, instanța reține că dispozițiile interne ale Codului de procedură civilă referitoare la prescripție trebuie interpretate prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului
Astfel, conform art 6 CEDO aplicabil in conditiile art 20 din Constitutia Romaniei, dreptul la un proces echitabil presupune inclusiv garantarea pentru partea care a castigat procesul a posibilitatii de a pune in executare hotararea pronuntata.
In cauza S. c Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca executarea unei sentinte sau a unei decizii, indiferent de instanta ce o pronunta, trebuie considerata ca facand parte din proces in sensul art 6 din Conventie, iar administratia constituie un element al statului de drept .Daca administratia refuza sa execute o hotarare sau intarzie in executarea acesteia garantiile art 6 de care a beneficiat justitiabilul in fata instantelor judecatoresti isi pierd orice ratiune de a fi.
Pe cale de consecinta, instanta apreciaza ca in momentul ramanerii definitive a hotararii judecatoresti care constituie titlu executoriu in cauza, CNVM iar de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 113/2013 AAAS ca institutii publice aveau obligatia de a executa imediat si voluntar obligatiile stabilite prin titlul executoriu, fiind inoportun sa solicite creditorului, care in urma unei proceduri judiciare a obtinut o creanta impotriva sa, sa recurga la procedura de executare silita -Metaxas c Greciei- si cu atat mai mult sa se prevaleze existenta unor termene de prescriptie pentru a nu executa creanta ce ii incumba.
Or, in cauza, faptul ca debitoarea, in calitate de institutie publica, se prevaleaza de prescriptia dreptului creditorului de a solicita executarea silita, echivaleaza implicit cu refuzul sau de a plati suma de bani la care a fost obligata printr-o hotarare judecatoreasca, conduita care este de natura sa incalce atat dreptul la un proces echitabil cat si dreptul de proprietate protejat de art 1 Protocolul 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, de care creditoarea, ca parte care a castigat procesul, beneficiaza.
Prin urmare, instanța reține că, in principal, față de prevederile art. 6 din Convenție care au aplicabilitate directă în dreptul intern, în cauza nu se poate reține prescrierea dreptului creditoarei de a cere executarea silită .
In ceea ce priveste sustinerile contestatoarei potrivit carora actele de executare contestate au fost emise cu eludarea dispozitiilor OG nr. 22/2002, fara a se avea in vedere termenul de gratie de 6 luni, executorul judecatoresc procedand inauntrul acestui termen la stabilirea cheltuielilor de executare si la emiterea actelor de executare, instanta retine ca potrivit art. 2 din OG nr. 22/2002 “ Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului ‘’.
De asemenea, conform art.3 din O.G. nr.22/2002 in cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Interpretand dispozitiile mai sus mentionate, instanta retine ca instituția publica debitoare beneficiază de termenul de 6 luni impus de art 2 din OG nr.22/2002 doar in situatia in care executarea creanței ce ii incumba nu poate începe sau continua din lipsa de fonduri, in toate celelate cazuri aceasta putand fi executata silit potrivit dreptului comun.
Or, dat fiind faptul ca debitoarea nu a dovedit in cauza lipsa de fonduri care ar fi impiedicat inceperea ori continuarea executarii silite in Dosarul de executare nr. 9/2014 aceasta nu poate beneficia de termenul de 6 luni impus de dispozitiile art. 2 din OG nr. 22/2002, executarea sa silita putand fi efectuata potrivit dreptului comun astfel cum de altfel s-a si procedat in cauza.
D. fiind aceste elemente si retinand ca debitoarea nu este beneficiara dispozitiilor art. 2 din OG nr. 22/2002, instanta constata ca executorului judecatoresc nu ii incumba obligatia respectarii termenului de 6 luni motiv pentru care, apreciaza ca nefondate sustinerile debitoarei potrivit carora actele de executare sunt lovite de nulitate pentru ca au fost indeplinite cu nerespectarea termenului de 6 luni instituit de OG nr. 22/2002 inclusiv sustinerile referitoare la faptul ca inauntrul acestui termen au fost stabilite cheltuieli de executare si s-a procedat la emiterea actelor de executare criticate in cauza.
Retinand ca in cauza contestatoarea nu este beneficiara termenului de 6 luni instituit de OG 22/2002 instanta apreciaza ca nefondate si sustinerile acesteia potrivit carora in cauza s-a procedat la executarea sa silita potrivit procedurii de drept comun, fara a se astepta implinirea termenului de 6 luni impus de OG nr.22/2002.
De asemenea sustinerile contestatoarei potrivit carora in considerarea dispozitiilor OG 22/2002 este de neconceput ca pe calea executarii silite sa se ajunga la lipsirea sa de resursele financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decat cele stabilite prin titlul executoriu, nu pot fi avute in vedere dat fiind faptul ca aceasta nu a dovedit in prezenta cauza ca s-ar afla . situatie .
Nefondate sunt si sustinerile contestatoarei potrivit carora executarea creantelor stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor publice este conditionata de existenta in bugetul sau a unor sume aprobate cu această destinație, avand in vedere ca obligatia ce incumba acesteia nu poate fi conditionata de existenta fondurilor alocate in acest sens de stat.Daca s-ar da eficienta sustinerilor contestatoarei, ar insemna sa se accepte ca obligatia ce incumba acesteia ar fi afectata de o conditie pur potestativa, fiind suficient sa nu se prevada in bugetul propriu sumele necesare executarii creantelor in discutie pentru ca plata acestora sa fie amanata sine die.
În consecință, contestatoarea ca institutie publica, nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea titlului executoriu, lipsa fondurilor nefiind un motiv justificat nici pentru întârzierea in executare si nici pentru anularea actelor de executare.
Mai mult decat atat, instanta retine ca in cauza, contestatoarea a avut un interval de timp rezonabil pentru a solicita și a obține alocarea resurselor necesare executării obligațiilor de plată instituite în sarcina sa . In nici un caz lipsa sa de diligența și propriile inacțiuni nu justifica anularea actelor de executare intocmite de executorul judecatoresc.
In ceea ce priveste sustinerile contestatoarei potrivit carora creditoarea nu a formulat o cerere prin care sa solicite punerea in executare a hotararii judecatoresti de care beneficia instanta retine ca declansarea executarii silite pentru valorificarea unor creante stabilite prin titluri executorii nu este conditionata de efectuarea unor formalitati prealabile de catre creditor precum solicitarea de executare a creantei invocata de debitor.Mai mult decat atat, astfel cum rezulta din interpretarea dispozitiilor art 622 alin 1 C proc civ obligatia stabilita prin hotararea unei instante se aduce la indeplinire de bunavoie.Or, atat timp cat s-a formulat cerere de executare silita, in lipsa oricarei dovezi din care sa reiasa ca debitorul a incercat executarea de buna voie a obligatiei ce ii incumba in baza titlului executoriu, starea de pasivitate a acestuia in executarea creantei se prezuma pana la proba contrara, executarea creante nefiind lasata de lege la aprecierea debitorului.
De altfel, avand in vedere si jurisprudenta CEDO, instanta retine ca debitoarei in calitate de institutie publica ii revine obligatia de a indeplini intocmai obligatia ce ii incumba in temeiul unei hotarari judecatoresti, fiind inoportun sa solicite creditorului, care in urma unei proceduri judiciare a obtinut o creanta impotriva sa, sa recurga la procedura de executare silita -Metaxas c Greciei- si cu atat mai mult sa conditioneze aceasta executare de formularea unor cereri prealabile de valorificare a creantei .
De asemenea, sustinerile contestatorei potrivit carora nu poate efectua decat acele cheltuieli care au fost prevazute in bugetul propriu de venituri si cheltuieli, buget aprobat prin hotarare a Guvernului, sumele preluate de la CNVM nefiind prevazute in bugetul sau nu pot fi primite avand in vedere ca obligatia ce incumba acesteia nu poate fi conditionata de existenta fondurilor alocate in acest sens de stat.Daca s-ar da eficienta sustinerilor contestatoarei, ar insemna sa se accepte ca obligatia ce incumba acesteia ar fi afectata de o conditie fiind pur potestativa, fiind suficient sa nu se prevada in bugetul propriu sumele necesare platii despagubirilor in discutie pentru ca plata acestora sa fie amanata sine die.
Mai mult decat atat, instanta apreciază că lipsa de fonduri in bugetul institutiilor publice nu poate justifica intarzierea in executarea hotararilor judecatoresti -Angelov c Bulgariei- pentru ca in caz contrar, garantiile conferite de art. 6 CEDO de care a beneficiat justitiabilul in fata instantelor, isi pierd orice ratiune de a fi –Saceleanu c Romaniei - .
În consecință, contestatoarea ca institutie publica, nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotărâri, lipsa fondurilor nefiind un motiv justificat nici pentru întârzierea in executare si nici pentru anularea actelor de executare.
In ceea ce priveste cheltuielile de executare in cuantum de_,17 lei stabilite prin incheierea din 26.06.2014, instanta retine ca acestea constau in taxa judiciara de timbru in cuantum de 20 lei, onorariu executor 6684,17 lei TVA inclus onorariu avocat 6300 lei si onorariu expert contabil 4400 lei
In ceea ce priveste onorariul executorului judecatoresc instanta constata ca acesta a fost calculat cu respectarea dispozitiilor pct-ului 4 lit b din Ordinul nr. 2561/2012 pentru modificarea anexei la Ordinul Ministrului Justitiei nr. 2.550/C /2006 potrivit caruia pentru creantele în valoare de pentru creanțele în valoare de peste 50.000 lei, dar până la 80.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.000 lei plus un procent de până la 3% din suma care depășește 50.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite, onorariul in cauza, in cuantum de 6684,17 lei TVA inclus, fiind corect stabilit de executorul judecatoresc.
Faptul ca acest onorariu a fost stabilit la valoarea actualizata a creantei nu este de natura sa conduca la o alta concluzie, avand in vedere ca potrivit dispozitiilor legale mai sus mentionate la stabilirea onorariul executorului judecatoresc trebuie avuta in vedere valoarea creantei care se executa, or in cauza creanta ce se executa este actualizata.
D. fiind aceste elemente, instanta retine ca onorariul in discutie a fost stabilit cu respectarea limitelor stabilite de lege, acesta fiind de altfel rezonabil si proportional in raport de valoarea creantei ce se executa, motiv pentru care nu se impune reducerea acestuia. Mai mult decat atat, acesta este datorat de debitoare cu titlu de cheltuieli de executare conform art 669 alin 2C proc civ.
Nici sustinerile contestatoarei potrivit carora onorariul executorului judecatoresc ar fi trebuit calculat doar la pretul unei notificari nu pot fi retinute, avand in vedere ca in cauza, se incearca executarea silita prin poprire a unei creante in cuantum de_,29 lei, devenind astfel incidente dispozitiile punctului 4 lit b din Ordinul nr. 2550/2006, onorariul in cuantum de 6684,17 lei TVA inclus, fiind corect stabilit de executorul judecatoresc.
De asemenea nefondate sunt si sustinerile contestatoarei potrivit carora onorariul executorului depaseste limita maxima impusa de Ordinul nr. 2550/2006 prin adaugarea TVA-ului .Sub acest aspect, instanta retine ca taxa pe valoare adaugata este un impozit indirect datorat de catre executor la bugetul statului, acesta trebuind a fi suportat de creditor in calitate de beneficiar al serviciului prestat, suma respectiva urmand a fi recuperata de la debitor in baza art.669alin 2 Cproc civ.D. fiind aceste elemente si retinand ca TVA-ul reprezinta o cheltuiala de executare separata de onorariul executorului impusa de lege in sarcina debitorului urmarit, instanta apreciaza ca onorariul executorului este in mod legal calculat prin adaugarea TVA-ului la onorariul stabilit, adaugarea fiind realizata pentru ca acesta sa incaseze efectiv onorariul stabilit, acesta fiind de altfel in corcondata cu dispozitiile ce reglementeaza TVA-ul.
In ceea ce priveste onorariul perceput de avocat, in cuantum de 6300 lei, instanta retine ca potrivit art 127 din Statutul profesiei de avocat onorariile de avocat sunt stabilite in raport de dificultatea, amploarea sau durata cauzei avandu-se in vedere printre altele timpul si volumul de munca necesare indeplinirii mandatului, dificultatea cauzei, importanta intereselor in cauza, avantajele si rezultatele obtinute pentru profitul clientului ca urmare a muncii depuse.
Interpretand dispozitiile legale mai sus mentionate instanta constata ca onorariul, in cuantum de 6300 lei, perceput de avocat pentru reprezentarea intereselor celor patru creditori in faza de executare silita inclusiv pentru formularea intampinarii in favoarea acestora in prezenta cauza este rezonabil reprezentand 9,99% din valoarea creantelor ce formeaza obiet al executarii silite. Mai mult decat atat, instanta apreciaza ca onorariul in discutie nu este numai necesar ci si real, existenta acestuia fiind dovedita prin factura de la fila 44 dosar.
Instanta apreciaza ca onorariul in discutie este proportional si in raport de volumul de munca si de actele indeplinite de avocat retinand totodata ca valoarea servicilor prestate de avocat in dosarul de executare nu trebuie raportata exclusiv la actele intocmite de acesta pe parcursul executarii silite, trebuind a fi avuta in vedere sub acest aspect si activitatea specifica desfasurata de acesta in aceasta faza a procesului civil care priveste competenta executorului judecatoresc, caracterul executoriu al hotararii puse in executare, formularea cererii de executare silite, asistenta juridica si reprezentarea de care creditorul a beneficiat pe parcursul intregii executari silite si altele asemenea.
Avand in vedere toate aceste elemente, instanta apreciaza ca onorariul perceput de avocat, in cuantum de 6300 lei, este necesar, real si proportional cu volumul de munca si actele indeplinite de avocat, acesta fiind datorat de contestatoare in baza art. 669 C proc civ, neimpunandu-se nici reducerea si nici inlaturarea sa.
Cu privire la obligatia de plata a onorariului de avocat instanta retine ca acesta, conform art 669 alin 3 C proc civ, intra in categoria cheltuielilor ocazionate de executarea silita, fiind generat chiar de pasivitatea de care debitoarea a dat dovada in executarea obligatiei ce ii incumba, motiv pentru care plata acestui onorariu cade in sarcina acesteia in temeiul art 669 alin 2 C proc civ, nefiind conditionata de avansarea in prealabil de catre creditori a onorariului in discutie. De altfel, astfel cum s-a retinut in prezenta cauza instanta constata ca acest onorariu este real, existenta sa rezultand din factura fiscala emisa in acest sens si depusa in dosarul de executare.
Acest onorariu nu este datorat de debitoare in temeiul contractului de asistenta juridica incheiat de creditori, ci in temeiul incheierii emise de executorul judecatoresc prin care onoraiul avocatului a fost stabilit ca si cheltuiala de executare, care constituie titlu executoriu, acesta fiind datorat astfel de debitoare in baza art 669 alin 2 C proc civ.
In ceea ce priveste onorariul expertului in cuantum de 4400 lei instanta retine caracterul rezonabil al sumelor platite cu acest titlu atat in raport de valoarea creantei a carei valorificare se realizeaza pe calea executarii silite cat si raportat la efortul intelectual, complexitatea si valoarea celor patru rapoarte de expertiza intocmite de expert precum si raspunderea acestuia pentru actele indeplinite, neimpunandu-se reducerea acestuia.
Sub acest aspect instanta retine, contrar sustinerilor creditoarei, ca in cauza se impunea stabilurea valorii creantelor detinute de creditoare prin expertiza, retinand ca in cauza pentru calcularea valorii creantelor detinute de creditori erau necesare cunostintele unui specialist.
F. de cele mai sus retinute, instanta constata ca in cauza onorariul executorului, onorariul avocatului si onorariul expertului sunt reale si rezonabile, reprezinta cheltuieli de executare conform art 669 alin 3 C proc civ si sunt datorate tot cu acest titlu de debitoare conform art 669 alin 2 C proc civ, neputand fi retinute sustinerile contestatoarei referitoare la imbogatirea fara justa cauza, micsorarea patriomoniului debitoarei in raport de acest cheltuieli gasindu-si justificare in dispozitiilor legale mai sus mentionate .
Cu privire la sustinerile contestatoarei potrivit carora executorul judecatoresc nu a avut in vedere la stabilirea despagubirilor criteriile de evaluare si stabilire a despagubirilor impuse prin decizia penala nr.164A pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, in sensul ca a stabilit valoarea la zi a sumei investite la data de 24.05.2000, in loc de sumele efectiv investite la data achizitionarii instant retine urmatoarele:
Astfel cum rezultă din Decizia nr. 164A pronunțată de Curtea de Apel București, instanța a dispus ca despăgubirile cuvenite părților civile să se acorde conform numărului unităților de fond astfel cum rezultă din cuprinsul carnetelor de investitor, confirmărilor de sold, ordinelor de plată, chitanțelor, altor acte doveditoare ale achiziționării și achitării către fond a contravalorii titlurilor de participare. Din textul menționat rezulta că despăgubirile se acordă pe baza unuia sau a altuia dintre înscrisurile enumerate de decizie. Astfel, „despăgubirile se acordă „conform numărului unităților de fond astfel cum rezultă din cuprinsul carnetelor de investitor (...) altor acte doveditoare”, de unde rezultă în mod clar că este vorba despre o enumerare de acte pe baza cărora se acordă despăgubiri și nu numai pe baza carnetelor de investitor.
Mai mult decat atat, despagubirile cuvenite intimatilor au fost stabilite prin rapoartele de expertiza contabila extrajudiciara aflate la filele 69-79 dosar conform numărului unităților de fond, in baza carnetului de investitor detinute de creditori–filele 46-49-, fapt care confirma ca executarea respectă întocmai titlul contestat, cuantumul despăgubirilor fiind calculat întocmai cu dispozițiile cuprinse în decizia in discutie, nefiind necesară sub acest aspect depunerea altor inscrisuri doveditoare ale achizitionarii unitatilor de fond in afara certificatului de investitor astfel cum sustine contestatoarea.
Nefondate sunt si sustinerile contestatoarei potrivit carora la stabilirea valorii despagubirilor executorul judecatoresc a avut in vedere valoarea la zi a sumei investite la data de 24.05.2000, iar nu sumele efectiv investite la data achizitionarii dat fiind faptul ca valoarea despagubirilor datorate creditorilor a fost calculata de expert avandu-se in vedere valoarea efectiv investita pentru fiecare unitate de fond, astfel cum aceasta a fost inserata in certificatele de investitor aflate la filele 46-49 dosar.
Nici sustinerile contestatoarei potrivit carora nu se poate stabili daca executorul a tinut cont si de unitatile de fond care au fost rascumparate nu pot fi primite.Sub acest aspect, contrar sustinerilor contestatoarei, instanta retine, astfel cum rezulta din examinarea rapoartelor de expertiza contabila extrajudiciara –filele 71, 74, 77, 79-, ca valoarea despagubirilor creditorilor a fost stabilita avandu-se in vedere unitatile rascumparate, rezultatul fiind inserat in tabelul aferente acestor rapoarte, la rubrica sold unitati.
In ceea ce priveste capatul de cerere privind intoarcerea executarii instanta retine ca potrivit art 722 C proc civ restabilirea situatiei anterioare declansarii executarii silite se poate dispune numai in cazul in care se desfiinteaza titlul executoriu sau insasi executarea silita, in cauza neputandu-se retine niciunul dintre cazurile care ar fi de natura sa atraga aplicabilitatea unei astfel de institutii .
P. toate aceste considerente, instanta va respinge ca neintemeiata contestatia la executare.
In ce priveste cererea de suspendare a executarii pana la solutionarea contestatiei, avand in vedere ca cererea dedusa judecatii a fost solutionata, instanta urmeaza sa respinga aceasta cerere ca ramasa fara obiect.
In baza art 453 C proc civ instanta urmeaza sa ia act ca partile nu au solicitat cheltuieli de judecata
Constatand insa ca in cauza contestatoarea nu a inteles sa isi execute obligatia de plata catre executorul judecatoresc a sumei de 104 lei, reprezentand cheltuieli necesare cu xerocopierea dosarului de executare, in doua exemplare, aferente celor doua cauze conexate, instanta urmeza ca in baza art. 453 C proc civ coroborat cu art 716 alin 2 C proc civ sa oblige contestatoarea la plata acestei sume catre B. P. C..
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neintemeiata contestatia la executare formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în sector 1, București, CPT AV A. S., nr. 50 în contradictoriu cu intimații D. C. cu domiciliul ales în PLOIESTI, M., nr. 12, . 114, D. G. cu domiciliul ales în PLOIESTI, M., nr. 12, . 114, P. M. V. cu domiciliul ales în PLOIESTI, M., nr. 12, . 114, K. S. cu domiciliul în cu domiciliul ales în PLOIESTI, M., nr. 12, . 114, .
Respinge cererea de suspendare a executarii silite ca ramasa fara obiect .
Obliga contestatoarea la plata sumei de 104 lei catre B. P. C. reprezentand cheltuieli efectuate cu xerocopierea dosarului de executare nr.9/2014 .
Ia act ca partile nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi 15.01.2015.
Președinte, Grefier,
E. R. M. O. F. B.
Red/tehn MER/BOF
7ex/19.02.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 33/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 964/2015.... → |
|---|
