Contestaţie la executare. Sentința nr. 21/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 21/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 21-12-2015 în dosarul nr. 18466/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINTA CIVILA NR._
Ședința publică din data de 21.12.2015
Instanța de judecată constituită din:
Președinte: A. P.
Grefier: A. L.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatorul O. N. AL REGISTRULUI COMERTULUI PRIN O. REGISTRULUI COMERTULUI DE PE L. TRIBUNALUL BUCURESTI împotriva intimaților . GRAND SRL, și B. E. JUDECATORESC P. C. S..
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14.12.2015, fiind consemnate în încheierea de ședința de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 21.12.2015, pentru când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei sectorului 3 București, la data de 20.03.2015 contestatorul O. N. AL REGISTRULUI COMERTULUI PRIN O. REGISTRULUI COMERTULUI DE PE L. TRIBUNALUL BUCURESTI a solicitat în contradictoriu cu intimații . GRAND SRL, și B. E. JUDECATORESC P. C. S., anularea tuturor formelor de executare silită dispuse de B.E.J. P. C. Ș. în dosarul de executare nr. 107/2015, respectiv a Încheierii din data de 24.02.2015 de încuviințare a executării silite, a Încheierii nr. 107/05.03.2015 de stabilire a cheltuielilor de executare silită, a somației emisă de B.E.J. P. C. Ș., acte comunicate prin corespondență și înregistrate la ONRC-TB nr._/06.03.2015, precum și suspendarea acestei proceduri, până la soluționarea definitivă a contestației la executare.
Contestatorul, arată că, O. Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București nu are personalitate juridică și nu dispune de fonduri proprii prin care să poată pune în executare o hotărâre judecătorească în cadrul căreia a fost obligat la plata unor cheltuieli.
Față de acest aspect, arată că, deși instituția care nu are personalitate juridică și fonduri proprii poate sta în judecată ca pârât, nu i se poate impune obligarea la plata unor cheltuieli, deoarece riscă să nu se poată conforma în sensul celor dispuse de o instanță de judecată, prin aceea că este în imposibilitate de a duce la îndeplinire o atare hotărâre.
Contestatorul mai arată că, executarea silită îndreptată împotriva O. Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București este pornită împotriva unei instituții publice fără personalitate juridică, care nu poate avea calitate de debitor al îndeplinirii acestei obligații.
Pe fondul cauzei a învederat că, prin sentința civilă nr. 4275/17.09.2014, pronunțată în dosarul nr._/3/2014, Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a ORCTB, pe capătul unu al cererii de chemare în judecată, a respins capătul unu al acțiunii astfel cum a fost precizată ca fiind formulat împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a admis acțiunea formulată de reclamanta S. C. Hoteliere Grand SRL, a constatat inexistența dreptului locativ al pârâtei H.E.E. MANAGEMENT PROPRIETĂȚI SRL asupra spațiului situat în București, Calea 13 Septembrie nr. 90, Complexul Multifuncțional Grand, etaj 7, Cam.7.04-7.05, birou 002, sector 5 și a dispus radierea din registrul comerțului a mențiunilor privind sediul pârâtei de la adresa menționată anterior, după rămânerea definitivă a hotărârii.
Mai precizează faptul că, prin înregistrarea din oficiu nr._/22.01.2015, O. Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București a efectuat menționarea în registrul comerțului a dispozitivului sentinței civile susmenționate, ca urmare a comunicării de către Tribunalul București, Secția a Vl-a Civilă, a copiei hotărârii civile nr. 4275/17.09.2014, și ținând cont de prevederile art. 25 alin. (5) din Legea nr. 26/1990.
Contestatorul menționează că . Grand SRL, nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor legale incidente, respectiv art. 25 alin 5 din Legea nr. 26/1990, privind îndeplinirea acestor formalități, inclusiv efectuarea publicității în Monitorul Oficial al României - Partea a IV-a, procedând în mod nelegal și netemeinic la executarea silită a instituției.
A mai învederat că, faptul că mențiunile pot fi înregistrate și la cererea altor persoane sau din oficiu nu scutește pe profesionist de obligația de a cere efectuarea lor.
În îndeplinirea atribuțiilor sale, oficiul registrului comerțului nu se poate substitui persoanelor care au obligația efectuării în registrul comerțului a mențiunilor prevăzute de lege, în conformitate cu prevederile legale, cazurile în care instituția contestatoare efectuează înregistrări din oficiu, fiind strict reglementate de lege.
În aceste condiții, nu se poate reține vreo culpă în sarcina OFICIULUI N. AL REGISTRULUI COMERTULUI, în sensul că, în mod voit nu a dus la îndeplinire obligațiile legale privind înregistrarea în registrul comerțului a hotărârii judecătorești a cărei executare s-a solicitat, reaua credință sau nepunerea în executare a acesteia, această obligație incumbând reclamantei în calitate de persoană interesată.
Mai învederează că executarea silită nu a fost solicitată conform normelor procedurale aplicabile, în speță, OG nr.22/2002, privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002, cu modificările și completările ulterioare, nefiind transmisă o somație de plată prin organul competent de executare.
Potrivit dispozițiilor actului enunțat anterior, pentru executarea Instituțiilor publice sunt instituite anumite limite, aceasta neputându-se face asupra oricăror resurse financiare ale instituțiilor publice ci, numai asupra acelora alocate special de la buget, cu aceasta destinație.
Astfel, legiuitorul a statuat prin dispozițiile OG nr.22/2002 o procedură specială privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, obligații ce sunt stabilite prin titluri executorii, procedura asupra căreia Curtea Constituțională s-a pronunțat ca nu încalcă prevederile legii fundamentale, limitele impuse prin acest act normativ nu au căderea să contravină dispozițiilor art.41 si 135 ale legii fundamentale referitoare la protecția proprietății. (Decizia nr.206 din 4 martie 2010).
Prin Ordonanța Guvernului nr.22/2002 părților li s-a oferit și posibilitatea de a conveni atât asupra anumitor termene de executare, cât și a oricăror condiții de îndeplinire a obligațiilor stabilite prin titluri executorii. De asemenea, s-a stabilit în beneficiul debitorului instituție publică un termen de grație legal, în cursul căruia acesta are obligația de a face demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, putând proceda, în acest scop, inclusiv la virări de credite bugetare.
Contestatorul arată că, suma de 545 lei, reprezentând cheltuieli de executare silită nu se justifică.
În ceea ce privește calculul efectuat de executorul judecătoresc îl consideră eronat și vădit disproporționat raportat la norma legală aplicabilă, nerezultând din niciun document în ce constă creanța „certă, lichidă și exigibilă."
În drept, a invocat dispozițiile Codului de Procedură Civilă, Legea nr. 26/1990, OUG nr. 116/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr.84/2010, Legea nr. 329/2009, Legea nr.31/1990, Normelor Metodologice privind modul de ținere a registrelor comerțului, de efectuare a înregistrărilor și de eliberare a informațiilor aprobate prin OMJ nr. 2594/C/2008, OG nr.22/2002, Legea nr.188/200, Ordinul ministrului justiției nr.2550/14.11.2010, Statutului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și a profesiei de executor judecătoresc.
În susținerea cererii, contestatorul a depus la dosar, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, un set de înscrisuri (filele 7-18).
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În data de 14.07.2015 prin Serviciul registratură, B. E. Judecătoresc P. C. Ș., a depus dosarul de executare nr. 107/2015.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4275/17.09.2014, pronunțată în dosarul nr._/3/2014, Tribunalul București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Oficiului Registrului Comerțului de pa lângă Tribunalul București, pe capătul unu al cererii de chemare în judecată, a respins capătul unu al acțiunii astfel cum a fost precizată ca fiind formulat împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a admis acțiunea formulată de reclamanta S. C. Hoteliere Grand SRL, în contradictoriu cu pârâtele .. MANAGEMENT PROPRIETĂȚI SRL și Oficiului Registrului Comerțului de pa lângă Tribunalul București, a constatat inexistența dreptului locativ al pârâtei H.E.E. MANAGEMENT PROPRIETĂȚI SRL asupra spațiului situat în București, Calea 13 Septembrie nr. 90, Complexul Multifuncțional Grand, etaj 7, Cam.7.04-7.05, birou 002, sector 5 și a dispus radierea din Registrul Comerțului a mențiunilor privind sediul pârâtei de la adresa menționată anterior, după rămânerea definitivă a hotărârii.
La data de 24.02.2015, intimata S. C. Hoteliere Grand SRL s-a adresat B. P. C. Ș. cu cerere de executare silită împotriva contestatorului, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 4275/17.09.2014, pronunțată în dosarul nr._/3/2014, solicitând obligarea ONRC la radierea mențiunilor privind sediul social al pârâtei. ( f 31)
Cererea a fost înregistrată pe rolul B. P. C. Ș. formându-se dosarul de executare nr. 107/2015.
La data de 05.03.2015 B. P. C. Ș. a emis Încheierea prin care a stabilit cheltuielile de executare în cuantum de 545 lei ( f 39). La aceeași dată a emis somația prin care a pus în vedere contestatoarei ca în termen de 10 zile să se conformeze dispozitivului titlului executoriu în sensul de a dispune radierea din Registrul Comerțului a mențiunii privind sediul societății H.E.E. MANAGEMENT PROPRIETĂȚI SRL situat în București, Calea 13 Septembrie nr. 90, Complexul Multifuncțional Grand, etaj 7, Cam.7.04-7.05, birou 002, sector 5 și de a achita creditorului suma de 545 lei reprezentând cheltuieli de executare silită.
Instanța reține că, potrivit art. 712 alin. 1 Cod proc. civ, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Referitor la motivele de contestație invocate de contestatoare, respectiv faptul că nu are personalitate juridică și nu dispune de fonduri proprii prin care să poată pune în executare o hotărâre judecătorească în cadrul căreia a fost obligat la plata unor cheltuieli, instanța apreciază că nu sunat întemeiate, dat fiind faptul că, potrivit art. 10 alin. 3 din Legea nr. 26/1990, “ finanțarea cheltuielilor curente și de capital aferente activității Oficiului Național al Registrului Comerțului și a oficiilor registrului comerțului de pe lângă tribunale se realizează din taxele și tarifele percepute, potrivit art. 11”.
Instanța apreciază de asemenea ca neîntemeiate susținerile contestatoarei potrivit căreia . Grand SRL, nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor legale incidente, respectiv art. 25 alin 5 din Legea nr. 26/1990, privind îndeplinirea acestor formalități, inclusiv efectuarea publicității în Monitorul Oficial al României - Partea a IV-a, procedând în mod nelegal și netemeinic la executarea silită a instituției.
În acest sens se reține că, potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 26/1990, “ Înregistrările în registrul comerțului se fac pe baza unei încheieri a judecătorului delegat sau, după caz, a unei hotărâri judecătorești irevocabile, în afară de cazurile în care legea prevede altfel”. În speță nu există alte prevederi legale aplicabile.
Se mai reține de asemenea că, contestatoarea a avut calitatea de parte în dosarul nr._/3/2014, astfel că nu se impunea comunicarea unei copii legalizate de pe sentința civilă nr. 4275/17.09.2014 de către instanță. De asemenea, întrucât ONRC a avut calitatea de parte în dosarul nr._/3/2014, în speță nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 25 alin 5 din Legea nr. 26/1990. Mai mult, prevederile art. 25 alin 5 din Legea nr. 26/1990, invocate de contestatoare nu pot fi avute în vedere decât în ipoteza prevăzută de art. 25 alin 1 din Legea nr. 26/1990, aspect ce nu este aplicabil în speța de față.
Se mai reține că, potrivit art. 435 Cod proc civ, sentința civilă nr. 4275/17.09.2014 îi este opozabilă contestatorului și produce efecte obligatorii față de acesta, iar potrivit art. 622 Cod proc civ., obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se duce la îndeplinire de bunăvoie.
Prin urmare, contestatorul, parte în dosarul nr._/3/2014, trebuia să îndeplinească de bunăvoie a obligațiilor stabilite în sarcina sa prin titlul executoriu.
În ceea ce privește apărarea contestatoarei privind încălcarea prevederilor O.G. nr. 22/ 2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, instanța constată că, potrivit art. 2 din O.G. nr. 22/2002 dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului. Potrivit art. 3 din același act normativ, în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Din coroborarea dispozițiilor art. 2, 3 din OG nr. 22/2002 și art. 667 din Codul de procedură civilă, rezultă că executarea silită a sumelor înscrise în titlurile executorii emise împotriva instituțiilor publice începe și se realizează potrivit normelor generale înscrise în Codul de procedură civilă. Dispozițiile legale speciale reglementează în favoarea creditorului un termen de 6 luni de așteptare, în situația în care instituția publică se află în imposibilitate obiectivă de a plăti, din lipsă de fonduri. În cazul în care instituția publică nu execută obligația de bunăvoie, creditorul se poate adresa unui organ competent de executare, solicitându-i urmărirea silită a sumelor din titlul executoriu. Dacă instituția publică urmărită dovedește că nu are fonduri, la început de executare ori în cursul acesteia, O.G. nr. 22/2002 instituie pentru creditorul instituției publice obligația de a aștepta 6 luni de zile până la continuarea executării silite.
Însă, beneficiul termenului de 6 luni în favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, precum și de dovada demersurilor efectuate pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor. O atare interpretare este în concordanță cu dispozițiile art. 11 alin. 2 din Constituția României, potrivit cărora tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, și art. 20 alin. 2, care prevede că, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile, dispoziții care atrag prioritatea, în soluționarea cauzei de față, a Convenției Europene a Drepturilor Omului și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în această materie, în ceea ce privește respectarea art. 6 din Convenție și a art. 1 din Protocolul 1 la Convenție.
O interpretare corectă a dispozițiilor OG nr. 22/2002 invocată de contestatoare ar determina orice instituție publică să comunice executorului lipsa fondurilor, dacă se află în această situație, atașând dovezi că a întreprins demersurile necesare în vederea executării obligațiilor în termen de 6 luni. În speță debitoarea nu a făcut aceste dovezi, ci doar s-a limitat la afirmarea lipsei fondurilor, or nicio normă legală nu dă dreptul debitorului, indiferent de persoana acestuia, să-și îndeplinească obligațiile de plată dacă și când va avea bani.
C.E.D.O. a arătat că administrația (instituțiile publice) constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă se refuză sau se omite executarea unei hotărâri, ori se întârzie executarea sa, garanțiile art. 6 își pierd rațiunea. Mai mult, Curtea europeană a apreciat că pretenția că reclamantul ar trebui să recurgă la executarea silită nu este oportună, deoarece acesta, pe parcursul unei proceduri judiciare, a obținut o creanță împotriva statului, respectiv împotriva unei instituții publice. În cauza S. P. împotriva României, CE.D.O. a apreciat că întreprinderea altor demersuri de către reclamant nu ar avea decât un rezultat repetitiv și anume ca o instanță să dispună încă o dată autorității publice să execute o hotărâre judecătorească, fapt ce ar încălca art. 35 al. 1 din Convenție, considerente reiterate și în cauza C. împotriva României.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, instanța constantă că prin încheierea nr. 107/05.03.2015 au fost stabilite cheltuielile de executare în cuantum total de 545 lei din care 49 lei reprezentând taxe poștale și 372 lei cu TVA inclus reprezentând onorariu executor.
In ce privește taxele poștale în cuantum de 49 lei, instanța apreciază că acestea sunt stabilite într-un cuantum rezonabile, fiind justificate, astfel că nu se impune diminuarea acestora.
In ce privește onorariul executorului judecătoresc, se reține că, a fost stabilit în conformitate cu dispoziile Ordinului nr. 2550/2006 referitoare la cazul obligațiilor de a face, nedepășind pragul maximal prevăzut de lege. De asemenea, onorariul în cuantum de 496 lei, cu TVA inclus nu apare ca fiind excesiv raportat la actele de executare întocmite, precum și la obiectul executării silite.
Față de considerentele anterior expuse, instanța urmează să respingă contestația la executare, ca neîntemeiată.
Față de faptul că prin prezenta a fost soluționată contestația la executare, instanța va respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul O. N. AL REGISTRULUI COMERTULUI PRIN O. REGISTRULUI COMERTULUI DE PE L. TRIBUNALUL BUCURESTI, cu sediul în București, ., sector 1, în contradictoriu cu intimata . GRAND SRL, J_, CUI: RO_, cu sediul în București, Calea 13 Septembrie, nr. 90, sector 5, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare care se va depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. P. A. L.
Red. Jud. A.P.
Thred. A.L./5 ex.
02.03.2016
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 08/2015. Judecătoria... → |
|---|
