Contestaţie la executare. Sentința nr. 21/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 21/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 12073/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 3 BUCUREȘTI
Dosar nr._ Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 21 septembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – V. - I. F.
Grefier – M. N.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei civile privind de contestatoarea D. G. A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 2, in contradictoriu cu intimatul Ș. V., având ca obiect contestație la executare și suspendarea executării.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 21 septembrie 2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra acțiunii civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29 iulie 2015 sub numărul_ contestatoarea D. G. A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 2 a solicitat, în contradictoriu cu intimații Ș. V., SCPEJA D., Cosoreanu & Asociații, anularea somației din data de 10.07.2013 și a Încheierii din data de 10.07.2013 emise în dosarul de executare nr. 635/2013.
În motivare, contestatoarea a arătat că prin somația din data de 10.07.2013 i s-a pus în vedere să achite intimatului suma de 2806 lei compusă din suma de 1500 lei debit conform Sentinței civile nr._/14.10.2011 și deciziei civile nr.2568/10.10.2012 și din suma de 1306 lei cheltuieli de executare.
A susținut că executarea silită este nelegală întrucât nu respectă prevederile art. 117 Cod procedură fiscală și ale O.M.F.P. nr. 1899/2004, potrivit cărora operațiunea de restituire poate fi efectuată doar în condiții strict reglementate, condiții menite să asigure, printre altele, protejarea bugetului de stat. Astfel, organul fiscal poate da curs cererii de restituire dacă, în prealabil, nu se constată existența unor obligații bugetare restante.
Referitor la raportul existent între Codul de procedură fiscală și Codul de procedură civilă, contestatoarea a arătat că norma specială și anume - legea fiscală - derogă de la norma generală - legea procesuală civilă - și se aplică cu prioritate.
În subsidiar, contestatoarea a învederat că solicitarea de achitare a sumei de 2806 lei este lipsită de temei legal, deoarece promovarea procedurii de executare silită a reprezentat exclusiv voința creditorului S. V., aceasta alegând calea procesuală prevăzută de codul de procedură civilă pentru punerea în executare a sentinței civile. Art. 4717 alin.21 Cod procedură civilă stabilește următoarele: „Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit (...) De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară." Cheltuielile de executare silită constituie o sancțiune pecuniară pentru debitorul care nu a înțeles să execute de bunăvoie titlul executoriu, motiv pentru care creditorul este nevoit să recurgă la procedura legală de executare silită.
Contestatoarea a arătat că A.F.P. Sector 2 nu a fost notificată anterior de către creditor cu privire la executarea sentinței civile pronunțata de Judecătoria Sectorului 2 București, astfel că nu poate fi vorba, în cauză, de refuzul instituției fiscale de a da curs celor stabilite prin dispozitivul hotărârii judecătorești. În condițiile în care creditorul nu a înțeles să uzeze de procedura fiscală reglementată de lege pentru recuperarea sumelor datorate de A.F.P. Sector 2, este evident că suportarea onorariului executorului judecătoresc/cheltuielilor de executare silită nu se justifică, din moment ce acestea au regimul juridic al unei sancțiuni patrimoniale, sancțiune care intervine doar în condițiile în care poate fi reținută culpa debitorului.
Contestatoarea înțelege să conteste și suma de 11.214,56 lei reprezentând onorariu avocat, deoarece acesta nu a fost acordat prin hotărârea judecătoreasca ce reprezintă titlu executoriu, apreciind că nu putea fi inclus în cheltuielile de executare onorariul de avocat raportat la munca prestată de către acesta, în condițiile în care în faza de executare silită demersurile sunt făcute de către executor și nu de către avocat si, prin urmare, consideră că stabilirea de către executorul judecătoresc și a plății altor cheltuieli de judecată neprevăzute în hotărârile judecătorești sunt total nelegale și netemeinice. Mai consideră că solicitarea plății unui onorariu de avocat în cuantum de 11.214,56 lei este nelegală și din perspectiva faptului că în dosarul de executare nr.2017/2012 s-au făcut acte de executare doar de către executorul judecătoresc, motiv pentru care solicită ca acest onorariu să fie cenzurat de către instanța de judecata în temeiul art.274 alin. 3 Cod procedura civilă, sens în care a invocat practica CEDO prin care s-a statuat (C. împotriva României) faptul că "în conformitate cu jurisprudența Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor decât în măsura în care se stabilește realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului lor."
Până la soluționarea contestației la executare, contestatoarea a solicitat, în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă, suspendarea executării silite, pentru motivele învederate mai sus, arătând că prin continuarea executării silite instituția este grav prejudiciată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 172 și urm. din Codul de procedură fiscală, coroborate cu cele ale Codului de procedură civilă.
În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În susținere, a depus la dosar înscrisuri (filele 19-33).
La data de 12.09.2013 intimatul Ș. V. A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare și a invocat excepția netimbrării acțiunii și excepția autorității de lucru judecat (filele 36-43).
Cu privire la excepția netimbrării, intimatul a arătat, în esență, că în temeiul art. 30 din OUG nr. 80/2013 contestatoarea nu este scutită de plata taxei de timbru.
În motivarea excepției autorității de lucru judecat, a arătat că în ceea ce privește suma de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, contestatorul a fost obligat la plata acestei sume cu titlu de cheltuieli de judecată în dosarul nr._/300/2010.
Pe fond, intimatul a arătat că, în motivarea primului capăt de cerere din acțiune sa, contestatoarea susține că suma de 2806 lei ar reprezenta „o restituire la bugetul de stat", invocând prevederile art.117 din Codul de procedura fiscala si OMFP nr.1899/2004 privind procedura de restituire si de rambursare a sumelor de la bugetul de stat. Sumele datorate de contestatoare nu reprezintă vreo „restituire" sau „rambursare" la bugetul de stat, ci sume pe care contestatoarea trebuie sa le achite fata de intimat si fata de executorul judecătoresc, niciuna dintre aceste sume neavând caracterul unei sume „restituite", sumă care ar presupune o plată anterioară efectuată de contribuabil și care este nedatorată.
Referitor la susținerea contestatoarei în sensul că solicitarea de achitare a sumei de 2806 lei este lipsita de temei legal pentru motivul că „AFP Sector 2 nu a fost notificata anterior de către creditoare cu privire la executarea sentinței civile pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 București, astfel ca nu poate fi vorba, in cauza, de refuzul instituției fiscale de a da curs celor stabilite prin dispozitivul hotărârii judecătorești", intimatul arată că, potrivit art.622 alin.(l) C.Proc.Civ. nu este nevoie de vreo notificare din partea creditorului către debitor pentru îndeplinirea obligației la care acesta a fost obligat prin hotărârea judecătorească. Contestatoarea a luat cunoștință de sentința civilă pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în baza căreia a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimat, astfel încât avea obligația să achite de bunăvoie debitul în sumă totală de 1500 lei.
Referitor la contestarea sumei de 11.214,56 lei reprezentând onorariu de avocat, pe motiv că acesta nu a fost acordat prin hotărârea judecătoreasca ce reprezintă titlu executoriu, intimatul a arătat că în baza contractului de asistență juridică nr._/30.05.2013 si a împuternicirii avocațiale . nr._/2013, onorariul avocatului pentru faza de executare silită a fost în cuantum total de 500 lei, și nicidecum de 11.214,56 lei, suma de 500 lei fiind menționată și în încheierea din data de 10.07.2013 a executorului judecătoresc. A mai arătat că valoarea onorariului avocatului este direct proporțional în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurata de avocat, precum si cu practica CEDO care a statuat că „un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor decât in măsura în care se stabilește realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului lor".
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, intimatul arată că nu au fost invocate motivele prevăzute de art. art.718 alin.(l) C.Proc.Civ., motiv pentru care a solicitat respingerea acestei cereri ca neîntemeiată.
În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 13 februarie 2015 intimatul SCPEJ D., Cosoreanu & Asociații a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive (filele 54-55).
În motivare, intimatul a arătat că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere că nu este parte a raportului juridic obligațional dedus judecății.
Pe fond, intimatul a arătat, în esență, că în cauza de față nu se aplică dispozițiile Codului de procedură fiscală si a Ordinului MFP 1899/2004 invocate de contestatoare deoarece creanța a cărei recuperare a fost solicitata de creditor nu reprezintă o suma ce trebuie restituita de debitor, că obligațiile prevăzute de titluri executorii se aduc la îndeplinire de bunăvoie, astfel încât creditorul nu trebuia să notifice în prealabil instituția debitoare. De asemenea, a arătat că atât somația cât și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare contestate au fost emise atât cu respectarea normelor procedurale cât și cu a celor prevăzute de OG. 22/2002.
În drept, au fost invocate art. 205 si următoarele din Codul de procedură civilă.
La data de 01.08.2013, pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București a fost înregistrată contestația la executare formulată de contestatoarea Direcția Finanțelor Publice a Mun. București în contradictoriu cu intimatul S. V. cu privire la dosarul de executare silită nr. 635/2013, având același obiect și aceleași motive de fapt și de drept invocate și în contestația la executare ce formează obiectul dosarului nr._ .
Prin Încheierea de ședință din data de 05.12.2013 pronunțată în dosarul nr._/301/2013 instanța a înaintat dosarul nr._/301/2013 la prezenta cauză, în vederea judecării reunite a cauzelor, având în vedere identitatea de părți, obiect și cauză.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 07 aprilie 2014 instanța a respins excepția netimbrării și excepția autorității de lucru judecat raportat la dosarul nr._/300/2010 (având în vedere că hotărârea judecătorească pronunțată în acel dosar constituie titlul executoriu în dosarul de executare împotriva căruia s-a formulat prezenta cauză; instanța reținând, în esență, că între cauza de față și dosarul menționat nu există identitate de cauză și de obiect, iar aspectele arătate în sprijinul excepției reprezintă apărare de fond împotriva contestației la executare), invocate de intimatul Ș. V. și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului SCPEJ D., Cosoreanu & Asociații, respingând, în consecință, contestația la executare formulată în contradictoriu cu acest intimat (fila 71).
Prin Încheierea de ședință din data de 05 mai 2014 instanța a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/301/2013 (fila 80).
La data de 07.08.2015 intimatul S. V. A. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, învederând că dosarul nr._/301/2013 a fost soluționat prin Sentința nr. 3279/10.03.2014, rămasă definitivă prin Decizia nr. 673A/25.02.2015 (fila 103).
În ședința publică din data de 14 septembrie 2015 cauza a fost repusă pe rol iar instanța a pus în discuție excepția tardivității contestației la executare și excepția autorității de lucru judecat, invocate de intimatul Ș. V..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 248 din Codul de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și de fond care fac inutilă în tot sau în parte cercetarea pe fond a cauzei. Având în vedere și renunțarea intimatului la soluționarea excepției tardivității, pentru motivele arătate în încheierea de ședință din 14.09.2015, instanța se va pronunța asupra renunțării la soluționarea excepției tardivității și ulterior asupra excepției autorității de lucru judecat în raport de Sentința civilă nr. 3279/10.03.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București la data de 10.03.2014 în dosar nr._/301/2013.
În ceea ce privește renunțarea intimatului la soluționarea excepției tardivității, instanța reține că potrivit art. 406 din Codul de procedură civilă reclamantul poate renunța la judecata cererii. Având în vedere că în ceea ce privește excepția invocată intimatul are calitatea de reclamant, că acesta a înțeles să renunțe la judecata excepției tardivității motivat de faptul că, verificând actele dosarului a constat că prezenta contestație la executare este formulată în termenul legal, instanța va lua act de renunțarea intimatului la judecarea excepției tardivității.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, potrivit art. 431 din Codul de procedură civilă, nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori, în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect, iar potrivit art. 432 din Codul de procedură civilă excepția autorității de lucru judecat poate fi invocat de oricare dintre părți, de instanță, din oficiu, în orice stare a procesului. În consecință pentru a exista autoritate de lucru judecat între o hotărâre pronunțată anterior și o acțiune civilă introdusă ulterior, trebuie să existe tripla identitate, de părți, obiect și cauză.
Prin Sentința civilă nr. 3279 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, la data de 10.03.2014 în dosar nr._/301/2013 (filele 86, 87), rămasă definitivă prin respingerea apelului (filele 104-106) s-a respins contestația la executare formulată de Municipiul București, prin Primar General în contradictoriu cu intimatul S. V. A.. Din considerentele hotărârii se reține că au fost contestate actele din dosarul de executare nr. 635/2013 întocmite de SCPEJ D., C. și Asociații.
Prin contestația de față se solicită anularea actelor de executare din același dosar de executare nr 635/2013 al SCPEJ D., C. și Asociații.
Pentru ca prima hotărâre judecătorească să se impună cu autoritate de lucru judecat față de celelalte cereri introduse, față de textele legal invocate se reține că trebuie să existe triplă identitate între prima hotărâre și cererile ulterioare, respectiv de părți, obiect și cauză.
În aceste condiții se reține tripla identitate de părți (contestatorul Municipiul București, prin Primar General și intimatul S. V. A.), obiect – contestație îndreptată împotriva actelor de executare din dosarul de executare nr. 635/2013 al SCPEJ D., C. și Asociații, identitatea fiind dată de contestarea încheierii prin care au fost stabilite cheltuielile de executare cu referire expresă la onorariul executorului judecătoresc și cauză – contestatorul apreciind atât în prima acțiune cât și în acțiunea de față că onorariul este mai mare decât prevederile legale.
Părțile sunt aceleași atât în prima contestație cât și în cea de față, aspect evident și necontestat de părți.
În ceea ce privește obiectul și cauza, se reține că prin cele două acțiuni, contestatorul a înțeles să formuleze contestație la executare împotriva executării desfășurate în același dosar de executare, 635/2013 al SCPEJ D., C. și Asociații. Aparent cele două acțiuni diferă sub aspect unui act de executare contestat. Astfel, în timp ce în cauza ce a format obiectul dosarului nr._/301/2013 se contestă adresa de înființare a popririi din 08.08.2013, iar în dosarul de față se contestă somația și încheierea din 10.07.2013, în realitate cele două contestații reprezintă veritabile contestații la întreaga executare silită, având în vedere că în dosar nr._/301/2013 contestatorul a solicitat anularea tuturor actelor de executare din dosarul de executare, cum rezultă din considerentele Sentinței civile nr. 3279/2014 (fila 86), iar în cererea de față (care este identică celei din dosarul atașat_/301/2013) se solicită anularea somației și a încheierii din 10.07.2013, precum și anularea executării silite însăși din același dosar de executare (fila 13).
În consecință, ambele contestații la executare, atât cea ce a format obiectul dosarului nr._/301/2013 cât și cele de față reprezintă contestații la executarea silit însăși ce se desfășoară în dosarul de executare nr. 635/2013 al SCPEJ D., C. și Asociații și tind la anularea întregii executări.
Față de cele reținute instanța reține că obiectul contestațiilor la executare analizate este identic – contestație la executarea silită însăși ce se desfășoară în dosarul de executare nr. 635/2013 al SCPEJ D., C. și Asociații.
Din expunerea situației de fapt a contestațiilor la executare analizate, se reține că motivele de fapt și de drept ce constituie cauza acțiunii sunt identice. Astfel, s-a solicitat anularea actelor de executare și a executării silite însăși motivat de faptul că nu s-au respectat dispozițiile art. 117 din Codul de procedură fiscală, având în vedere că este vorba despre restituirea sumelor de la bugetul de stat; a susținut că debitoarea nu a fost notificată anterior începerii executării silite (motiv pentru care nu se poate reține refuzul de executare al debitoarei), cu consecința faptului că debitoarea nu este ținută de plata cheltuielilor de executare. De asemenea, s-a contestat și onorariul de avocat cu precizarea că aceasta nu a fost acordat prin hotărâre judecătorească, pe de o parte și, pe de altă parte, că onorariul de avocat, în cuantumul solicitat, nu se justifică. În ceea ce privește onorariu de avocat este de precizat și faptul că, deși în prima contestație face vorbire de onorariu de 500 lei, în cea de-a doua apare suma de 11.214,16 lei, însă aceasta este evident o eroare materială în a doua cerere, dat fiind că din actele don dosarul de executare (filele 19-22) rezultă în mod cert că suma totală a cheltuielilor de executare este de 1306 lei (cum chiar contestatorul arată în cererea sa), din care onorariul de avocat în faza de executare este de 500 lei, aceeași sumă reținută și în dosarul nr._/391/2013. În consecință nu există nici un element de diferențiere între contestația la executare ce a format obiectul dosarului nr._/301/2013 și cele ce formează obiectul celor două dosare ce se judecă împreună, respectiv_ și_/301/2013.
Având în vedere dispozițiile art. 430 alin 2 din Codul de procedură civilă conform cărora autoritatea de lucru judecat privește și considerentele pe care se sprijină dispozitivul instanța constată că a intrat în puterea lucrului judecat, ca efect pozitiv, inclusiv dezlegarea dată de instanță cu privire la legalitatea executării și a stabilirii onorariului avocatului și a cuantumului acestuia, din considerentele Sentinței civile nr. 3279/10.03.2014 rezultând că instanța s-a pronunțat asupra contestației la executare în întregul ei, neexistând diferențe de cauză între prima contestația la executare și cea de față.
În aceste condiții în raport de prevederile art. 431 din Codul de procedură civilă, o a doua contestație îndreptată împotriva acelorași acte de executare, pentru aceleași motive și între aceleași părți nu poate fi primită, opunându-se autoritatea de lucru judecat, problema supusă judecății prin ambele contestații fiind soluționată în mod definitiv prin prima hotărâre judecătorească pronunțată care se opune cu putere de lucru judecat asupra contestației de față.
Față de cele reținute, instanța va admite excepția autorității de lucru judecat invocată de intimat și va respinge contestația la executare ca fiind intrată în puterea lucrului judecat.
Având în vedere dispozițiile art. 718 din Codul de procedură civilă și faptul că asupra contestației urmează a se pronunța instanța, pe fond, va respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
În temeiul art. 451-453 din Codul de procedură civilă va obliga contestatoarea să achite intimatului suma de 2500 lei cheltuieli de judecată, respectiv onorariu de avocat.
În temeiul art. 716 din Codul de procedură civilă, va obliga contestatorul (parte interesată în soluționarea contestației la executare) să achite în contul SCPEJ D., C. și Asociații, suma de 124 lei conform dovezilor existente la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Ia act de renunțarea intimaților la invocarea excepției tardivității formulării contestației la executare.
Admite excepția autorității de lucru judecat și în consecință:
Respinge acțiunea civilă având ca obiect contestație la executare formulată de contestatoarea D. G. A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 2, cu sediul în sector 2, București, .. 13 in contradictoriu cu intimatul Ș. V. A., CNP_, cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la CIA C. Tanasache în sector 2, București, ., ., . fiind intrată în puterea lucrului judecat.
Respinge cererea de suspendare a executării până la soluționarea contestației la executare, ca rămasă fără obiect.
Obligă contestatoarea să achite intimaților suma de 2500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Obligă contestatoarea să achite în contul SCPEJ D., C. & Asociații suma de 124 lei reprezentând cheltuieli necesare copierii și înaintării dosarului de executare conform art. 716 din Codul de procedură civilă.
Executorie potrivit art. 650 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 septembrie 2015.
Președinte, Grefier,
V. I. F.M. N.
Red./Tehnored. FVI
4 ex/06.11.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 16/2015.... | Validare poprire. Sentința nr. 21/2015. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
