Contestaţie la executare. Sentința nr. 8837/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8837/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 8837/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILA NR. 8837
Ședința publica de la 18 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. Galațanu
Grefier E. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorea D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI și pe intimatul C. H., având ca obiect „contestație la executare”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publica din data de 04.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv, încheiere care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.06. 2015 când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
Prin cererea inregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 București la data de 10.12.2014 sub nr. de dosar_, contestatoarea D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI a formulat in contradictoriu cu intimatul C. H. contestație la executare impotriva adresei de inființare a popririi emisă de către B. N. D. M. in dosarul de executare nr. 141/25.11.2014.
In motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat că, in fapt, prin adresa de înființare a popririi, executorul judecătoresc a dispus începerea executării silite pentru suma de 5.150,30 lei la care se adaugă dobânzile pana la plata integrala a acesteia si suma de 1.655,40 lei reprezentând cheltuieli de executare. Executarea silita pornita de către Biroul Executorului Judecătoresc "N. D. M." in dosarul de executare nr. 141/25.11.2014, este nelegala si netemeinică, întrucât executorul judecătoresc nu a luat in considerare termenul de gratie de 6 luni, prevăzut de către O.G. nr. 22/2002, privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr.92/2011, in conformitate cu care contestatoarea are posibilitatea legală sa efectueze plata voluntar.
De asemenea, a arătat că prin Decizia nr. 784/12.05.2009 Curtea Constituționala a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.G. nr. 22/2002 motivat de faptul ca "dispozițiile criticate referitoare la procedura executării obligațiilor de plata ale instituțiilor publice se aplica fără nicio discriminare tuturor creditorilor instituțiilor publice, acestea fiind conforme cu prevederile art. 16 si art. 44 alin. (2) din Constituție. Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul poate stabili regulile de desfășurare a procedurii de judecata fara sa aducă atingere substanței drepturilor si libertăților fundamentale." De asemenea, Curtea Constituționala a concluzionat prin Decizia 213/4.03.2010 ca OG nr. 22/2002 nu este contrara dispozițiilor art 6 par.1 din CEDO.
Astfel, contestatoarea a aratat ca, in termenul de gratie de 6 luni, executorul judecătoresc nu are dreptul sa emită decât o somație (notificare) prin care sa aducă la cunoștința debitorului (instituție publica) faptul ca are de achitat un anumit debit, lucru realizat in cauza prin notificarea instituției si efectuarea plații către creditor . fără a proceda si la stabilirea cheltuielilor de executare. Ca atare, in mod greșit executorul judecătoresc a stabilit in sarcina D.G.R.F.P.B. cheltuieli de executare silita, deși la acest moment nu a trecut termenul de gratie de 6 luni de zile.
In plus, s-au invocat si prevederile OG nr. 8/2014, art. XV.
In ceea ce privește suma de 1.655,40 lei, reprezentând total cheltuieli de executare silita, contestatoarea a aratat ca aceasta depășește baremul maximal prevăzut de art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicata. Astfel, art. 39 lit. a) din Legea nr. 188/2000 stabilește ca in cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariul maxim pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
In temeiul art. 718 alin. 1 Cod procedura civila, s-a solicitat suspendarea executarii silite pana la solutionarea contestatiei la executare.
In drept, s-au invocat prevederile art. 622 si următoarele din Codul de procedura civila; O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr.92/2011; O.G. 8/2014.
La data de 10.03.2015 intimatul a depus intampinare ( filele 12-19), prin care a invocat excepția tardivității contestației la executare, față de dispozițiile art. 714 C. pr. civ și a solicitat respingerea contestației la executare și a cererii de suspendare a executării silite ca neintemeiate.
A arătat intimatul că titlul care sta la baza obligației debitoarei-contestatoare este o hotărâre judecătorească irevocabila, care a devenit opozabila acesteia încă de la momentul pronunțării, respectiv din data de 17.03.2014. In aceste condiții se poate observa ca de la acest moment, al pronunțării hotărârii irevocabile (Decizia nr. 2058/17.03.2014) si pana la momentul deschiderii procedurii de executare au trecut mai mult de 6 luni, astfel încât si in ipoteza in care instanța ar admite ca debitoarea are un drept discreționar al așa-zisului termen de gratie (fara sa îndeplinească condiția motivelor "temeinice"), se constata ca acesta s-a împlinit si nimic nu a împiedicat contestatoarea sa procedeze la executarea obligației din proprie inițiativă, dar nu a existat niciun demers din partea debitoarei pentru achitarea benevolă a obligației stabilite prin titlul executoriu.
In ceea ce privește dispozițiile OUG 22/2002, intimatul a aratăt că debitoarea trebuie să facă dovada că neexecutarea obligației de plată stabilită printr-un titlu executoriu s-a datorat lipsei de fonduri, întrucât conform art. 2 din OG 22/2002, procedura specială nu se aplică automat tuturor debitorilor instituțiilor publice care nu au putut începe sau continua executarea obligației de plată din cauza lipsei de fonduri, sarcina probei incumbându-le acestora.
A mai arătat intimatul că legislația naționala in baza căreia a fost perceputa taxa auto in perioada 2008-2012, a fost declarata incompatibila cu art. 110 din TFUE.
La solicitarea instanței la data de 26.03.2015 s-a depus de către B. N. D. M. dosarul de executare nr. 141/2014 in copii certificate pentru conformitate cu originalul ( filele 33-52).
Sub aspectul probatoriului s-a incuviintat si administrat de catre instanta proba cu inscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
La data de 13.08.2014 intimatul C. H. a formulat cerere de executare silita impotriva contestatoarei in vederea recuperarii creantei de 4304 lei + 846,30 lei, in baza titlului executoriu reprezentat de sentinta civila nr. 1918/11.07.2013 pronuntata de Tribunalul Ilfov in dosarul nr._ .
Cererea a fost inregistrata pe rolul B. N. D.-M., formandu-se dosarul de executare silita nr. 141/2014 (f. 47).
Prin incheierea pronuntata la data de 30.09.2014 in dosarul nr._/301/2014 Judecatoria Sectorului 3 a incuviintat executarea silita (f. 44).
La data de 25.11.2014 s-au emis somatia de plata, incheierea de stabilire cheltuieli de executare, adrese de infiintare a popririi (f. 37-43).
Analizand motivele de nelegalitate invocate de contestatoare, instanta retine urmatoarele:
Cu titlu preliminar, intrucat la termenul de judecata din data de 04.06.2015 instanta a admis exceptia tardivitatii contestatiei la executare avand ca obiect cheltuielile de executare, instanta va respinge contestatia la executare cu acest obiect ca tardiv formulata.
In ceea ce priveste contestatia la executare silita insasi, instanta constata ca aceasta nu este intemeiata.
Astfel, referitor la incalcarea dispozitiilor art. 2 din OG nr. 22/2002, din interpretarea coroborată a prevederilor art. 2 si 3 din OG 22/2002, se reține că termenul de 6 luni începe să curgă de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare si aceasta doar în situația în care executarea creanței nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri. Prin urmare, termenul de 6 luni este operabil doar în situația lipsei de fonduri, aspect particular care nu a fost dovedit în cauza de contestatoare.
Astfel, se constată că beneficiul termenului de 6 luni în favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, dar și de dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor.
Refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului constituie o atingere adusă dreptului ce decurge din art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției.
In speță, contestatoarea nu a făcut dovada demersurilor efectuate pentru obținerea fondurilor in vederea achitării benevole a obligației stabilită prin titlul executoriu, iar in lipsa acestora, simpla lipsa de lichidități învederată în contestația la executare, nu îl poate apăra pe debitor de executarea silită.
In ceea ce priveste invocarea de catre contestatoare a prevederilor art. XV din OG nr. 8/2014 instanța reține ca aplicarea acestor prevederi, in cauza de fata, este de natura sa produca in detrimentul creditorului o incalcare a dreptului acestuia la respectarea bunurilor, asa cum este prevazut de art. 1 din Primul protocol la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care impreuna cu jurisprudenta Curtii formeaza un . fac parte din dreptul intern, avand aplicabilitate directa, conform art. 11 si 20 din Constituție.
Instanta apreciaza ca executarea integrală a unei creanțe asupra statului care ar avea loc în decursul a 5 ani, este de natură a nu răspunde cerinței termenului rezonabil ce se circumscrie noțiunii de proces echitabil, care include și faza executării, afectând, în acest mod, drepturi fundamentale ale cetățeanului, respectiv dreptul la un proces echitabil și dreptul de proprietate.
Curtea Europeană a statuat în Cauza Ș. împotriva României sau Hornsby împotriva Greciei că faza executării silite trebuie considerată ca făcând parte integrantă din noțiunea de „proces” în sensul art. 6 din Convenție, întrucât dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți.
În aceeași ordine de idei, în cauza Bourdov împotriva Rusiei, Curtea a stabilit că o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor pentru a nu onora o datorie rezultată dintr-o hotărâre judecătorească. O întârziere în executarea unei hotărâri poate fi justificată în circumstanțe speciale, dar întârzierea nu poate avea drept consecință o atingere adusă substanței dreptului protejat de art. 6 (Immobiliare Saffi împotriva Italiei), iar reclamantul nu trebuie să fie în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri judiciare din cauza dificultăților financiare ale statului.
Pentru aceste considerente de fapt si de drept, instanta va respinge prezenta contestatie la executare ca neintemeiata.
Referitor la cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației, instanța reține că, potrivit art. 718 alin. 1 Cod procedura civila, „până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea.” Față de faptul că la acest termen de judecată a fost soluționată contestația la executare, instanța va respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestatia la executare avand ca obiect cheltuielile de executare ca tardiv formulata.
Respinge contestatia la executarea silita insasi formulată de contestatoarea D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, cu sediul in sector 2, București, SPERANTEI, nr. 40, in contradictoriu cu intimatul C. H., cu domiciliul in comuna VOLUNTARI, ., ., J. ILFOV, ca neintemeiata.
Respinge cererea de suspendare a executarii silite ca ramasa fara obiect.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicarea prezentei sentinte, care se va depune la Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 18.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. GALAȚANU E. Ș.
GN/SE/4ex/23.10.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8833/2015.... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 8649/2015.... → |
|---|
