Contestaţie la executare. Sentința nr. 987/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 987/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 987/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 3 BUCUREȘTI
Secția Civilă
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 987
Ședința publică din 29.01.2015
Instanța constituită din:
Președinte: D. A.
Grefier: C. N.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de contestatorii P. P., P. G., în contradictoriu cu intimatul R. V., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 22.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, parte integranta din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 29.01.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.06.2014, contestatorii PAPACICĂ P. și PAPACICĂ G. au formulat, în contradictoriu cu intimatul R. V., contestație la executare împotriva dosarului de executare silită nr. 727/2012 al B. V. P., dosar înființat ilegal, menținut ilegal și abuziv, în baza unor înscrisuri anulate anterior în alte 4 dosare judecătorești, cu același obiect – contestație la executare – împotriva acestui dosar de executare și nu în cele din urmă, pentru încălcarea gravă a legii … pentru că se solicită încuviințări pe „bandă rulantă”, în baza aceluiași titlu executor, constând în sentința civilă nr. 1311/08.03.2005, a Judecătoriei sectorului 5 București (Judecătoriei sectorului 5 București fiind instanța de executare) – PRESCRIS -.
Contestatorii au învederat instanței că această contestație la executare inițiată este cea de a V-a pornită împotriva dosarului de executare silită nr. 727/2012, al B. V. P., anulat anterior în 3 dosare judecătorești, urmând anularea la Judecătoria sector 3 București și la Judecătoria Cornetu, situații pe care le vor demonstra cu înscrisuri clare, ce vor fi depuse cât mai repede cu putință, oricum înaintea termenului de judecată ce se va acorda de către instanță.
Toate aceste încuviințări solicitate pe „bandă rulantă” de B. V. P., în baza dosarului de executare silită nr. 727/2012, anulat până acum de 3 ori, reprezintă fără nicio îndoială un abuz (în înțelesul larg al cuvântului), dar și un abuz de lege, abuz în funcție ș.a.m.d., făcându-și aplicație prev art. 12 alin. 2 NCPC. Reaua-credință manifestată de acest executor abuziv, este susținută de împrejurarea că, solicită încuviințări „fără număr”, la instanțe necompetente teritorial și fără să indice bunuri ce ar putea fi valorificate în scopul recuperării pretinsei creanțe a clientului dumneaei.
Totodată, învederează că nu cunosc ce a stat la baza admiterii încuviințării prin încheierea din 20.05.2014, pronunțată în dosarul civil nr._/301/2014 al Judecătoriei sectorului 3 București, solicitată de același B. V. P., folosindu-se de același dosar de executare silită nr. 727/2012, anulat anterior în mai multe dosare de judecată, așa cum vor demonstra, dar au convingerea că odată cu prezenta contestație la executare vor afla, dealtfel fiind și singura cale…..
De asemenea, mai învederează instanței că nu solicită nici în acest dosar o suspendare provizorie la executare, pentru că nu este cazul. Arată că nu au apă după ce s-o bea, așa că găsirea unor bunuri de executat de cei doi „disperați” … este o utopie.
În drept au invocat prevederile art. 703 coroborat cu art. 174 NCPC, art. 702 alin. 1 pct. 2 NCPC și art. 705 alin. 1 (3 ani) NCPC.
Prin cererea înregistrată la data de 25.06.2014 (f. 7 vol I), contestatorii au invocat prev. art. 405 alin. 2 și 3 VCPC și excepția prescripției.
Astfel, Sentința civilă nr. 1311/08.03.2005 a Judecătoriei sectorului 5 București a devenit definitivă și deci executorie, odată cu încheierea din 04.10.2005, pronunțată în dosarul civil nr. 3138/2005 al Tribunalului București. La această dată Tribunalul București a recalificat calea de atac apel, ca fiind recurs.
Dacă se ține cont de modul superior de analiză efectuat de însăși creditorul R. V., în adresa nr. 6781/CSM/27.04.2006, înseamnă că sentința civilă nr. 1311/08.03.2005 Judecătoriei sectorului 5 București, ce reprezintă titlul executor, a fost definitivă și deci executorie la data de 08.03.2005 când s-a pronunțat „Calea de atac declanșată de soții Papacică nu e recurs că așa au vrut mușchii unor judecătoare, ci e recurs că așa cere legea! Și e recurs de când cere legea, adică la momentul pronunțării sentinței atacate, 08.03.2005”.
Instanța va hotărî dacă o să țină cont de analiza lui R. V., sau nu. Pe ei nu îi afectează cele 6 luni și 26 zile scurse de la data de 08.03.2005 până la data de 04.10.2005, când calea de atac apel a fost recalificată ca fiind recurs.
b)La data de 16.05.2006, instanța Tribunalul București, a dispus suspendarea executării silite a sentinței civile nr. 1311/08.03.2005, pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București, în dosarul civil nr. 6367/2004, până la soluționarea recursului ce făcea obiectul dosarului civil nr. 3138/2005 (nr. unic_/3/2005) înregistrat pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a civilă, așa cum reiese din certificatul din 17.05.2006. Făcând un calcul simplu, între data de 04.10.2005 (când s-a stabilit calea de atac recurs) și data de 16.05.2006 (când s-a suspendarea sent. 1311/2005) s-au scurs 7 luni și 12 zile.
c)La data de 12.10.2011, recursul s-a soluționat, odată cu pronunțarea deciziei civile nr. 2467R/12.10.2011, în dos. nr. vechi 3138/2005 al Tribunalului București, nr. unic_/3/2005 al Tribunalului București. Din acest moment, odată cu soluționarea recursului, a încetat suspendarea la executare silită, a sent. civ. nr. 1311/2005 a Judecătoriei sectorului 5 București. D. urmare, din data de 12.10.2011 când recursul s-a soluționat și până astăzi data de 08.07.2014, primul termen de judecată în prezentul dosar s-au scurs 33 luni și 26 zile.
Așadar: 6 luni și 26 zile (între 08.03.2005 și 04.10.2005), 7 luni și 12 zile (între 04.10.2005 și 16.05.2006), 33 luni și 26 zile (între 12.10.2011 și 08.07.2014), 46 luni și 64 zile – 48 luni și 3 zile = 4 ani și 3 zile – prescris titlul-
Prin cererea înregistrată la data de 03.07.2014 intimatul R. V. (f.84 vol I) a solicitat instanței să pună în vedere contestatorilor să precizeze ce anume cer de la instanță (obiectul acțiunii); să depună la dosar în numărul de exemplare necesar pentru comunicare absolut toate înscrisurile pe care înțeleg să le folosească în susținerea contestației așa cum cere legea, sub sancțiunea decăderii; să precizeze dacă își mențin temeiurile de drept, în sensul dacă stăruie ca judecata să se poarte pe noul cod de procedură civilă, sub sancțiunea neluării în seamă a unei eventuale modificări ulterioare a motivării în drept așa cum cere legea.
De asemenea, a solicitat să-i fie comunicate toate actele depuse de contestatori „pentru comunicare”.
La data de 08.09.2014 intimatul R. V. a depus întâmpinare (f. 92) prin care a solicitat respingerea acțiunii pe excepții si fond ca neîntemeiata si sancționarea contestatorilor cu maximum de amenda pentru introducerea cu rea-credință a prezentei contestații vădit netemeinica conf. art. 1081 alin. 1 pct. 1 lit. a) C. pr. civ.
În motivare arată că B. T. G. a fost sesizat de tatăl si autorul său, R. V., cu o executare silita imobiliara asupra cotei de 3/4 din imobilul situat în București, . nr. 29, sector 5, aflat in acel moment in patrimoniul debitorilor P.. Dosarul de executare nr. 361/2005 nu a fost "închis" de executor si nici nu "se încheiase", așa cum greșit susțin contestatorii - debitori aflați total pe dinafară în ceea ce privește procedura executării imobiliare, instituțiile "închiderii" si "încheierii" executării silite fiind necunoscute Codului de procedură civilă. Totodată, precizează că executorul T. G. a încetat executarea în baza art. 3715 lit. b) C. pr. civ., situație consemnata in procesul-verbal din 14.12.2011. Motivul încetării l-a constituit scoaterea frauduloasa, prin vânzare, a imobilului (casa si teren) din patrimoniu de către debitori prin sent. civ. nr. 2264/2006 a Judecătoriei sector 5 (casa) si contractul de vânzare-cumpărare aut. nr. 3215/02.08.2007 (terenul).
Prin sent. civ. nr. 2674/14.03.2014 Judecătoria Cluj-N. a constatat nulitatea absoluta a vânzărilor succesive a cotei de 1/4 din casa, aceasta reîntorcându-se în patrimoniul său. Dosarul nr._/211/2013 se afla în recurs, Tribunalul Cluj urmând sa anuleze si vânzarea terenului, întrucât are interes (este creditorul vânzătorilor P.) iar vânzarea este nula absolut conf. art. 4 din Titlul X al Legii nr. 247/2005, terenul având notat în c. f. la momentul vânzării un proces pe legea fondului funciar, motiv pentru care OCPI Sector 5 a respins intabularea noului proprietar I. prin încheierea nr._/16.08.2007, plângerea acestuia fiind respinsa irevocabil prin sent. civ. nr. 7453/09.11.2007.
D-na executor P. V. a continuat cu profesionalism si curaj, si nicidecum "cu de la sine putere si fără nicio aprobare din partea superiorilor dumneaei (conf. uzanței)", cum susțin mincinos contestatorii, o executare începută de executorul T. a cărui cerere de abținere fusese admisa de instanța de recuzare si actele sale menținute prin încheierea din 23.03.2012 - dosar nr._ .
Continuarea executării silite imobiliare s-a făcut in baza următoarelor principii si drepturi:- încuviințarea executării se face pe titlu si nu pe un anumit birou de executare;- creditorul este liber sa-si aleagă executorul, sens in care s-a rostit si Ministerul Justiției ("superiorii dumneaei") . plângerile sale împotriva executorului T. G.- dreptul său fundamental la un proces echitabil prev. de art. 6 CEDO. Legalitatea continuării executării de către B. P. V. a fost recunoscuta cu autoritate de lucru judecat de Tribunalul București prin dec. civ. nr. 717R/13.03.2013: „nu rezulta niciun motiv pentru care executarea silita nu ar mai putea fi continuata de B. P.…”, tribunalul tranșând astfel, implicit, si chestiunea semnării de către mine a procesului - verbal din 14.12.2011 cu mențiunea "fără obiecțiuni". De altfel, o situație de fapt identica a fost reținuta de Judecătoria sector 5 cu puterea lucrului judecat in considerentele sent. civ. nr. 6844/13.08.2013, irevocabilă (pag. 3 - 5), depusa la dosar de contestatori, care a soluționat prima contestație la executare împotriva dos. nr. 727/2012 al B. P., considerente pe care le consideră parte integrantă a prezentei si pe care solicită ca instanța să le parcurgă.
Debitorii au atacat si actele efectuate după 19.04.2013, reușind sa inducă in eroare instanța care, prin sent. civ. nr. 9513/14.11.2013, a anulat actele de executare producătoare de efecte juridice in circumscripția teritoriala a Judecătoriei sector 5 București, comițând o grava eroare judiciara întrucât i-a aneantizat total nejustificat dreptul de a-i executa pe debitori pe bunurile mobile si prin poprire. Din fericire, același complet cu ocazia soluționării unei a 3-a contestații împotriva dosarului nr. 727/2013 (dosar nr._/299/2013) a revenit la realitate si a respins contestația prin sent. civ. nr. 4263/19.06.2014, anulând implicit efectele greșitei hotărâri anterioare cu următoarea motivare: "este adevărat că, prin sent. civ. nr. 9513 ... a fost admisa contestația ... iar sentința a fost pronunțata de același complet de judecata. Cu toate acestea, dat fiind ca, prin cererea reiterata de creditor de reluare a executării silite, prin toate modurile admise de lege, si întrucât ulterior acestei cereri, in cadrul acestui dosar de executare nu s-au efectuat acte de executare silita asupra imobilului ... cu privire la care s-a reținut ca nu se mai afla in proprietatea debitorilor - contestatori si care a reprezentat motivul determinant al admiterii contestației la executare in cadrul dos. civ. nr._ - nu se poate retine autoritatea de lucru judecat.
Problema de drept constând in a ști daca este posibila aflarea locurilor unde debitorul are bunuri sau terți popriți înainte de încuviințarea executării silite a fost dezlegata sub efectul pozitiv al puterii lucrului judecat de Tribunalul Ilfov prin decizia civ. nr. 1337/20.05.2014 in dosarul de încuviințare a executării nr._ de către însăși președinta tribunalului, d-na judecător dr. E. O., autoarea unor tratate de drept procesual intre care si de executare silita: "Prin încheierea recurata, instanța de fond a respins cererea de incuviintare a executării silite, constatând ca cererea de incuviintare ... are un caracter general, ca nu au fost identificate bunuri ale debitorilor sau terți popriți pe raza Judecătoriei Cornetu ... În ceea ce privește aspectul neidentificarii de către debitor a bunurilor sau terților popriți, tribunalul retine ca numai ulterior obținerii autorizării din partea instanței executorul judecătoresc este îndrituit a proceda la identificarea bunurilor debitorului, creditorul neavand obligația de a cunoaște asemenea elemente anterior declanșării urmăririi silite".
Potrivit dispozițiilor art. 373 alin. (2) C. pr. civ., „Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar in conformitate cu prev. art. 373 alin. (3) C. pr. civ „Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite. Se observa ca textele de lege nu discern in privința condițiilor susceptibile a antrena competenta instanței căreia executorul ii înaintează cererea de executare silita, textul de lege limitandu-se doar la a indica o singura cerința, aceea ca in circumscripția acelei instanțe "se va face executarea" (repetă: "se va face", adică urmează sa se faca ceva ce nu este încă făcut). In situația in care nu se cunosc locurile unde debitorul are bunuri sau terți popriți, in virtutea principiului disponibilității, creditorul are alegerea instanței in circumscripția căreia se va face urmarirea.
Intimatul R. V. a învederat instanței că ridică excepția autorității de lucru judecat a sentințelor civile nr. 6844/13.08.2013 si 4263/19.06.2014 pronunțate de Judecătoria sector 5 sau, in subsidiar, invocă prezumția efectului pozitiv al lucrului judecat prin cele doua sentințe.
Având in vedere cronologia actelor si faptelor susmenționata, nu poate fi vorba de implinirea termenului de prescripție invocat de semidocții P., intrucat, in afara actelor de executare susprezentate, executorul a mai indeplinit o . alte acte specifice activității executionale, dupa cum se poate constata studiind dosarul de executare nr. 727/2012 "adus la zi". S-au indeplinit acte de executare in mod continuu înăuntrul termenului de perimare de 6 luni, astfel ca, in prezent, executarea silita continua, spre disperarea escrocilor imobiliari P. si a acolitului lor, D., care s-ar da si peste cap sa-i mai ia lui I. 145.000 euro, incununandu-si astfel apoteotic bisnitareala casei din T. D. 29 dupa o viata trăita in nemunca (susține ca n-au venituri, pensie, nimic) si din expediente la limita legii, cum au procedat si cu casa din T. D. 29 sector 5.
Prin încheierea de ședință de la data de 23.10.2014 (f. 190 vol III), contestatorii au arătat că valoarea obiectului cererii este de_ lei, valoare stabilită prin raportul de expertiză efectuat de dl. expert Caștă M.. Tot prin încheierea din data de 23.10.2014 instanța a respins ca neîntemeiată excepția tardivității în ceea ce privește cererea de completare a acțiunii având în vedere disp. art. 132 C..
Prin încheierea de ședință din data de 04.12.2014, instanța a respins excepția conexării dosarului nr._ de la Judecătoria Cornetu și a dispus restituirea acestuia către Judecătoria Cornetu (f. 192 vol III).
Prin răspunsul la precizările depuse de contestatorii Papacică, intimatul R. V. a arătat faptul că (f. 195 vol III), contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când: a) contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă…, glăsuiește art. 401 alin. 1 pct. a C. pr. Civ. rezultă că aceștia și-au exercitat ultratardiv dreptul la acțiune în cauza de față, excepție pa care o invocă. Totodată, solicită rectificarea încheierii de ședință de la termenul trecut în sensul reconsiderării valorii obiectului cererii, de la_ lei la c/val în lei a creanței de_ USD plus 900 lei reactualizați, adică aproximativ_ lei.
La termenul din 23.01.2014, instanța a respins excepția autorității de lucru jduecat ca neîntemeiată.
La data de 21.01.2015 contestatorii au formulat concluzii scrise (f. 205 verso) prin care au invocat autoritate de lucru judecat și păstrarea unanimității cu hotărârile anterior pronunțate și în dosarul de față, existând identitate de obiect, aceleași părți de aceeași parte, aceeași sumă ș.a.m.d..
La termenul din 22.01.2015, contestatorii au învederat că invocă autoritatea de lucru judecat ca și apărare de fond. La același termen, instanța a respins cerera de rectificare încheiere formulată de intimat ca neîntemeiată.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând cererea, prin prisma probelor administrate, pentru lămurirea părților se impun precizări prealabile.
Contrar susținerilor contestatorilor din notele depuse după pronunțarea soluției din cauză (f. 293 vol III), contestatorii au obligația să achite cheltuielile de xeroxare a unui dosar de executare în temeiul art. 175 Vechiul Cod de procedură civilă conform cărora dacă înscrisurile se află în păstrarea unei autorități, instanța va dispune înfățișarea lor pe cheltuiala părții care a cerut dovada, suma de plată urmând a fi stabilită prin încheiere executorie.
Pretinsa reținere a excepției prescripției executării titlului 1311/2005 de către o altă instanță, nu numai că nu a fost dovedită de contestatori nici după pronunțare (nefiind indicat nici număr de dosar in care s-ar fi pronunțat această pretinsă soluție), dar contestatorii nici nu au invederat pe parcursul prezentului proces că ar mai fi introdus o altă acțiune identică pe rolul unei instanțe (alta decât Judecătoria Cornetu la judecarea căreia au renunțat) pentru a se putea discuta o eventuală conexare sau litispendența sau, dacă era cazul, o suspendare pe art. 243 C.pr.cv.. Promovarea unor cereri identice in paralel este imputabila numai părții și, în condițiile în care, însuși contestatorul a susținut că exact în data de 29.02.2014 s-ar fi pronunțat acea soluție, este evident că acea soluție nu putea avea autoritate de lucru judecat până la data pronunțării prezentei soluții de către prezenta instanță.
Instanța nu le-a interzis contestatorilor să își susțină cauză, ci doar să reitereze aceleași susțineri pe care le-au făcut pe parcursul dosarului prin multiplele cereri, note depuse (f. 7, 12, 51 vol I, 140, 204, 207 vol II) și aceleași susțineri care fuseseră făcute în esență în cadrul concluziilor pe fond de avocatul ce le-a fost desemnat urmare a propriei cereri prin care au susținut că prin ajutorul public sub forma avocatului din oficiu li se asigură dreptul la apărare (f.- 51).
Analizând excepția tardivității formulării contestație la executare invocată de intimat, instanța o va respinge ca neîntemeiată.
Așa cum a arătat însuși intimatul, obiectul prezentului dosar este contestația împotriva executării din dosar 727/2012 al B. P., alt dosar de executare decât dosarul 361/2013 al B. T., astfel că momentul de la care contestatorii puteau formula contestație în dosarul 727/2012 al B. P. nu poate fi data de la care le-a fost comunicat un act de către B. T. în dosar 361/2013.
Contestatorii au invocat pretinsa intervenție a prescripției și a perimării raportat la încuviințarea executării silite dispusă de JS3 la data de 20.05.2014 (f. 2 verso), astfel că, având în vedere și dosarul de executare din care rezultă că aceste acte de executare nu au fost aduse la cunoștința contestatorilor cu mai mult de 15 zile înainte de introducerea prezentei contestații la data de 06.06.2014 (f. 1 vol I), instanța va respinge excepția ca neîntemeiată.
Faptul că în cadrul contestației, reclamantii contestatori au invocat și aspecte de care au avut cunoștință cu mai mult de 15 zile după efectuarea altor acte din același dosar de executare, va fi analizat prin prisma fondului, nu a unei excepții
Instanța nu se va mai pronunța o dată pe excepția tardivității completării contestației la executare reiterată de intimat în concluziile scrise, în condițiile în care la termenul din 23.10.2014, instanța a respins această excepție invocată de intimat față de împrejurarea că, potrivit art. 132 din Vechiul C.pr.cv, incident în cauză, cererea poate fi completată până la prima zi de înfățișare, nu doar până la primul termen de judecată, iar prima zi de înfățișare este ziua în care părțile legal citate pot pune concluzii.
Analizând contestația pe fond, instanța face precizarea că toate susținerile contestatorilor privind pretinsa imoralitate a creditorului, a B. nu vor face obiectul cauzei. Instanța reține că se invocă în esență prescripția și perimarea executării silite și pretinsul caracter nelegal al executării și pe aceste aspecte se va pronunța în cauză.
1. ) Contrar susținerilor contestatorilor, B. nu avea nevoie de „aprobare” din partea superiorilor pentru executarea silită la cererea creditorului, nici C.pr.cv nici Legea 188/2000 neprevăzând o astfel de obligație, ci doar de încuviințarea din partea instanței, încuviințare pe care a obținut-o.
2.) Legala încetare a executării în dosarul de executare 361/2005 a B. T. (reținută, într-adevăr, cu putere de lucru judecat prin decizia 3010/23.11.2012 (f. 211 vol III) nu determină nelegalitatea demarării executării de către B. P. în dosar 727/2012 așa cum s-a reținut, tot cu putere de lucru judecat, obligatorie și în contra contestatorilor prin sentința 6844/13.08.2013 invocată chiar de contestatori.
Prin sentința 6844/13.08.2013 irevocabilă prin respingerea recursului (f. 218 și urm. f. 223 vol III), JS5 a admis contestația la executare formulată de contestatori în dosarul 727/2012, dar numai în parte, respectiv numai în ceea ce privește actele efectuate pana la data de 18.04.2013, nu întreaga executare și, in plus, orice hotărâre judecătorească nu trebuie analizată numai prin prisma dispozitivului, ci și a considerentelor ei.
Astfel, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat și in cauza .. României că articolul 6 din Convenție nu face nici o distincție între hotărârile prin care se admite acțiunea și cele prin care se respinge acțiunea și că indiferent de rezultat, hotărârea trebuie să fie respectată și aplicată, obligația de a executa o hotărâre nu se limitează la dispozitivul acesteia, iar autoritățile nu pot împiedica și cu atât mai mult nu pot repune în discuție fondul problemei soluționate prin hotărârea judecătorească. De asemenea, in cauza Amuraritei c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 presupune, printre altele, ca soluțiile definitive date de instanțele judecătorești să nu mai poată fi contestate. Pentru respectarea acestui principiu, statele trebuie să depună diligențe pentru a putea fi identificate procedurile judiciare conexe și să interzică redeschiderea unor noi proceduri judiciare referitoare la aceeași problemă. In cauza Amuraritei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat că instanțele ar fi trebuit sa țină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, cu privire la situația terenului din locul numit „B”.Repunerea în discuție a situației stabilite prin hotărâri judecătorești definitive, nu poate fi justificată prin prisma art. 6 § 1din Convenție. Instanțele sesizate cu acțiunea în revendicare, ar fi trebuit sa țină cont de probele pe care părțile le-au administrat în procedurile anterioare, de partaj, nulitate act, în care s-a soluționat definitiv problema suprafeței de teren și nu ar fi trebuit să mai repună în discuție constatările jurisdicțiilor anterioare.
Pentru aceste motive, și în prezenta cauză, față de jurisprudența CEDO, instanța reține că prin sentința 6844/13.08.2013 pronunțată în dosar_/302/2012 invocată de înșiși contestatorii din cauză, s-a reținut cu putere de lucru judecat că (f. 219 verso -220 vol III):
„aflându-se în posesia unui titlu executoriu (Sentința civilă nr. 1311 din 8.09.2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București in dosarul nr. 6367/2004), mai mult, având și o hotărâre judecătorească executorie la acea dată, prin care fusese admisă continuarea executării silite a acestui titlu executoriu (Sentința civilă nr. 1845 din 29.02.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._/302/2011), însă, aflat în situația ca executorului judecătoresc T. G. să-i fi fost admisă cererea de abținere (Încheierea din 23.03.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._ ), intimatul, în scopul de a-și valorifica în mod legitim un drept recunoscut printr-un titlu executoriu, s-a adresat unui alt executor judecătoresc și a formulat la data de 8.08.2012 o cerere de continuare a executării silite (f. 118), formându-se astfel dosarul de executare silită nr. 727/2012 al B.E.J. P. V.. Prin urmare, verificarea legalității continuării executării silite în cadrul dosarului de executare nr. 727/2012 al B.E.J. P. V., ce fusese începută de către B.E.J. T. G. în dosarul de executare nr. 361/2005, nu se realizează în raport cu dispozițiile invocate de contestatori, respectiv cele ale art. 23 din Legea nr. 188/2000, care nu au nicio relevanță în cauză, ci în raport cu cele ale art. 3716 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă. De altfel, prin Decizia civilă nr. 717 R din 13.03.2013 pronunțată în dosarul nr._/302/2012, modificând în tot Încheierea din data de 29.11.2012 a Judecătoriei Sectorului 5 București și respingând cererea de recuzare a executorului judecătoresc V. P., Tribunalul București a soluționat sub autoritate de lucru judecat acest aspect, știut fiind faptul că autoritatea de lucru judecat privește nu doar dispozitivul hotărârii, ci și considerentele pe care acesta se sprijină, concluzionând că „… nu rezultă niciun motiv pentru care executarea silită nu ar mai putea fi continuată de B. P. V., atât timp cât, pe de o parte, potrivit art. 3716 alin. 1 și 2 C.pr.civ., în cazurile prevăzute de art. 3715 lit. b C.pr.civ. creditorul poate solicita reluarea executării silite, înăuntrul termenului de prescripție, inclusiv asupra aceluiași imobil, ….Pe de altă parte, faptul că intimatul a semnat „fără obiecțiuni” Procesul – verbal din 14.12.2011 prin care s-a dispus încetarea executării silite în cadrul dosarului de executare nr. 361/2005 al B.E.J. T. G., nu mai prezintă relevanță în cauză, întrucât și acest aspect a fost tranșat prin Decizia civilă nr. 3010 din 23.11.2012 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/302/2011, care a concluzionat, așa cum s-a arătat, că „nu rezultă niciun motiv pentru care executarea silită nu ar mai putea fi continuată de B. P. V.”. În ceea ce privește Declarația dată de intimat și autentificată la B.N.P. „Ivanca Riba” sub nr. 357 din 9.04.2012 (f. 48), instanța constată că renunțarea cuprinsă în textul acesteia are ca obiect doar acțiunile penale, civile sau disciplinare exercitate de intimat împotriva executorului judecătoresc T. G. și, în acest context, intimatul își ia angajamentul că și le va retrage pe toate, arătând că nu mai are nicio altă pretenție referitoare, în realitate, la modul în care au fost îndeplinite aceste acte de executare de către executor,iar nu la executarea silită pornită împotriva contestatorilor, așa cum pretind aceștia din urmă, care invocă implicit dispozițiile art. 3715 alin. 1 lit. c Cod procedură civilă.” (f. 219 verso – 220 vol III)”
În ceea ce privește efectuarea în continuare de acte de executare în acest dosar, Judecătoria sector 5 a reținut prin aceeași sentință definitivă că, în dosar 727/2012 al B. P. intimatul a solicitat începerea procedurii de vânzare la licitație, de stabilire a prețului și de fixare a termenului de licitație cu privire la cota de 3/4 din imobilul situat în București, sectorul 5, că toate actele efectuate pana la data de 18.04.2013 au vizat numai acest imobil și că executarea acestui imobil a fost nelegală în condițiile în care „potrivit art. 3713 Cod procedură civilă, doar veniturile și bunurile care aparțin debitorilor pot fi supuse executării silite, or, așa cum s-a arătat, imobilul menționat nu îndeplinește aceste condiții, neaflându-se în proprietatea contestatorilor” .
Dar, în ceea ce privește celelalte acte de executare efectuate după 18.04.2013 care vizau și executarea mobiliară, mobiliară și poprire, precum și cu cele efectuate ulterior, JS5 a reținut, tot cu putere de lucru judecat, că „nu au fost învederate motive de nelegalitate care să determine luarea măsurii de anulare a lor.Intimatul creditor se află în posesia unui titlu executoriu ale cărui obligații reținute în sarcina contestatorilor nu au fost îndeplinite de bunăvoie de către aceștia din urmă, fapt ce determină incidența dispozițiilor art. 3711 alin. 2 și următoarele Cod procedură civilă referitoare la executarea silită. (…) Prin urmare, instanța va dispune menținerea actelor de executare emise ulterior pronunțării de către Judecătoria Sectorului 5 București a Încheierii din 19.04.2013 în dosarul nr._ .” (f. 220 verso – 221 vol III).
Pentru aceste motive, invocarea de către contestatori încă o dată a acelorași și acelorași argumente, după ce alte instanțe le-au pus clar în vedere că deschiderea dosarului de executare 727/2012 de către B. Parva a fost perfect legală, ca numai executare imobilului din sector 5 nu a fost legală, că declaratia dată de intimat nu a avut valoare de renunțare la executare, este de rea credință.
Și, atâta timp cât din august 2013 (data pronunțării sentinței 6844/13.08.2013, definitive fiind atacabilă doar cu recurs) s-a reținut că intimatul a deschis în mod legal dosarul de executare 727/2012 la B. P., ca actele de executare efectuate în acest dosar după data de 19.04.2013 sunt legale și au fost menținute, aceste acte de executare au efect întreruptiv de prescripție în sensul art. 405/1 C.pr.cv..
Față de aceeași sentința (ca, de altfel, și față de celelalte sentințe invocate de contestatori – cum vom arăta mai jos) atâta timp cât s-a reținut că:
-intimatul a deschis în mod legal dosarul de executare 727/2012 la B. P.,
-ca actele de executare efectuate în acest dosar după data de 19.04.2013 sunt legale și au fost menținute irevocabil de o instanță de judecată,
-având în vedere și faptul că prezenta contestație la executare vizează dosarul 727/2012 al B. P., nu alte dosare de executare dintre părți,
-că titlul executoriu al intimatului nu este desființat,
-că celelalte dosare încă existente pe rolul instanțelor nu au dus la o eventuala desființare a titlului executoriu al intimatului pana la acest moment al pronunțării,
Pentru toate acestea, toate susținerile contestatorilor Papacică privind pretinsa nelegalitate a executării din dosarul 727/2012 față de încetarea executării din dosarul B. T., ridicarea titlului de către intimatul R., actele semnate, declaratia intimatului, modul de desfășurare a executării în dosar B. T., contestațiile la executare din dosarul B. T., precum cea soluționată prin decizia 3010R/2012 sau contestațiile în alte dosar de executare, precum cele ale B. R., B. D., modul în care a fost deschis dosarul 727/2012 etc (f. 140 și urm. vol III) nu justifică anularea în rest a executării din dosarul 727/2012.
3.) Sentințele 7247/20.09.2012 pronunțată în dosar_ și 8169/03.10.2013 pronunțată în dosar_/302/2012 (f. 209 și 216), invocate de contestatori, vizează alte dosare de executare, ale B. R. si B. D.. Din considerente rezultă că aceste executări au fost anulate numai pentru același motiv – executările au avut ca obiect imobilul din sector 5 și acest imobil nu mai putea face obiectul executării în condițiile în care nu mai făcea obiectul dreptului de proprietate al debitorilor contestatori, fără a se reține o eventuală lipsă a titlului intimatului R. în contra contestatorilor Papacică sau alte cauze de nulitate.Insă, față de precizările multiple ale intimatului în dosarul de executare (f. 139) și față și de actele de executare efectuate de B. P. (f. 112-159 vol I, vol II, f. 1- 138 vol III), rezultă clar că imobilul din sector 5 nu mai face, la acest moment, obiectul executării silite contestate. Astfel că aceste sentințe nu au nicio legătură cu prezentul dosar.
Și, in plus, aceste sentințe au fost pronunțate anterior sentinței 6844 din 13.08.2013 analizată la punctul anterior și efectele produse de aceasta din urmă sunt directe pe dosarul de executare care face și obiectul prezentei cauze.
4. ) Încheierea prin care a fost respins sechestrul asigurător solicitat de intimatul R. este pronunțată în anul 2007, anterior tuturor celorlalte hotărâri invocate de contestatori și analizate de instanță și viza același imobil din sectorul 5 care nu mai face obiectul executării în dosar 727/2012 și, implicit, nu poate veni in susținerea cererii contestatorilor (f. 227).
5. ) Prin Sentința 1883/04.03.2013 pronunțată în dosar_ (f. 213- 215 vol III) a fost admisă plângerea contestatorilor Papacică în contradictoriu cu B. T., dar doar urmare a reținerii încetării executării silite în dosar de executare 361/2005 al B. T. și doar s-a dispus radierea unei somații transcrisă în cartea funciară la cererea B. T. (f. 33-34), dar așa cum am arătat și mai sus, s-a reținut deja cu putere de lucru judecat prin sentința ulterioară 6844/13.08.2013 că încetarea dosarului de executare 361/2005 al B. T. nu împiedica deschiderea de către intimatul R. a dosarului 727/2012 al B. P..
6.) Prin sentința 9513/14.11.2013 pronunțată în dosar_/302/2013 irevocabilă prin respingerea recursului (f. 224- 226 vol III) au fost anulate expres și clar numai actele efectuate în dosar 727/2012 producătoare de efecte juridice în circumscripția Judecătoriei sector 5, față de soluția pronunțată prin sentința 7247/20.09.2012 din dosar_ (menționată mai sus) în ceea ce privește imobilul inițial urmărit din sector 5. Prin urmare, nu a fost anulată întreaga executare din dosar 727/2012.
7.) Și JS5 le-a pus în vedere contestatorilor Papacică aceste aspecte respectiv, prin sentința 4263/19.06.2014 (f. 106 vol I - sentință atacată cu recurs, dar definitivă și, pe cale de consecință, cu putere de lucru judecat provizorie) a menționat că „Este adevărat că, prin sentința civilă nr. 9513/14.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în cadrul dosarului civil nr._/302/2013 a fost admisă contestația la executare formulată de către debitori, consecința fiind anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 727/2012 instrumentat de B. “P. V.”, producătoare de efecte juridice în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sector 5 București, iar sentința a fost pronunțată de același complet de judecată. Cu toate acestea, dat fiind că, prin cererea reiterată de creditor de reluare a executării silite, prin toate modurile admise de lege, și întrucât ulterior acestei cereri, în cadrul acestui dosar de executare nu s-au efectuat acte de executare silită asupra imobilului situat in Bucuresti, ..29, sector 5– imobil cu privire la care s-a reținut că nu se mai află în proprietatea debitorilor – contestatori și care a reprezentat motivul determinant al admiterii contestației la executare în cadrul dosarului civil nr._/302/2013 – nu se poate reține autoritatea de lucru judecat.”
8.) Contrar susținerilor indirecte ale contestatorilor, B. P. are competența teritorială (competența materiala invocat de contestatori – f- 14 - nefiind incidentă în cazul B.-urilor) să efectueze acte de executare pe toata raza Curtii de Apel București (prin urmare și pe toate sectoarele Bucuresti) conform art. 8 din Legea 188/2000 și art. 373 C.pr.cv care prevede că, dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care urmează să se efectueze executarea.
9.) Nu pot fi reținute susținerilor contestatorilor conform cărora executarea ar trebui efectuată numai pe raza sectorului 5. Orice creditor are dreptul să demareze executarea silită în contra unui debitor în orice localitate din țară. Pretinsa nedeținere a unor bunuri pe raza unei localități doar va determina o incetare a executării cu suportarea de către creditor a cheltuielilor de executare aferente. Dar, atâta timp cât o persoană poate avea bunuri în orice localitate, isi poate deschide conturi la sucursale ale instituțiilor bancare din orice localitate, își poate schimba domiciliul legal sau doar de fapt în orice localitate, un creditor dă dovada de diligență chiar prin demararea executării nu doar pe raza localității unde debitorul își are domiciliul sau și-a avut domiciliul.
Îînsăși instanța de recurs Tribunalul Ilfov a admis cererea intimatului R. și, prin decizia 1337R/20.05.2014, a încuviințat executarea și pe raza loc. Cornetu, reținând că (f. 109 vol I) „recurentul creditor (R.) are împotriva debitorului titlul executoriu reprezentat de sentinta civilă nr. 1311/08.03.2005 pronunțată de Judecatoria sector 5 Bucuresti, definitivă, în condițiile Codului de procedură civilă anterior, precum si procesul-verbal incheiat la data de 14.12.2011 de B. T. G. in dosarul de executare nr. 361/2005. De asemenea, se retine ca recurentul creditor invocă o creanță certă, lichidă și exigibilă și că nu există niciun impediment la executare. (…) In ceea ce priveste aspectul neindicarii de catre creditor a bunurilor sau tertilor popriti, tribunalul retine ca numai ulterior obtinerii autorizarii din partea instantei, executorul judecatoresc este indrituit a proceda la identificarea bunurilor debitorului, creditorul neavand obligatia de a cunoaste asemenea elemente anterior declansarii urmaririi silite.”
Și prin încheierea de ședință din 06.09.2013 pronunțată în dosar_/302/2013 irevocabilă prin respingerea recursului, care a avut ca obiect cererea de recuzare formulata de contestatorii P. in contra B. P. (și implicit cu autoritate de lucru judecat în privința considerentelor în contra contestatorilor) s-a reținut că „prin sentinta civila nr. 6844/13.08.2013, pronuntata in dosarul nr._/302/2012, a fost admisa in parte contestatia la executare formulata de intimati, anulate actele de executare emise pana la data de 18.04.2013 si mentinute cele emise ulterior pronuntarii Incheierii din 19.04.2013, in dosarul nr._ . Asadar, instanta de judecata a realizat un control de legalitate a actelor de executare, mentinand o parte dintre acestea, prin solutionarea contestatiei, singura procedura in cuprinsul careia putea fi facuta o asemenea analiza” (f. 243, 245).
Față de aceleași sentințe de mai sus, atâta timp cât s-a reținut, contrar susținerilor contestatorilor Papacică, că deschiderea dosarului 727 în anul 2012 la B. P. a fost legală, nu pot fi reținute susținerile contestatorilor conform cărora executarea din dosar 727/2012 ar fi perimată prin raportare la data de 14.12.2011 când a fost făcut ultimul act din dosarul 361/2005 al B. T. (f. 143, 204, 206 verso vol III). Nu se poate vorbi despre o lipsă de acțiune din partea intimatului pe o perioada de 6 luni în dosarul 727/2012, dimpotrivă, rezultând că intimatul a făcut continuu acte de executare cu rol întreruptiv de executare, inclusiv prin efectuarea de acte de apărare în contestațiile la executare multiple introduse de contestatorii Papacică, astfel că nu se poate reține nici că ar fi operat perimarea.
Mai mult, instanța constată că în dosar 727/2012 a fost demarată executare și prin poprire, iar conform C.pr.cv. executarea prin poprire nu se perimă.
Pentru toate aceste motive, având în vedere că nu se poate reține o prescripție a dreptului de a cere executarea silită atâta timp cât creditorul a făcut continuu acte de întrerupere a termenului de prescripție, că o parte din aceste acte ale creditorului au fost anulate, dar o parte au fost menținute, reținându-se cu autoritate de lucru judecat și legalitatea executării aferente acestor din urmă acte, având în vedere și faptul că nu se poate reține o lipsă de diligentă a intimatului creditor pe o perioadă mai mare de 6 luni și, in plus, că executarea prin poprire demarată și menținută cu autoritate de lucru judecat de către instanțe, nu se perimă, având în vedere că nu pot fi reținute nici celelalte pretinse cauze de nulitate a executării, instanța va respinge contestația la executare astfel cum a fost formulată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția tardivității formulării contestație la executare ca neîntemeiată.
Respinge contestația la executare formulată de contestatorii P. P. (_) și P. G. (_), ambii cu domiciliul procesual ales în București, . nr. 24. sector 5, în contradictoriu cu intimatul R. V. (CNP_) cu domiciliul în București, . nr. 41. sector 5, ca neîntemeiată.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.01.2015
Președinte, Grefier,
D. A. C. N.
DA/DA/5ex/02.03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 964/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 916/2015. Judecătoria... → |
|---|
