Contestaţie la executare. Sentința nr. 29/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 29/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 29-07-2015 în dosarul nr. 10230/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 3 BUCUREȘTI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILA Nr._
Ședința publica de la 29 iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. C. L.
Grefier E. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea S. I. SRL și pe intimații D. G. ANTIFRAUDA FISCALA și A. S. 3 A FINANTELOR PUBLICE, având ca obiect „contestație la executare + suspendare executare”
Dezbaterile au avut loc în ședința publica de la data de 23.07.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 29.07.2015, când în aceeași componență a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.01.2015 sub numărul_, contestatoarea S. I. SRL a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatele D. G. ANTIFRAUDA FISCALA și A. S. 3 A FINANTELOR PUBLICE, anularea procesului-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._ din 17.12.2014 și suspendarea măsurilor asiguratorii până la soluționarea contestației la executare.
În motivare, contestatoarea a arătat că s-a procedat la emiterea procesului-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._ din 17.12.2014 în baza dispozițiilor art. 129 alin. 2 din OG nr. 92/2003 și a Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr._ din 10.12.2014 a DRAFP București, măsuri ce au dus la indisponibilizarea unor bunuri mobile, reprezentate de 2 autoturisme marca Ford Focus în valoarea totală de_ lei, bunuri închiriate în baza contractului de închiriere nr. 20/01.07.2014. A subliniat că aceste măsuri se pot lua numai motivat și numai atunci când există pericolul ca debitorul să se sustragă sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Contestatoarea a învederat că măsura asiguratorie a fost dispusă în mod nelegal fără să se indice în concret ce dispoziții legale a încălcat societatea și ce anume obligații au fost reținute în sarcina acesteia, iar intimatele nu au dovedit că există pericolul că urmează să se sustragă, să își ascundă sau să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
A mai precizat că aceste măsuri asiguratorii au fost luate ca urmare a unei simple constatări a unui debit estimat în sarcina sa prin decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._ din 10.12.2014, precum și faptul că a pus la dispoziția organului fiscal întreaga documentație solicitată, fiind chiar în posesia DRAF București. Mai mult, nu există o certitudine din partea organelor fiscale că ar fi participat în colaborare cu societățile furnizoare la crearea de transferuri de active, ceea ce ar conduce la imposibilitatea societății de a-și exercita dreptul de deducere a TVA-ului din livrările efectuate.
De asemenea, această măsură îi afectează în mod direct activitatea ce constituie principala sursă de venit și îi va crea prejudicii mari prin neonorarea în timp a obligațiilor contractuale cu mai mulți agenți economici din țară și din străinătate, existând pericolul să nu își efectueze plățile la timp.
În acest context, în măsura în care intimatele nu au făcut dovada existenței unui pericol, această măsură apare ca fiind arbitrară. Deși măsurile au fost instituite în data de 10.12.2014, comunicate abia în 10.01.2015, organul fiscal nu a întocmit decizia de impunere care să stabilească debitul cert în sarcina sa, de la data instituirii măsurilor asiguratorii societatea fiind în imposibilitate de a funcționa, iar prejudiciile nemaiputând fi acoperite după întoarcerea executării.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 129 alin. 11 coroborat cu art. 172-173 Cod procedură fiscală, art. 711 și urm. C..
În dovedirea cererii, contestatoarea a depus la dosar, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, înscrisuri (filele 7-12).
La data de 12.06.2015, intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București a depus concluzii scrise prin care a solicitat în principal suspendarea judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. 1 pct. 1 C. până la soluționarea litigiului ce formează obiectul dosarului nr._, iar în subsidiar respingerea ca nefondată a cererii privind suspendarea măsurilor asigurătorii până la soluționarea contestației și respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare.
În motivare, intimata a precizat că s-a formulat de către contestatoare contestație împotriva deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr._ din 10.12.2014 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, formându-se dosarul nr._, astfel că se impune suspendarea cauzei în temeiul art. 413 alin. 1 pct. 1 C..
Privind cererea contestatoarei de suspendare a măsurilor asiguratorii, intimata a arătat că nu s-au prezentat dovezi de către partea adversă că aceste măsuri determină prejudicierea sa, iar acestea sunt de natură să împiedice doar vânzarea bunurilor, scopul urmărit de organul fiscal fiind recuperarea creanței din profitul obținut și nu blocarea activității societății.
Intimata a mai arătat că partea contestatoare invocă motive de nelegalitate a Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr._ din 10.12.2014, ci nu motive pentru care apreciază nelegal procesul-verbal sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._ din 17.12.2014, astfel că acțiunea este nemotivată.
În temeiul dispozițiilor art. 129 alin. 2 din OG nr. 92/2003, art. 2.1.1. și 5.1. din Ordinul nr. 2605/2010 și a Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/10.12.2014, intimata a instituit procesul-verbal sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._ din 17.12.2014 în calitate de organ de executare competent. Măsura asiguratorie a fost stabilită în conformitate cu disp. Codului de procedură fiscală, nefiind stabilită în sarcina organului fiscal obligația de a constata în prealabil existența unor operațiuni concrete de sustragere sau ascundere a patrimoniului de la urmărire, ci doar existența unui pericol în acest sens, întrucât instituirea măsurilor asiguratorii are un scop preventiv.
În drept, au fost invocate dispozițiile Codului de procedură civilă și OG nr. 92/2003, solicitând judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC.
În dovedirea cererii, intimata a depus la dosar, în copii, înscrisuri (filele 38-52).
Deși legal citată cu mențiunea să depună întâmpinare, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai depune probe și de a invoca excepții, intimata Direcția Generală Antifraudă Fiscală nu s-a prezentat și nu a formulat întâmpinare.
Analizând contestația la executare prin prisma dispozițiilor legale incidente, a excepției invocate și a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin rezoluția din data de 16.06.2015 instanța a pus in vedere contestatoarei să achite
taxă judiciară de timbru in cuantum de 150 lei, fiind citată in acest scop la data de 17.06.2015.
În conformitate cu prev. art. 248 Cod procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte administrarea de probe, ori după caz cercetarea în fond a cauzei.
In temeiul art. 197 Cod procedură civilă in cazul in care cererea este supusă timbrajului dovada achitării se atașează cererii, iar netimbrarea atrage anularea cererii de chemare in judecată. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 33 alin.1 din OUG nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege. De asemenea, conform acelorași dispoziții, reclamantul are obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.
Astfel, instanța reține că, în conformitate cu art. 10 alin.1 Cod procedură civilă, părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, iar obligația cu privire la care a fost citată contestatoarea este stabilită în primul rând și in mod expres de lege conform art. 197 Cod procedură civilă și art. 33 alin.1 din OUG 80/2013.
Îndeplinirea obligațiilor in materie de timbraj privește legala sesizare a instanței de judecată cu o cerere și are prioritate față de alte aspecte procedurale.
Astfel, instanța va admite excepția netimbrării invocată din oficiu și va dispune
anularea contestației la executare formulată de contestatoare, ca netimbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția netimbrării contestației la executare invocată de instanță din oficiu.
Anulează contestația la executare formulată de contestatoarea S. I. SRL, cu sediul ales in C., ., ., J. C. în contradictoriu cu intimatele DIRECȚIA G. ANTIFRAUDA FISCALA, cu sediul in sector 1, București, PIATA PRESEI LIBERE, nr. 1, . ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S. 3, cu sediul in sector 3, București, CALEA MOSILOR, nr. 156, ca netimbrată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.07.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
R.-C. L. E. Ș.
Red.Tehnored.Jud.RCL
5 ex./17.09.2015
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 02/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 11/2015. Judecătoria... → |
|---|
