Contestaţie la executare. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 23-07-2015 în dosarul nr. 10103/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 3 BUCUREȘTI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILA Nr._
Ședința publica de la 23 iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. C. L.
Grefier: E. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul M. B. PRIN PRIMAR GENERAL și pe intimata P. M., având ca obiect „contestație la executare DOS.EXEC.132/2013 B. M. O.”
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, care învederează instanței că prezenta cauza a fost declinată spre soluționare Judecătoriei Sector 3 București prin sentința civilă nr. 756/2015 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București, după care:
Instanța, în baza art. 131 .C. pr. civ, procedând la verificarea competenței din oficiu, fiind primul termen de judecată cu părțile legal citate, constată că este competentă general, material și teritorial conform art. 650 și 713 C. pr. civ.
In baza art. 238 C. pr. civ instanța estimează durata necesară cercetării procesului la o lună.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de părți este admisibilă și duce la soluționarea procesului, în baza art. 255 raportat la art. 258 și art. 237 alin 2 pct.7 C. pr. civ încuviințează proba cu înscrisuri pentru ambele părți .
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 26.03.2014 sub nr._, contestatorul M. B. prin PRIMAR GENERAL a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata P. M., ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea actelor de executare, respectiv a înștiințării, încheierii emise de Judecătoria Sector 3 la data de 09.01.2014 în dosarul nr._/301/2013 și a încheierii pronunțate în dosarul de executare nr. 132/2013 privind obligația de plata a sumei de 600lei creanță și 3980 lei cheltuieli de executare, precum și exonerarea de plata încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare ori în subsidiar micșorarea cuantumului acestora, considerându-le exagerat de mari.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin înștiințarea emisă la 19.03.2014 și comunicată la 21.03.2014, i s-a adus la cunoștință faptul că s-a declanșat executarea silită prin urmărirea, cu precădere prin poprire, în vederea executării sumelor de 3980 lei cheltuieli de executare, din care 200 lei cheltuieli necesare declanșării executării silite, 480 lei cheltuieli necesare continuării executării după obținerea încuviințării, 2.600 lei onorariu executor, 500 lei onorariu avocat și 200 lei cheltuieli cu încetarea executării, prin sentința civilă nr. 2000/13.11.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a în dosarul nr._, fiind obligați la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Contestatorul a solicitat anularea procesului-verbal privind cheltuielile de executare, întrucât acesta a fost întocmit anterior somației și cu nerespectarea termenului de 6 luni de la data la care creditorul este înștiințat de obligația de plată, fiind încălcate prevederile art. 1 și ale art. 2 din. OG.nr.22/2002 modificată prin Legea nr. 110/08.05.2007. Mai mult, a precizat că raportat la cele menționate mai sus și la prevederile Legii nr. 188/2000 și ale O.M.J. nr. 2550/2006, onorariul stabilit de executor este cel pentru notificarea și comunicarea actelor de procedură și nu cel stabilit prin raportare la creanța cu privire la care se formulează cererea de executare.
Referitor la cheltuielile de executare, contestatorul a solicitat diminuarea acestora, arătând că depășesc cuantumul maxim prevăzut în punctul 3 din Anexa la Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/14.11.2006, și, întrucât procesul-verbal întocmit nu a respectat exigențele impuse de actul normativ cu privire la evidențierea tuturor categoriilor de executare, de natură a împiedica verificarea respectării limitelor maximale percepute pentru activitatea desfășurată de executor, a solicitat anularea procesului-verbal de cheltuieli de executare. A mai precizat că prin intermediul procesului-verbal s-au stabilit cheltuieli aferente fazei de executare silită compuse din onorariu executor judecătoresc și onorariu avocat, cuantumul acestora fiind liber stabilit de creditor și executor. Astfel, a solicitat anularea procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, arătând că sunt aplicabile în faza de executare silită și dispozițiile art. 274 alin.(3) vechiul Cod de procedură civilă, procesul-verbal nerespectând exigențele impuse de actul normativ cu privire la evidențierea tuturor categoriilor de executare, de natură a împiedica verificarea respectării limitelor maximale percepute pentru activitatea desfășurată de executor. Contestatorul a apreciat că suma reprezentând cheltuieli de executare a fost stabilită într-un cuantum exagerat de mare în raport cu dispozițiile art. 39 alin.(1) lit.a) din Legea nr. l88/2000, care prevăd că onorariul maximal pentru creanțe mai mari de 100.000 lei este de 6.300 lei plus 1% din suma ce depășește 100.000 lei din valoarea creanței, onorariul stabilindu-se conform art. 3 din OMJ nr. 2550/2006. Astfel, a subliniat că onorariul executorului judecătoresc trebuie să reprezinte echivalentul muncii prestate de acesta pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești, ci nu să constituie un mijloc de rotunjire a veniturilor în detrimentul debitorului urmărit.
Privind cuantumul onorariului de executor și al onorariului de avocat stabilit de instanța de fond, dar și al cheltuielilor de judecată ocazionate cu judecarea prezentei cauze, contestatorul a menționat că modul de angajare a unei astfel de negocieri urmărește în mod necesar interesul debitorilor, suma în discuție fiind una superioară complexității derulării unor formalități minime pentru punerea în executare a titlului executoriu. A arătat că nu a fost făcută dovada efectuării plății onorariului avocațial, astfel cum este prevăzut de vechiul art. 3717 alin.(1) C. proc. civ.,
onorariul de avocat neavând natura unor cheltuieli de executare. Mai mult, a apreciat că acesta a fost stabilit în cuantum nepotrivit de mare față de munca îndeplinită de avocat în faza executării silite până la momentul încheierii procesului-verbal, constând exclusiv în redactarea cererii de executare silită, dar și raportat la criteriile prevăzute de art. 132 alin.(3) din Statutul profesiei de avocat, și anume: complexitatea cauzei, durata cazului, timpul și volumul de muncă, solicitată pentru executarea mandatului primit, natura și dificultatea cauzei. A mai menționat că în condițiile existenței posibilității reducerii onorariilor practicate de către avocați, prevăzute de dispozițiile art. 274 alin.(4) C. proc. civ, pentru identitate de rațiuni, aceste dispoziții ar putea fi aplicate și în cazul onorariilor practicate de executorul judecătoresc, activitatea prestată de executorii judecătorești fiind similară activității prestate de avocați, executarea silita fiind o etapă a procesului civil.
Contestatorul a constatat că onorariul stabilit nici nu a fost plătit anticipat, în această situație, intimata-creditoare neavând niciun interes sa procedeze la o eventuală negociere a onorariului ce urma a fi perceput și care oricum ar fi fost recuperat de la debitor. În lumina acestor precizări, având în vedere și jurisprudența CEDO, a solicitat anularea onorariului de avocat în cuantum de 500 lei deoarece munca avocatului în faza executării silite nu o poate depăși pe cea a executorului, singurele demersuri întreprinse de acesta fiind acelea că învestește hotărârea judecătorească și formulează o cerere către executorul judecătoresc. Totodată, nu s-au atașat dovezi privind munca prestată de avocat sau privind alt criteriu determinant pentru fixarea unui onorariu la această valoare.
În drept, au fost invocate dispozițiile 711 și urm. C., solicitând judecarea cauzei în lipsă în temeiul dispozițiilor art. 411 alin.2 Cod procedură civilă.
Acțiunea a fost scutită de plata taxei de timbru potrivit dispozițiilor legale.
În dovedirea cererii, contestatorul a depus la dosar, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, un set de înscrisuri (filele 19-35).
La data de 10.11.2014, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
Intimata a arătat că în vederea executării obligației contestatoarei conform titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2000/13.11.2012 acesteia i s-a comunicat înștiințarea emisă cf art. 666 HM și 728 alin.1 NCPC și somația, moment din care debitoarea avea posibilitatea să își execute obligația de îndată, pentru a beneficia de prevederile art. 669 NCPC alin.2, și anume să suporte doar cheltuielile de executare efectuate până la data executării obligației. Cu toate acestea, debitoarea și-a executat obligația de emitere abia la 12.06.2014, solicitând încetarea executării silite.
Intimata a apreciat că actele întocmite de executor sunt legale, iar cheltuielile de executare sunt stabilite conform prevederilor legale în materie având în vedere că prin încheierea privind cheltuielile de executare s-a precizat onorariul de executor stabilit pentru obligație, onorariu avocat și alte cheltuieli: taxe timbru, cheltuieli necesare efectuării unor acte, deplasări, telefoane, borderouri, multiplicări, etc.
Potrivit art. 669 alin. 4 NCPC, sumele datorate în cadrul contestației la executare pot fi cenzurate de instanța de executare pe baza probelor administrate de partea interesată, or contestatorul a solicitat reducerea onorariului și a cheltuielilor fără a administra dovezi în sensul că acestea nu ar fi conforme cu actele executate sau dovezi care să contrazică cuantumul acestor cheltuieli, inexistența celor pe care le contestă sau care să indice cu exactitate ce cheltuieli apreciază că va efectua executorul până la data nedeterminată la care își va executa obligația, în condițiile în care putea evita efectuarea acestora sau reducerea lor prin executarea în termen a obligațiilor.
În concluzie, intimata a apreciat că art. 669 alin.4 NCPC îndreptățește instanța să intervină asupra cheltuielilor de executare, dar condiționat de administrarea de probe în acest sens de către partea interesată.
În ceea ce privește onorariul executorului, acesta a fost stabilit potrivit prevederilor Anexei 1, pct.2 din OMJ nr.2550/2006, cu respectarea limitelor minimale și maximale stabilite de lege, pentru obligația de a face, fiind rezonabil și proporțional cu activitatea depusă.
Referitor la onorariul perceput de avocat, intimata a precizat că este justificat față de obiectul cererii deoarece activitatea avocatului împuternicit în dosarul de executare trebuie apreciat și raportat la studierea actelor, documentelor, hotărârii judecătorești, consultanța dată în această procedură, alegerea celor mai potrivite modalități de soluționare, plata taxelor aferente, executorului judecătoresc, urmărirea executării, corespondența cu executorul etc.
Privind aplicarea dispozițiilor art. 1 din OG nr. 22/2002, intimata a precizat că nu s-a făcut de către contestator dovada lipsei fondurilor, nu a comunicat niciodată că s-ar afla într-o astfel de situație și nu a făcut dovada că executarea silită ar fi produs asupra acesteia consecințe grave asupra bunului mers al activității acesteia și indirect asupra cetățenilor care apelează la serviciile sale. Pe cale de concluzie, întârzierea în executarea unei sentințe, imputabilă autorităților care nu furnizează o justificare valabilă în acest sens, aduce atingere și dreptului creditorului la respectarea bunurilor sale, drept protejat de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției.
În drept intimata și-a întemeiat cererea pe dispozițiile legale arătate în cuprinsul întâmpinării, solicitând judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu art.411 alin. (2) C..
La solicitarea instanței, B. M. O. a comunicat, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, actele dosarului de executare silită nr. 132/2013 (filele 48-75).
Prin sentința civilă nr. 756/22.01.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București și declinată competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
La data de 06.03.2015, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub același număr.
În baza art. 255, art. 258 coroborat cu art. 237 pct.7 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, apreciind că este admisibilă și duce la soluționarea cauzei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat, instanța reține următoarele:
Prin sentința civila irevocabila nr. 2000/13.11.2012 pronunțata de Tribunalul București-Secția a IV-a Civilă, in dosarul_, contestatorul M. BUCUREȘTI a fost obligat sa emita dispoziție de restituire prin echivalent, constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale, privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, cu scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru imobilul situat în București, ., sector 6, compus din teren în suprafață de 336 mp și construcția demolată în suprafață construită de 82 mp, precum și la plata catre intimata creditoare P. M. a sumei de 432 lei, cheltuieli de judecata.
La solicitarea intimatei creditoare s-a început executarea silita a contestatorului debitor in temeiul sentinței civile menționate, ce constituie titlu executoriu, formându-se in acest sens dosarul de executare nr.132/2013, aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc M. O..
Executarea silita a fost încuviințata de Judecătoria Sectorului 3 București, prin încheierea pronunțata in Camera de consiliu la data de 09.01.2014 in dosar_/301/2013 și a privit obligația de a face, respectiv de a emite dispozițiede restituire prin echivalent, constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale, privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, cu scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru imobilul situat în București, Drumul Timonierului nr.20, sector 6, compus din teren în suprafață de 336 mp și construcția demolată în suprafață construită de 82 mp Prin încheierea din 19.03.2014, executorul a stabilit cheltuieli de executare în suma totala de 3980 lei.
În ceea ce privește apărarea contestatorului privind încălcarea prevederilor O.G. nr. 22/ 2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, instanța constată că potrivit art. 2 din O.G. nr. 22/2002 dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului. Potrivit art. 3 din același act normativ, în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Prin urmare, procedura de executare este următoarea: obținerea unui titlu executoriu, intenția instituției publice de a executa de bună voie, constatarea lipsei de fonduri pentru executarea benevolă a obligației, somația comunicată prin executorul judecătoresc, la cererea creditorului, termenul de 6 luni în care debitorul urmează să facă demersuri pentru obținerea fondurilor, demararea procedurii de executare silită într-una din formele prevăzute de codul de procedură civilă, mobiliară, imobiliară sau poprire.
Din coroborarea dispozițiilor art. 2, 3 din OG nr. 22/2002 și art. 667 C.pr.civ., rezultă că executarea silită a sumelor înscrise în titlurile executorii emise împotriva instituțiilor publice începe și se realizează potrivit normelor generale înscrise în Codul de procedură civilă. Dispozițiile legale speciale reglementează în favoarea creditorului un termen de 6 luni de așteptare, în situația în care instituția publică se află în imposibilitate obiectivă de a plăti, din lipsă de fonduri. În cazul în care instituția publică nu execută obligația de bunăvoie, creditorul se poate adresa unui organ competent de executare, solicitându-i urmărirea silită a sumelor din titlul executoriu. Dacă instituția publică urmărită dovedește că nu are fonduri, la început de executare ori în cursul acesteia, O.G. nr. 22/2002 instituie pentru creditorul instituției publice obligația de a aștepta 6 luni de zile până la continuarea executării silite.
Însă, beneficiul termenului de 6 luni în favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, precum și de dovada demersurilor efectuate pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor. O atare interpretare este în concordanță cu dispozițiile art. 11 alin. 2 din Constituția României, potrivit cărora tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, și art. 20 alin. 2, care prevede că, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile, dispoziții care atrag prioritatea, în soluționarea cauzei de față, a Convenției Europene a Drepturilor Omului și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în această materie, în ceea ce privește respectarea art. 6 din Convenție și a art. 1 din Protocolul 1 la Convenție.
In cauza, potrivit dispozițiilor art.2 din O.G. nr. 22/2002 executorul judecătoresc a emis către contestatoare o somație de plata, la data de 19.03.2014 ( fila 68 dosar declinat) și cu toate acestea, chiar dacă termenul de 6 luni nu a expirat, contestatoarea nu a achitat sumele solicitate și nici a făcut dovada unor demersuri în vederea obținerii de fonduri și remedierii situației sale financiare.
Astfel, instanța reține că, deși dreptul creditorului la acordarea de despăgubiri a fost stabilit prin sentință devenită între timp și irevocabilă, până la data formulării de către creditoare a cererii de executare silită nu a existat niciun demers din partea debitorului pentru achitarea benevolă a obligației stabilite prin titlul executoriu, la scadența sa, iar, în lipsa demersurilor necesare pentru obținerea fondurilor, simpla lipsă de lichidități nu îl poate scuti pe debitor de executarea silită.
Odată pronunțat un titlu executoriu în contra sa, debitorul avea obligația să îl aducă la îndeplinire inclusiv prin organizarea bugetului în mod corespunzător. În niciun caz lipsa sa de diligență și propriile inacțiuni nu justifică anularea unei executări silite.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (citată în continuare C.E.D.O.) a statuat în hotărârea pronunțată în cauzaȘ. contra Românieidin 24.03.2005 că faza executării silite trebuie considerată ca făcând parte integrantă din noțiunea de „proces” în sensul art. 6 din Convenție, întrucât dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți. Aceeași situație se regăsește și în cauză, deoarece, în lipsa demersurilor contestatorului pentru prevederea sumelor în bugetul de venituri și cheltuieli, se poate aprecia că există un refuz de respectare a hotărârii.
De altfel, instituția contestatoare nici nu a prezentat vreo probă în sensul insuficienței resurselor bănești pretinse.
Referitor la executarea voluntara a obligațiilor stabilite printr-o hotărâre judecătorească, instanța are in vedere disp. art. 622 C., ,, ( 1) Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. 2) In cazul in care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizare organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, daca prin lege nu se prevede altfel ,,.
Astfel, din momentul pronunțării sentinței Tribunalului, respectiv de la data de 13.11.2012, contestatorul a avut posibilitatea de a-și executa obligațiile fara a fi necesara o manifestare de voința din partea intimatei creditoare, astfel încât și aceste susțineri ale contestatorului sunt neîntemeiate.
In ceea ce privește cheltuielile de executare, sunt aplicabile dispozițiile art. 669 alin. 4 C. pr.civ. care stipulează că sumele datorate cu titlu de cheltuieli de executare se stabilesc de executorul judecătoresc prin încheiere, pe baza dovezilor furnizate de partea interesată în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta.
În completare, în temeiul dispozițiilor art. 669 alin.4 C. pr.civ. sunt aplicabile dispozițiile art. 451 alin.2 C. pr.civ. care stipulează că instanța poate chiar și din oficiu să reducă motivat partea din cheltuielile de executare reprezentând onorariul executorului judecătoresc sau al avocatului atunci când acestea sunt vădit disproporționate în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de aceștia și ținând seama de circumstanțele cauzei.
Onorariul executorului judecătoresc este stabilit sub limita minimă prev. de dispozițiile ordinului 2550/2006, anexa – pct. 2 „puneri în posesie, grănițuiri, servituți, predări de bunuri etc.”, limitele fiind fixate între 60 lei - 2.200 lei pentru debitor persoană fizică și 5.200 lei pentru debitor persoană juridică. Executarea obligației de a face nu se poate realiza decât prin executare directă, nefiind aplicabile celelalte dispoziții din Legea 188/2000 și Ordinul 2550/2006 cu privire la valoarea creanței decât in ceea ce privește executarea silită a creanțelor constând in sume de bani.
In ceea ce privește onorariul avocațial de 500 lei, se constată că nu este nici excesiv și nici disproporționat raportat la complexitatea activității desfășurate de avocat în faza de executare silită. Astfel, cererea de executare silită a fost formulată de către avocat, in temeiul atribuțiilor prev. de art. 3 din Legea 51/1995. Executarea silită s-a desfășurat pe o perioadă de aproximativ 6 luni, fiind necesară intervenția avocatului creditoarei pe parcursul executării silite.
Totodată, instanța apreciază ca onorariul avocat de 500 lei nu este excesiv în raport de activitatea desfasurata de acesta in dosarul de executare, având in vedere ca, raportat la cuantumul creantei ce se tinde a se valorifica, acesta este rezonabil, la dosar existând de altfel dovada achitarii acestuia –fila 59 ( dosar declinat). Mai mult decât atât, instanta apreciaza ca onorariul in discutie este nu numai necesar dar si real, neimpunându-se reducerea sa nici in raport de dispozitiile art 451 alin 2 C proc civ .
Astfel, ca urmare a neexecutării voluntare a creanței la care a fost obligat, contestatorul are obligația de suporta toate cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite, în conformitate cu prev. art. 669 alin.2 teza a doua Cod procedură civilă, debitorul având obligația de a suporta cheltuielile efectuate după înregistrarea cererii de executare până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu.
Celelalte cheltuieli de executare silită nu au fost contestate în mod concret însă in ceea ce privește aplicarea Dispozițiilor Hotărârii UNEJ 2/2007, instanța reține că aceste prevederi au fost abrogate la data de 25 octombrie 2010, prin Hotărârea nr. 19/2010, până la data de 25.06.2013, când prin Hotărârea 1/2013, anexa 1 la statut cu privire la cheltuielile de executare silită a fost abrogată.
Constatând că aceste cheltuieli au fost stabilite în mod legal și nu sunt nici disproporționate față de complexitatea urmăririi silite, în temeiul art. 719 C.proc.civ, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
Referitor la cererea intimatei de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, instanța o va respinge ca neîntemeiată, întrucât nu s-a depus la dosar nici un document justificativ, nefiind dovedite cheltuielile solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul M. BUCUREȘTI prin PRIMAR GENERAL cu sediul în sector 6, București, .. 291-293 în contradictoriu cu intimata P. M. cu domiciliul ales în sector 5, București, .-138, .. parter, ca neîntemeiată.
Respinge cererea formulată de intimată de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de a se formula cerere de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.07.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
R. C. L. E. Ș.
Red.Tehnored.Jud.RCL
4 ex./15.09.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria SECTORUL 3... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 23/2015.... → |
|---|
