Contestaţie la executare. Sentința nr. 917/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 917/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 917/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 3 BUCUREȘTI
Secția Civilă
Sentința civilă nr. 917
Ședința publică din 29.01.2015
Instanța constituită din:
Președinte: I. E. L.
Grefier: D. M.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, în contradictoriu cu intimatul L. M., având ca obiect contestație la executare + suspendare executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în cuprinsul căruia se învederează împrejurarea că la data de 27.01.2015 a fost comunicat, în copie, dosarul de executare, după care:
În raport de dispozițiile art.131 NCpc instanța constată că este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză și față de dispozițiile art. 238 NCpc constată că dosarul se poate soluționa la acest termen de judecată.
Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă de către contestatoare, apreciind ca pertinente, concludente și utile soluționării cauzei înscrisurile a căror încuviințare a fost solicitată în dovedirea acțiunii de către contestatoare, în temeiul dispozițiilor art.258 NC.p.c., apreciind că sunt îndeplinite dispozițiile art.255 NC.p.c., instanța încuviințează pentru contestatoare proba cu înscrisuri.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 06.06.2014, sub nr._ , contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR a formulat, în contradictoriu cu intimata L. M., contestație la executare, prin care a solicitat: anularea executării silite înseși ce face obiectul dosarului de executare nr. 837 /2014 al SCPEJ ,, D., Cosoreanu & Asociații,, ; suspendarea executării silite dispuse pana la soluționarea contestației la executare ; suspendarea popririi conturilor deschise la Trezoreria Municipiului București; întoarcerea executării.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că a fost somată să achite suma de 267 271,97 lei, in temeiul Hotărârii nr.265/15.01.2007 emisa de Instituția Prefectului Timișoara - Comisia pentru aplicarea Legii nr.290/2013. A arătat ca potrivit dispozițiilor HG nr. 1120/2006 compensațiile se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anuale cu această destinație în bugetul de stat și ca in absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării s-a stabilit in sarcina sa o obligație imposibil de realizat și care este de natură să afecteze principiul egalității de tratament. In ce privește, modalitatea de actualizare, contestatoarea a invederat disp. Art. 18 din HG nr. 1120/2006 . De asemenea a arătat ca potrivit art. 2 din OUG nr. 10/2014 s-a suspendat plata voluntară a despăgubirilor stabilite in temeiul Legii nr. 290/2003 și că executorul judecătoresc a incălcat prevederile art. OG nr. 2/2002.
În drept, art. 711 C.proc.civ.
Intimata nu a formulat întâmpinare .
La solicitarea instanței SCPEJ ,, D., Cosoreanu & Asociații,, a comunicat copia dosarului de executare nr. 837/2014 .
Instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Hotarârea nr. 265/15.01.2007 emisa de Instituția Prefectului Timișoara - Comisia pentru aplicarea Legii nr.290/2013 s-a acordat intimatei L. M. și numitelor G. L., Hrenciu S. și H. O., in calitate de moștenitoare ale defunctului H. G. despăgubiri in valoare totală de 267 271,97 lei.
H. O. a decedat la data de 13.05.2006 fiind moștenită de surorile sale, respectiv intimata L. M., G. L. și Hrenciu S. potrivit certificatului de moștenitor nr. 39/29.06.2006 emis de BNP ,, Topala E.,, .
Prin actul de partaj voluntar autentificat la data de 25.04.2007 de BNP G. S., intimata L. M., G. L. și Hrenciu S. au partajat despăgubirile stabilite prin Hotarârea nr. 265/15.01.2007 fiecare având o cota de 1/3 din valoarea lor ( 89 090,65 lei ).
Intimata L. M. a formulat în data de 21.03.2014 cerere de executare silită pentru suma reprezentând actualizarea cu indicele de inflație a sumei de 89 090,65 lei lei, formându-se dosarul de executare nr. 837/2014, pe rolul SCPEJ ,, D., Cosoreanu & Asociații,,, în cadrul căruia a fost obținută, în data de 24.04.2014, încheierea de încuviințare a executării silite din partea Judecătoriei Sectorului 3 București .
Prin Încheierea din 30.05.2014, executorul judecătoresc a actualizat creanța cu indicele de inflație pe perioada decembrie 2007 – aprilie 2014, rezultând suma de 119 461,80 lei . De asemenea a calculat și cheltuieli de executare silita de 8 153,50 lei.
Prin somația din data de 30.05.2014, i s-a pus în vedere contestatoarei să plătească intimaților suma de 119 461,80 lei, la care se adaugă cheltuielile de executare silită.
Potrivit art. 711 alin. 1 C.pr.civ.,împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
1.Contestatoarea a solicitat anularea executării silite pentru motivul ca se află in imposibilitate de plata a tuturor despăgubirilor acordare in baza legii a Legii nr.290/2003 imposibilitate provocată de lipsa disponibilităților banești.
Instanța reține că, deși dreptul creditorilor la acordarea de despăgubiri a fost stabilit definitiv in anul 2009, până la data formulării de către creditoare a cererii de executare silită nu a existat niciun demers din partea debitoarei pentru achitarea benevolă a obligației stabilite prin titlul executoriu, la scadența sa, iar, în lipsa demersurilor necesare pentru obținerea fondurilor, simpla lipsă de lichidități învederată în contestația la executare, nu o poate scuti pe debitoare de executarea silită.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în hotărârea pronunțată în cauza Ș. contra Românieidin 24.03.2005 că faza executării silite trebuie considerată ca făcând parte integrantă din noțiunea de „proces” în sensul art. 6 din Convenție, întrucât dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți. Aceeași situație se regăsește și în cauză, deoarece, în lipsa demersurilor contestatoarei pentru prevederea sumelor în bugetul de venituri și cheltuieli, se poate aprecia că există un refuz de respectare a hotărârii.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că administrația (instituțiile publice) constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă se refuză sau se omite executarea unei hotărâri, ori se întârzie executarea sa, garanțiile art. 6 își pierd rațiunea. Mai mult, Curtea europeană a apreciat că pretenția că reclamantul ar trebui să recurgă la executarea silită nu este oportună, deoarece acesta, pe parcursul unei proceduri judiciare, a obținut o creanță împotriva statului, respectiv împotriva unei instituții publice. De asemenea, a pretinde creditorului că pentru realizarea creanței sale ar trebui să formuleze o nouă acțiune pentru obligarea debitoarei de a prevedea în buget sumele necesare îndestulării sale ar reprezenta o sarcină oneroasă pentru partea care deja a stabilit dreptul său pe cale judecătorească. În cauza S. P. împotriva României, CE.D.O. a apreciat că întreprinderea altor demersuri de către reclamant nu ar avea decât un rezultat repetitiv și anume ca o instanță să dispună încă o dată autorității publice să execute o hotărâre judecătorească, fapt ce ar încălca art. 35 al. 1 din Convenție, considerente reiterate și în cauza C. împotriva României.
Prin urmare, lipsa disponibilităților bănești nu poate constitui motiv de nulitate a executării silite, fiind în sarcina statului să organizeze activitatea și resursele în așa fel încât să nu ajungă la blocarea conturilor sale.
2.Contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în calitate de instituție publică, pe calea contestației la executare a invocat incidența în cauză a dispozițiilor OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, respectiv faptul că în cadrul procedurii nu a fost respectat termenul de grație de 6 luni care operează legal în beneficiul său.
Potrivit art. 2 din actul normativ menționat „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”, iar potrivit art. 3 “în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Procedura de executare ce rezultă din textele legale menționate este următoarea: obținerea unui titlu executoriu, intenția instituției publice de a executa de bună voie, constatarea lipsei de fonduri pentru executarea benevolă a obligației, somația de plată comunicată prin executor judecătoresc, la cererea creditorului, termenul de 6 luni în care debitorul urmează să facă demersuri pentru obținerea fondurilor, demararea procedurii de executare silită într-una din formele prevăzute de codul de procedură civilă, mobiliară, imobiliară sau poprire.
Din coroborarea dispozițiilor art. 2, 3 din OG nr. 22/2002 și art. 667 C.pr.civ., reiese că executarea silită a sumelor înscrise în titlurile executorii emise împotriva instituțiilor publice începe și se realizează potrivit normelor generale înscrise în Codul de procedură civilă. Dispozițiile legale speciale impun creditorului un termen de 6 luni de așteptare, în cazul în care instituția publică se află în imposibilitate obiectivă de a plăti, din lipsă de fonduri. În cazul în care instituția publică nu execută obligația de bunăvoie, creditorul se poate adresa unui organ competent de executare, solicitându-i urmărirea silită a sumelor din titlul executoriu. Dacă instituția publică urmărită dovedește că nu are fonduri, la început de executare ori în cursul acesteia, OG nr. 22/2002 instituie pentru creditorul instituției publice obligația de a aștepta 6 luni de zile până la continuarea executării silite.
Astfel, se constată că beneficiul termenului de 6 luni în favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, dar și de dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor. O atare interpretare este în concordanță cu dispozițiile art. 11 al. 2 din Constituția României („tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”), și art. 20 al. 2 („dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile”), dispoziții care atrag prioritatea în soluționarea cauzei de față a Convenției Europene a Drepturilor Omului și jurisprudenței Curții în această materie, în ceea ce privește respectarea art. 6 din Convenție și a art. 1 din Protocolul 1 la Convenție.
Astfel, deși dreptul creditorilor la acordarea de despăgubiri a fost stabilit prin Hotarârii nr. 265/15.01.2007 emisa de Instituția Prefectului Timișoara - Comisia pentru aplicarea Legii nr.290/2013 ( act ce constituie titlu executoriu), se constată că până la data formulării de către creditori a cererii de executare silită nu a existat niciun demers din partea debitoarei pentru achitarea benevolă a obligației stabilită prin titlul executoriu, iar în lipsa demersurilor necesare pentru obținerea fondurilor, simpla lipsă de lichidități învederată în contestația la executare, nu o poate scuti pe debitoare de executarea silită.
Strict procedural, actele de executare silită efectuate de executorul judecătoresc și contestate de debitoare sunt perfect legale, nefiind afectate de niciun viciu.
3. Referitor la dispozițiile OUG nr. 10/2014 intrate in vigoare la data începerii executării, instanța constată că art. 2 din acest act normativ stabilește ca ,, începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, plata voluntară a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea (…) Legii nr. 290/2003 ( …).,,, . Prin urmare suspendarea a vizat exclusiv plățile voluntare nu și cele determinate de o executare silită, cele două noțiuni fiind distincte.
4. In ce privește actualizarea creanței instanța contată ca dispozițiile invocate de către contestatoare, respectiv art.18 alin.6 din HG nr.1120/2006, sunt a aplicabile doar in situația in care plata de realizează voluntar cu respectarea graficului celor două tranșe anuale, ceea ce ne este cazul, contestatoarea neachitând despăgubirile nici după 7 ani de la data emiterii titlului executoriu.
Pentru toate aceste motive instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată, și pe cale de consecința cererea privind intoarecerea executării.
F. de soluția data contestației la executare instanța va respinge cererea de suspendare a executării formulate in temeiul art 718 alin 1 C. ca rămasa fara obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiata contestația la executare formulată de contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR (CUI_) cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca, nr. 202, în contradictoriu cu intimatul L. M. cu domiciliul in Lugoj, ., ., J. T..
Respinge ca rămasa fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Respinge ca neîntemeiata cererea de întoarcere executare.
Cu apel in 30 zile de la comunicare, urmând a se depune la Judecătoria sectorului 3 București.
Pronunțată in ședință publică, azi 29.01.2015.
Președinte, Grefier, I. E. L. D. M.
Red. Tech. IL/DM/4ex/31.03.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 916/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 983/2015. Judecătoria... → |
|---|
