Contestaţie la executare. Sentința nr. 5066/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5066/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 5066/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 3 BUCUREȘTI
Secția Civilă
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 5066
Ședința publică din 16.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte: D. A.
Grefier: C. N.
Pe rol judecarea cererii formulată de contestatorii C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR G. și PRIMĂRIA C. OGREZENI C. LOCALA DE FOND FUNCIAR OGREZENI, în contradictoriu cu intimații B. M. G., M. P. SI C. G. VARARU G., M. I., M. E. și M. D., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 02.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, parte integranta din prezenta, când instanța, pentru a permite depunerea de concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 16.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.02.2014, sub numărul_ , contestatoarea C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR G. a formulat, în contradictoriu cu intimata SCPEJ M. G., M. P. ȘI C. G. VARARU G., contestație la executare împotriva încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare și a Somației emise în data de 24.01.2014 de către Biroului Executorilor Judecătorești Asociați M. G., M. P. și C. G. V. G. (dosar executare nr. 603/2013), solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună suspendarea executării în privința cheltuielilor de executare conform art. 669 alin. 4 din N.C.pr.civ. și anularea încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare referitor la cuantumul cheltuielilor de executare, precum și a somației emise Ia data de 24.01.2014.
În motivarea cererii a arătat că, prin sentința civilă nr. 3936/2008 pronunțată de Judecătoria B. V. în dosarul nr._/192/2006, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 777/2009 pronunțată de Tribunalul G. în același dosar, instanța a obligat C. Locală de Fond Funciar Ogrezeni să pună în posesie pe reclamanții M. I., M. E., M. M. și M. D. cu suprafața totală de 4,41 ha teren pe vechiul amplasament ori pe amplasament similar, dacă acest lucru nu mai e posibil, iar C. Județeană de Fond Funciar G. să emită reclamanților titlu de proprietate pentru întreaga suprafață de teren.
Prin somația emisă în dosarul de executare nr. 603/2013 (înregistrată la sediul contestatoarei sub nr. 1502/29.01.2014) Biroul Executorilor Judecătorești Asociați M. G., M. P. și C. G. V. G. a pus în vedere instituției contestatoare să achite suma de 6.814,60 lei reprezentând cheltuieli de executare silită, din care 6.448 lei reprezintă onorariu executor aferent obligației de a face.
Contestatoarea a învederat instanței că nu se justifică cuantumul maxim al onorariului executorului judecătoresc menționat în încheiere, motivat de faptul că acesta aplică în mod disproporționat cu munca depusă onorariul maxim stabilit prin Legea nr. 188/2000 cu modificările ulterioare și prin Ordinul nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești.
Cu atât mai mult nu este justificat cuantumul maxim al onorariului de executor, raportat la obligația instituită prin dispozitivul sentinței civile pronunțată de Judecătoria B. V. Comisiei Județene de Fond Funciar G., respectiv aceea de a elibera titlul de proprietate, având în vedere faptul că dispozițiile legale ce reglementează materia fondului funciar stabilesc în mod clar procedura de eliberare a titlurilor de proprietate. În speța de față C. Județeană de Fond Funciar G. nu poate emite titlul de proprietate decât pe baza documentației înaintate de C. Locală de Fond Funciar Ogrezeni, documentație care cuprinde anexa validată, planul parcelar, procesul – verbal de punere în posesie și schița terenului. Din verificările instituției contestatoare a rezultat că în ședința Comisiei Județene de Fond Funciar G. din data de 29.10.2010 s-a dispus modificarea poziției 148 din anexa nr. 3, . Gh. I. cu moștenitorii M. E., M. C., M. D., M. M. și M. I., în sensul înscrierii suprafeței totale de 4,41 ha și emiterea titlului de proprietate pentru această suprafață, adoptându-se în acest sens Hotărârea nr. 117.
Coroborându-se toate aceste aspecte cu prevederile legale anterior menționate, a considerat că nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de executare de vreme ce imposibilitatea contestatoarei de a emite titlul de proprietate s-a datorat netransmiterii documentației premergătoare de către C. Locală de Fond Funciar Ogrezeni.
Față de toate aceste aspecte, a solicitat pronunțarea unei încheieri prin care să se admită cererea de suspendare a executării, iar prin sentința ce urmează a fi pronunțată să se admită contestația la executare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 669, 711 și 718 din Codul de procedură civilă, prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare, ale H.G. 890/2005 privind aprobarea Regulamentului de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate, modificată și completată.
Prin cererea înregistrată la data de 03.03.2014, contestatoarea a precizat (f. 17) că înțelege să se judece cu emitentul actelor de executare contestate, respectiv cu B.EJ.A. M. G., M. P. și C. V. G., precum și cu M. I., M. E. și M. D..
La data de 15.05.2014, intimata SOCIETATEA CIVILĂ PROFESIONALĂ DE EXECUTORI JUDECĂTOREȘTI M. G., M. P. ȘI C. G. VARARU G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației împotriva încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare și a somației emise în data de 24.10.2014.
În motivarea, în fapt, a cererii, a arătat că la data de 05.11.2013, creditorii M. I., M. E. și M. D. au formulat cerere de executare silită privind obligația de a face împotriva Comisiei locale de fond funciar Ogrezeni județ G. și Comisiei Județene de fond funciar G. județ G., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3936 emisă de Judecătoria B. V. la data de 12.11.2008 în dosarul nr._/192/2006, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 777, emisă de Tribunalul G. la data de 09.12.2009 în dosarul nr._/1492/2006, privind punerea în posesie a creditorilor cu suprafața totală de 4,41 ha teren pe vechiul amplasament, iar dacă acest lucru nu mai este posibil, pe amplasamente similare categoriilor de teren deținute, precum și emiterea titlului de proprietate către creditori pentru suprafața totală de teren.
Cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă de Judecătoria sector 3 București prin încheierea pronunțată la data de 10.12.2013 în dosar nr._/301/2013. Urmare a acesteia, la data de 24.01.2014 s-a emis somație privind obligația de a face, împreună cu încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei privind onorariul executorului judecătoresc, având în vedere actele emise de executorul judecătoresc și care vor mai fi în mod evident efectuate, precum și faptul că debitorii nu aduc la îndeplinire dispozițiile titlului executoriu mai sus amintit, a considerat că se justifică pe deplin onorariul în cauză. De asemenea, dacă contestatoarea s-ar fi conformat încă de la început, respectiv din 2009, nu s-ar fi ajuns în procedura de executare silită. În lipsa unei asemenea conduite, cheltuielile de executare silită și onorariul executorului judecătoresc sunt pe deplin imputabile debitorilor.
Într-adevăr, C. județeană de fond funciar G., conform adresei Prefectului jud. G. nr. 1605/05.02.2014 înregistrata in cadrul biroului sub nr. 758/07.02.2014 a pus in vedere Comisiei Locale de fond funciar Ogrezeni județ G. sa procedeze la punerea in executare a dispozițiilor titlului executoriu de mai sus in termen de 2 zile de la primirea adresei. Însăi nu a mai intreprins alte actiuni impotriva Comisiei Locale de fond funciar Ogrezeni J. G., desi, potrivit legii, instituția Prefectului este in măsura sa aplice masuri administrative, care sa determine C. Locala de fond funciar Ogrezeni județ G. sa puna in aplicare dispozițiile titlului executoriu.
Deși C. Județeană de fond funciar G. a răspuns somației transmise, aceasta rămâne răspunzătoare în solidar cu C. Locala de fond funciar Ogrezeni județ G., fiind obligata, conform dispozițiilor Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale sa se asigure de aducerea la indeplinire a ordinelor sale.
In drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale, ale Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești si dispozițiile NCPC.
La data de 04.06.2015, intimatul M. I. a formulat întâmpinare (f. 62 vol. I) prin care a solicitat respingerea acțiunii contestatoarei ca nefondata, neîntemeiata si nelegala, cu cheltuieli de judecata.
În motivare a arătat că, la data de 29.01.2014, conform dovezii de înmânare, debitoarea C. Județeană de Fond Funciar G., Jud. G., primește Somația emisa in data de 24.01.2014 de către executorul judecătoresc privind indeplinirea in termen de 10 zile a obligației cuprinse in titlul executoriu.
La data de 30.01.2014, conform dovezii de înmânare, contestatoarea C. Locala de Fond Funciar Ogrezeni, Jud. G., a primit Somația emisa in data de 24.01.2014 de către executorul judecătoresc privind indeplinirea in termen de 10 zile a obligației cuprinse in titlul executoriu.
La data de 05.02.2014, Prefectura G., prin Adresa nr. 1605 din 05.02.2014 adresata contestatoarei C. Locala de Fond Funciar Ogrezeni, jud. G., a dispus „ca in termen de 2 zile de la primirea prezentei sa procedați la punerea in executare a dispozitivului sentinței civile nr. 3936/_, definitiva si irevocabila in baza deciziei civile nr. 777/09.12.2009 pronunțata de Tribunalul G. in dosar nr._/192/2006”.
La data de 07.02.2014, contestatoarea C. Județeană de Fond Funciar G. a înregistrat pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București (Dosar nr._ ), Contestația la executare având ca obiect „Contestația împotriva încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare si a somației emise in data de 21.01.2014 de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați M. G., M. P. si C. G. Vararu G. (dosar executare nr. 603/2013)".
La data de 11.02.2014, contestatoarea C. Locala de Fond Funciar Ogrezeni a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București (Dosar nr._ ), Contestația la executare având ca obiect: - anularea actelor de executare din Dosarul de executare nr. 603/2013; - anularea încheierii din data de 10.12.2013 de încuviințare a executării silite pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 București in Dosarul nr._/301/2013.
Intimatul a solicitat instanței sa constate, în primul rând, ca acțiunea de contestare formulata de C. Județeană de Fond Funciar G. vizează doar cuantumul cheltuielilor de executare, respectiv anularea încheierii de stabilire cheltuieli de executare din 21.01.2014 si implicit anularea somației emise la data de 24.01.2014, doar sub aspectul cheltuielilor de executare, si nu sub aspectul fondului executării silite.
Pe fond, a arătat că contestatoarea nu are doar un rol pasiv in eliberarea titlului de proprietate, ci din contra are un rol activ de supraveghere si control a activității Comisiei Locale de Fond Funciar Ogrezeni, asa cum rezulta din dispozițiile H.G. nr. 890/205.
Referitor la contestarea de către C. Județeană de Fond Funciar G. a onorariului executorului in suma de 6.448 lei, a lăsat la aprecierea instanței de judecata modificarea sau nu a cuantumului onorariului executorului judecătoresc, dar a rugat instanța de judecata ca la stabilirea onorariului executorului sa tina seama de următoarele aspecte:
1)in fapt onorariul executorului este de 5.200 lei, diferența de 1.248 lei o reprezintă TVA, care este o creanța a statului;
2)in onorariul executorului nu este cuprinsa doar activitatea de emitere a somației, asa cum greșit a apreciat contestatoarea, ci sunt cuprinse toate activitățile ulterioare ale acestuia pe care le va face in dosarul de executare pana la indeplinirea de către C. Județeană de Fond Funciar G. si respectiv C. Locala de Fond Funciar Ogrezeni a obligațiilor lor cuprinse titlul executoriu.;
3)onorariu stabilit nu este numai in sarcina contestatoarei C. Județeană de Fond Funciar G. ci, in mod solidar, este si in sarcina Comisiei Locale de Fond Funciar Ogrezeni, urmând ca instanța de judecata sa aprecieze eventuala imputare diferențiata a acestuia pe cei doi debitori.
Tot prin întâmpinare, intimatul a invocat excepția conexității prin care a solicitat instanței de judecata sa dispună conexarea prezentului proces ce face obiectul Dosarului nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București cu procesul ce face obiectul Dosarului nr._, aflat pe rolul aceleași instanțe de judecata.
In drept, dispozițiile legale menționate in cuprinsul întâmpinării.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.02.2014, sub numărul_ , contestatoarea PRIMĂRIA C. OGREZENI – C. LOCALĂ DE FOND FUNCIAR OGREZENI a formulat, în contradictoriu cu intimații M. I., M. E. și M. D., contestație la executare împotriva somației emise la 24.01.2014 și a celorlalte acte de executare, încheiate de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești M. G., M. P. și C. G. Vararu G. în dosarul de executare nr. 603/2013 și a solicitat anularea acestora, cu mențiunea că prezenta contestație se referă și la încheierea de încuviințare a executării pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București la 10.12.2013 în cauza dosarului nr._/301/2013.
În motivare, a susținut că hotărârea judecătorească a cărei executare s-a solicitat a rămas irevocabilă la 09.12.2009. Executarea de față este pornită la aproape 4 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, motiv pentru care a invocat prescrierea dreptului de a cere executarea silită.
Hotărârea pusă în executare nu este susceptibilă de executare prin procedura reglementată de lege, respectiv prin executori judecătorești.
Așa cum rezultă din înscrisurile emanate de la intimați, din totalul de 4,41 hectare, la care sunt îndrituiți intimații în baza titlului executoriu, aceștia au primit până în prezent 4.852 mp - teren intravilan și 20.000 mp - teren extravilan. Pentru diferența de teren, la care au dreptul, li s-a făcut ofertă în tarlaua 77 din . au refuzat. Pe raza comunei Ogrezeni nu există alte terenuri care să poată fi atribuite, iar reconstituirea pe același amplasament nu este posibilă deoarece există titlu de proprietate .
Hotărârile pronunțate nu au dispoziții ce pot fi executate, ci se referă la o obligație de face, obligație pe care au îndeplinit-o. In consecință, executorul judecătoresc nu poate pune în executare hotărârea, legiuitorul prevăzând în situația de față alte mijloace de constrângere a debitorului, mijloace la care deja au apelat creditorii obligației, prin promovarea unei acțiuni prin care au solicitat obligarea la plata de penalități și amenzi pentru neîndeplinirea obligației.
Judecătoria B. V., prin sentința civilă nr. 1463 din 14.10.2013, pronunțată în cauza dosarului nr._, a respins acțiunea constatând că nu există o culpă a contestatoarei, că a făcut toate diligentele pentru punerea în aplicare a hotărârii judecătorești, ce reprezintă titlu de proprietate. Cauza se află în recurs la Tribunalul G., având termen pe 19.02.2014.
Așa cum a arătat mai sus, C. locală de fond funciar Ogrezeni nu este în culpă și nu i se poate imputa neexecutarea hotărârilor ce reprezintă titlu executoriu. În condițiile în care intimații au intrat deja în posesia suprafeței totale de 24.852 mp ( 2,4852 hectare ) și au refuzat primirea diferenței de teren în tarlaua 77, în condițiile în care pentru această diferență nu se poate reconstitui proprietatea pe același amplasament deoarece există titluri de proprietate emise, a făcut tot posibilul pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești. În titlul prezentat se face mențiunea punerii în posesie pe același amplasament sau pe terenuri similare în situația în care nu este posibilă executarea.
Pe de ală parte, orice executare are la bază culpa debitorului, neputând fi constrâns debitorul, care face tot posibilul pentru a pune în executare titlul în condițiile în care este imposibilă executarea.
Este nejustificată suma stabilită cu titlu de cheltuieli de executare .
În primul rând, nu datorează cheltuieli de executare deoarece executarea este prescrisă, iar sentința nu este supusă executării. Pe de altă parte, sumele stabilite cu acest titlu sunt supuse controlului instanței judecătorești. In încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare se stabilește un cuantum nejustificat, respectiv un onorariu de 6.448 lei deși executorul nu poate, într-un litigiu de asemenea natură, decât să someze partea pentru executare și să efectueze unele adrese în scopul verificării. Nu este justificată suma de 248 lei, cu titlu de consultanță în legătură cu constituirea actelor deoarece executorul este obligat să cunoască dispozițiile legii și nu este îndrituit să primească consultanță în acest sens.
În principal, în condițiile în care se pune în executare un titlu ce nu poate fi supus executării în raport de obligațiile fixate de către instanță, se impune anularea tuturor formelor de executare.
In drept, contestația a fost întemeiată pe disp. art. 711 și urm., art. 705 C.pr.civ..
La data de 14.03.2014, contestatoarea Primăria C. Ogrezeni – C. Locală De Fond Funciar Ogrezeni a formulat îndreptare eroare materială (f. 30), în sensul că această contestație este formulată în contradictoriu cu intimatul M. D. și nu M. D. cum a fost menționat numele în contestație. Ceilalți intimați sunt M. I. și M. E., cu adresele menționate în contestație.
Intimații M. I. și M. E. au depus întâmpinare (f. 53) în care au invocat, în esență, aceleași aspecte de fapt ca în întâmpinarea formulată de intimatul M. I. în dosar_ .
Pe fond, au arătat că termenul de prescripție în materia drepturilor reale este de 10 ani, iar termenul de prescripție se întrerupere prin recunoașterea din partea debitorului care a avut loc la data de 11.08.2011, prin emiterea adresei înregistrate sub nr. 2182/11.08.2011 privind completarea diferenței de teren și respectiv la data de 24.08.2011 prin încheierea Notei de prezenta înregistrată sub nr. 2294, astfel că sunt și în termenul de prescripție de 3 ani.
Contrar susținerilor contestatoarei, titlul executoriu poate fi pus în executare față de prevederile art. 622, 628, 631, 903 NCPC.
Contestatoarea face confuzie între posesia de fapt și posesia de drept. Pentru a obține titlul de proprietate, contestatoarea are obligația de a supuse spre validare în prealabil propunerile de retrocedare și să emită procesele verbale de punere în posesie pe aceste terenuri, astfel că intimații nu posedă în drept aceste terenuri.
Sub aspectul refuzului lor de a primi în compensare diferența în sola 77, au arătat că compensare s-a oferit doar pentru suprafața de 1,69 ha, respectiv 1,6148 ha, față de suprafața lipsă de 1,925 ha. Compensarea cu teren în sola 77 nu a fost reală deoarece propunerea nu a fost validată în prelabil de debitoarea C. Județean și, de asemenea, nu s-a precizat locația acesteia și nici nu s-au pus la dispoziție planuri parcelare și schițele cadastrale ale acesteia. Reprezentanții contestatoarei nu au prezentat nici vizual presupusa locație a solei 77.
Atâta timp cât executarea nu este prescrisă, iar titlul este supus executării silite, și contestarea cheltuielilor de executare este neîntemeiată.
La data de 22.04.2014, contestatoarea Primăria C. Ogrezeni – C. Locală De Fond Funciar Ogrezeni a formulat răspuns la întâmpinare în care a susținut că întâmpinările formulate tind la repunerea în discuție a fondului pricinii, fiind evidentă preocuparea de denigrare a contestatoarei și nu de a răspunde punctual la contestația la executare formulată.
Se pretinde ca Primăria C. Ogrezeni – C. Locală De Fond Funciar OgrezenI să depună la dosarul cauzei, diferite înscrisuri, unele care nu au legătură cu obiectul judecății iar altele care nu se află în posesia contestatoarei.
La data de 23.06.2014, contestatoarea Primăria C. Ogrezeni – C. Locală De Fond Funciar Ogrezeni a depus cerere prin care a invocat necompetența teritorială a Judecătoriei sectorului 3 București și a solicitat declinarea competenței în favoarea judecătoriei B. V. (f. 144).
În ședința publică din data de 24.07.2014, apărătorul contestatoarei a învederat că nu mai susține excepția necompetenței teritoriale invocată la termenul anterior (f. 245), iar instanța a invocat din oficiu excepția conexității, pe care a admis-o și a dispus conexarea dosarului nr._ la dosarul nr._, ambele aflate pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București.
În cauză, au fost administrare probe cu înscrisuri și interogatorii, la solicitarea instanței a fost depus în copie dosarul de executare.
Față de admiterea excepției tardivității contestațiilor la executare în ceea ce privește încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare prin încheierea de ședință din 04.12.2014 (f. 111 vol II), instanța va respinge contestațiile la executare împotriva încheierilor de stabilire a cheltuielilor de executare formulate de contestatoarele C. Județeana De Fond Funciar G. și Primăria C. Ogrezeni C. Locala De Fond Funciar Ogrezeni ca tardive, motiv pentru care nu se va mai pronunța pe fondul susținerilor contestatoarelor pe aceste aspecte.
Totodată, instanța reține, așa cum au învederat și intimații M. și B. prin întâmpinările depuse (la care C. Județeană nu a depus răspuns conform art. 201 alin.2 NCPC, deși întâmpinările i-au fost comunicate și cu mențiune – f. 88,89 vol. I), că C. Județeană a formulat contestației doar cu privire la cheltuielile de executare, și prin petit și prin motivarea cererii făcând trimitere numai la obligația sa privind plata cheltuielilor de executare (f. 3-6 vol I). Urmare a respingerii acestei contestații ca tardive, cum am arătat mai sus, rezultă că instanța mai este învestită cu soluționarea pe fond doar a restului contestațiilor formulate de C. Locală.
Analizând cererile Comisiei Locale, instanța reține că, contrar susținerilor acesteia din urmă, termenul de prescripție a dreptului de a cere punerea în executare în contra Comisiei Locale incident în cauză nu este de 3 ani, ci de 10 ani, sentința civilă 3936/12.11.2008 care constituie titlul executoriu neavând ca obiect în contra Comisiei Locale o obligație de a face sau un drept de creanță, ci fiind un titlu emis în materia drepturilor reale, un titlu emis în condițiile legilor fondului funciar, respectiv având ca obiect punerea în posesie a intimaților-creditori de către C. Locală cu o suprafață de teren pentru care, ulterior, C. Județeană trebuia să le emită și titlu de proprietate (f. 11 verso).
Lăsarea posesiei unui bun este reglementată alături de predarea unui bun, atribuirea unui bun prin hotărâre judecătorească (adică exact situația din titlul care face obiectul prezentei cauze) de art. 887 alin. 1 prima teză și alin. 2 NCPC, respectiv de Capitolul III din Titlul III Cartea a V-a Despre Executarea silită din NCPC. În timp ce obligațiile de face sau de a nu face sunt, conform art. 887 alin. 1 a doua teză și art. 902 NCPC, desființarea unei construcții, planații sau a unei alte lucrări sau îndeplinirea oricărei alte activități stabilite pentru realizarea dreptului creditorului și sunt reglementate detaliat și special în Capitolul distinct IV din Titlul III din Cartea a V-a Despre Executarea silită din NCPC. Aceasta pentru că punerea în posesie, cu atât mai puțin în cazul titlurilor emise în condițiile legilor de fond funciar, nu presupune o simplă operațiune de tehnică de „punere în posesie”, ci o întreagă operațiune juridică cu efecte în materia drepturilor reale: verificare terenuri, verificare inventar, întocmire schițe de plan, întocmire proces verbal de punere în posesie, înaintare documentație către comisia județeană pentru emiterea efectivă și a titlului aferent dreptului de proprietate deja recunoscut.
Susținerile contestatoarei conform cărora faptul că obligația din titlul executoriu din cauză ar fi o obligație de a face ar rezulta și din practica recentă a ICCJ din 2014 în materia hotărârilor care țin loc de act de vânzare cumpărare nu pot fi reținute pentru că nu au nicio legătură cu cauza.
În primul rând, nu este o practică recentă, ci practică unitară, curentă, cu vechime, bazată pe dispozițiile legale că acțiunile având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare sunt acțiuni personale pentru că valorifică un drept de creanță – dreptul la încheierea contractului.
În al doilea rând, nu se poate face nici măcar analogie între litigiile de fond funciar și litigiile având ca obiect hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare pentru că nu au nicio similitudine nici în ceea ce privește părțile - fost proprietar și comisii de fond funciar ca reprezentanți ai autorității publice versus promitent cumpărător, promitent vânzător, nici în ceea ce privește situația de fapt premisă - colectivizarea versus încheierea unui antecontract de vânzare cumpărare, nici în ceea ce privește motivele de drept și efectele produse – recunoașterea unui drept de proprietate deținut anterior și de exercițiul deplin al căruia a fost lipsit prin colectivizare versus crearea unui drept de proprietate pe care promitentul cumpărător nu îl avea și pe care îl dobândește prin pronunțarea sentinței în baza antecontractului încheiat.
În ceea ce privește partea din titlul executoriu care o vizează pe contestatoarea C. Județeană, respectiv obligația acesteia de a emite titlul de proprietate, prezenta instanța nu va analiza eventuala prescripție a dreptului de a cere executarea silită, nici dacă termenul incident era de 3 ani sau de 10 ani, nici eventuala întrerupere a termenului de prescripție invocată de intimați, în condițiile în care conform art. 706 alin. 1 NCPC, prescripția dreptului de a cere executarea silită nu operează de drept, ci numai la cererea persoanei interesate, iar C. Județeană (singura parte care are un interes în sens juridic în invocarea excepției pe acest punct din titlul executoriu) nu a invocat eventuala prescripție a dreptului de executare în contra sa, așa cum am reținut și mai sus, contestația CJ vizând numai cheltuielile de executare.
Susținerile Comisiei Locale conform cărora obligația din titlul executoriu din cauză nu ar putea fi adusă la îndeplinire prin executor sunt lipsite de orice justificare. Faptul că titlul nu ar putea fi pus în executare din diverse motive pretins neimputabile CL (pe care le vom analiza mai jos) reprezintă o chestiune separată, distinctă și nu justifică în niciun fel și nu poate fi sinonimă cu afirmația CL conform căreia „titlul nu ar putea fi susceptibil de executare silită prin executor”.
Chiar și dacă ar fi cuprins o obligație de a face cum susține C. Locală, titlul executoriu putea fi pus în executare și silit, inclusiv Codul de procedură cuprinzând, cum am arătat și mai sus, un capitol distinct care vizează tocmai executarea silită a obligațiilor de a face.
Dar, în prezenta cauză, în raport de C. Locală nu vorbim despre o obligație de a face, ci despre o obligație de a preda posesia unui imobil și această obligație poate face, evident, obiectul unei executări silite conform art. 887 alin. 1 prima teză și alin. 2 NCPC, respectiv Capitolul III din Titlul III Cartea a V-a Despre Executarea silită din NCPC menționate și mai sus.
Într-adevăr, executarea obligației din titlul care face obiectul prezentei cauzei presupune obligatoriu si concursul debitorului Comisiei Locale și, în caz de neexecutare, creditorul are dreptul și să solicite obligarea debitorului la plata de penalități. Dar tocmai pentru a putea solicita stabilirea de penalități pe zi de întârziere în sarcina unui debitor în sarcina căruia a fost instituită o obligație „intuitu personae”, un creditor trebuie obligatoriu să demareze anterior executarea silită, să formeze dosar de executare silită, să se adreseze unui B., pentru că art. 887 alin. 1 ultimul rând NCPC care reglementează aplicarea de penalități este inclus în capitolul referitor la executarea silită și prevede expres că cererea de stabilire penalități poate fi adresată instanței de executare dacă debitorul nu execută obligația în termenul prevăzut în somație, iar somațiile presupun deschiderea unui dosar de executare silită.
În cauză nu vorbim despre o hotărâre a comisiilor de fond funciar de restituire în natură a unui imobil pe Legea 18/1991 sau 169/1997, ci de o hotărâre judecătorească irevocabilă pronunțată de o instanță de judecată și nu vorbim despre o hotărâre judecătorească prin care să se fi recunoscut dreptul intimaților la reconstituirea dreptului de proprietate generic, fie în natură, fie prin acordarea de despăgubiri pentru ca aceștia să urmeze procedura prevăzută de Legea 165/2013, ci de o hotărâre judecătorească prin care li s-a recunoscut expres dreptul la reconstituirea în natură, astfel că C. Locală nu poate invoca că ar trebui constituită documentație pentru acordarea de despăgubiri. Mai mult, această din urmă susținere a Comisiei Locale cu privire la despăgubiri a fost făcută pentru prima dată prin concluziile scrise depuse după rămânerea în pronunțare, pe 10.04.2015 (f. 274 verso). Niciodată nici pe parcursul prezentului proces nu a făcut dovada că ar fi propus cel puțin intimaților creditori acordarea de despăgubiri în locul reconstituirii dreptului de proprietate în natură. Dimpotrivă, chiar prin contestația la executare a susținut pur și simplu că executarea ar trebui anulată pentru că nu ar avea teren liber la dispoziție (ultimă afirmație care a fost contrazisă ulterior de aceeași Comisie cum vom arăta mai jos).
Mai mult, tocmai aceste afirmații ale Comisiei Locale privind posibilitatea executării prin echivalent fac dovada netemeiniciei cererilor de anulare a executării. Executarea unei obligații se poate face, cu acordul creditorului, și prin dare în plată, prin înlocuirea dreptului creditorului cu un alt drept. Or, așa cum darea în plată a unei obligații de drept comun nu presupune anularea actului care a generat obligația inițială de plată sau anularea solicitării creditorului de a-i fi efectuată plata în forma inițială, nici eventuala dare în plată în cadrul executării silite nu justifică anularea executării înseși, ci doar încetarea executării.
Și art. 630 NCPC prevede expres că plata obligației se poate face în orice alt mod admis de lege în tot cursul executării cu acordul creditorului și sub supravegherea executorului, ceea ce presupune, evident, că executarea din dosarul de executare de pe rolul unui executor rămâne în ființă, nu se anulează.
Contrar susținerilor Comisiei Locale pretinsa lipsă a culpei sale în aducerea la îndeplinire a obligației din titlu nu este un motiv de anulare a întregii executări.
Pe de o parte, sentința 1463/14.10.2013 pronunțată în dosar_ prin care Judecătoria B. V. a respins cererea intimaților M. de obligare a Comisiilor de FF la plata unei amenzi civile și la plata de daune nu este o hotărâre irevocabilă în sensul Vechiului Cod de procedură civilă (sub care s-a pronunțat), fiind atacată cu recurs aflat pe rolul Tribunalului G. cum a învederat și contestatoarea. Pe cale de consecință, nu beneficiază de putere de lucru judecat.
Pe de altă parte, această sentință a avut la bază o cerere din data de 07.12.2011 (adică de acum mai mult de 3 ani) și a fost pronunțată în data de 14.10.2013, prin urmare, în baza unei situații de fapt din anul 2013.
În prezentul dosar, vorbim despre o cerere formulată în 2014 cu rămânere în pronunțare în 2015, astfel că debitoarea nu poate invoca și nu se poate limita la aceleași apărări ca cele din 2011 atâta timp cât încă există un titlu executoriu în contra sa.
Din conținutul sentinței 1463/14.10.2013 rezultă că intimații M. au solicitat obligarea Comisiilor la plata unei amenzi civile în anul 2011, deși nu declanșaseră procedura executării silite. Dar, după pronunțarea sentinței 1463, respectiv în data de 05.11.2013, intimații au depus cerere de începere a executării silite fiind format dosarul 603/2013 care face obiectul prezentei contestații (f. 120 vol I) astfel că, la acest moment în prezentul dosar, discutăm și despre o nouă situație juridică. De asemenea, art. 64 din Legea 18/1991 invocat în dosarul_ presupune ca și situație premisă pentru aplicarea de penalități primarului, să fi fost emis un titlu de proprietate pe care primarul să refuze să îl înmâneze. Or, tocmai neemiterea titlului de proprietate este unul din obiectele executării silite contestate în prezentul dosar.
Totodată, C. Locală nu a făcut dovada niciunui alt demers real, cert cu bună credință pentru aducerea la îndeplinire în integralitate a titlului executoriu după pronunțarea sentinței 1463 în 14.10.2013 și până la promovarea prezentei contestații la executare în 2014, respingerea cererii intimaților de aplicare a unei amenzi nefiind de natură să exonereze total și definitiv C. de obligația de a face demersuri în continuare pentru aducerea la îndeplinire a titlului executoriu care încă este perfect valabil și obligatoriu. Inclusiv Prefectura G. a pus în vedere Comisiei Locale prin adresa 1605 din 05.02.2014 ca in termen de două zile de la primirea adresei sa procedeze la punerea in executare a dispozitivului sentinței civile nr. 3936/_ (f. 16 vol. II), dar C. Locală nu s-a conformat.
De asemenea, deși a susținut chiar în prezenta contestație că nu ar mai avea teren liber și că executarea în natură a titlului executoriu nu ar mai fi posibilă, C. Locală a făcut dovada că a avut posibilitatea să asigure aducerea la îndeplinire, cel puțin parțială, a titlului executoriu tocmai prin atitudinea și actele pe care le-a făcut pe parcursul procesului.
Astfel, în data de 27.11.2014, Primăria Ogrezeni a întocmit Proces verbal de constatare și identificare în care s-a reținut că „a depistat” suprafața de teren agricol de 11,50 ha în sola 33/2 care poate fi atribuită intimaților M. (f. 202 vol II), iar C. Locală a emis în aceeași dată adresa 5239 prin care i-a invitat pe intimați să se prezinte la sediul Primăriei pentru prezentarea suprafeței de teren pe care o mai aveau de primit și întocmirea procesului verbal de punere în posesie (f. 93 vol II). Or, C. nu a oferit nicio explicație pentru efectuarea verificărilor pe teren de abia în noiembrie 2014 și cum nu a putut identifica această suprafață de teren de abia în luna noiembrie 2014, cu atât mai mult cu cât vorbim despre o suprafață de 11,50 ha adică 115.000 mp. și nicio explicație pentru ce acest demers nu a fost efectuat imediat după pronunțarea sentinței 1463. De asemenea, conform Procesului verbal din 27.01.2015 semnat de C. Locală (f. 139 vol II), rezultă că, deși această „depistare” s-a făcut în noiembrie 2014, de abia în 2015 C. a procedat la efectuarea unor măsurători a unor terenuri intravilane și întocmirea unei schițe de plan, iar C. nu a oferit nicio explicație, o justificare pertinentă nici pentru neefectuarea acestor măsurători și întocmirea acestor schițe anterior promovării prezentei contestații. Din același proces verbal, rezultă că intimații și C. nu s-au mai deplasat la terenul din sola 32/2 și din tarina Jupești din cauza drumului desfundat și a timpului nefavorabil. Și, pe lângă faptul că este culpa Comisiei că a făcut aceste demersuri în luna de iarnă și în anul 2015, și nu în termen și timp util, în plus, nici până la data soluționării prezentei, nu a procedat la identificarea la fața locului a tuturor terenurilor propuse și nici la punerea intimaților în posesie pe întreaga suprafață de teren reconstituită prin titlul executoriu deși, așa cum am arătat mai sus, a arătat că are la dispoziție o suprafață de teren de 115.000 mp.. Deși prin adresa din 29.01.2015, intimații au arătat că solicită să le fie prezentată sola 33/2 și prezentarea planului parcelar aferent, din procesul verbal din 03.02.2015, rezultă că s-a procedat la punerea în posesie pe doar două terenuri, fără a se mai proceda la deplasarea la sola 33. De asemenea, C. nu a făcut dovada că până la data pronunțării prezentei a procedat la întocmirea planului parcelar pentru această solă 33 pentru a permite și punerea în posesie efectivă pe acest teren.
Mai mult, nici până la data pronunțării, C. Locală nu a făcut dovada că ar fi înaintat întreaga documentație către C. Județeană pentru ca aceasta să poată emite titlul de proprietate aferent cel puțin terenurilor pentru care a fost de acord cu punerea intimaților în posesie, astfel că nu poate invoca (așa cum a făcut în concluziile scrise – f. 275) că neemiterea titlului de proprietate nu le poate fi imputată pentru că nu este atributul Comisiei Locale.
Nu pot fi reținute susținerilor repetitive ale Comisiei conform cărora nu ar fi putut să le reconstituie intimaților dreptul de proprietate pe terenul în suprafață de 2,48 ha pentru că nu ar fi fost acoperită întreaga suprafață la care aveau dreptul de 4,41 ha. Contrar celor susținute de C. Locală și prin concluziile scrise (f. 275 vol II), însăși C. Județeană a arătat prin răspunsul la interogatoriu (răspuns la întrebările 4 și 5 – f. 132 rp. la f. 130 vol II) că eliberarea unui titlu pentru o parte din teren era legală. Și aceasta pentru că orice creditor are dreptul să accepte o plată (în sens juridic) parțială. Prin urmare, atâta timp cât intimații creditori au fost de acord să li se reconstituie dreptul de proprietate asupra unei părți din suprafața de teren la care erau îndreptățiți, atâta timp cât creditorii acceptau acordarea de fapt a unor loturi separate, în locul unui lot compact și cât C. locală a susținut expres (cel puțin în primă fază a procesului) că nu are alte suprafețe de teren libere, atâta timp cât nici după promovarea prezentului proces nu a putut indica locația pretinsei sole 77 invocată expres în contestație (f. 4 dosar_ ), pentru ca, ulterior, prin răspunsul la interogatoriu să afirme că sola 77 de fapt nici nu mai este liberă (f. 136 verso vol II), refuzul Comisiei la reconstituirea parțială este nejustificat.
În plus, și în măsura în care s-ar reține lipsa culpei Comisiei în aducerea la îndeplinire a obligațiilor din titlu, această lipsă de culpă poate să justifice respingerea unei cereri de aplicare penalități sau de revenire asupra sancțiunii obligării la plata unor penalități conform art. 905 NCPC, dar în niciun caz, pretinsa lipsă de culpă și condițiile climaterice nu justifică anularea unei executări.
Nulitatea poate interveni numai pentru încălcarea unor condiții de legalitate impuse de lege la data declanșării executării sau la data efectuării unei act de executare, încălcare care, evident, nu poate fi reținută în cauză. Anularea executării doar pentru pretinsa imposibilitate obiectivă de aducere la îndeplinire a titlului executoriu ar lipsi creditorii intimați de orice posibilitate de valorificare a dreptului lor de proprietate, ar lipsi creditorii de dreptul lor la obținerea executării efective a conținutului titlului lor executoriu ca și componentă a dreptului de acces la justiție și a dreptului de proprietate în sensul art. 6 și art. 1 Protocol 1 din CEDO.
Și din prevederile art. 890 NCPC rezultă că eventuala imposibilitate de predare a unui bun, fie imputabilă, fie neimputabilă, nu determină anularea executării, ci doar încetarea executării prin încheiere pronunțată de B..
Și din prevederile art. 891 NCPC (forma în vigoare la data declanșării executării silite și, față de prevederile art. 24, 25 NCPC, forma aplicabilă în prezenta cauză) rezultă că eventuala imposibilitate de predare a unui bun, fie imputabilă, fie neimputabilă, nu determină anularea executării, ci „dacă în titlu executoriu nu s-a stabilit ce sumă urmează a fi plătită ca echivalent al valorii bunului în cazul imposibilității predării acestuia (…) ce implică faptul personal al debitorului, instanța de executare, la cererea creditorului, va stabili această sumă prin hotărâre dată cu citarea părților, în termen scurt. În toate cazurile, la cererea creditorului, instanța va avea în vedere și prejudiciile ocazionate prin neexecutarea de bunăvoie a obligației, înainte ca aceasta să devină imposibil de executat.”
Pentru toate aceste motive, având în vedere că:
- nu se poate reține imposibilitatea obiectivă totală a contestatoarei de a aduce la îndeplinire dispozițiile din titlul executoriu,
- dimpotrivă, că însăși C. Locală a făcut dovada, chiar pe parcursul procesului, că, dacă ar fi dat dovadă de diligență, ar fi putut asigura executarea cel puțin parțială a titlului chiar la momentul declanșării executării silite, și nu începând cu anul 2015,
- contradicțiile dintre afirmațiile și actele efectuate chiar și pe parcursul procesului de către C. Locală,
- actele de executare efectuate în 2015 nu justifică anularea unei executări începute în 05.11.2013, cu atât mai puțin cu cât executarea a fost doar parțială,
- condițiile climaterice nu pot constitui motiv de anulare a unei executări cu atât mai puțin cu cât efectuarea unor acte efective de executare în luna de iarnă, și nu în anotimp corespunzător impus de specificul obligației din sarcina sa, este imputabilă debitoarei, și cu cât aceste condiții sunt, evident, doar temporare,
- eventuala imposibilitate parțială de aducere la îndeplinire a unei părți din titlul executoriu nu este un motiv prevăzut de lege pentru anularea unei executări silite, ci motiv de încetare a executării, după cum eventuala imposibilitate parțială de executare a unei părți din titlu dădea dreptul debitorului cel puțin să propună creditorului darea în plată sau dreptul creditorului de a solicita darea în plată cu încetarea executării,
- că anularea, desființarea tuturor demersurilor făcute de creditori, deși nu fost încălcată nicio condiție de valabilitate impusă de lege în procedura executării silite, ar însemna desființarea oricărei posibilități a creditorilor intimați de a dobândi deplin și efectiv toate atributele dreptului de proprietate recunoscut printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă,
Instanța va respinge contestațiile la executare în rest formulate ca neîntemeiate.
Având în vedere dispozițiile art. 718 alin.1 NCPC. conform cărora instanța competentă poate suspenda executarea până la soluționarea contestației la executare, față de faptul că prin prezenta a fost soluționată contestația la executare, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
În temeiul art. 451 NCPC, instanța va obliga contestatoarele, ca părți aflate în culpă procesuală, să plătească intimaților suma de 2037,76 de lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și taxe poștale achitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestațiile la executare împotriva încheierilor de stabilire a cheltuielilor de executare formulate de contestatoarele C. J. DE FOND FUNCIAR G. (CUI_) cu sediul în G., ., județ G. și P. C. OGREZENI C. LOCALA DE FOND FUNCIAR OGREZENI cu sediul în ., județ G., în contradictoriu cu intimații B. M. G., M. P. SI C. G. VARARU G. (C._) cu sediul în București, .. 176, ., ., M. I. (CNP_) cu domiciliul în București, .. 1, ., sector 6 și cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat P. D., în București, . nr. 110, ., M. E. (CNP_) cu domiciliul în București, .. 39, ., . și cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat P. D., în București, . nr. 110, . și M. D. (CNP_) cu domiciliul în . și cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat P. D., în București, . nr. 110, ., ca tardive.
Respinge contestațiile la executare în rest ca neîntemeiate.
Respinge cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect.
Obligă contestatoarele să plătească intimaților suma de 2.037,76 de lei, cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria sector 3 București.
Pronunțată în ședința publică azi, 16.04.2015.
Președinte, Grefier,
D. A. C. N.
DA/DA/8ex/05.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5064/2015.... | Uzucapiune. Sentința nr. 5069/2015. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
