Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5004/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
Comentarii |
|
Sentința nr. 5004/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 5004/2015
Dosar._
ROMANIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI – Sectia Civila
Sentinta civila nr. 5004
Sedinta din Camera de Consiliu de la 20.10.2014
Instanta compusa din:
P.: I. DIRZEANU
GREFIER: G. D.
Pe rol pronuntarea asupra cauzei Litigii cu profesionisti, formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu paratul D. C., avand ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterile in fond au avut loc in sedinta din Camera de Consiliu de la 06.04.2015, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, parte integranta din prezenta si cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la 14.04.2015, cand a hotarat urmatoarele:
INSTANTA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă, ., în contradictoriu cu pârâtul, D. C., s-a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea la plata sumei de 945,52 lei reprezentând facturi neachitate, a penalităților de întârziere de 1.207,4 lei, calculate până la data de 10.09.2014 și a sumei de 1.550 lei reprezentând rate neachitate pentru telefonul mobil Samsung Galaxy SII și diferența dintre prețul de listă și prețul promoțional al telefonului. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea cererii, reclamanta precizează că a derulat cu pârâtul raporturi juridice în condițiile contractului_ constând în furnizarea de servicii din aria de activitate a reclamantei, prelungit prin actul adițional din data de 6.08.2012 cu o durată minimă de 24 luni, în executarea căruia s-au emis facturi fiscale în intervalul 30.09.2012 – 28.02.2013, potrivit articolului 3.4 din contract, pârâtul nefiind exonerată de la plată chiar dacă susține că nu a primit facturile fiscale.
De asemenea, se indică faptul că prin actul adițional anterior menționat i-a fost predat pârâtului telefonul Samsung Galaxy S2, acesta obligându-se să achite rate lunare în cuantum de 50 lei, în cazul neachitării ratelor și a facturilor fiscale, reclamanta fiind îndreptățită potrivit articolului 5.2 la diferența dintre prețul de listă și prețul promoțional al telefonului.
Reclamanta indică faptul că nici până la acest moment obligațiile pârâtei nu au fost executate, consumatorul fiind considerat că acceptă necondiționat factura dacă nu o contestă în cuantum de 30 de zile de la data emiterii, conform articolului 3.7 din contract.
În drept, a invocat articolele 1270, 1516 și 1530 din Codul civil din 2009.
Pârâta, nu a depus formularul de răspuns și nu a formulat apărări în cauză.
Probatoriul administrat în cauză este alcătuit din înscrisuri reprezentate de contractul_ constând în furnizarea de servicii din aria de activitate a reclamantei, prelungit prin actul adițional din data de 6.08.2012, facturi fiscale emise în intervalul 20.08.2012 – 18.01.2013.
Analizând dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Părțile cauzei au încheiat contractul_ constând în furnizarea de servicii din aria de activitate a reclamantei, prelungit prin actul adițional din data de 6.08.2012 cu o durată minimă de 24 luni privind prestarea de servicii de telefonie mobilă.
Potrivit articolului 3.1 din contract, tarifele lunare sunt stabilite în anexa 2 a convenției, acestea fiind susceptibile de a suferi modificări care vor fi notificate beneficiarului. Potrivit articolului 3.4 din același contract, prestatorul de servicii emite facturi către beneficiari pentru contravaloarea serviciilor, în cazul în care acestea nu sunt contestate în termen de 30 de zile de la emitere, considerându-se că au fost acceptate necondiționat. De asemenea, clientul se obligă să achite pentru telefonul recepționat, rate lunare în cuantum de 50 lei.
Reclamanta a emis facturi fiscale emise în intervalul 20.08.2012 – 18.01.2013, rezultând un debit restant în cuantum de 945,52 lei, fiecare dintre cele 3 facturi fiscale emise cuprinzând contravaloarea serviciilor prestate conform contractului.
Potrivit articolului 662 din codul de procedură civilă din 2010:
”(2) Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.
(3) Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.
(4) Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului.”
Factura reprezintă un înscris sub semnătură privată prin care se constată încheierea unui act juridic civil, în baza principiului consensualismului simpla manifestare de voință producând efecte juridice, pentru a proba actul juridic părțile fiind libere să aleagă orice formă, ceea ce înseamnă că factura fiscală poate face dovadă împotriva emitentului și în favoarea destinatarului.
Instanța constată în ceea ce privește creanța de care se prevalează reclamanta, că aceasta îndeplinește condiția certitudinii, facturile fiscale și cuantumul ratelor lunare de 50 de lei pentru telefonul mobil recepționat, fiind emise în executarea unui contract însușit de ambele părți ale cauzei prin semnătură, acestea nefiind contestate de către pârâtă, ceea ce valorează acceptare necondiționată conform articolului 3.4 din contract.
Caracterul lichid, rezultă din cuprinsul facturilor fiscale, pârâta având obligația de a plăti o sumă de bani drept contraprestație pentru furnizarea unor servicii, fiind îndeplinită și condiția exigibilității pentru că termenele de plată ale celor 6 facturi fiscale emise de către reclamantă sunt stabilite în intervalul 30.09.2012 – 28.02.2013.
Așadar, rezultă că înscrisurile pe care își întemeiază reclamanta dreptul de creanță sunt consecința unor raporturi juridice care au avut loc între părți și în urma unor servicii prestate efectiv, pârâtul neaducând niciun mijloc de probă în sens contrar sau în contestarea cuantumului.
În aceste condiții, dat fiind faptul că în cauză raportul obligațional creat este unul contractual, atâta vreme cât pârâta nu a făcut dovada intervenirii unei cauze de forță majoră sau a unui caz fortuit care să o exonereze de răspundere, dovada existenței creanței făcută de către reclamantă generează două prezumții: prezumția de neîndeplinire a obligațiilor asumate prin contract, în speță cea privind plata facturilor emise în intervalul 20.08.2012 – 18.01.2013 și a ratelor de preț pentru telefonul Samsung Galaxy S2 și prezumția de culpă în ceea ce privește neîndeplinirea obligației.
Dând eficiență acestor prezumții, instanța apreciază că se impune obligarea pârâtei la plata pretențiilor bănești solicitate de către reclamantă, având în vedere dispozițiile normative care stau la baza răspunderii contractuale, articolul 1270 din Codul civil din 2009, dispoziții conform cărora convenția are față de părțile între care a intervenit efecte obligatorii, similare legii.
Asupra cererii de acordare a penalităților de întârziere, instanța reține că în materia obligației de a da o sumă de bani, conform articolului 1535 din Codul civil din 2009, întârzierea executării atrage obligarea la daune-interese necondiționat de culpa sau de reaua-credință a debitorului pentru exonerarea de la plata lor fiind necesară dovedirea intervenirii unui caz fortuit sau a forței majore.
În concret, având în vedere prevederile articolului 3.5 din contractul încheiat de părțile cauzei și având în vedere neexecutarea obligațiilor de către pârâtă, acesta urmează să fie obligată la plata penalităților de 0,2% pe zi de întârziere, de la data scadenței facturilor fiscale emise în intervalul 20.08.2012 – 18.01.2013, în valoare totală de 1.207,4 lei, calculate până la 10.09.2014.
Va fi respinsă cererea pentru obligarea pârâtului la diferența de preț între prețul promoțional și cel de listă, în ceea ce privește telefonul mobil Samsung Galaxy S2 întrucât articolul 5.2 din contract leagă acordarea acestei despăgubiri de rezilierea contractului de prestări servicii de telefonie mobilă, or, în prezenta cauză reclamanta nu a efectuat proba notificării pârâtului privind manifestarea de voință de a activa pactul comisoriu inserat în contract cu efectul desființării actului juridic pentru viitor.
Prin urmare, având în vedere considerentele anterior expuse, instanța, în temeiul articolelor 1270 și 1535 din Codul civil din 2009, urmează să admită cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă, ., în contradictoriu cu pârâta, D. C. și să oblige pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 945,52 lei reprezentând facturi neachitate, a penalităților de întârziere de 1.207,4 lei, calculate până la data de 10.09.2014 și a sumei de 250 lei reprezentând rate neachitate pentru telefonul mobil Samsung Galaxy SII.
Având în vedere dispozițiile articolului 453 din Codul de procedură civilă din 2010, potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, instanța va obliga pârâtul la plata sumei de 50 lei, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . - sector 5, București, DR STAICOVICI FORUM 2000 BUILDING FAZA I, nr. 75, CUI_ în contradictoriu cu paratul D. C. - sector 3, București, ., ., ., CNP_.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 945,52 lei, debit principal aferent facturilor fiscale emise în intervalul 20.08.2012 – 18.01.2013, a penalităților de întârziere aferente facturilor fiscale neachitate, în cuantum de 1.207,4 lei, calculate până la data de 10.09.2014 și a sumei de 250 lei reprezentând rate aferente echipamentelor vândute pârâtului.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei.
Cu drept de a se formula cerere de apel la această instanță, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.04.2015.
PRESEDINTEGREFIER
← Pretenţii. Sentința nr. 4930/2015. Judecătoria SECTORUL 3... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4933/2015. Judecătoria... → |
---|