Contestaţie la executare. Sentința nr. 4933/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4933/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 4933/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4933
Ședința publică din data de 14.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. M. D.
Grefier: E. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de contestatoarea S. V. (F. KEHAIYAN) în contradictoriu cu intimata A. DE P. ., având ca obiect contestație la executare-suspendare executare.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 31.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 14.04.2015, când a hotărât următoarele:
I N S T A N T A
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.07.2014, contestatoarea S. V. (F. KEHAIYAN) în contradictoriu cu intimata A. DE P. ., a formulat contestație la executare împotriva somației imobiliare emise la data de 17.07.2014(comunicată la data de 21.07.2014) și a Înștiințării emise la data de 16.07.2014 de către executorul judecătoresc U. B. în cadrul dosarului de executare nr. 624/2013 și anularea acestora. S-a mai contestat și Încheierea de stabilire cheltuieli de executare silită emisă în data de 16.07.2014 de același executor judecătoresc și a Încheierii de încuviințare a executării silite pronunțate de Judecătoria Sector 3 București la data de 26.03.2014. Prin contestația la executare s-a solicitat și suspendarea executării silite.
În motivare contestatoarea a arătat că la data de 21.07.2014 executorul judecătoresc i-a comunicat prin Somația Imobiliară că în măsura în care în termen de 15 zile nu va achita suma de 6981,95 lei (compusă din 5720,36 lei reprezentând ½ cota de contributie, fond de reparații și cheltuieli de întreținere aferente perioadei ianuarie-aprilie 2012 și 250 de lei reprezentând ½ cheltuieli de judecată și 1011,59 cheltuieli de executare) se va trece la executarea silită a imobilului.
S-a învederat că actele de executare imobiliară sunt nelegale, întrucât la data emiterii acestora, contestatoarea nu mai datora nicio sumă către Asociația de proprietari ., creanța fiind achitată în prealabil acesteia.
Contestatoarea a mai arătat că inițial executarea începută împotriva sa a fost una realizată prin poprire, prin înștiințarea emisă în data de 17.02.2014 fiind adusă la cunoștință începerea executării silite prin poprire pentru o sumă aproximativ egală ca valoare cu cea care formează obiect al executării silite imobiliare. De asemenea, a menționat că la acel moment, 17.02.2014 se solicita achitarea sumei de 6919,95 lei (compusă din 5720,36 lei reprezentând conta de contribuție, fond de reparații și cheltuieli de întreținere aferente perioadei ianuarie – aprilie 2012 și 250 lei reprezentând ½ cheltuieli de judecată și 949,59 lei reprezentând ½ din cheltuielile de executare silită).
Din comparația celor două sume regăsite în conținutul celor două acte de executare emise la data de 17.02.2014, respectiv 17.07.2014, că valoarea creanței creditoarei Asociația de proprietari este aceeași, respectiv 5720,36 lei, 5720,36 lei reprezentând conta de contribuție, fond de reparații și cheltuieli de întreținere aferente perioadei ianuarie – aprilie 2012 și 250 lei reprezentând ½ cheltuieli de judecată, singura diferență fiind suma de 949,59 lei reprezentând ½ din cheltuielile de executare silită, spre deosebire de suma 1011,59 lei, reprezentând totalitatea.
S-a mai precizat totodată că la data de 25.02.2014, din contul contestatoarei deschis la Banca Raiffeisen a fost poprită suma de 444,52 lei, iar în data de 07.03.2014 a achitat direct în cadrul biroului executorului judecătoresc suma de 1850 lei, sens în care a fost eliberată foaia de vărsământ ./_ ref:TT_, iar restul creanței a fost achitată într-un număr de 3 rate, ocazie cu care au fost înmânate chitanțe de plată, astfel încât în mod eronat au mai fost întocmite acte de executare imobiliară.
Cu privire la cheltuielile de executare, contestatoarea a învederat că suma de 1480,56 lei nu mai poate fi solicitată încă o dată la data de 16.07.2014, în condițiile în care ea a făcut deja obiectul Încheierii din data de 17.02.2014, mai mult decât atât, fiind și achitată. Totodată a menționat că singurele acte care ar fi putut face obiectul cheltuielilor de executare ar fi fost taxele către Oficiul cadastru și transmiterea acestora prin postă.
Referitor la cererea de suspendare a executării silite, contestatoarea a menționat faptul că vânzarea la licitație a imobilului i-ar aduce grave prejudicii de ordin material, întrucât ar fi imposibilă o eventuală întoarcere a executării silite. De asemenea, a arătat că în acest moment în întreținerea sa se află 3 minori, iar cheltuielile realizate lunar cu întreținerea acestora nu îi pot permite și posibilitatea de a suporta și o eventuală taxă de timbru într-o întoarcere a executării silite.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 711 și 718 Cod de procedură civilă.
În susținerea cererii, contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri, f.8-29.
La data de 18.09.2014 intimata a depus întâmpinare la dosarul cauzei, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare intimata a arătat că dezvoltatorii imobiliari nu au achitat nici un leu din luna decembrie 2011. De asemenea s-a învederat că doamna Kehaiyan V. are și alte acțiuni pe rolul instanțelor de judecată pentru neplata întreținerii.
La data de 03.12.2014 contestatoarea a depus la dosarul cauzei cerere precizatoare, prin care a arătat că deși apărătorul său s-a prezentat în fața executorului judecătoresc pentru a-i aduce la cunoștință situația și acesta a aprobat-o, în continuare este executată în mod nelegal, fiind în pericol de a-și pierde un imobil pentru suma pe care nu o mai datorează. Având în vedere modul în care actele de executare au fost întocmite și continuate de către executorul judecătoresc, rezultă o rea-credință, un abuz al acestuia. S-a mai adăugat că, în condițiile în care în luna februarie 2014 creanta creditoarei era în cuantum de 5970,36 lei, contestatoarea achitând în mai multe rânduri, din care o parte chiar în cadrul biroului executorului judecătoresc, diverse sume de bani, doar cu rea-credință se poate susține că datorează aceeași sumă în luna iulie și ulterior în noiembrie 2014. De asemenea, s-a mai menționat că având în vedere toate aceste considerente, intimata urmărește vânzarea imobilului la un preț diminuat ca urmare a executării sale.
La data de 12.12.2014 intimata a depus întâmpinare la dosarul cauzei prin care a arătat ca doamna S. V. singură sau împreună cu fostul soț, dl. Kehaiyan Garbis Vicentiu, din motive care fac obiectul altor dosare penale, marea majoritate în faza de urmărire penală, uită sau se face că uită că din decembrie 2011 și până în prezent nu a achitat nici un leu pentru 28/25 de apartamente. De asemenea s-a precizat că doamna S. împreună cu fostul sot încearcă să amestece chitante de la plata unor alte persoane, cu alte date si perioade de timp.
Totodată intimata a invocat autoritatea de lucru judecat.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp.art. 115 Cod de procedură civilă.
În apărare intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri .
La data de 26.02.2015 contestatoarea a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare prin care s-a arătat că referirile intimatei sunt cu privire la alte dosare aflate pe rol, care nu au legătură cu prezenta cauză. Cu privire la autoritatea de lucru judecat, contestatoarea a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, având în vedere că nu se contestă suma datorată ci actele de executare, întrucât suma datorată a fost achitată, dovezile aflându-se la dosarul cauzei.
La termenul de judecată din data de 31.03.2015, instanța, în baza art. 258 raportat la art. 255 C.p.c., a încuviințat proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este admisibilă, ducând la soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
In fapt, prin Sentința civilă nr._/05.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2011 (f. 78) pârâții Kehaiyan Garbis și Kehaiyan V. au fost obligați la plata către reclamanta Asociația de proprietari . A, a sumei de_,72 lei reprezentând cota de contribuție ce le revine pârâților la plata fondului de rulment, fondului de reparații și cheltuielilor de întreținere aferente perioadei ianuarie –aprilie 2012 și a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Prin Decizia civilă nr. 1519 R/29.05.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a civilă (f. 80-83 ) a fost respins ca neîntemeiat recursul împotriva sentinței mai sus menționate, astfel încât aceasta a rămas irevocabilă.
La data de 04.10.2013, intimata Asociația de proprietari . A, in calitate de creditoare a solicitat punere in executare a titlului executoriu constând in Sentința civilă nr._/05.09.2012, cererea fiind înregistrată pe rolul B. U. B. sub nr. 624/2013. Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București la data de 25.11.2013, in dosarul nr._/301/2013 (f. 11 vol II) a fost încuviințată executarea silită a creanței de_,72 lei reprezentând cota de contribuție la plata fondului de rulment, a fondului de reparații și a cheltuielilor de întreținere aferente perioadei ianuarie –aprilie 2012 +500 lei cheltuieli de judecată plus cheltuieli de executare împotriva debitorilor Kehaiyan Garbis V. si S. V..
Prin Încheierea din data de 17.02.2014 (f. 12 vol II), executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare in cuantum de 1899,18 lei compuse din: 1480,56 lei onorariu executor judecătoresc (TVA inclus); 145,82 lei (24*6,076)- transmitere postă (TVA inclus), 248 lei cheltuieli reprezentând consultanță în constituirea actelor execuționale in baza Ordinului Ministerului Justiției nr. 2550/C/2006 și 24,80 lei taxa judiciară de timbru.
La data de 17.02.2014 au fost emise adrese de înființare la diverse unități bancare (f. 18-49, 51-52,59-62 vol II) iar contestatoarei i-a fost comunicată la data de 20.02.2014 (f.50 vol II) adresa de înștiințare privind măsura popririi (f. 16 vol. II) cu privire la suma de 6919,95 lei din care suma de 5720,36 lei reprezintă cota de ½ din debit și 250 lei reprezentând ½ cheltuieli de judecată și 949,59 lei ½ cheltuieli de executare silită.
Prin Încheierea din data de 16.05.2014 (f. 92 vol. II) s-a constatat că in urma inființării popririi a fost consemnată suma de 444,52 lei iar la data de 07.03.2014 debitoarea S. (fosta Kehaiyan) V. a achitat suma de 1850 lei, astfel încât executorul judecătoresc a dispus eliberarea sumei de 2294,52 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și debit parțial ccătre creditoare si continuarea executării silite in privința contestatoarei pentru suma de 3675,84 lei cu titlu de debit parțial si 949,59 lei cu titlu de cheltuieli de executare.
Prin încheierea din data de 16.07.2014 (f. 119-120 vol II) au fost stabilite cheltuieli de executare suplimentare de 385,27 lei reprezentând taxă transmitere postă și taxa informare cadastru, rezultând o sumă totală cu acest titlu de 2284,45 lei. La aceeasi dată au fost emise adrese de infiintare a popririi (f. 141-150 vol II, 1-13 vol III) în vederea recuperării de la contestatoare a sumei totale de 7112,59 lei compusă din 5720,36 lei reprezentând ½ din debit; 250 lei constând în ½ din cheltuielile de judecată și 1142,23 lei cu titlu de 1-2 din cheltuielile de executare silită.
La data de 17.07.2014 a fost emisă somația imobiliară (f.14 vol III) prin care i s-a pus in vedere contestatoarei să achite suma de 6981,95 lei in termen de 15 zile de la primirea somației, in caz contrar urmând a se proceda la executarea silită a imobilului situat in București, . A, ..8, sector 3. Astfel cum rezultă din incheierea din data de 02.02.2015 (f. 50 vol IV) executarea silită impotriva contestatoarei a incetat ca urmare a consemnării sumei de 4625,43 lei.
În conformitate cu prevederile art. 711 NCPC împotriva executării silite precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 443 se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
Astfel cum rezultă din analiza textului legal menționat anterior, contestația la executare este un mijloc procedural special creat pentru etapa executării silite, o plângere specifică acestei proceduri, prin care se obține anularea sau îndepărtarea unor acte de executare ori uneori chiar și anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu.
Prin contestația la executare ce formează obiectul prezentului dosar, se solicită anularea somației imobiliare din data de 17.07.2014, a înștințării emise la data de 16.07.2014, a Incheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din 16.07.2014 și a Incheierii de incuviintare din 26.03.2014 în dosarul nr. 624/2013 al B. U. B. invocându-se următoarele motive:
- la data emiterii actelor de executare contestate, debitoarea nu mai datora nici o sumă de bani către creditoare ca urmare a achitării următoarelor sume: 2000 lei in data de 13.06.2012; 950 lei la data de 04.09.2013; 1682,52 lei la data de 20.01.2014; 444,52 lei la data de 25.02.2014 și 1850 lei la data de 07.03.2014.
- prin Incheierea din 16.07.2014 au fost stabilite aceleași cheltuieli ca și prin încheierea din 17.02.2014 deși o parte din acestea au fost achitate iar in privința sumelor reprezentând taxa OCPI și transmitere prin poștă, acestea sunt exagerate.
În ceea ce privește primul motiv al contestației la executare, instanța reține că prin intermediul unei contestații la executare împotriva anumitor acte efectuate în cursul procedurii execuționale cum este în speță somația din 17.07.2014 și instiintarea privind infiintarea popririi din data de 16.07.2014, contestatorul poate invoca numai motivele care privesc legalitatea și temeinicia întocmirii actului respectiv.
In speță, inafară de sumele achitate in urma infiintării popririi la data de 25.02.2014 și la data de 07.03.2014, care in opinia contestatoarei ar fi trebuit scăzute din totalul debitului astfel încât executarea silită să continue la data de 16.07.2014 numai pentru restul rămas neachitat, aceasta mai face referire și la alte sume, unele achitate in anul 2012 inainte de pronuntarea hotărârii judecătoresti reprezentând titlul executoriu iar altele ulterior acestui moment dar inainte de infiintarea popririi la data de 17.02.2014.
Referitor la apărarea contestatoarei in sensul că la data de 13.06.2012 a achitat suma de 2000 lei astfel cum rezultă din chitanta de plată nr. 491 (f. 11 vol I), instanța reține că sunt incidente prevederile art. 712 alin. 1 NCPC conform cărora dacă executarea silită se face in temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe calea contestației motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.
Prin urmare, având in vedere că data chitantei de plată este anterioară celei la care a fost pronuntată sentința ce constituie titlu executoriu, instanța apreciază că în cursul executării silite debitoarea nu mai poate invoca plata partială a debitului la care a fost obligată intrucât acest aspect reprezintă o cauză de stingere a obligatiei de plată care a existat la momentul soluționării litigiului de fond, în caz contrar fiind incălcată puterea de lucru judecat a hotărârii.
In privinta susținerilor contestatoarei conform cărora aceasta ar fi achitat suma de 950 lei la data de 04.09.2013 (f. 10 vol I) și suma de 1682,52 la data de 20.01.2014 (f. 12 vol I), instanța reține că acesta este un motiv care vizează executarea silită însăși, referindu-se la cuantumul creantei pusă in executare astfel încât trebuia invocat de către contestatoare in termen de 15 zile de la data la care i s-a comunicat prima adresă de înstiintare privind înființarea popririi în dosarul nr. 624/2013 al B. U. B. (20.02.2014), astfel cum rezultă din prevederile art. 714 alin. 1 pct. 2 NCPC.
Astfel deși prezenta contestatie la executare a fost formulată în termen raportat la actele de executare care sunt contestatate (somatia imobiliară din 17.07.2014, instiintarea din data de 16.07.2014 și incheierea din 16.07.2014), motivul de nelegalitate invocat de contestatoare referitor la achitarea unei părți din debit inainte de comunicarea primei instiințări privind poprirea este tardiv invocat.
Prin urmare, atât timp cât contestatoarea nu a formulat contestatie la executare impotriva executării silite demarate in dosarul nr. 624/2013 in termen de 15 zile de la data la care a luat la cunostință de primul act de executare in care să aducă critici referitoare la cuantumul debitului pus in executare si să invoce cauze de stingere a obligatiei de plată ulterioare pronunțării titlului executoriu, instanța nu mai poate dispune anularea actelor de executare atacate in prezentul dosar pentru aceste motive. Această soluție se impune întrucât în situația în care un astfel de motiv ar fi întemeiat s-ar obține anularea in parte sau in totalitate a întregii executări silite iar pe de altă parte întrucât în caz contrar, contestatoarea ar avea dreptul să invoce aceleași argumente la fiecare act de executare efectuat în cauză, ceea ce, evident, este inadmisibil și în contra scopului instituirii termenului de 15 zile de către legiuitor.
Mai mult, chiar si in ipoteza in care s-ar aprecia că instanta investită cu soluționarea prezentei contestatii ar fi in măsură sa analizeze actele contestate sub acest aspect, apărarea contestatoarei este neintemeiată în condițiile în care in cele două chitante nu se precizează expres perioada pentru care s-au achitat restantele la intretinere iar in titlul executoriu contestatoarea a fost obligată la plata cotelor aferente perioadei ianuarie-aprilie 2012.
Cu privire la sumele achitate ulterior inființării popririi respectiv suma de 444,52 lei și 1850 lei, instanța reține că inițial a fost demarată executarea silită impotriva contestatoarei în vederea recuperării sumei de 6919,95 lei compusă din 5720,36 lei ½ debit principal reprezentând cote de intretinere, și fond de reparații aferente perioadei ianuarie-aprilie 2012; 250 lei reprezentând ½ cheltuieli de judecată și 949,59 lei ½ cheltuieli de executare.
Potrivit incheierii din data de 16.05.2014 (f. 92 vol II) la data de 26.02.2014 a fost consemnată suma de 444,52 lei iar la data de 07.03.2014 a fost achitată de către contestatoare suma de 1850 lei astfel că această sumă totală de 2294,52 lei reprezentând cheltuielile de judecată și partial debit a fost virată creditoarei, executarea silită fiind continuată in privinta acesteia pentru recuperarea sumei de 3675,84 lei debit partial si 949,59 lei cheltuieli de executare.
Cu toate acestea, la data de 16.07.2014 a fost emisă instiintarea privind declansarea urmăririi silite iar la data de 17.07.2014 a fost emisă somatia imobiliară, in ambele acte de executare făcându-se referire la debitul de 6981,95 lei compus din 5720,36 lei ½ debit principal reprezentând cote de intretinere, și fond de reparații aferente perioadei ianuarie-aprilie 2012; 250 lei reprezentând ½ cheltuieli de judecată și 1011,59 lei cheltuieli de executare.
Având in vedere plățile efectuate precum si cuprinsul Incheierii din data de 16.05.2014, instanța constată că executarea silită impotriva contestatoarei putea continua la data de 16.07._14 numai cu privire la suma de 3675,84 lei debit partial si 1011,59 lei cheltuieli de executare, actele de executare contestate fiind lovite de nulitate in privinta sumei de 2044,52 lei debit si 250 lei cheltuieli de judecată. Referitor la suma de 1011,59 lei, instanța reține că aceasta reprezintă ½ din totalul cheltuielilor de executare astfel cum acestea au fost suplimentate prin incheierea din data de 16.07.2014 (f. 119).
În ceea ce priveste cel de-al doilea motiv al contestației la executare respectiv cheltuielile de executare stabilite prin incheierea din data de 16.07.2014, instanța reține că potrivit art. 669 alin. 2 NCPC cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit afară de cazul în care creditorul renunță la executare, situație în care vor fi suportate de acesta sau când legea prevede altfel. Cheltuielile de executare sunt enumerate la alineatul 3 al aceluiași articol, în categoria acestora fiind incluse următoarele: taxele de timbru necesare declanșării executării silite, onorariul executorului judecătoresc stabilit potrivit legii, onorariul avocatului în faza de executare silită, onorariul expertului, traducătorului și interpretului, cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită, cheltuielile de transport și alte cheltuieli prevăzute de lege sau necesare desfășurării executării silite.
Potrivit alineatului 4 al aceluiași articol sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare,formulată de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta.
Față de faptul că o parte din cheltuielile de executare cuprinse in Încheierea din data de 16.07.2014 (f. 119 vol II) se regăsesc si in Încheierea din 17.02.2014 (f. 12 vol II) respectiv suma de 1899,18 lei, instanța apreciază că această sumă nu mai poate face obiectul analizei de către instanța de executare in condițiile in care debitoarea nu le-a contestat in termen de 5 zile de la data la care a luat cunostință de acestea (20.02.2014-f. 50 vol II) conform art. 714 alin. 2 NCPC (in forma in vigoare la momentul începerii executării silite ).
Cu privire la cheltuielile suplimentare stabilite prin Încheierea din 16.07.2014, instanța constată că acestea sunt compuse din suma de 261,27 lei taxe transmitere prin postă și suma de 124 lei taxa de informare cadastru, acestea fiind in cuantum rezonabil și justificat având in vedere actele efectuate de executorul judecătoresc respectiv numeroasele adrese de infiintare a popririi precum și actele necesare urmăririi silite imobiliare, motiv pentru care nu se impune înlăturarea/reducerea lor de către instanță.
Pentru motivele expuse, instanta va admite in parte contestația la executare, va anula în parte instiintarea privind infiintarea popririi din data de 16.07.2014 precum și somatia din data de 17.07.2014 din dosarul de executare nr. 624/2013 al B. U. B., in ceea ce priveste suma de 250 lei (1/2 cheltuieli de judecată) și suma de 2044,52 lei (debit partial) și va respinge in rest contestatia la executare ca neîntemeiată.
In ceea ce priveste cererea de suspendare a executării silite, instanța constată că potrivit art. 718 alin. 2 NCPC pentru a se dispune suspendarea executării silite, cel care o solicită trebuie să achite in prealabil o cauțiune calculată prin raportare la valoarea obiectului contestației. In speță, astfel cum rezultă din citativul aflat la fila 96 vol III, contestatoarei i s-a pus în vedere pentru primul termen de judecată obligatia de a achita o cauțiune de 698,19 lei pentru suspendare insă aceasta nu și-a indeplinit obligatia stabilită în sarcina sa motiv pentru care instanța va respinge cererea de suspendare.
Referitor la cheltuielile de judecată, instanța reține că potrivit art. 453 alin.1 NCPC, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată. Deși contestatia la executare a fost admisa in parte, instanța reține că intimata nu poate fi obligată la plata taxei judiciare de timbru întrucât în situația admiterii contestației la executare sunt incidente dispozițiile speciale ale art. 45 alin. 1 lit. f OUG 80/2013 potrivit cărora sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie la cererea petiționarului, în tot sau în parte, în cazul în care contestația la executare a fost admisă iar hotărârea a rămas definitivă. Având în vedere aceste prevederi legale, instanța apreciază că nu există un drept de opțiune pentru contestatoare între a solicita statului sau dimpotrivă intimatei, restituirea acestei sume, din moment ce legea, prin dispoziții cu caracter special, prioritar aplicabile, a stabilit un alt debitor pentru restituirea taxei decât cel prevăzut de art. 453 C.. Prin urmare, instanța va respinge cererea privind cheltuielile de judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestatia la executare formulată de contestatoarea S. V. (F. KEHAIYAN) – CNP_, cu domiciliul procesual ales în sector 2, București, .. 9, . cu intimata A. DE P. . – C._, cu sediul în sector 3, București, ..
Anulează în parte instiintarea privind infiintarea popririi din data de 16.07.2014 precum și somatia din data de 17.07.2014 din dosarul de executare nr. 624/2013 al B. U. B., in ceea ce priveste suma de 250 lei (1/2 cheltuieli de judecată) și suma de 2044,52 lei (debit partial).
Respinge in rest contestatia la executare ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite pentru neplata cauțiunii.
Respinge ca neîntemeiată cererea privind cheltuielile de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicarea prezentei sentințe, care se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. DumbrăveanuElena A.
Red./Dact.: A.M.D./E.A./16.06.2015/ 5 ex.
Comunicări:
Grefier.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5004/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5064/2015.... → |
|---|
