Contestaţie la executare. Sentința nr. 2226/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2226/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 2226/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2226
Ședința publică din data de 19.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte –N. Galațanu
Grefier – D. V. O.
Pe rol se află judecarea cauzei civile formulată de contestatorul S. S. în contradictoriu cu intimații M. L. IFN SA și M. I. CO SRL, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra cererii au avut loc în ședința publica de la data de 12.02.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integranta din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.02.2015, când după deliberare a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de fata retine urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.12.2014 sub nr. de mai sus, contestatorul S. S. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimatele M. L. IFN SA și M. I. CP SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea tuturor actelor de executare efectuate de către executorul Judecătoresc M. A. din cadrul B. „M. A." în dosarul de executare nr. 1726/2011, ulterior datei de 19 septembrie 2012, ca urmare a intervenirii perimării executării silite conform dispozițiilor art. 389 alin. 1 C.pr.civ. (1864); obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu în conformitate cu dispozițiile art. 274 C.pr.civ.
În motivare, s-a arătat că, prin cererea de executare silita formulată de către intimata M. L. (Romania) fostă Egnatia L. Romania IFN S.A.), s-a constituit pe rolul B. „M. A." dosarul execuțional nr. 1726/2011. Executarea silita este demarata in baza titlului executoriu Contractul de L. Financiar nr._C/01 încheiat la data de_ între intimata M. L. (Romania) IFN S.A., în calitate de finanțator, M. I. Co S.R.L, în calitate de utilizator și contestatorul S. S. in calitate de fidejusor. Prin cererea de executare M. L. (Romania) IFN S.A., a solicitat recuperarea sumei totale de 285.976,73, la care se adaugă dobânzile, penalitățile precum și orice alte sume datorate conform titlului executoriu, inclusiv cheltuielile generate de executarea silită.
În cursul activității de executare silita întreprinsa de către executorul Judecătoresc M. C., a existat o perioadă cuprinsă între data de 19.03.2012 si 23.11.2012, în care nu a fost executat niciun act de executare. Astfel, la data de 19 Martie 2012 a fost comunicată o adresă către B. „M. A." din partea Băncii Transilvania, prin care se învedera faptul că a fost înființată poprirea asupra conturilor contestatorului S. S., fiind indisponibilizata suma de 10.000 euro si 5.082,95 lei. Ulterior, la data de 23 Noiembrie 2012, B. „M. A." a efectuat o adresa către O.C.P.I. – B.C.P.I. Sector 3, prin care a solicitat informații cu privire la un bun imobil, respectiv dacă acesta are carte funciară deschisă și dacă dreptul de proprietate aparține contestatorului.
Apreciază că în procedura de executare silita a existat o sincopă de aproximativ 8 luni de zile, perioadă în care executorul judecătoresc nu a mai întreprins niciun demers și nici creditorul, respectiv M. L. (Romania) IFN S.A. nu a stăruit in continuarea executării silite împotriva lui S. S..
Pe aspectul perimării executării silite, s-a susținut că executarea silită, ca ultima faza a procesului civil si una din formele de manifestare a acțiunii civile, este guvernată de principiul disponibilității. Executarea silită, precum și celelalte acte de executare care sunt de competența executorului judecătoresc se îndeplinesc la cerere, dacă legea nu dispune altfel. Aceasta înseamnă că executarea silita se poate declanșa, in principiu, numai la cererea creditorului sau a moștenitorilor acestuia. Prin urmare, creditorul va trebui să sesizeze organul de executare printr-o cerere, la care este obligat sa depună titlul executoriu in original, in baza căruia urmează să se facă urmărirea. După obținerea încuviințării executării silite executorul judecătoresc va începe executarea fiind obligat, conform legii si convenției încheiata cu creditorul, sa facă toate actele de executare cerute de creditorul urmăritor.
Conform principiului disponibilității, tot creditorul este cel care va alege forma de executare, respectiv dacă va dori ca executorul judecătoresc să facă acte de urmărire mobiliara, imobiliara sau poprire, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților, sau a altor sume acordate potrivit legii prin acesta, precum si a cheltuielilor de executare.
Prin urmare, pe de o parte exista executorul judecătoresc, auxiliar al justitiei care este investit de stat în scopul de a impune realizarea întocmai a dispozițiilor cuprinse . sau într-un alt titlu executoriu, iar de cealaltă parte creditorul, acea persoana căreia i s-a eliberat un titlu executoriu si care dorește sa își valorifice creanța pe care acest înscris o constată.
În continuare, s-a arătat că, atât timp cât creditorul a declanșat procedura execuțională prin cererea de executare silita adresată executorului judecătoresc, acesta trebuie sa fie diligent deoarece printr-o îndelungată lipsa de stăruință în executarea silita, se considera că a pierdut orice interes în soluționarea cererii sale, intervenind astfel perimarea executării silite, sancțiune procesuala care consta in desființarea tuturor actelor de executare îndeplinite în dosarul execuțional.
În concepția legii procedurale civile vechi, respectiv art. 389 alin. 1 C.pr.civ. (1864) se statuează că:” Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire (executarea se perima de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei).
Formularea cererii de executare silite, depunerea acesteia la executorul judecătoresc și avansarea onorariului și a cheltuielilor de executare de către creditor, nu sunt suficiente prin sine însăși să împiedice sancțiunea procesuala prevăzuta de art. 389 alin. 1 C.pr.civ. (1864). Creditorul are obligația de a participa în continuare la desfășurarea executării silite si sa stăruie pe lângă executorul judecătoresc în finalizarea acesteia.
Mai mult decât atât, aceasta conduita ceruta creditorului reiese și din dispoz. art. 49 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, conform cărora "executarea silita și celelalte acte de executare (...) se îndeplinesc la cerere.)". Rezulta așadar din textul legii că, pentru efectuarea oricărui act de executare silita, executorul judecătoresc trebuie sa fie investit cu o cerere prin care creditorul sa-i solicite îndeplinirea actului respectiv.
De asemenea, creditorul ia cunoștința despre diligenta de care trebuie sa dea dovada în executarea silită începută și din cuprinsul convenției pe care o are cu executorul judecătoresc.
Au fost invocate dispozițiile art. 129 alin. (1) C. pr. civ., potrivit cărora: "Părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația sa îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procesuale conform dispozițiilor 723 alin. 1, precum si sa-si probele pretențiile si apărările."Prin urmare, executarea silita fiind ultima faza a procesului civil si una din formele de manifestare a acțiunii civile, este de asemenea guvernată de principiul disponibilității.
S-a arătat că, prin "act de executare" se înțelege orice acțiune juridica sau înscrisul care o constata, întocmit de către executorul judecătoresc sau de organe sau persoane care îndeplinesc atribuții in acest sens, cărora legea le conferă consecințe juridice și prin care se urmărește, in condițiile legii, realizarea activității de executare silită și se marchează o etapă în cadrul acestei proceduri.
În concret, în speța dedusa judecații, s-a arătat că între actul de executare reprezentat de adresa cu nr. de ieșire 4673 din data de_ emisa de către Banca Transilvania către B. "M. A." si adresa emisa de B. "M. A." cu nr. de ieșire_ din data de_ către O.C.P.I. — B.C.P.I. Sector 3, nu a fost îndeplinit niciun act de executare silita. Față de aceasta situației de fapt, apreciază contestatorul că a intervenit sancțiunea procesuală prevăzut de dispoz. 389 alin. 1 C.pr.civ. (1864), respectiv perimarea executării silite in dosarul de executare cu nr. 1726/2011 înregistrat pe rolul "B. M. A.".
Pe aspectul legii procesual civile aplicabile contestației la executare formulată, față de dispozițiile art. 3 alin 1 din Legea 76/2012 referitoare la punerea în aplicare a dispozițiilor Codului de Procedura Civilă (Legea 134/2010), ce statuează „Dispozițiile Codului de procedura civila se aplica numai proceselor si executărilor silite începute după .", s-a susținut de către contestator că este aplicabil Codul de Procedura Civila 1864(Vechiul Cod de Procedura Civila).
S-a mai arătat că procesul civil este alcătuit din două faze, judecata – „cognitio” și executarea silită -„executio”, iar stabilirea legii aplicabile se va face pentru fiecare faza a procesului civil in parte, iar odată stabilită, aceasta va guverna respectiva fază în integralitatea sa. In cazul judecații, va fi aplicabila legea în vigoare la data înregistrării cererii la instanța conform art. 192 alin. 2 C.Civil (2011). In cazul executării silite va fi aplicabilă legea în vigoare la data depunerii cererii de executare silită la executorul judecătoresc, concluzie care se impune, prin raportare la dispozițiile art. 622 alin. 2 C.Civil (2011), din care rezultă că executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare. Totodată, se apreciază că art. 3 alin. 2 din Legea nr. 76/2012 trebuie aplicat, mutatis mutandis, și cererilor depuse la executorul judecătoresc, chiar daca textul se refera doar la ipoteza înregistrării cererii la instanța de judecata.
In măsura in care executarea silita a început sub imperiul legii vechi, aceasta va fi aplicabilă tuturor chestiunilor privitoare la acea executare silita, inclusiv tuturor procedurilor judiciare incidente, ocazionate de respectiva executare silita, precum contestațiile la executare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 93, 112, 389 alin. 1, 399 si 403 C.pr.civ. (1864), solicitându-se judecarea cererii și în lipsă conform art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
În probațiune, s-a solicita încuviințarea probei cu înscrisuri fiind depuse: copie CI contestator; adresa cu nr. 4673 din data de_ emisă de către Banca Transilvania către B. "M. A.” și adresa emisa de B. "M. A." cu nr. de ieșire_ din data de_ către O.C.P.I. -B.C.P.I. Sector 3; împuternicire avocațială.
La data de 10.02.2015 s-a depus la dosar de către B. „M. A.” copii de pe actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1726/2011.
Contestatorul a depus prin Serviciul Registratură la data de 11.02.2015 dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1000 de lei – filele 87, 88 din vol. III dosar.
La data de 10.02.2015, prin Serviciul Registratură s-a depus la dosar întâmpinare de către intimata M. L. IFN ROMANIA SA, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, menținerea actelor de executare silită contestate.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a invocat excepția netimbrării sau a insuficientei timbrări a acțiunii, excepția tardivității cu privire la anularea executării înseși. S-a arătat că potrivit art. 401 alin. 1 lit. c C.proc.civ. contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul care contestă executarea silită înseși a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație. S-a precizat că în dosarul execuțional nr. 1726/2011, somația i-a fost comunicată debitorului contestator la data de 01.03.2012, astfel că, prin prezenta acțiune, contestatorul este decăzut din dreptul de a contesta executarea însăși.
În fapt, s-a arătat că între părți a fost încheiat contractul de leasing financiar nr._C/01 din 29.08.2007, invocându-se dispozițiile art. 4.1.(2) – Garanții – condiții specifice.
S-a susținut că, având în vedere că, debitoarea . SRL nu a înțeles să-și îndeplinească obligațiile contractuale, a reziliat contractul de leasing financiar, în baza pactului comisoriu de gradul IV inserat la art. 8 – Condiții generale, prin declarația de reziliere nr._/23.12.2009. Astfel, intimata M. L. arată că s-a îndreptat, în vederea recuperării creanței sale, în sumă de 285.976, 73 lei, împotriva garantului S. S., pe calea executării silite – dosarul de executare nr. 1726/2011 al B. M. A..
Urmare a cererii de executare silită formulată de M. L. împotriva debitorului S. S., a fost obținută de către executorul judecătoresc încuviințarea executării silite în dosarul nr._/299/2011 aflat pe rolul Judecătoriei sector 1, executarea silită fiind încuviințată în data de 12.12.2011.
Cu privire la afirmațiile contestatorului conform cărora „între actul de executare reprezentată de adresa nr. 4673/19.03.2012 emisă de Banca Transilvania către B. M. A. și adresa emisă de B. M. A. cu nr._ /23.11.2012 către O.C.P.I. -B.C.P.I. Sector 3, nu a fost îndeplinit nici un act de executare silită. Față de aceasta situației de fapt, apreciem că a intervenit sancțiunea procesuală prevăzut de 389 alin. 1 C.pr.civ. (1864), respectiv perimarea executării silite in dosarul de executare cu nr. 1726/2011 înregistrat pe rolul "B. M. A.", au fost aduse următoarele argumente: art. 390 alin. 1 C.proc.civ. – „Dispozițiile art. 387 și 389 nu se aplică în cazurile când legea încuviințează executarea fără somație.”, art. 454 alin. 1 C.proc.civ. Intimata a solicitat să se constate că din coroborarea celor două texte de lege menționate, rezultă că sancțiunea perimării nu operează în situația în care printre măsurile dispuse de executor în cadrul dosarului de executare se numără și poprirea.
Totodată, s-a susținut că în cadrul dosarului de executare, executorul judecătoresc a formulat adrese de înființare a popririi către toate instituțiile financiar bancare în vederea indisponibilizării tuturor veniturilor debitorului S. S..
În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și interogatoriu, precum și orice alt tip de probă a cărei necesitate ar reieși din dezbateri.
De asemenea, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 115 și următoarele din codul de procedură civilă din 1865.
La termenul de judecata din data de 12.02 2015 instanta a arespins ca neintemeiate exceptiile netimbrarii si exceptia tardivitatii formularii contestatiei la executare.
Sub aspectul probatoriului s-a incuviintat si administrat de catre instanta proba cu inscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
La data de 06.09.2011 intimata . SA a formulat cerere de executare silita impotriva debitorului . SRL si a fidejusorului S. S., in baza contractului de leasing financiar nr._C/01/29.08.2007 in vederea recuperarii unei creante de 285.976,73 lei (f. 24, vol. I).
Executarea silita a fost incuviintata de Judecatoria Sector 3 Bucuresti prin incheierea pronuntata la data de 03.10.2011, in dosarul nr._/301/2011 (f. 49, vol. I).
La data de 27.02.2012 s-au emis adrese de infiintare a popririi (f. 83-150 vol. I).
Prin prezenta contestatie la executare s-a solicitat anularea actelor de executare intocmite ulterior datei de 19.09.2012 ca uemare a intervenirii perimarii executarii silite, potrivit prevederilor art. 389 alin. 1 Cod procedura civila.
Insa, potrivit art. 390 Cod procedura civila, dispozitiile art. 389 Cod procedura civila nu se aplica in cazurile in care legea incuviinteaza executarea fara somatie.
Or, in cazul de fata executarea silita se desfasoara prin porire iar potrivit art. 454 alin. 1 poprirea se infiinteaza fara somatie.
Pe cale de consecința, atâta timp cât în cauză nu a intervenit perimarea executării instanta va respinge prezenta contestatie la executare ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul S. S., CNP_, cu domiciliul în București, sector 4, ., ., ., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat M. C. A., în sector 1, București, .. 14, în contradictoriu cu intimatele M. L. IFN ROMANIA SA, fosta Egnatia L. IFN ROMANIA SA, prin reprezentant legal director general Christos Kolias, cu sediul în București, sector 1, București, .. 90-92, . RO_, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București sub nr. J40/_/2003, și M. I. CO SRL, prin reprezentant legal, cu sediul în sector 3, București, ., nr. 5, ., ., CUI_, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București sub nr. J40/_, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată in ședință publică, astăzi, 19.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
GALAȚANU N. D. V. O.
GN/DVO/5 EX/27.04.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 9907/2015. Judecătoria SECTORUL... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
