Contestaţie la executare. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 23-07-2015 în dosarul nr. 10104/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 3 BUCUREȘTI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILA Nr._
Ședința publica de la 23 iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. C. L.
Grefier E. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul M. B. PRIN PRIMAR GENERAL și pe intimatul A. V., având ca obiect „contestație la executare DOS EX.131/13 B. M. O.”
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză a fost declinată spre soluționare Judecătoriei Sectorului 3 București prin sentința civilă nr. 757/2015 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București, după care:
Instanța, în baza art. 131 .C. pr. civ, procedând la verificarea competenței din oficiu, fiind primul termen de judecată cu părțile legal citate, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, conform art. 651 și 714 C. pr. civ.
In baza art. 238 C. pr. civ instanța apreciază că se poate soluționa cauza la acest termen de judecată.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de părți este admisibilă și duce la soluționarea procesului, în baza art. 255 raportat la art. 258 și art. 237 alin 2 pct. 7 Cod procedură civilă încuviințează proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 31.03.2014 sub nr._, contestatorul M. B. prin PRIMAR GENERAL a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul A. V., ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea actelor de executare, a somației și a proceselor-verbale încheiate în dosarul de executare nr. 131/2013 de către B. M. O., precum și exonerarea de plata încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare în sumă de 3960 lei ori în subsidiar micșorarea cuantumului acestora, considerându-le nejustificat de mari.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin încheierea din data de 14.01.2014 privind stabilirea cheltuielilor de executare silită în dosarul execuțional nr. 131/2013 s-a solicitat plata sumei de 3960 lei, din care 2.600 lei onorariu executor, 500 lei onorariu avocat și alte cheltuieli de executare, fără ca partea creditoare să i se fi adresat în prealabil cu o cerere.
Contestatorul a precizat că onorariul de executor stabilit la valoarea creanței, trebuia calculat conform art. 39 din Legea nr. 188/200 care prevede ca pentru creanțe in valoare de pana la 50.000 lei inclusiv onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite, ci nu sa constituie un mijloc de rotunjire a veniturilor in detrimentul debitorului urmărit.
In ceea ce privește cuantumul onorariului de executor stabilit, contestatorul a menționat ca modul de angajare a unei astfel de negocieri urmărește in mod necesar interesul debitorilor, suma in discuție fiind una superioara complexității derulării unor formalități minime pentru punerea in executare a titlului executoriu.
Contestatorul a solicitat anularea procesului-verbal privind cheltuielile de executare întrucât acesta a fost întocmit anterior somației și cu nerespectarea termenului de 6 luni de la data la care creditorul este înștiințat de obligația de plată, fiind încălcate prevederile art. 1 și ale art. 2 din. OG.nr.22/2002 modificată prin Legea nr. 110/08.05.2007.
Mai mult, a precizat că raportat la prevederile Legii nr. 188/2000 și ale O.M.J. nr. 2550/2006, onorariul stabilit de executor este cel pentru notificarea și comunicarea actelor de procedură și nu cel stabilit prin raportare la creanța cu privire la care se formulează cererea de executare.
Referitor la cheltuielile de executare, contestatorul a solicitat diminuarea acestora, arătând că depășesc cuantumul maxim prevăzut în punctul 3 din Anexa la Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/14.11.2006, și, întrucât procesul-verbal întocmit nu a respectat exigențele impuse de actul normativ cu privire la evidențierea tuturor categoriilor de executare, de natură a împiedica verificarea respectării limitelor maximale percepute pentru activitatea desfășurată de executor, a solicitat anularea procesului-verbal de cheltuieli de executare. De asemenea, a apreciat că suma reprezentând cheltuieli de executare a fost stabilită într-un cuantum exagerat de mare în raport cu dispozițiile art. 39 alin.(1) lit.a) din Legea nr. l88/2000, care prevăd că onorariul maximal pentru creanțe mai mari de 100.000 lei este de 6.300 lei plus 1% din suma ce depășește 100.000 lei din valoarea creanței, onorariul stabilindu-se conform art. 3 din OMJ nr. 2550/2006.
În drept, au fost invocate dispozițiile 712-719 și urm. C., solicitând judecarea cauzei în lipsă în temeiul dispozițiilor art. 223 alin.3 Cod procedură civilă.
Acțiunea a fost scutită de la plata taxei de timbru potrivit dispozițiilor legale.
În dovedirea cererii, contestatorul a depus la dosar, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, un set de înscrisuri (filele 8-22).
La data de 07.11.2014, intimatul a depus prin serviciul registratură al instanței întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
Intimatul a arătat că în vederea executării obligației contestatoarei conform titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2255/10.12.2012 acesteia i s-a comunicat înștiințarea emisă conform art. 666 HM și art.728 alin.1 NCPC și somația, moment din care debitoarea avea posibilitatea să își execute obligația de îndată, pentru a beneficia de prevederile art. 669 NCPC alin.2, și anume să suporte doar cheltuielile de executare efectuate până la data executării obligației. Cu toate acestea, debitoarea și-a executat obligația de emitere abia la 17.04.2014, solicitând încetarea executării silite.
Intimatul a apreciat că actele întocmite de executor sunt legale, iar cheltuielile de executare sunt stabilite conform prevederilor legale în materie având în vedere că prin încheierea privind cheltuielile de executare s-a precizat onorariul de executor stabilit pentru obligație, onorariu avocat și alte cheltuieli: taxe timbru, cheltuieli necesare efectuării unor acte, deplasări, telefoane, borderouri, multiplicări, etc.
Potrivit art. 669 alin. 4 NCPC, sumele datorate în cadrul contestației la executare pot fi cenzurate de instanța de executare pe baza probelor administrate de partea interesată, or contestatorul a solicitat reducerea onorariului și a cheltuielilor fără a administra dovezi în sensul că acestea nu ar fi conforme cu actele executate sau dovezi care să contrazică cuantumul acestor cheltuieli, inexistența celor pe care le contestă sau care să indice cu exactitate ce cheltuieli apreciază că va efectua executorul până la data nedeterminată la care își va executa obligația, în condițiile în care putea evita efectuarea acestora sau reducerea lor prin executarea în termen a obligațiilor.
În concluzie, intimatul a apreciat că art. 669 alin.4 NCPC îndreptățește instanța să intervină asupra cheltuielilor de executare, dar condiționat de administrarea de probe în acest sens de către partea interesată.
În ceea ce privește onorariul executorului, acesta a fost stabilit potrivit prevederilor Anexei 1, pct.2 din OMJ nr.2550/2006, cu respectarea limitelor minimale și maximale stabilite de lege, pentru obligația de a face, fiind rezonabil și proporțional cu activitatea depusă.
Referitor la onorariul perceput de avocat, intimatul a precizat că este justificat față de obiectul cererii deoarece activitatea avocatului împuternicit în dosarul de executare trebuie apreciat și raportat la studierea actelor, documentelor, hotărârii judecătorești, consultanța dată în această procedură, alegerea celor mai potrivite modalități de soluționare, plata taxelor aferente, executorului judecătoresc, urmărirea executării, corespondența cu executorul etc.
Privind aplicarea dispozițiilor art. 1 din OG nr. 22/2002, intimatul a precizat că nu s-a făcut de către contestator dovada lipsei fondurilor, nu a comunicat niciodată că s-ar afla într-o astfel de situație și nu a făcut dovada că executarea silită ar fi produs asupra acesteia consecințe grave asupra bunului mers al activității acesteia și indirect asupra cetățenilor care apelează la serviciile sale. Pe cale de concluzie, întârzierea în executarea unei sentințe, imputabilă autorităților care nu furnizează o justificare valabilă în acest sens, aduce atingere și dreptului creditorului la respectarea bunurilor sale, drept protejat de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției.
În drept intimatul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile legale arătate în cuprinsul întâmpinării, solicitând judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu art.411 alin. (2) C..
La solicitarea instanței, B. M. O. a comunicat, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, actele dosarului de executare silită nr. 131/2013 (filele 36-66).
Prin sentința civilă nr. 757/22.01.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București și declinată competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
La data de 06.03.2015, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub același număr.
În baza art. 255, art. 258 coroborat cu art. 237 pct.7 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, apreciind că este admisibilă și duce la soluționarea cauzei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2255/10.12.2012 pronunțată de Tribunalul București-Secția a V-a Civilă, in dosarul_/3/2011, contestatorul M. București a fost obligat la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri pentru imobilul compus din teren în suprafață de 922,32 mp și construcție în suprafață de 171,26 mp situat în București, ..125, sector 2, înaintarea dosarului administrativ vizând notificările nr.691/02.08.2001 și 1848/09.04.2001 către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, precum și la plata catre intimatul creditor a sumei de 1500 lei, cheltuieli de judecata. Sentința civilă menționată a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.1032R/22.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a IV-a Civilă.
La solicitarea intimatului creditor s-a început executarea silita a contestatorului debitor in temeiul sentinței civile menționate, ce constituie titlu executoriu, formându-se în acest sens dosarul de executare nr.131/2013, aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc M. O..
Executarea silita a fost încuviințata de Judecătoria Sectorului 3 București, prin încheierea pronunțata in Camera de consiliu la data de 14.01.2014 in dosar_/301/2013 și a privit obligația de a face, privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri pentru imobilul compus din teren în suprafață de 922,32 mp și construcție în suprafață de 171,26 mp situat în București, ..125, sector 2 și de a înainta dosarul administrativ vizând notificările nr.691/02.08.2001 și 1848/09.04.2001 către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor precum și a creanței în cuantum de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Prin încheierea din 21.03.2014, executorul a stabilit cheltuieli de executare în suma totala de 3960 lei.
Referitor la executarea voluntară a obligațiilor stabilite printr-o hotărâre judecătorească, instanța are in vedere disp. art. 622 Cod procedură civilă, ,, ( 1) Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. 2) In cazul in care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, daca prin lege nu se prevede altfel ,,.
Astfel, din momentul pronunțării sentinței Tribunalului, respectiv de la data de 10.12.2012, contestatorul a avut posibilitatea de a-și executa obligațiile fără a fi necesară o manifestare de voință din partea intimatului creditor, astfel încât aceste susțineri ale contestatorului sunt neîntemeiate.
In ceea ce privește cheltuielile de executare, sunt aplicabile dispozițiile art. 669 alin. 4 C. pr.civ. care stipulează că sumele datorate cu titlu de cheltuieli de executare se stabilesc de executorul judecătoresc prin încheiere, pe baza dovezilor furnizate de partea interesată în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta.
În completare, în temeiul dispozițiilor art. 669 alin.4 Cod procedură civilă sunt aplicabile dispozițiile art. 451 alin.2 C. pr.civ. care stipulează că instanța poate chiar și din oficiu să reducă motivat partea din cheltuielile de executare reprezentând onorariul executorului judecătoresc sau al avocatului atunci când acestea sunt vădit disproporționate în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de aceștia și ținând seama de circumstanțele cauzei.
Onorariul executorului judecătoresc este stabilit sub limita minimă prev. de dispozițiile ordinului 2550/2006, anexa – pct. 2 „puneri în posesie, grănițuiri, servituți, predări de bunuri etc.”, limitele fiind fixate între 60 lei - 2.200 lei pentru debitor persoană fizică și 5.200 lei pentru debitor persoană juridică. Executarea obligației de a face nu se poate realiza decât prin executare directă, nefiind aplicabile celelalte dispoziții din Legea 188/2000 și Ordinul 2550/2006 cu privire la valoarea creanței decât in ceea ce privește executarea silită a creanțelor constând in sume de bani.
In ceea ce privește onorariul avocațial de 500 lei, se constată că nu este nici excesiv și nici disproporționat raportat la complexitatea activității desfășurate de avocat în faza de executare silită. Astfel, cererea de executare silită a fost formulată de către avocat, in temeiul atribuțiilor prev. de art. 3 din Legea 51/1995. Executarea silită s-a desfășurat pe o perioadă de aproximativ 4 luni, fiind necesară intervenția avocatului creditorului pe parcursul executării silite.
Totodată, instanța apreciază ca onorariul avocat de 500 lei nu este excesiv în raport de activitatea desfasurata de acesta in dosarul de executare, având in vedere ca, raportat la cuantumul creantei ce se tinde a se valorifica, acesta este rezonabil, la dosar existând de altfel dovada achitarii acestuia (fila 51- dosar declinat). Mai mult decât atât, instanta apreciaza ca onorariul in discutie este nu numai necesar dar si real, neimpunându-se reducerea sa nici in raport de dispozitiile art 451 alin 2 C proc civ .
Astfel, ca urmare a neexecutării voluntare a creanței la care a fost obligat, contestatorul are obligația de suporta toate cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite, în conformitate cu prev. art. 669 alin.2 teza a doua Cod procedură civilă, debitorul având obligația de a suporta cheltuielile efectuate după înregistrarea cererii de executare până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu.
Celelalte cheltuieli de executare silită nu au fost contestate în mod concret însă in ceea ce privește aplicarea Dispozițiilor Hotărârii UNEJ 2/2007, instanța reține că aceste prevederi au fost abrogate la data de 25 octombrie 2010, prin Hotărârea nr. 19/2010, până la data de 25.06.2013, când prin Hotărârea 1/2013, anexa 1 la statut cu privire la cheltuielile de executare silită a fost abrogată.
Constatând că aceste cheltuieli au fost stabilite în mod legal și nu sunt nici disproporționate față de complexitatea urmăririi silite, în temeiul art. 719 Cod procedură civilă, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
Referitor la cererea intimatului de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, constatând culpa procesuală a contestatorului precum și faptul că onorariul de avocat a fost achitat (conform chitanței depuse la fila 29 din dosarul declinat), instanța va obliga contestatorul să plătească intimatului suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul M. BUCUREȘTI prin primar general, cu sediul in sector 6, București, .. 291-293 în contradictoriu cu intimatul A. V., cu domiciliul in București, . nr.6, ., ., sector 3 și domiciliul ales în București, .-138, .. parter, sector 5, ca neîntemeiată.
Obligă contestatorul la plata către intimat a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Cu drept de a se formula cerere de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.07.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
R.-C. L. E. Ș.
Red.Tehnored.Jud.RCL
4 ex./15.09.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 23/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria... → |
|---|
