Plângere contravenţională. Sentința nr. 8826/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8826/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 8826/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILA NR. 8826
Ședința publica de la 18 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:N. Galațanu
Grefier:E. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul T. M. și pe intimata D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3, având ca obiect „plângere contravențională”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publica de la data de 04.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv, încheiere care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.06.2015 când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare in judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 01.09.2014 sub nr. de dosar nr._, petentul T. M. a formulat in contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3 plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . OLP nr._/17.08.2014, prin care a fost sancționat contravențional potrivit prevederilor art. 2 pct.11 din Legea 61/1991.
In motivarea plângerii, petentul a arătat că in fapt, la data de 17.08.2014 s-a dus la un butic din zona de domiciliu pentru a se întâlni cu niște prieteni si sa-și cumpere un pachet de țigări, unde și-a uitat telefonul mobil. La întoarcerea in butic, cei de la masa respectiva i-au înapoiat telefonul fără sa-i spună daca au apelat de pe acesta pe cineva. In data de 18.08.2014 a primit un plic cu procesul - verbal contestat in prezenta plângere, prin care a fost sancționat cu amenda de 500 lei, potrivit art. 3 pct. l litera a din Legea 61/1991, întrucât s-a apelat de pe telefonul său, pentru a se anunța la Dispeceratul Politiei Locale al sectorului 3 ca un autoturism i-ar fi blocat mașina personala in parcare. A arătat petentul că nu deține niciun autoturism in proprietate și că ulterior a aflat că atunci când a uitat telefonul in butic o altă persoană ar fi apelat de pe telefonul său, dorind să facă o glumă pe seama sa.
In drept, petentul a invocat dispozițiile art. 3l pct. l din OG. nr. 2/2001.
La data de 29.10.2014, intimata a depus întâmpinare (filele 9-10) solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal contestat.
Intimata a arătat că în fapt, în data de 17.08.2014, în jurul orei 19.30 la Serviciul Dispecerat din cadrul intimatei s-a primit telefonic sesizarea nr. 6746 cu privire la faptul că pe .. 15 în parcarea de reședință aferentă blocului PM 92, un cetățean este blocat în parcare de autoturismul_ . Pentru verificarea celor semnalate, o echipă mobilă din cadrul instituției s-a deplasat la locație și a constatat că cele sesizate nu se confirmă. Pentru stabilirea persoanei care se face responsabilă de această faptă de natură contravențională agentul constatator a procedat la verificări și a stabilit faptul că persoana care ar fi solicitat intervenția agenților ar fi fost petentul T. M..
Fapta săvârșită constituie contravenție și este prevăzută de dispozitiile art. 2 pct. ll din Legea nr. 61/1991(r4) pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice. Polițistul local a sancționat petentul cu amendă în cuantum de 500 lei, conform art. 3 alin. 1 lit. a) din Legea 61/1991 (r4). Petentul a fost de fata la întocmirea procesului verbal și a înștiințării de plată, dar a refuzat să semneze, fapt atestat de martorul asistent.
A mai arătat intimata că sesizarea telefonică la dispecerat s-a făcut de numitul R. D. (așa cum rezultă din Registrul de evenimente) care locuiește la . oferă și numărul de telefon personal care de fapt este al petentului -_; în fapt, petentul locuiește la . R. D. locuiește la . intimata apreciază că sesizarea telefonică s-a făcut de către petent, acesta prezentându-se ca fiind R. D. (proprietarul auto_ ), care bineînțeles că nu putea fi blocat în parcare de propria mașină.
In drept, intimata a invocat prevederile art. 205-208 C.proc.civ, dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și dispozitiile Legii nr. 61/1991 (r4), pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice.
In cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială in cadrul căreia au fost audiați ca martori, Z. C. (declarație de martor la fila 25) și R. V. D. (declarație de martor fila 31).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ intocmit la data de 17.08.2014 de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 500 de lei în temeiul art. 2 pct. 11 din Legea nr. 61/1991 intrucat la aceeasi data, orele 20, pe . a solicitat prezenta unui echipaj al politiei locale intrucat autoturismul sau a fost blocat in parcare, fapt ce s-a dovedit a fi fals. Numitul nu posesa autoturism si nici loc de parcare autorizat.
Procesul verbal a fost comunicat petentului, aceasta încadrându-se în termenul legal de depunere a plângerii de 15 zile prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța subliniază faptul că procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Fiind investită potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din OUG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal instanța constată că, în cauza de față petentul nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta nefiind, așadar, răsturnată.
Din materialul probator administrat, instanta retine ca la data de 17.08.2014, in jurul orelor 19,30, intimata a primit un telefon de la nr._, de la o persoana care s-a recomandat R. D., si care a reclamat faptul ca este blocat in parcare de auto_ (f. 11).
In urma deplasarii la fata locului s-a stabilit ca numarul de telefon de la care s-a efectuat apelul apartine petentului, care nu poseda autoturism si numitul R. V. D. nu este cel care a solicitat interventia politiei (f. 12).
Martorul R. V. D. a declarat ca petentul i-a povestit ca i s-ar fi furat telefonul si ca altcineva ar fi sunat la politie (f. 31).
Din declaratia martorului Z. C., audiat la cererea petentului, reiese ca acesta, la momentul respectiv era la un butic de pe . a disparut o perioada, iar la intoarcere i-a vazut pe baietii care erau cu el la masa ca i-au restituit telefonul, dar ca nu a dat atentie faptului daca acestia au folosit telefonul cat timp petentul a fost plecat (f. 25).
Întrucât din probele administrate nu rezultă cu certitudine ca altcineva ar fi sunat de pe telefonul petentului, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că fapta comisă de petent constituie contravenția prevăzută de articolele mai sus menționate.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța reține dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr.2/2001 potrivit cărora sancțiunea aplicată pentru săvârșirea unei contravenții trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului. Instanta constata ca s-a aplicat petentului maximul sanctiunii amenzii contraventionale pentru fapta retinuta in sarcina sa, dat fiind gravitatea acesteia, neimpunandu-se inlocuirea sa cu cea a avertismentului.
Față de aceste considerente, instanța urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plangerea contravențională formulată de petentul T. M., cu domiciliul in sector 3, București, S. M., nr. 15, ., CNP_, in contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3, cu sediul in sector 3, București, LUCRETIU PATRASCANU nr. 3, C13, ca neintemeiata.
Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei sentinte, care se va depune la Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 18.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. GALAȚANU E. Ș.
GN/SE/4EX/25.09.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8835/2015. Judecătoria SECTORUL 3... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 8824/2015. Judecătoria... → |
|---|
