Pretenţii. Sentința nr. 4930/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4930/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 4930/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4930
Ședința publică din data de 14.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. M. D.
Grefier: E. A.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de reclamanta A. DE P. . 2 în contradictoriu cu pârâții A. M., A. D., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 31.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 07.04.2015 și la 14.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANTA,
Deliberand asupra cauzei civile de fata constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata sub nr._ pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti reclamantul A. D. a chemat in judecata pe A. DE P. . acesteia la eliberarea din functie a cenzorului E. R. si recalcularea sumelor datorate de reclamant cu titlu de cheltuieli de intretinere, penalitati si fond de rulment, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii a aratat ca cenzorul E. R. nu are pregatirea necesara ocuparii unei astfel de functii si este sotia vicepresedintelui Asociatiei de P., uzand de aceassta functie pentru comiterea mai multor abuzuri fata de locatari. A incercat sa achite cota de contributie la intretinere dar nu i s-au primit sumele de bani, asa incat s-a adresat Sectiei 12 Politie care la- indrumat sa achite primmandat postal. Astfel a achitat intretinerea prin mandat postal, insa banii nu au fost ridicati de catre A. de proprietari. A achitat prin executor suma de 1224,47 lei reprezentand cote de intretinere pentru 14 luni, suma care insa nu a fost scazuta din valoarea datoriei. A achitat facturi emise de Apa N. paratei, dorind ca in acest fel sa compenseze datoriile, facturile fiind aduse pe adresa sa ca urmare a faptului ca fusese administratorul blocului. Calculele facute de administratorul blocului nu au baza legala, dovada fiind facturile care nu sunt achitate catre Apa N. dar pentru care se incaseaza sume de la locatari. Are centrala termica de apartament de mai mult de 5 ani si cu toate acestea e obligat sa plateasca deversarea apei de consul RADET, cu toate ca este debransat de la acesta. Fondul de rulment are o valoare de 500 lei, suma ce exceose valorile legale, in realitate acesta trebuind sa fie de 150 lei.
In drept cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art.1073 si urm. C.civ., art.21 din Lg. nr.230/2007, art.12 pct.B lit.i si art.24 alin.1 din HG nr.1588/2007 so OMPP nr.2329/2001.
Prin Sentinta civilă nr.6510/23.06.2008 a fost admisă exceptia inadmisibilitatii primului capat al actiunii, care a fost astfel respins si a fost disjuns capatul de cerere avand ca obiect contestarea listelor privind cheltuielile de intretinere, pentru care s-a format dosarul nr._ .
La termenul din data de 01.04.2009 a fost modificata cererea de chemare in judecata, in sensul ca s-a solicitat să se calculeze datoria catre A. de Propriatari fara a se lua in considerare penalitatile aferente sumei respective incepand de la data de 01.08.2006 pana in prezent. Anterior datei de 01.08.2006 a achitat toate sumele la care a fost obligat, insa ulterior acestei date i s-a refuzat de catre reprezentantii Asociatiei de P. dreptul de a le achita. A mai aratat ca doreste sa i se scada suma achitata prin intermediul unui executor judecatoresc.
La termenul din data de 17.03.2010 A. de P. a depus la dosar o cerere intitulata „cerere precizatoare privind marimea obiectului cererii” prin care aceasta a solicitat obligarea numitului A. D. si A. I. la plata sumei de 5665,39 lei reprezentand cote de contributie la cheltuielile de intretinere, service interfon, fond de reparatii si fond de rulment si suma de 348,03 lei reprezentand penaalitati de intarziere aferente apartamentului in care locuiesc acestia (f.4).
La termenul din data de 12.05.2010 instanta a calificat cererea depusa de parata (la termenul din 17.03.2010) ca fiind cerere reconventionala, judecarea acesteia dispunand a se face pe cale separata, ca urmare a faptului ca aceasta a fost formulata cu depasirea termenului prevazut de dispozitiile art.119 alin.3 C.p.c. Astfel s-a format prezentul dosar nr._/301/2010.
La termenul din data de 16.06.2010 paratii din prezenta cauza au depus intampinare prin care au aratat ca sumele solicitate de catre reclamanta sunt nelegale, incalcandu-se normele OMFP nr.2329/2001 si pe cele ale Lg. nr.230/2007. A. de proprietari nu este legal constituita, documentele inregistrarilor fiscale fiind depasite ca termen si neactualizate. A invocat exceptia necompetentei teritoriale a instantei avand in vedere ca domiciliul sau este in ., asa incat competenta apartine Judecatoriei Tirgoviste.
La termenul din data de 06.10.2010 reclamanta a depus la dosar o cerere precizatoare a cuantumului pretentiilor, solicitand obligarea paratilor la plata sumei de 6963,17 lei, din care suma de 6381,31 lei reprezentand cheltuieli de intretinere, service interfon, fond de reparatii si fond de rulment aferente perioadei decembrie 2005 - august 2010, suma de 379,51 lei reprezentand penalitati de intarziere aferente perioadei decembrie 2005 - august 2010 (f.16,17).
La acelasi termen instanta a respins exceptia necompetentei teritoriale.
La termenul din data de 15.12.2010 instanta a incuviintat reclamantei proba cu inscrisuri iar paratului probele cu inscrisuri si expertiza contabila.
La termenul din data de 09.03.2011 s-a luat act ca numele corect al paratei este A. M., iar nu A. I., astfel cum s-a mentionat in cererea reclamantei.
La acelasi termen parata A. M. a formulat intampinare prin care a aratat ca sumele pretinse de catre reclamanta nu sunt calculate corect, parata nu a beneficiat de unele utilitati pentru care a fost insa obligata sa plateasca, reclamanta nu a scazut din totalul datorat sumele achitate prin consemnare sau la casierie. Reclamanta a inclus in cotele de intretinere sume aferente unor servicii prestate de persoane neautorizate si/sau suma mai mari decat cele datorate in mod legal si nu a inregistrat in mod corect o . cheltuieli in evidentele contabile.
La termenul din data de 08.02.2012 reclamanta a depus o cerere precizatoare prin care si-a micsorat cuantumul pretentiilor la suma de 616,53 lei reprezentand cote de intretinere restante aferente lunilor februarie 2010 - iunie 2010 si suma de 3457,25 lei reprezentand penalitati de intarziere la cotele de contributie aferente perioadei august 2006-iunie 2010. Reclamanta a arătat ca paratii au achitat suma de 5160 ce a fost mentionata in raportul de expertiza contabila efectuat in dosarul nr._ (f.117, 118).
Prin Sentința civilă nr. 2878/15.02.2012 pronunțată în dosarul nr._/301/2010 instanța a admis in parte cererea formulată de Asociația de proprietari . a fost precizată și a dispus obligarea pârâților la plata sumei de 2018,25 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei august 2006-iunie 2010 și a sumei de 60 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei Sentințe au declarat recurs pârâții, dosarul fiind inregistrat sub nr._/301/2010 pe rolul Tribunalului București –Sectia a III-a civilă. Prin Decizia nr. 1130 R/23.04.2013 a fost admis recursul, casată sentința recurată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, dosarul fiind înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 la data de 13.08.2013 sub nr._ .
La termenul din data de 06.11.2013 instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes invocată de pârâtul A. D. prin întâmpinare și a dispus unirea cu fondul a excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta A. M. prin întâmpinare.
La termenul din data de 04.12.2013 instanța a respins ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat a Sentinței civile nr. 7545/08.02.2008 și a Sentinței civile nr. 5804/30.06.2006, invocată de pârâtul A. D..
La termenul din data de 22.01.2014 instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei, invocată de pârâtul A. D., a respins cererea de înscriere in fals cu privire la listele de întretinere din luna aprilie 2007 ca lisprită de interes și in temeiul art. 167 alin. 1 C. a fost încuviințată proba cu expertiză contabilă fiind depus la dosar la filele 1-58 vol II iar răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiza au fost depuse la filele 84-110 vol II.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 137 alin.1 C., instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
Excepția procesuală este mijlocul prin care, în condițiile legii, partea interesată, procurorul sau instanța invocă, fără să pună în discuție fondul dreptului, neregularități procedurale privitoare la compunerea completului sau constituirea instanței, competența instanței ori la procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acțiune urmărind, după caz, declinarea competenței, amânarea judecății, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perimarea cererii.
Prin întâmpinarea depusă la data de 09.02.2011 în dosarul nr._/301/2010, pârâta A. M. a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune in privința sumelor solicitate pentru perioada anterioară datei de 12.05.2010.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune este o excepție de fond pentru că vizează dreptul subiectiv dedus judecății, absolută (având in vedere că sunt aplicabile prevederile Decretului 167/1958) întrucât poate fi invocată de oricare dintre părți, de către instanță din oficiu sau de către procuror, în orice stare a pricinii și peremptorie deoarece admiterea acesteia duce la respingerea acțiunii ca fiind prescrisă.
Constatarea împlinirii unui termen de prescripție presupune din partea oricărei instanțe sesizate cu judecarea excepției prescripției dreptului la acțiune următoarele demersuri: analiza naturii juridice a dreptului (drept real sau drept de creanță) a cărui ocrotire se solicită prin forța de constrângere a statului și în al doilea rând, verificarea faptului dacă, în speță, a intervenit sau nu una din acele cauze care suspendă sau care întrerup curgerea termenului de prescripție.
În ceea ce privește natura dreptului, instanța reține că, în prezenta cauză, reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata unei sume de bani astfel incât instanța constată că este vorba despre un drept de creanță care în conformitate cu art. 3 din Decretul nr. 167/1958, este prescriptibil în termenul general de prescripție de 3 ani.
Fiind astfel un drept prescriptibil, instanța trebuie să cerceteze care este momentul începerii curgerii termenului de prescripție și cel al împlinirii acestuia.
Legat de acest aspect, instanța constată că, în situația unei acțiuni care are ca și obiect recunoașterea și ocrotirea unui drept de creanță, termenul de prescripție se naște din momentul în care titularul dreptului subiectiv civil poate exercita acea prerogativă a dreptului care-i conferă posibilitatea de a uza de forța de constrângere a statului.
Având in vedere că la momentul la care pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, reclamanta solicita obligarea pârâților la plata cotelor de intretinere aferente perioadei decembrie 2005-august 2010 și a penalităților de intarziere de 379,51 lei aferente cotelor de contribuie, calculate până la data de 06.10.2010, instanța se va raporta pentru analizarea împlinirii termenului de prescripție atât la dispozițiile OG 81/2001 aprobată prin Legea nr. 234/2002 și ale HG 400/2003 pentru cotele de intretinere aferente perioadei decembrie 2005-august 2007 cât și la dispozițiile Legii nr. 230/2007 pentru perioada ulterioara datei de 1 august 2007.
Astfel, potrivit art. 12 alin. 7 lit. p HG 400/2003, comitetul executiv hotărăște acționarea în justiție a proprietarilor vinovați de neplata cotelor lunare de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele neprevăzute, timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit iar conform art. 25 din același act normativ cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, după caz, în termen de maximum 15 zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă. {…} După o perioadă de 30 de zile de la expirarea termenului stabilit pentru plată, asociația de proprietari poate calcula și percepe penalizări de întârziere pentru suma neachitată, în condițiile stabilite și aprobate de adunarea generală a asociației de proprietari, în limitele stabilite de Ordonanța Guvernului nr. 85/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 234/2002. Suma acestora nu poate depăși suma cotei de întreținere lunară la care s-a aplicat.
In conformitate cu dispozițiile art. 50 legea nr.-230/2007 asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit iar potrivit art. 25 HG 1588/2007 (care a intrat in vigoare la data de 21.01.2008) cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, după caz, în termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă.
Raportat la textele normative menționate anterior, instanta apreciază că dreptul de creanță născut în favoarea reclamantei este unul afectat, ceea ce îi acorda acesteia posibilitatea de a uza de forța de constrângere a statului nu imediat după nașterea dreptului, ci în conformitate cu prevederile Decretului nr. 167/1958 după împlinirea termenului suspensiv acordat în acest sens. Prin urmare, de la data implinirii termenului de 90 de zile de la scadență începe să curgă termenul de prescripție dreptului la acțiune pentru cotele de intretinere aferente fiecărei luni în parte.
Verificând inscrisurile de la dosar, instanța constată că de la data expirării celor 90 zile de la scadentă și până la introducerea cererii de către reclamantă nu au trecut mai mult de trei ani cu atât mai mult cu cât potrivit art. 16 alin. 1 lit. a Decretul nr. 167/1958, prescripția se întrerupe prin recunoasterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel in folosul căruia curge prescripția. Ori in prezenta cauză, astfel cum rezultă din raportul de expertiză și cum a stabilit si instanța de recurs, pârâtii au efectuat plăți la data de 08.02.2007 (1224,47 lei ), in perioada 18.05._09 ( 754,20 lei și 857,68 lei –mandate postale ), in anul 2011 suma de 5165 lei precum și suma de 1436,56 lei prin compensare cu facturi Apa N.. Aceste plăți (chiar si cele in urma cărora suma nu a ajuns efectiv in posesia Asociatiei de proprietari) au caracterul intreruptiv al termenului de prescripție motiv pentru care instanța va respinge excepția prescripției invocată de pârâtă ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța reține că în conformitate cu dispozițiile art. 46 din Legea 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari.
Prin cheltuieli ale asociației în terminologia se înțelege in terminologia Legii nr. 230/2007, potrivit art. 47 din acest act normativ: cheltuieli pe număr de persoane care locuiesc sau desfășoară activități în proprietăți individuale, cheltuieli pe consumuri individuale, cheltuieli pe cota parte indiviză, în funcție de suprafața utilă a proprietății individuale, cheltuieli pe beneficiari, aferente serviciilor individuale ale proprietarilor, dar gestionate financiar prin intermediul asociației, cheltuieli pe consumatori tehnici precum și cheltuieli de altă natură.
Astfel, obligația impusă proprietarilor de apartamente se referă atât la cheltuielile rezultate din folosința părților comune, cât și cheltuielile constând în sumele datorate furnizorilor de servicii de canalizare, energie termică, apă, etc.
Deși inițial prin cererea depusă la data de 06.10.2010 reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 6381,31 lei reprezentând cheltuieli de întretinere aferente perioadei decembrie 2005-august 2010 și a sumei de 379,51 lei penalități calculate pentru aceeasi perioadă, ulterior la data de 08.02.2012 reclamanta a depus o cerere precizatoare prin care și-a micșorat pretențiile și a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 616,53 lei reprezentând cote de intreținere restante aferente lunilor februarie 2010-iunie 2010 și a sumei de 3457,25 lei penalități de întârziere la cotele de contribuție aferente perioadei august 2006-iunie 2010. In motivarea acestei cereri s-a arătat că pârâții au achitat suma de 5160 lei ce a fost menționată in raportul de expertiză contabilă efectuat in dosarul nr._ .
In primul ciclu procesual al dosarului, instanța a reținut că potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit in dosarul nr._ (având ca obiect constatarea sumelor datorate de pârâți cu titlu de cote de întreținere si penalități pentru perioada august 2006-iunie 2010), in perioada august 2006-iunie 2010 pârâții au datorat reclamantei cu titlu de cote de intretinere suma de 3726 lei (prin scăderea din suma de 5162,56 lei stabilită de expert ca fiind cuantumul corect al cheltuielilor a sumei de 1436,56 lei achitată de pârâti prin compensare cu facturile emise de Apa N. ) și cu titlu de penalități pentru aceeași perioadă suma de 3457,25 lei. In urma efectuării plății de 5165 lei prin consemnare, debitul rămas de achitat de către pârâți a fost stabilit de instanță conform expertizei la suma de 2018,25 lei reprezentând penalități de intarziere aferente perioadei 2006-iunie 2010 și a dispus obligarea pârâților la plata acestei sume.
Prin decizia de casare din data de 23.04.2013 Tribunalul Bucuresti a reținut că pârâții au mai efectuat o plată de 1224,47 lei la data de 08.02.2007 insă expertul a reținut că această plată reprezintă cote de intretinere aferente perioadei 01.06._06, perioadă care excede obiectului cererii astfel cum a fost restrâns de către reclamantă. De asemenea, s-a mai reținut că numitul A. D. a achitat in perioada 18.05._09 suma de 754,20 lei și 857,68 lei prin mandate poștale care au fost înapoiate acestuia pe motiv că destinatarul refuză primirea respectiv pe considerentul că a expirat termenul de păstrare și de care instanța de fond nu a făcut nici o mențiune.
Instanța de recurs a apreciat că deși in privința debitului principal atât timp cât suma nu a intrat in contabilitate, debitul nu poate fi considerat stins, pârâtului nu ii pot fi solicitate penalități pentru aceste sume deoarece refuzul asociației de a ridica aceste sume a fost unul discreționar.
Prin urmare, Tribunalul a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare in vederea efectuării unei expertize contabile pentru a se determina cuantumul penalităților de întârziere si s-a trasat totodată si obligația instanței de a analiza cu ocazia rejudecării și aspectele invocate de recurenți referitoare la aplicabilitatea Legii nr. 175/2010 având in vedere că suma de 5165 lei reprezentând cote de întreținere a fost achitată de pârâți la data de 23.06.2011 urmând ca instanța să aprecieze dacă in aplicarea acestor dispoziții legale prevalează momentul la care a fost achitată suma sau cea la care suma a fost efectiv încasată de Asociația de proprietari.
In conformitate cu prevederile art. 315 alin. 1 C., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Prin urmare, aspectele referitoare la modul de calcul al penalităților de întârziere au fost tranșate cu putere de lucru judecat de către instanța astfel că instanța de fond nu are posibilitatea de a le nesocoti.
Pe de altă parte, instanța reține că la data de 28.05.2013 a fost pronunțată de către Tribunalului București-Sectia a IV-a civilă Decizia nr. 1512 R prin care a fost respins recursul declarat de numitul A. D. împotriva Sentinței civile nr. 2882/15.02.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 în dosarul nr._ , constatându-se că în perioada august 2006-iunie 2010 numitul A. D. a datorat Asociației de proprietari . 5162,56 lei cote de întreținere și suma de 3457,25 lei cu titlu de penalități de întârziere. Această decizie se bucură de putere de lucru judecat, ceea ce presupune faptul că nu poate fi contrazisă printr-o altă hotărâre.
Față de cele expuse anterior, trebuie observat faptul că prezenta instanță, învestită cu rejudecarea cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr._/301/2010, are obligația de a respecta două hotărâri definitive, ce au putere de lucru judecat asupra chestiunilor de fapt și de drept dezlegate. Puterea de lucru judecat presupune pe de o parte că cererea nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată si pe de altă parte că hotărâre este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre.
Având in vedere însă că hotărârea care a dobândit prima putere de lucru este Decizia nr. 1130R/23.04.2013, pronuntată in dosarul nr._/301/2010, prin care s-a dispus si trimiterea cauzei spre rejudecare și raportat la prevederile art. 315 C., instanța reține că este tinută de constatările instantei de recurs in sensul că în privința calculului penalităților de intârziere trebuie luate in considerare cele două plăți efectuate de pârâtul A. D. prin mandatele poștale din perioada 18.05._09 (f.193,194 dos_/301/2010-fond) astfel incât in privinta acestor sume să nu mai fie calculate penalități.
In ceea ce priveste insă debitul principal de 5162,56 lei pentru perioada august 2006-iunie 2010, in condițiile in care prin decizia de casare nu s-a făcut referire la cuantumul acestuia și nu s-au stabilit obligatii in sarcina prezentei instanțe, trebuie avute in vedere cele stabilite cu putere de lucru judecat prin Decizia nr. 1512 R/28.05.2013 pronuntată in dosarul nr._ in sensul că această sumă a fost calculată corect prin raportul de expertiză intocmit in acest dosar, fiind luate in considerare suma de 1436,56 lei achitată de pârâți către Apa N., suma de 1224,47 lei prin executor si ulterior si suma de 5165 lei.
În prezentul dosar, în cuprinsul raportului de expertiză astfel cum acesta a fost completat prin răspunsul la obiecțiuni ( f. 89-91 vol II și 103-104 vol II), expertul judiciar a stabilit că suma reprezentând cote de intretinere pentru perioada august 2006-iunie 2010 este de 5117,51 lei iar cotele de intretinere pentru perioada februarie 2010-iunie 2010 sunt de 580,34 lei. Instanța, luând in considerare că valoarea cotelor de intretinere pentru perioada august 2006-iunie 2010 a fost stabilită in mod definitiv in dosarul nr._ ca fiind de 5162,56 lei, aceasta va fi avută in vedere pentru calculul penalităților de întreținere.
Comparând modul de calcul realizat de expertul judiciar din prezentul dosar (f. 103-104 vol II) cu cel intocmit de expertul din dosarul nr._ (f. 111 ) instanța constată că există diferente numai in privința cotelor de întreținere din perioada februarie 2010-iunie 2010 astfel incât instanța va avea in vedere la calculul penalităților următoarele valori astfel cum au fost stabilite prin raportul de expertiză din dosarul nr._: februarie 2010-128,02 lei; martie 2010-123,53 lei; aprilie 2010-126,62 lei; mai 2010-119,99 lei și iunie 2010-127,23 lei.
În ceea ce privește data la care se consideră achitată suma de 5165 lei și care prezintă importanță atât asupra existentei obligației de plată a penalităților de către pârâți in raport de Legea nr. 175/2010 cât si asupra termenului până la care se calculează penalitățile de întârziere aferente cotelor de intretinere la care se referă plata, instanța constată că prin Decizia nr. 1130R/23.04.2013 pronuntată de instanța de recurs in dosarul nr._/301/2010 nu a fost transată această chestiune, fiind lăsată la aprecierea instanței care rejudecă fondul.
In aceste condiții, instanța se va raporta la considerentele Deciziei nr.1512 R/28.05.2013 din dosarul nr._, care are putere de lucru judecat în privinta dezlegării acestor aspecte, reținându-se că in urma efectuării expertizei contabile, la data de 23.06.2011 numitul A. D. a consemnat in mod gresit pe seama și la dispoziția Judecătoriei Sectorului 3 Bucuresti suma de 5165 lei reprezentând cote de intretinere iar la data de 15.11.2011 după ce a retras de la CEC respectiva sumă a consemnat-o ulterior . decât cel al reclamantei. Ca urmare a acestor consemnări eronate, reclamanta nu a putut ridica respectiva sumă decât după data de 07.12.2011.
Instanta care a soluționat recursul in dosarul nr._ a avut in vedere prevederile art. 1096 alin. 1 cod civil din 1864 raportat la care s-a apreciat că data plății nu poate fi considerată 23.06.2011 astfel că față de momentul la care a fost făcută plata (după data de 07.12.2011) pârâtul din prezentul dosar nu beneficiază de scutirea de la plata penalităților de intârziere prevăzută de art. II Legea nr. 175/2010.
Față de aspectele menționate anterior, instanța va lua în considerare la stabilirea cuantumului penalităților de întârziere datorate de pârâti pentru perioada august 2006-iunie 2010 varianta a II-a de calcul intocmită de expertul contabil in care data ultimei plăți este 15.11.2011 reținând totodată și faptul că potrivit raspunsului expertului (f. 96 vol II) diferenta dintre valoarea penalităților calculate la data de 15.11.2011 și cele de la data de 09.12.2011 (când reclamanta a intrat efectiv in posesia sumei de 5165 lei ) este nesemnificativă astfel încât nu s-a impus prezentarea si a unei a treia variante de calcul a penalităților.
Potrivit modului de calcul aflat la filele 108-110 vol II, valoarea penalităților de întârziere aferente perioadei august 2006-iunie 2010 este de 3220,28 lei, avându-se in vedere pentru perioada februarie 2010-iunie 2010 alte valori ale cotelor de intretinere decât cele stabilite definitiv in dosarul nr._ astfel cum instanta a subliniat anterior.
Raportat la cuantumul cotelor de intretinere cuprinse in raportul de expertiză din dosarul nr._ instanța reține că pentru perioada februarie 2010-iunie 2010 valoarea penalităților este următoarea: februarie 2010-128,02*577*0,2%=147.73 lei, plafonat =128.02 lei; martie 2010-123,53*545*0.2%=134.64 lei plafonat =123.53 lei; aprilie 2010-126,62*517*0.2%=130.92 lei plafonat=126.62 lei; mai 2010-119,99 *482*0.2%=115.67 lei și iunie 2010-127,23*456*0.2%=116.03 lei. Prin urmare totalul penalităților calculate pentru perioada februarie 2010-iunie 2010 este de 609,87 lei iar pentru perioada august 2006-iunie este de 3248,27 lei.
Având in vedere că la data efectuării plății de 5165 lei, cuantumul cotelor de intretinere era de 3726 lei, instanta constată că suma achitată se impută mai intâi asupra cotelor de intretinere, acestea stingându-se in totalitate iar restul sumei de 1439 lei (5165-3726) se impută asupra penalităților de întârziere aferente perioadei august 2006-iunie 2010 in cuantum de 3248,27 lei, rezultând că pârâții mai au de achitat către Asociația de proprietari suma de 1809,27 lei.(3248,27-1439).
Pentru motivele expuse, instanța va admite in parte cererea astfel cum a fost precizată și va dispune obligarea pârâților la plata penalităților de întârziere aferente perioadei august 2006-iunie 2010 in cuantum de 1809,27 lei.
In ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă, in temeiul art. 274 alin. 1 C., conform căruia partea care pierde procesul va fi obligată, la cerere, să plătească celeilalte părți cheltuieli de judecată, instanța reține culpa procesuală a pârâților în declanșarea prezentului litigiu. Având in vedere însă că acțiunea a fost admisa doar in parte, instanța va face aplicarea in speță a prevederilor art. 276 C. astfel incât va acorda doar in parte reclamantei sumele solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată, proporțional cu pretentiile admise.
Reținând că inițial reclamanta a solicitat suma de 5471,38 lei cu titlu de cote de intretinere pentru perioada august 2006-iunie 2010 și suma de 3457,25 lei penalități de intârziere pentru aceeasi perioada (astfel cum rezultă si din raportul de expertiză intocmit in dosarul nr._ -f. 168 dos_/301/2010) și că in prezentul dosar s-a constatat că valoarea cotelor de intretinere pentru perioada menționată mai sus este de 5162,56 lei iar cea a penalităților este de 3248,27 lei (din care s-a dispus obligarea pârâtilor la plata sumei de 1809,27 lei), instanța constată că acțiunea reclamantei a fost admisă in proporție de 94 % motiv pentru care aceasta va fi si proporția in care vor fi acordate cheltuielile de judecată.
Conform înscrisurilor din dosar, reclamanta a achitat următoarele sume cu titlu de cheltuieli de judecată: onorariu de avocat-800 lei f. 7 vol I; onorariu expert-700 lei (f. 200 vol I) și onorariu expert parte-700 lei (f. 59-60 vol II), in total suma de 2200 lei.
Prin urmare, instanța va dispune obligarea pârâților la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2068 lei (94% din 2200) și in temeiul principiului disponibilității care guvernează procesul civil, instanța va lua act că pârâții au solicitat cheltuielile de judecată pe cale separată.
Referitor la cererea pârâtului A. D. de restituire a sumei achitate cu titlu de onorariu de expert in dosarul nr._/301/2010, instanța reține că prin Incheierea din data de 22.01.2014 din prezentul dosar (f. 192-195 vol I) instanta a incuviintat proba cu expertiză contabilă și a stabilit un onorariu provizoriu de 1500 lei repartizat după cum urmează: 800 lei in sarcina pârâților și 700 lei in sarcina reclamantei. De asemenea, instanta a dispus emiterea unei adrese către Biroul Local de Expertize pentru a comunica dacă suma de 800 lei consemnată de pârâții A. D. și A. M. cu titlu de onorariu expert in dos nr._/301/2010 se mai află la dispoziția Biroului Local de expertize și in caz afirmativ să se procedeze la reținerea sumei respective cu titlu de onorariu pentru expertiza dispusă în prezentul dosar. (f. 198 vol I).
Prin adresa nr. 662/06.02.2014 emisă de Biroul Local pentru Expertize Judiciare Tehnice si Contabile (f.203 vol I) s-a comunicat instantei faptul că suma se află in contul biroului astfel incât această sumă a fost folosită pentru realizarea expertizei judiciare din prezenta cauză. Astfel, nu există nici un temei legal pentru restituirea acestei sume către pârâtul A. D. motiv pentru care instanta va respinge cererea acestuia ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâta A. M..
Admite in parte cererea formulată de reclamanta A. DE P. . 2, cu sediul ales la Cabinet de avocat L. A., în sector 1, București, .. 2, ., . în contradictoriu cu pârâții A. M., cu domiciliul în sector 3, București, ., ., . și A. D., cu reședința în Nucet, Ulita BanuluI, nr. 673, jud Dâmbovița, astfel cum a fost precizată.
Obligă pârâții la plata sumei de 1809,27 lei reprezentând penalități de întârziere aferente cotelor de întreținere din perioada august 2006-iunie 2010.
Admite in parte cererea privind cheltuielile de judecată.
Obligă pârâții la plata sumei de 2068 lei cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat si onorarii experți.
Ia act că pârâții au solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.
Respinge ca neîntemeiată cererea pârâtului A. D. de restituire a sumei achitată cu titlu de onorariu expert in dosarul nr._/301/2010.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.04.2015
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. DumbrăveanuElena A.
Red./Dact.: A.M.D./E.A./25.06.2015/5 ex.
Comunicări:
Grefier.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4976/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5004/2015. Judecătoria... → |
|---|
