Contestaţie la executare. Sentința nr. 2261/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2261/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 2261/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR. 2261
Ședința publică din data de 20.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. M. I.
Grefier: C. D. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestatie la executare, formulată de contestatoarea R. I. în contradictoriu cu intimata C. SA D. BUCUREȘTI.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 06.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședința de la acea data, parte integranta din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 20.02.2015, când în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, la data de 15.07.2014, sub nr._, contestatoarea R. I. a chemat în judecată intimata C. SA D. BUCUREȘTI, solicitând anularea actelor de executare efectuate de către B. V. și M. – D., în dosarul de executare nr. 415/2014 si obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
În motivarea actiunii, contestatoarea a precizat că la data de 01.07.2014, i s-au comunicat actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 415/2014, respectiv somația mobiliară, încheierea nr. 2/23.06.2014 de stabilire cheltuieli de executare silită în cuantum de 369,77 lei, încheierea de încuviințare executare silită pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 în dosarul nr._, Procesul Verbal de Constatare a Contravenției . nr._/24.06.2011, respectiv Procesul Verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare prin afișare din data de 22.07.2011.
A precizat că, până la data formulării prezentei actiuni, nu i-a fost comunicat niciun proces verbal de contravenție întocmit de intimata, prin intermediul căruia să-i fi fost aplicată sancțiunea amenzii și plata sumei de 28 euro cu titlu de despăgubire. De altfel, în măsura în care i-ar fi fost comunicat un asemenea act administrativ, a precizat că ar fi procedat la achitarea amenzii aplicate, ori l-ar fi contestat în ipoteza în care ar fi considerat că a fost întocmit în mod nelegal.
A mai aratat că prin intermediul deciziei nr. 10/2013 privind judecarea recursului în interesul legii, pronunțat în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. 1, art. 25 alin. 2 și art. 31 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, ICCJ a statuat că „Modalitatea de comunicare a procesului – verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire”.
Contestatoarea a sustinut ca in prezenta speta nu au fost respectate dispozitiile obligatorii ale Deciziei ICCJ nr. 10/2013 cu privire la caracterul subsidiar al afisarii procesului verbal de comunicare a procesului verbal de contraventie mentionat, neexistand nicio dovada care sa acrediteze ideea ca anterior afisarii s-ar fi incercat comunicarea actului . de natura a asigura receptionarea sa, in mod real, de catre destinatar.
A învederat faptul că din interpretarea normelor legale la care a făcut referire, rezultă că executarea silită a sumei de 28 de euro cu titlu de tarif despăgubire este posibilă numai in ipoteza in care procesul verbal de contraventie nu este atacat cu plangere in termenul legal, fapt ce presupune in mod obligatoriu comunicarea actului sanctionator.
Contestatoarea a sustinut ca executarea silita a sa a demarat in mod nelegal, in lipsa unui titlu executoriu, impunandu-se anularea tuturor actelor de executare efectuate in cauza.
Totodată, a aratat ca neîntocmirea și necomunicarea procesului verbal atacat se sancționează cu prescripția aplicării și a executării sancțiunii contravenționale, fapt ce atrage nelegalitatea acestui act administrativ sancționator, unica sancțiune aplicabilă în această ipoteză fiind anularea acestuia.
In drept, contestatia a fost intemeiata pe disp. art. OG 15/2002, OG 2/2001, art. 711 si urm. Cod procedura civila.
In sustinerea contestatiei, contestatoarea a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri. (f. 11-18)
Cererea a fost timbrata cu taxa de timbru in cuantum de 40 lei (f. 3).
La data de 06.11.2014 intimata a depus întâmpinare la dosarul cauzei, prin care solicitat respingerea contestației la executare, ca nelegală și netemeinică, și menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați C. V. și Mnauel A. D., în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.
In motivarea intampinarii, intimata a precizat că, urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat că în data de 26.12.2010, ora ,7:44, pe DN1, localitatea Romanesti, Județul Prahova, vehiculul categoria A, cu număr de înmatriculare_ aparținând debitoarei R. I. a circulat pe drumurile naționale fără să dețină rovinieta valabilă așa cum este definită de prevederile art. 1 (1*1) din OG 15/2002, cu modificările și completările ulterioare. Conform art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, fapta săvârșită de către R. I. a constituit contravenție continua și s-a sancționat cu amendă contravențională în valoare de 250 lei.
A mentionat ca emiterea și comunicarea procesului – verbal de contravenție în cauza au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, a solicitat să se constate că procesul verbal de contravenție în cauză a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acesteia s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Intimata a învederat că perioada cuprinsă între data săvârșirii faptei contravenționale, respectiv 26.12.2010 și data emiterii procesului - verbal de contravenție, respectiv 24.06.2011 nu depășește termenul de 6 luni.
A mai aratat ca, potrivit dovezii de comunicare a procesului verbal, acesta a fost comunicat contestatoarei in conformitate cu OG nr. 2/2001, in data de 22.07.2011, fara a se depasi termenul de 1 luna de la data aplicarii sanctiunii, operatiune confirmata de semnatura martorului prezent.
Totodată, a precizat că afirmațiile contestatoarei prin care susține faptul că a intervenit prescripția dreptului de a solicita executarea sancțiunii contravenționale sunt total eronate, întrucât dispozițiile art. 14 alin. 1 din OUG 2/2001 nu au aplicabilitatea în speță, întrucât procesul verbal de constatare a contravenției a fost comunicat contravenientei în termenul de o lună de la data aplicării sancțiunii.
A mai precizat că prin încheierea din Camera de consiliu din data de 19.02.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._, instanța de executare a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de PVCC . nr._/24.06.2011. De asemenea, în temeiul art. 665 alin. 7 NCPC, instanța de executare a dat împuternicire și a ordonat executorilor judecătorești să pună în executare titlul executoriu în cauză.
Intimata a mentionat ca momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului – verbal de contravenție reprezintă momentul în care contravenția continuă se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv C. – SA, prin agenții constatatori.
Datorită faptului că fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă, astfel cum este definită și reglementată de OG 15/2002, precum și că legea contravențională aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese în mod evident faptul că, în speță, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivității legii contravenționale. Deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egală cu cea a legii cu caracter interpretativ.
Intimata a sustinut ca aplicarea Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ in speta de fata, deci pentru o situatie anterioara momentului pronuntarii, ar fi echivalenta cu a da caracter retroactiv unei dispozitii legale.
Prin urmare, intimata a solicitat sa se constate ca procedura de comunicare a titlului executoriu in cauza s-a realizat cu respectarea dispozitiilor legale la momentul respectiv.
În ceea ce privește aprecierea contestatoarei că în speță ar fi aplicabile dispozițiile art. 9, alin. 3, ultimul paragraf din OG 15/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 144/2012, a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Totodată, a apreciat că în speța de față executarea silită s-a făcut în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească și prin urmare motivele invocate de către contestatoare în contestația formulată reprezintă motive de fapt și de drept, privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, și prin urmare nu pot fi luate în considerare, întrucât în legătură cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
În drept, a invocat prevederile art. 205-208 NCPC, precum și dispozițiile legale cuprinse în întâmpinare.
În probațiune, a solicitat incuviintarea probei cu înscrisuri.
La data de 28.11.2014 contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare. A precizat că până la data formulării acțiunii, nu i-a fost comunicat niciun proces verbal de contravenție întocmit de C. –SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri, prin intermediul căruia să-i fi fost aplicată sancțiunea amenzii și plata sumei de 28 euro cu titlu de despăgubire. A aratat ca data de 01.07.2014 a fost primul moment în care a aflat de existența procesului verbal menționat, datorită manoperelor dolosive ale intimatei de întocmire a acestuia cu două zile înainte de împlinirea termenului legal de 6 luni, precum și de pretinsa comunicare, de asemenea, cu două zile înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, comunicare nelegală în raport de dispozițiile deciziei ICCJ nr. 10/2013.
A mai învederat că ICCJ a statuat următoarele: „ Modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare, la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul verbal încheiat de funcționarul poștal”.
Având în vedere aceste elemente de drept, a sustinut că prezenta decizie este aplicabilă în speță, instanța fiind obligată să analizeze comportamentul intimatei în ceea ce privește respectarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. 1, art. 25 alin. 2 și art. 31 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor prin prisma obligatorii a dispozițiilor deciziei ICCJ 10/2013.
Privind susținerile intimatei referitoare la încheierea de încuviințare a executării silite pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul_, potrivit cărora instanța a constatat că titlul executoriu este valabil, a solicitat respingerea acestora.
În ceea ce privește apărarea intimatei prin care a invocat aplicarea dispozițiilor art. 712 alin. 2 NCPC, în sensul inadmisibilității prezentei contestații, cu motivarea că poate formula apărări pe fondul cauzei împotriva titlului executoriu doar dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică, a solicitat respingerea acesteia, ca nefondată.
În drept, a invocat prevederile OG 15/2002; dispozițiile OG 2/2001, art. 711 și urm. Cod procedură civilă, Decizia ICCJ nr. 10/2013.
La data de 28.11.2014 contestatoarea a depus cerere modificatoare prin care a solicitat intoarcerea executarii silite efectuate in dosarul de executare nr. 415/2014 prin restabilirea situatiei anterioare, in sensul restituirii sumei de 580 lei compusa din suma de 28 euro la cursul BNR din data retragerii din contul poprit reprezentand suma executata silit si suma de 428,57 lei reprezentand cheltuieli de executare efectuate in dosarul nr. 415/2014, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
In drept, cererea a fost motivata pe disp. art. 1345 si urm. Cod Civil, art. 204, art. 722 si urm. Cod procedura civila.
In sustinerea cererii, contestatoarea a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri. (f. 78-81).
Cererea a fost legal timbrata cu taxa de timbru in cuantum de 50 lei (f. 75).
La data de 28.01.2015 intimata a depus întâmpinare la cererea modificatoare formulată de contestatoarea R. I., prin care a solicitat respingerea contestației la executare și menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați C. V. și M. A. D. în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.
In motivarea intampinarii, intimata a aratat ca in ceea ce privește valoarea cheltuielilor de executare contestate de către debitoare, a precizat că acestea se încadrează în limitele legale admise de OMJ nr. 2561/2012. Astfel, suma datorată de către contestatoare a fost compusă din: 28 euro reprezentând contravaloare tarif de despăgubire, echivalentul în lei în ultima zi a lunii anterioare datei plății și 428,57 lei, reprezentând onorariu de executor și cheltuieli de executare rezultate din demararea procedurii de executare silită împotriva debitoarei. În acest sens, a susținut că cererea contestatoarei cu privire la suma datorată acesteia este nefondată. executorul judecătoresc în mod corect și legal, în baza art. 669 NCPC, a Legii 188/200, republicată și ale Ordinului MJ nr. 2561/2012 a stabilit cheltuielile de executare până la acest moment procedural.
În drept, a invocat prevederile art. 205-208 NCPC, precum și dispozițiile legale cuprinse în prezenta întâmpinare.
La solicitarea instanței B. C. V. și M. A. D. a depus actele de executare silită emise in dosar nr. 415/2014 (f. 34-67).
La termenul din 06.02.2015 instanța în baza art. 204 alin. 1 Cod procedură civilă a luat act de cererea modificatoare depusă la data de 28.11.2014 și a încuviințat proba cu înscrisuri pentru contestatoare si intimata.
Analizând actele și lucrările dosarului,instanța reține următoarele :
În fapt, prin procesul-verbal de contraventie . nr._/24.06.2011 emis de C. SA prin D. BUCURESTI contestatoarea R. I. a fost sancționata pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 și a fost obligata să achite suma de 28 euro reprezentând tarif de despăgubire și 250 lei amendă contravențională (f. 56).
La data de 16.01.2014, creditoarea intimată C. SA prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCURESTI a depus la B. C. V. și M. A. D. cerere de executare silită a contestatoarei-debitoare R. I. in temeiul titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de contraventie . nr._/24.06.2011 în vederea recuperării creanței în cuantum de 28 euro reprezentând tarif de despăgubire. (f. 55)
Ca urmare a cererii creditoarei, pe rolul B. C. V. și M. A. D. a fost format dosarul de executare nr. 415/2014.
La data de 19.02.2014 prin încheierea pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sector 3 a admis cererea de încuviințare a executării silite în baza titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de contraventie . nr._/24.06.2011. (f. 52).
În cadrul dosarului de executare nr. 415/2014 executorul judecătoresc a emis la data de 23.06.2014 încheierea privind cheltuielile de executare prin care s-a prevăzut că valoarea cheltuielilor de executare este în cuantum de 369,77 lei (f. 51), înștiințarea prin care i s-a adus la cunoștință contestatoarei că s-a declanșat urmărirea silită împotriva sa în temeiul titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de contraventie . nr._/24.06.2011 (f. 49), somația prin care i-a fost pus în vederea contestatoarei să achite in termen de 1 zi suma 28 euro reprezentând contravaloare debit conform titlului executoriu și 369,77 lei reprezentând cheltuieli de executare silită (f. 50), iar la data de 28.08.2014 încheierea privind cheltuielile de executare suplimentare prin care s-a prevăzut că valoarea cheltuielilor de executare suplimentare este în cuantum de 58, 8 lei, in total cheltuielile de executare fiind de 428,57 lei (f. 51), adresele de înființare a popririi comunicate terților popriti UNICREDIT TIRIAC BANK, OTP BANK, BRD-GSG, BANCPOST, BCR SA in vederea recuperarii creantelor in cuantum de 28 euro reprezentând contravaloare debit conform titlului executoriu și in cuantum de 428,57 lei reprezentând cheltuieli de executare silită (f. 48-44), precum si instiintarea privind infiintarea popririi comunicata contestatoarei (f. 43).
Prin incheierea nr. 3/10.09.2014 emisa in dosarul de executare nr. 415/2014 executorul judecatoresc a dispus incetarea executarii silite in temeiul art. 702 alin. 1 pct. 1 Cod procedura civila ca urmare a recuperarii creantelor urmarite silit (f. 36).
În drept, potrivit art.711-712 din Codul de procedură civilă, „Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. (…) Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă. În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.”
Conform art. 31 alin. 1 din OG 2/2001 împotriva procesului verbal de constatare și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Prin promovarea prezentei contestații, contestatoarea debitoare urmărește desființarea formelor de executare pe considerentul nelegalității urmăririi silite, deoarece procesul-verbal de contraventie . nr._/24.06.2011 nu i-a fost legal comunicat, neavand caracterul de titlu executoriu, precum și având în vedere că procesul-verbal de contraventie . nr._/24.06.2011 a fost intocmit si comunicat cu nerespectarea termenului legal de 30 de zile prev. de art. 9 alin. 3 din OG 15/2002 ceea ce atrage prescriptia aplicarii si executarii sanctiunii contraventionale.
În ceea ce privește desființarea formelor de executare pe considerentul nelegalității urmăririi silite datorită necomunicării procesului verbal menționat mai sus prin care aceasta a fost sancționata contravențional, instanța constată că pretențiile deduse judecății sunt întemeiate.
Astfel, creanța a cărei executare silită este contestată în speță, izvorăște din procesul verbal de contravenție . nr._/24.06.2011 și pentru a beneficia de putere executorie și a putea constitui suportul declanșării procedurii execuționale, este necesar ca procesul verbal să nu fie contestat, așa cum prevede art. 37 din OG 2/2001. În caz contrar, titlul executoriu este reprezentat de hotărârea judecătorească irevocabilă prin care a fost respinsă plângerea contravențională.
Prin urmare, procesul verbal poate deveni, prin sine, titlu executoriu, sub rezerva neatacării sale în termenul legal de 15 zile, care, potrivit art.31 alin.1 din OG 2/2001, curge alternativ, de la data comunicării sau de la data înmânării sale.
Potrivit art. 27 din OG 2/2001 comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
De asemenea, se observă că prin Decizia nr. 10 din 10 iunie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție privind examinarea recursului în interesul legii a statuat că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
În speță, se observă intimata nu a făcut dovada că a încercat să comunice procesul verbal . nr._/24.06.2011 prin poștă cu aviz de primire, ci din înscrisurile depuse la dosar (f. 57), rezultă că s-a procedat direct la comunicarea procesului verbal prin afișare la domiciliul contestatoarei.
Or, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 10 din 10 iunie 2013 cele două modalități de comunicare prevăzute de art. 27 teza I din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, sunt subsidiare una față de cealaltă, comunicarea prin afișare fiind subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Comunicarea prin afișare trebuie precedată de o comunicare prin poștă, cu aviz de primire, iar atunci când persoana sancționată contravențional, deși avizată, nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru ridicarea corespondenței ori a refuzat primirea corespondenței, autoritatea din cadrul căreia face parte agentul constatator trebuie să procedeze la comunicarea actului prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului.
Prin urmare, având în vedere că s-a procedat direct la comunicarea procesului verbal menționat mai sus prin afișare la domiciliul contestatoarei și având în vedere caracterul subsidiar al acestei proceduri de comunicare, instanța apreciază că procesul verbal de contravenție menționat mai sus nu a fost legal comunicat. Astfel, instanța apreciază că s-a considerat eronat faptul că procesul verbal . nr._/24.06.2011 a devenit titlu executoriu la data comunicării prin afișare cu consecința nelegalității formelor de executare emise de intimată.
Contrar celor sustinute de intimata, se observa ca potrivit art. 517 din Codul de procedura civila „(1) Asupra cererii, completul Înaltei Curți de Casație și Justiție se pronunță prin decizie. (2) Decizia se pronunță numai în interesul legii și nu are efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. (3) Decizia se motivează în termen de cel mult 30 de zile de la pronunțare și se publică în cel mult 15 zile de la motivare în Monitorul Oficial al României, Partea I. (4) Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.” Astfel, de la data publicarii deciziei in Monitorul Oficial, hotararea data in interesul legii devine obligatorie pentru instante, in solutionarea cauzelor care ridica problema de drept rezolvata prin decizia in interesul legii, fiind aplicabila atat cauzelor pendinte cat si celor care se introduc ulterior pe rolul instantelor. Or, avand in vedere ca prezenta cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti dupa publicarea Deciziei nr. 10 din 10 iunie 2013, instanta este obligata sa o aplice in speta. De asemenea, trebuie mentionat ca deciziiile pronunțata în interesul legii nu au caracterul unor legi, nefiind aplicabil principiul neretroactivitatii invocat de intimata.
Totodată contestatoarea a susținut că procesul verbal menționat mai sus este nul deoarece a fost intocmit si comunicat cu nerespectarea termenului legal de 30 de zile prev. de art. 9 alin. 3 din OG 15/2002 ceea ce atrage prescriptia aplicarii si executarii sanctiunii contraventionale.
Art. 9 alin. 3 din OG 15/2002 (in forma in vigoare la data savarsirii pretinsei contraventii – 26.12.2010) prevedea ca „ În cazurile prevăzute la alin. (2) procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini.” Astfel, se observa ca acest text legal nu are continutul invocat de catre contestatoare prin actiune.
Desi contestatoarea a invocat prescriptia aplicarii sanctiunii pentru fapta consemnata in cuprinsul procesului verbal mentionat (art. 13 din OG 2/2001 prevede ca aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei), față de disp. art. 712 alin. 2 Cod procedură civilă coroborat cu art. 31 alin. 1 din OG 2/2001, instanța apreciază că analizarea acestui motiv se poate realiza doar în cadrul plângerii contravenționale formulate și nu în cadrul contestației la executare. Orice sustinere care vizeaza fondul titlului executoriu, respectiv condițiile de validitate a acestuia, poate fi valorificata numai pe calea plângerii contravenționale, fiind inadmisibila pe calea contestatiei la executare.
Insa, având în vedere că în speță nu s-a făcut dovada comunicarii legale a procesului verbal menționat mai sus în termen de o luna de la data emiterii, instanța apreciază că executarea creanței în cuantum de 28 euro era prescrisă la data punerii în executare a acestuia, motiv pentru care executarea silita care face obiectul dosarului de executare nr. 415/2014 al B.E.J A. C. V. și M.-A. D.. este afectată de nulitate absolută.
In acest sens, se retine ca potrivit art. 14 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, “Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.”.
În speta, intervenirea prescripției executării sancțiunii contravenționale se verifică în raport cu data primirii efective a procesului-verbal de constatare a contravenției și a înștiințării de plată; atunci când o atare comunicare nu s-a putut realiza, prescripția executării sancțiunii se raportează la momentul comunicării prin afișare.
Or, astfel cum s-a arata mai sus, având în vedere că s-a procedat direct la comunicarea procesului verbal menționat mai sus prin afișare la domiciliul contestatoarei și având în vedere caracterul subsidiar al acestei proceduri de comunicare, instanța apreciază că procesul verbal de contravenție menționat mai sus nu a fost legal comunicat. Astfel, instanța apreciază că s-a considerat eronat faptul că procesul verbal . nr._/24.06.2011 a fost legal comunicat in termenul de o luna, executarea sanctiunii fiind prescrisa.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 711 Cod procedură civilă, constatând că procesul verbal . nr._/24.06.2011 nu avea caracterul de titlu executoriu la data începerii executării silite, iar executarea sanctiunii aplicate prin actul sanctionator era prescrisa, instanța va admite contestația la executare și va anula executarea silita care face obiectul dosarului de executare nr. 415/2014 al B.E.J A. C. V. și M.-A. D..
În ceea privește capătul de cerere având ca obiect întoarcere executare silită, instanța reține că potrivit extrasului de cont depus la fila 81, contestatoarei i-a fost poprita suma de 580 lei din cont in baza adresei de infiintare a popririi emisa in dosarul de executare nr. 415/2014.
Potrivit art. 722 alin. 1 Cod procedură civilă, în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului.
De asemenea, conform art. 723 alin. 1 din același act normativ: în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau însăși executarea silită, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre și asupra restabilirii situației anterioare executării.
Prin urmare, întrucât actele de executare realizate în dosarul de executare nr. 415/2014 au fost anulate ca urmare a demărării executării în lipsa unui titlu executoriu și având în vedere că executarea creanței în cuantum de 28 euro era prescrisă la data punerii în executare a procesului verbal de contravenție, instanța apreaciaza că sunt incidente dispozițiile art. 722 alin. 1 Cod procedură civilă, iar contestatoarea are dreptul la întoarcerea executării silite, motiv pentru care va dispune obligarea intimatei la plata către contestatoare a sumei de 580 lei.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța reține că în speță contestatoarea a solicitat contravaloarea taxei de timbru în cuantum de 90 lei, contravaloarea onorariului de avocat în cuantum de 500 lei achitat prin chitanta seria ..02.2015 și contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru fotocopierea dosarului de executare nr. 415/2014 in cuantum de 48,36 lei achitate prin ordinul de plata din 20.01.2015 (f. 26)
Potrivit art. 453 alin. 1 Cod procedura civila “ Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
In ceea ce priveste taxa judiciara de timbru aferenta contestatiei la executare, instanta retine incidenta dispozitiilor art. 45 alin. 1 lit f și alin. 2 din OUG 80/2013, potrivit cărora in caz de admitere a contestatiei la executare, taxa judiciara de timbru aferenta acesteia se restituie, in temeiul hotararii de admitere, ramasa definitivă, la cererea petiționarului, proporțional cu admiterea contestației.
Instanța apreciază ca față de disp. prev. de 45 alin. 1 lit f din OUG 80/2013, contestatoarea nu are drept de optiune intre a solicita statului, sau dimpotriva, intimatei restituirea acestei sume, din moment ce legea, prin dispoziții cu caracter special, prioritar aplicabile, a stabilit un alt debitor pentru restituirea taxei decat cel prevazut de art. 453 Cod procedura civila.
In baza acestui text legal, va dispune restituirea către contestatoare a sumei de 39,48 lei reprezentând taxă de timbru aferenta contestatiei la executare, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de admitere a contestației la executare.
Desi contestatoarea a achitat suma de 40 lei cu titlu de taxa de timbru pentru capatul de cerere avand ca obiect contestatie la executare, se observa ca la data introducerii actiuniii valoarea sumei pentru care se demarase executarea silita impotriva contestatoarei era de 493,51 lei (cursul euro la data de 14.07.2015 era 4,4193 lei, astfel 4,4193 lei x 28 euro+369,77 lei= 493,51 lei), iar contestatoarea a criticat intreaga executare silita. Pentru acest capat de cerere valoarea taxei judiciare de timbru datorata cf. art. 10 din OUG nr. 80/2013 era de 39,48 lei si nu de 40 lei cat a achitat contestatoarea inainte ca instanta sa stabileasca taxa de timbru aferenta acestui capat de cerere.
Având în vedere că în speță s-a dispus restituirea taxei judiciare de timbru aferentă contestației la executare, instanța nu va obliga intimata la plata taxei de timbru în cuantum de 39,48 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, deoarece în caz contrar contestatoarea ar beneficia practic de doua ori de aceeasi suma, realizându-se o imbogatire fara just temei.
În ceea ce privește taxa judiciară de timbru aferentă cererii de intoarcere a executarii silite, se observă că aceasta este de 50 lei, iar intimata se afla in culpa procesuala, in conditiile in care si aceasta cerere a fost admisa, motiv pentru care va obliga intimata sa achite contestatoarei suma de 50 lei reprezentând taxă de timbru aferentă capătului de cerere având ca obiect întoarcere executare silită
De asemenea, avand in vedere ca in speta contestatoarea a dovedit ca a efectuat si urmatoarele cheltuieli: in cuantum de 500 lei reprezentând onorariu de avocat și in cuantum de de 48,36 lei reprezentând cheltuieli efectuate pentru fotocopierea dosarului de executare nr. 415/2014, instanta va obliga intimata si la plata acestor sume catre contestatoare.
Față de cele expuse, în raport cu dispozițiile art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă instanța va admite in parte cererea privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată și va dispune obligarea intimatei la plata către contestatoare, a sumei 50 lei reprezentând taxă de timbru aferentă capătului de cerere având ca obiect întoarcere executare silită, suma de 500 lei reprezentând onorariu de avocat și suma de 48,36 lei reprezentând cheltuieli efectuate pentru fotocopierea dosarului de executare nr. 415/2014.
În conformitate cu disp. art. 453 Cod procedura civila și cu principiul disponibilității acțiunii civile, instanța va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Admite cererea astfel cum a fost modificată de contestatoarea R. I. CNP_ cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat A. R.- în sector 5, București, CALEA 13 SEPTEMBRIE, nr. 108, .. A, . cu intimata C. SA D. BUCUREȘTI, J_, CUI_, cu sediul în sector 6, București, .. 401A, O.P. 76, C.P.87.
Anulează executarea silita care face obiectul dosarului de executare nr. 415/2014 al B.E.J A. C. V. și M.-A. D..
Dispune întoarcerea executării silite în sensul obligării intimatei la plata către contestatoare a sumei de 580 lei.
Admite în parte capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă intimata să achite contestatoarei sume de 50 lei reprezentând taxă de timbru aferentă capătului de cerere având ca obiect întoarcere executare silită, suma de 500 lei reprezentând onorariu de avocat și suma de 48,36 lei reprezentând cheltuieli efectuate pentru fotocopierea dosarului de executare nr. 415/2014.
Dispune restituirea sumei de 39,48 lei reprezentând taxa de timbru aferentă contestației la executare, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel in 10 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțata în ședință publică, astăzi, 20.02.2015.
Președinte, Grefier,
A. M. I. C. D. B.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2314/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2315/2015. Judecătoria... → |
|---|
