Contestaţie la executare. Sentința nr. 8478/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8478/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 8478/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8478
Ședința publică din data de 15.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: LILIANA MARIETA VLADESCU
GREFIER: F. C. Ș.
Pe rol, soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul M. BUCUREȘTI prin Primar General, în contradictoriu cu intimatele I. V. și I. A. G., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin serviciul Registratură, la data de 28.04.2015, contestatorul a depus note de ședință, după care,
Instanța, potrivit art. 131, alin. 1 NCPC, verificând din oficiu competența, constată că este competentă general, in temeiul art. 126 din Constitutia Romaniei, material, în temeiul art. 94, pct. 1, lit. j NCPC, teritorial in temeiul art. 713 rap. la art. 650 NCPC.
Constatând că proba cu înscrisuri este utilă, pertinentă și concludentă, putând duce la dezlegarea pricinii, în temeiul disp. art. 255 și art. 258 Cod proc. civ., o încuviințează și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 4 București la data de 10.03.2014 sub nr._, astfel cum a fost precizată la data de 02.10.2014, contestatorul M. BUCUREȘTI prin Primar General, în contradictoriu cu intimatele I. V. și I. A. G., a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea înștiințării, a somației și a încheierii privind cheltuielile de executare, emise la data de 27.02.2014 în dosarul de executare nr. 120/2013 al B.E.J. M. O..
În motivare, contestatorul a aratat ca in fapt prin instiintarea emisa la data de 27.02.2014 si comunicata la data de 04.03.2014 i s-a adus la cunsotinta faptul ca s-a declansat executarea silita prin urmarirea cu precadere prin poprire, in vederea executarii sumei de 3960 lei cheltuieli de executare din care 180 lei cheltueili necesare declansarii executarii silite ,2600 lei reprezentand onorariu executor, 500 lei onorariu de avocat,480 lei cheltuieli necesare continuarii executarii dupa obtinerea incuviintarii si 200 lei cheltuieli cu incetarea executarii.Sustine ca pentru obligatia de a face onorariul executorului este de 2600 lei si 500 lei onorariu de avocat.Solicita respingerea ca nedovedite a cheltuielilor aferente altor activitati ce intereseaza executarea silita, respectiv xerocopiere, comunicare acte de procedura, tranpsort, fax/tel.
Invoca încălcarea prevederilor O.G. nr. 22/2002, susținând că organul de executare nu l-a somat și a pornit executarea silită, procedând la încheierea procesului-verbal de cheltuieli de executare anterior trecerii celor 6 luni.
Referitor la onorariul executorului judecătoresc, s-a susținut că a fost stabilit nelegal, întrucât trebuie perceput onorariul în cazul notificării și comunicării actelor de procedură, iar totodată depășește și cuantumul maxim prevăzut la pct. 3 din O.M.J nr. 2550/2006.
Contestatorul a solicitat reducerea executorului judecătoresc, dar a criticat și onorariul de avocat, susținând că este nejustificat, solicitându-se astfel reducerea acestuia conform art. 274 alin. 4 V.C.pr.civ.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711 C.pr.civ.
La data de 10.11.2014, intimatele au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare (f. 42-43).
În motivare, intimatele au arătat în esență că prevederile O.G. nr. 22/2002 se aplică numai în situația lipsei de fonduri, iar cheltuielile de executare au fost legal stabilite.
În urma adresei emise de instanță din oficiu, a fost comunicat în copie certificată dosarul de executare nr. 120/2013.
Prin sentința civilă nr. 87/07.01.2015, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București, invocate din oficiu, și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sector 3 București.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei sedctor 3 B. la data de 12.03.2015 sub nr. de mai sus.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, instanța reține că în ceea ce priveste critica referitoare la onorariul executorului ,onorariul avocatului si la alte cheltuieli efectuate in legatira cu activitatea de executare silita stabilite cu titlu de cheltuieli de executare prin incheierea pronuntata de catre executorul judecatoresc data de 27.02.2014 in dosar de executare silita nr.120 /2013 instanta retine ca ,potrivit legii, avansarea si suportarea cheltuielilor de executare se fundamenteaza pe aceleasi principii care guverneaza si acordarea cheltuielilor de judecata .Astfel, disp.art.669 c.p.c consacra doua reguli de baza si anume, una care se refera la faptul că, partea care solicita indeplinirea unui act sau a altei activitati de executare este obligata sa avanseze cheltuielile necesare in acest scop si a doua regulă potrivit careia, debitorul suporta cheltuielile de executare.
Potrivit art. 669 alin3 cp.c, constituie cheltuieli de executare si cele determinate de plata onorariului avocatului in faza de executare silita.
Prin urmare, daca ar fi fost suficienta consultanta executorului judecatoresc acordata creditorilor care l-au insarcinat cu indeplinirea formalitatilor pentru aducerea la indeplinire a obiectului obligatiei stabilite prin titlul executoriu si fara a mai fi necesara asistenta juridica calificata prin intermediul unui avocat legiuitorul nu ar mai fi inclus acesta cheltuiala cu plata onorariului avocatului in categoria cheltuielilor de executare silita si astfel nu le-ar mai fi pus in sarcina debitorului urmarit lasand să fie suportate de catre creditorii care au inteles sa beneficieze de asistenta juridica calificata in aceasta faza a procesului civil.Prin urmare, nu poate fi primita o asemenea aparare a contestatoarei .
Cat priveste faptul ca acest onorariu de avocat perceput in faza de executare silita care este apanajul exclusiv al executorului judecatoresc, activitatea prestata de avocat fiind doar una modică, instanta retine că, dat fiind caracterul silit al executarii, legiuitorul prezuma culpa debitorului si stabileste regula ca acesta suporta cheltuielile ocazionate de efectuarea executarii silite.Intrucat obligatia stabilita prin titlul executoriu trebuie adusa la indeplinire de buna voie la data exigibilitatii sale, respectiv la data la care hotarârea judecatorescă, in spetă, devine susceptibila de executare silita, legiuitorul il prezuma pe debitor in intarziere si stabileste ca acesta va suporta cheltuielile cu activitatea de executare dupa inregistrarea cererii de executare daca aceasta este incuviintata de instanta de executare.
In speta, executarea inceputa din momentul sesizarii organului de executare cu cererea de executare silită-04.12.2013 - avand in vedere refuzul debitorului contestator de a executa de buna voie obligatia stabilit prin titlul executoriu, a fost urmata de o somatie de plată pentru suma de 3960 lei cheltuieli de executare in baza titlului executoriu-incheierea executorului judecatoresc din data de 27.02.2014-, iar de la data incuviintarii executarii silite pana la efectuarea actelor de executare –somatia si adresa de infiintare, ambele din data de 27.02.2014, debitoarea nu a facut plata voluntara a obligatiei astfel ca, va fi tinuta sa suporte toate cheltuielile de executare stabilite sau, dupa caz, efectuate dupa inregistrarea cererii de executare si pana la data realizarii obligatiei stabilite prin titlul executoriu, inclusiv onorariul executorului si onorariul avocatului .Pe acest aspect, instanta retine ca debitoarea si-a adus la indeplinire obligatia de a face ce implica faptul sau personal dupa declansarea executarii silite si efectuarea actelor de executare specifice, respectiv la data de 03.07.2014 .
Asupra cheltuielilor de executare executorul dispune prin incheiere, tinand seama de costurile efectuarii executarii silite in care sunt incluse onorariile executorului si ale avocatului daca este cazul ,in baza dovezilor prezentate de partea interesata.Raportul dintre cheltuielile datorate si activitatea efectiv prestata de catre executor sau avocat sunt chestiuni de fapt lasate de legiuitor la aprecierea executorului ,astfel cum rezida din disp.art,669 alin 4 cp.c.
In privinta micsorarii acestor cheltuieli de executare sub aspectul reducerii onorariului de avocat proportional cu munca depusa de acesta raportat la actele de procedura pe care le –a indeplinit in faza de executare silită, instana retine ca executarea silita se realizeaza pe calea executarii silite si nu prin plata voluntara a debitoarei dupa incuviintarea executarii astfel că, creditorii au fost in drept să beneficieze de asistenta juridica constand in serviciile prestate de avocat care sa îl asiste si sa-l reprezinte pe creditor in acesta faza procesuala.
In ceea ce priveste efectuarea executarii silite de catre executorul judecatoresc cu incalcarea disp. OG22/2002 prin nesocotirea termenului de gratie de 6 luni stabilit in favoarea institutiilor publice, executarea silita prin plata sumei de 3690 lei vizeaza exclusiv cheltuielile de executare si nu creanta principala ce are ca obiect o obligatie de a face neevaluabila in bani . Din interpretarea textelor legale menționate reiese că beneficiul termenului de grație în favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, dar și de dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor.Ori, in speta, executarea silita privea o obligatie de a face si nu plata unei sume de bani.Neexecutarea obligatiei de a face in mod voluntar de catre debitoare a antrenat executarea silita a acestei obligatii pe temeiul culpei procesuale a debitoarei situatie in care datoreaza cheltuielile de executare in conditiile art. 669cp.c
O atare interpretare este în concordanță cu dispozițiile art. 11 al. 2 din Constituția României („tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern"), și art. 20 alin. 2 („dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile"), dispoziții care atrag prioritatea în soluționarea cauzei de față a Convenției Europene a Drepturilor Omului și jurisprudenței Curții în această materie, în ceea ce privește respectarea art. 8 din Convenție și a art. 1 din Protocolul 1 la Convenție.
Astfel, debitoarea, tocmai în considerarea calității sale de instituție publică are îndatorirea, ca reprezentantă a autorității statului, de a veghea la respectarea principiului legalității și la a executa de bună voie o hotărâre judecătorească ce îi este opozabilă. Or, în cauză, deși sentința civilă a devenit executorie nu a existat niciun demers din partea debitoarei pentru realizarea benevolă a obligației stabilite prin titlul executoriu, iar in lipsa demersurilor necesare pentru obținerea fondurilor, simpla lipsă de lichidități învederată în contestația la executare, nu o poate scuti pe debitoare de executarea silită.
Curtea Europeană a statuat în Cauza Ș. împotriva României sau Homsby împotriva Greciei că faza executării silite trebuie considerată ca făcând parte integrantă din noțiunea de „proces" în sensul art. 6 din Convenție, întrucât dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți, situație ce se regăsește și în cauză, deoarece în lipsa demersurilor contestatoarei pentru prevederea sumelor în bugetul de venituri și cheltuieli se poate aprecia că există un refuz de respectare a hotărârii. Or, a arătat Curtea, administrația (în cauză, instituțiile publice) constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă se refuză, sau se omite executarea unei hotărâri, ori se întârzie executarea sa, garanțiile art. 6 își pierd rațiunea. Mai mult Curtea a apreciat că pretenția că reclamantul ar trebui să recurgă la executarea silită nu este oportună, deoarece acesta pe parcursul unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, respectiv împotriva unei instituții publice. De asemenea, a pretinde creditorului că pentru realizarea creanței sale ar trebui să formuleze o nouă acțiune pentru obligarea debitoarei de a prevedea în buget sumele necesare îndestulării sale ar reprezenta o sarcină oneroasă pentru partea care deja a stabilit dreptul său pe cale judecătorească. În cauza S. P. împotriva României, aceeași Curte a apreciat că întreprinderea altor demersuri de către reclamant nu ar avea decât un rezultat repetitiv și anume ca o instanță să dispună încă o dată autorității publice să execute o hotărâre judecătorească, fapt ce ar încălca art. 35 al. 1 din Convenție, considerente reiterate și în cauza C. împotriva României.
În aceeași ordine de idei, în cauza Bourdov împotriva Rusiei, Curtea a stabilit că o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor pentru a nu onora o datorie rezultată, dintr-o hotărâre judecătorească.
O întârziere în executarea unei hotărâri poate fi justificată în circumstanțe speciale, dar întârzierea nu poate avea drept consecință o atingere adusă substanței dreptului protejat de art. 6 (Immobiliare Saffi împotriva Italiei), iar reclamantul nu trebuie să fie în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri judiciare din cauza dificultăților financiare ale statului.
In raport de aceste motive instanta va respinge contestatia la executare conflart.669 cp.c. si art.711 cp.c. si urm. ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată de contestatorul M. BUCUREȘTI prin Primar General, cu sediul în București, .. 291-293, sector 6, în contradictoriu cu intimatele I. V. – CNP_, și I. A. G. – CNP_, ambele cu domiciliul ales în București, .-138, corp B, parter, sector 5, ca neîntemeiată.
Cu apel.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. M. V. F. C. Ș.
Red.Jud.L.M.V.
Tehn.F.C.Ș..03.08.2015
3com.
1com. B.E.J.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8503/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8492/2015.... → |
|---|
