Contestaţie la executare. Sentința nr. 2450/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2450/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 2450/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILA NR. 2450
Ședința publică din data de 24.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte - N. C.
Grefier - N. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul D. O. in contradictoriu cu intimata . IFN SA, având ca obiect contestație la executare + suspendare executare.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 10.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 24.02.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.10.2013, sub nr._/301/2013, contestatorul D. O. a formulat contestație la executare in contradictoriu cu intimata . SA împotriva actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr.522/2013 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc Copuzeanu F. T. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 522/2013, suspendarea executării până la soluționarea contestației.
În motivare, contestatorul a arătat că în anul 2007 a luat în leasing o Dacia L. pentru care a achitat 2600 euro în avans plus 20 rate lunare până când nemaiputând plăti restul de rate a restituit societății de leasing autoturismul. La momentul încetării contractului i s-a spus că obligațiile sale față de dânșii au încetat, iar a doua zi a plecat în Anglia la muncă unde a stat până în vara anului 2012.
În acest moment a aflat de la executor ca este executat pentru suma de 41.325.77 lei, sumă ce depășește cu mult valoarea integrală a contractului de leasing.
Se consideră nevinovat iar penalitățile de 0.35% pe zi calculate la sume ce nu i-au fost comunicate ca fiind debitoare sunt nejustificate și ilegale, ele țin de contractul cadru, abuziv și impus ce nu au fost permise a fi negociate și care nu ar fi trebuit să îl afecteze dacă dânșii îi comunicau faptul că ar mai datora vreo sumă de bani pe care ar fi plătit-o.
Precizează că din valoarea de aproximativ 18.000 lei rămasă ca restanță de plată la contractul de leasing mașina vândută a adus societății de leasing 17.000 lei suma pe care o consideră plata anticipată a contractului, motiv pentru care dobânzile așa cum au fost ele calculate sunt absurde și ilegale.
Contestatorul apreciază că se impune ca instanța să pună în vedere societății de leasing să depună desfășurătorul tuturor plăților, dovezile de plată, procesul verbal de predare a autoturismului și dosarul integral al leasingului care este mult mai complet decât cel comunicat de dânșii societății de leasing, în același timp a menționat că le-a solicitat copie după dosarul său de leasing pentru clarificarea situației însă aceștia au refuzat.
În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 717 și 718 Cod procedură civilă.
În probațiune, contestatorul a solicitat proba cu înscrisuri, martori și interogatoriu.
Prin încheierea de ședința din data de 28.01.2014 instanța a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar de la plata taxei judiciare de timbru si a dispus scutirea contestatorului de la plata sumei de 1050 lei taxa judiciara de timbru.
Prin serviciul Registratură, la data de 02.04.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată și menținerea actelor de executare silită efectuate de B. Copuzeanu F. T. în dosarul de executare silită nr. 522/2013.
În motivare, intimata a arătat că la data de 06.12.2007, la cererea contestatorului D. O., în calitate de utilizator s-a încheiat Contractul de leasing financiar nr._/06.12.2007, prin care intimata în calitate de finanțator a cedat utilizatorului dreptul de folosință asupra unui autoturism marca Dacia L..
Având în vedere faptul că utilizatorul nu și-a respectat obligațiile contractuale asumate, contractul de leasing a fost reziliat la data de 13.10.2009, din culpa exclusivă a utilizatorului, în baza art. 12.4.ii din contractul de leasing. Autoturismul a reintrat în posesia intimatei fiind înstrăinat unui terț dobânditor la data de 11.11.2009 pentru prețul de 17.881,34 lei (tva inclus).
Pentru creanțele generate de neexecutarea culpabilă a obligațiilor asumate prin contractul de leasing, de către D. O., executarea silită a început prin dosarul de executare silită nr. 41/2010 al B. M. A. și a continuat prin dosarul de executare silită nr. 522/2013 al B. Copuzeanu F. T., pentru recuperarea debitului în cuantum de 41.325,77 lei.
Împotriva actelor de executare silită efectuate de B. Copuzeanu F. a formulat contestație la executare debitorul, invocând faptul că debitul stabilit în sarcina sa ar fi calculat abuziv. De asemenea, solicită suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.
Intimata a invocat pe cale de excepție tardivitatea contestației la executare având în vedere că astfel cum rezultă din actele dosarului de executare ce a fost înaintat executorului judecătoresc, somația a fost comunicată debitorului la data de 05.10.2013, iar termenul în care acesta putea formula contestație împotriva tuturor actelor de executare silită s-a împlinit la data de 21.10.2013. Prin urmare, contestația formulată la data de 30.10.2013 este tardivă și solicită respingerea ca atare.
Pe fondul cauzei, în cazul în care se va trece peste excepția invocată, solicită respingerea contestației ca nefondată și să constate instanța că intimata deține împotriva debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Astfel cum rezultă din situația ratelor, contestatorul a achitat 18 rate din totalul de 48 de rate de leasing, finanțarea acordată acestuia nefiind restituită în totalitate.
În baza art.13 din Contractul de leasing, în situația în care raporturile juridice dintre părțile litigante încetează din culpa exclusivă a utilizatorului, acesta datorează finanțatorului diferența dintre capitalul finanțat și nerambursat, dobânda aferentă, penalitățile contractuale neachitate, comisionul de recuperare, facturile neachitate și suma obținută din vânzarea bunului de leasing. Astfel, debitul final poate fi calculat numai după ce autoturismul a fost vândut.
Precizează ca in speța compunerea creanței raportată la prevederile contractuale și legale se prezintă astfel: 18.327,59 lei reprezintă diferența de capital finanțat de la data rezilierii contractului de leasing financiar, cuantificată la suma tuturor ratelor de leasing rămase de achitat de către utilizator. Modul de calcul rezultă din Situația ratelor, diferența de capital fiind datorată conform art. 13 Contractului de leasing și art. 10 lit. d și art. 15 din OG nr. 51/1997, 1.673,86 lei reprezintă valoarea dobânzii calculate, în temeiul art. 10.6 și art. 13 din Contractul de leasing, raportate la art. 10 lit. d și art. 15 din OG nr. 51/1997 pentru ratele de leasing pe care contestatoarea le mai avea de achitat până la data finalizării Contractului de leasing; 26.556,40 lei reprezintă valoarea penalităților de întârziere la facturile fiscale emise de . IFN SA și neachitate de Durmuș O., în cuantum de 0,35% din suma restantă pentru fiecare zi de întârziere, conform art. 10.9.1 din contractul de leasing și art. 10 lit. d) și f) din OG nr. 51/1997, 150 lei reprezintă valoarea primelor de asigurare achitate de . SA către asigurător, în locul contestatorului Durmuș O., în condițiile art. 9 din Contractul de leasing și art. 5 din OG nr. 51/1997; 7.546,27 lei reprezintă valoarea facturilor neachitate, conform art. 10 din Contractul de leasing și art. 10 lit d) și f) din OG nr. 51/1997; 1.952,89 lei reprezintă comisionul de recuperare datorat, conform art. 13 Contractul de leasing și art. 10 lit. d) și f) din OG nr. 51/1997; Total 59.207,11 lei.
Pentru calcularea valorii totale a debitului datorat de debitorul Durmuș Orste, din totalul de 59.207,11 lei s-a scăzut valoarea obținută în urma vânzării autoturismului ce a format obiectul contractului de leasing, respectiv 18.327,59 lei, rezultând suma de 41.325,77 lei.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite solicită respingerea acesteia ca nefondată având în vedere că potrivit art. 718 alin.1 Cod procedură civilă, contestatorul poate solicita suspendarea executării silite numai pentru motive temeinice, atât în cadrul contestației la executare cât și printr-o cerere separată.
Suspendarea executării silite este conturată ca o măsură vremelnică și excepțională, ce poate fi justificată doar prin existența unei prejudicieri a debitorului, prin continuarea unei executări silite aparent nelegală și care ar fi greu de reparat sau imposibil de reparat în viitor, ulterior constatării nelegalității actelor de executare silită.
În drept, întâmpinarea este întemeiată pe prevederile art. 205 Noul Cod de procedură civilă, OG nr. 51/1997.
În probațiune, intimata a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză contabilă.
Conform dispozițiilor instanței, prin serviciul Registratură, la data de 24.07.2014 B. Copuzeanu F. T. a depus dosarul de executare nr. 522/2013 (filele 100 – 131).
La termenul de judecată din data de 16.09.2014 instanța a respins ca neîntemeiată excepția tardivității formulării contestației la executare invocată de către intimată prin întâmpinare pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul încheierii de ședință, a încuviințat probele cu înscrisuri și expertiză contabilă și a respins proba testimonială solicitată de către contestator, apreciind ca nu este neutilă soluționării cauzei.
Prin serviciul Registratură, la data de 02.12.2014, a fost depus la dosar raportul de expertiză contabilă efectuat de expert Trebea M. (filele 1-27 vol. II).
Prin serviciul Registratură, la data de 12.01.2015, intimata a depus la dosar obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă prin care a solicitat instanței să pună în vedere expertului să refacă concluziile raportului de expertiză cu privire la diferența de capital finanțat și nerestituit și dobânda aferentă, debite pe care expertul le-a apreciat ca neîncadrându-se în prevederile contractuale, deoarece nu sunt facturate, raportându-se la prevederile art. 155 alin.5 și 6, coroborat cu art. 137 alin.3 lit. b din Codul fiscal.
În motivarea obiecțiunilor, intimata a arătat că răspunzând la obiectivele stabilite de instanță, expertul contabil a concluzionat că diferența la capitalul finanțat și nerestituit, în sumă de 18.327,59 lei, precum și dobânda la acest capital, în sumă de 1.673,86 lei, nu reprezintă creanțe certe, lichide și exigibile, deoarece nu au fost facturate.
În mod neîntemeiat expertul a respins din compunerea creanței diferența de capital facturat și nefacturat, calculată în baza art. 13 din contractul de leasing, motivat de faptul că intimata creditoare nu a emis o factură pentru suma respectivă. Intimata a arătat că ne-emiterea facturii fiscale nu este de natură a combate caracterul cert, lichid și exigibil al creanței. Scopul emiterii acestui document are relevanță pentru colectarea taxei pe valoare adăugată.
La termenul de judecată din data de 10.02.2015, instanța a respins obiecțiunile formulate de către intimată la raportul de expertiză contabilă pentru motivele expuse în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Instanța constată că în cauză sunt incidente prevederile Noului Cod de procedură civilă, având în vedere faptul că cererea de executare silită a fost depusă la executorul judecătoresc la data de 10.06.2013, iar potrivit art. 3 din Legea 76/2012 dispozițiile Noului Cod de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..
Potrivit art.331 alin.3 rap. la art.339 alin. 2 C., la cererea motivata a experților, ținându-se seama de lucrarea efectuata, instanța le va putea majora onorariul cuvenit, prin încheiere executorie, dată cu citarea părților, însa numai după depunerea raportului, a răspunsului la eventualele obiecțiuni sau a raportului suplimentar, după caz.
In prealabil, in ceea ce privește cererea de majorare onorariu de expert, instanța o apreciază neîntemeiata, urmând sa o respingă, dat fiind ca onorariul inițial este unul rezonabil, in cuantum de 1000 lei in raport de activitatea efectiv îndeplinita si de lucrarea realizata si de faptul că expertul trebuie să răspundă unui singur obiectiv, nu presupune lucrări mai complexe decât cele efectuate deja de către expert sau un timp de muncă mai îndelungat, nefiind încuviințate obiecțiuni la raport si nici suplimentat obiectivul inițial.
In fapt, la data de 06.12.2007, între intimata . SA, în calitate de finanțator si D. O., în calitate de utilizator, s-a încheiat contractul de leasing financiar nr._ având ca obiect un autovehicul marca Dacia L., la o valoare totala (suma ratelor de leasing+avans+valoare reziduala+taxa de administrare) de 8453,94 euro, încheiat pentru o perioadă de 48 luni(f. 119-131 vol. I).
Intre parți au intervenit doua acte adiționale (f.121-122 vol. I) prin care a fost modificata dobânda EURIBOR la 4 ani+/-0,25, art.10.5 alin.2 teza a II a, precum si beneficierea de promoția oferita de furnizorul . cu privire la gratuitatea poliței de asigurare RCA in condițiile speciale menționate.
La data de 13.10.2009 contractul a fost reziliat ca urmare a faptului ca utilizatorul nu a mai achitat ratele de leasing, din culpa exclusiva a utilizatorului, la aceeași data fiind recuperat si bunul astfel cum rezulta din procesul verbal de predare primire (f.87 vol. I) semnat de ambele parți, in cuprinsul căruia se menționează ca debitul restant este de 4658,85 lei, patru rate de leasing si de asigurare casco restante. Astfel cum rezulta din situația ratelor, contestatorul a achitat 18 rate din cele 48 de rate lunare de leasing, finanțarea acordata nefiind restituita in integralitate.
Ulterior la data de 11.11.2009 bunul a fost vândut unei terțe persoane la valoarea de_,34 lei astfel cum rezulta din factura fiscala nr._/11.11.2009(f.89 vol. I).
Prin cererea înregistrată sub nr._/10.06.2013, intimata a solicitat B. Copuzeanu F. T. executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar mai sus menționat (f. 115 vol. I). Prin încheierea din camera de consiliu din data de 22.07.2013 Judecătoria Sectorului 3 a încuviințat executarea silită împotriva contestatorului in dosarul nr._/301/2013 (f. 111 vol. I).
La data de 03.10.2013 executorul judecătoresc a emis Încheierea nr.1/03.10.2013 prin care a stabilit cheltuieli de executare silita in cuantum de 4332,58 lei fiind emisă somația în dosarul de executare nr. 522/2013 (f. 108 vol. I), prin care contestatorului i s-a pus în vedere ca, în termen de 1 zi, să achite debitul în cuantum de_,35 lei, din care suma de_,77 lei reprezintă debit principal (facturi de rata, RCA, CASCO, penalitati, taxe de somație, debite rezultate din neexecutarea obligațiilor contractuale, cheltuieli de recuperare aferente contractului de leasing), astfel cum a fost calculat de creditoare, suma de 4332,58 lei cheltuieli de executare.
Potrivit raportului de expertiza contabila întocmit in cauza de expert Trebea M. (f.1-22 vol. II) rezulta ca la data rezilierii contractului diferența de capital finanțat era de 3339,43 euro (18.327,59 lei) iar dobânda calculata la diferența de capital finanțat era de 304,99 euro(1.673,86 lei). De asemenea, suma de 26.556,40 lei reprezintă valoarea penalităților de întârziere la facturile fiscale emise de . IFN SA și neachitate de Durmuș O., în cuantum de 0,35% din suma restantă pentru fiecare zi de întârziere, suma de 150 lei reprezintă valoarea primelor de asigurare achitate de . SA către asigurător, în locul contestatorului Durmuș O.; suma de 7.546,27 lei reprezintă valoarea facturilor neachitate, conform art. 10 din Contractul de leasing și art. 10 lit d) și f) din OG nr. 51/1997; iar suma de 1.952,89 lei reprezintă comisionul de recuperare datorat, conform art. 13 Contractul de leasing și art. 10 lit. d) și f) din OG nr. 51/1997, totalul fiind in cuantum de 59.207,11 lei.
Pentru calcularea valorii totale a debitului datorat de debitorul Durmuș Orste, din totalul de 59.207,11 lei s-a scăzut valoarea obținută în urma vânzării autoturismului ce a format obiectul contractului de leasing, respectiv 18.327,59 lei, rezultând suma de 41.325,77 lei.
În drept,conform art. 711 alin. 1 din Codul de procedură civilă, împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar, alineatul 3 al aceluiași articol, statuează ca după începerea executării silite, cei interesați sau vatamati pot cere, pe calea contestației la executare si anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, daca a fost data fara îndeplinirea condițiilor legale.
Instanța reține că potrivit dispozițiilor art.632 din Codul de procedură civilă, executarea silită se va efectua numai în temeiul unui titlu executoriu care este definit la alin. 2 ca fiind hotărârile executorii, hotărârile definitive precum si orice hotărâri sau înscrisuri, care potrivit legii pot fi puse in executare.
Potrivit art. 8 din O.G. nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, contractele de leasing, precum și garanțiile reale și personale, constituite în scopul garantării obligațiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii.
În cauza de față, instanța constată că se solicită de către contestator anularea formelor de executare silită, acesta invocând, faptul ca respectiva creanța nu este certă, lichidă in sensul ca suma ce se urmărește silit depaseste cu mult valoarea integrala a contractului de leasing iar suma ce a rezultat din vânzare autoturismului este o plata anticipata a contractului, motiv pentru care dobânzile așa cum au fost calculate sunt absurde si ilegale, iar, pe de altă parte, invoca o . apărări în legătură cu titlul executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar, cu privire la penalitățile de întârziere in cuantum de 0,35% pe zi, considerând ca sunt abuzive si ilegale.
În baza art.13 din Contractul de leasing (f.129 vol. I), în situația în care raporturile juridice dintre părțile litigante încetează din culpa exclusivă a utilizatorului, acesta datorează finanțatorului diferența dintre capitalul finanțat și nerambursat, dobânda aferentă, penalitățile contractuale neachitate, comisionul de recuperare, facturile neachitate și suma obținută din vânzarea bunului de leasing. Astfel, instanța retine ca finanțatorul are dreptul sa calculeze toate creanțele ce decurg din contract: dobânda de prefinantare neachitata, valoarea însumata a tuturor ratelor de leasing neachitate, a primelor de asigurare Casco, RCA, pana la data radierii bunului de numele finanțatorului, a valorii reziduale a bunului, totalitatea cheltuielilor ocazionate de încetarea înainte de termen a contractului, cheltuieli legate de recuperarea si/sau executarea silita a debitelor restante si alte cheltuieli aferente încetării contractului.
De asemenea, instanța retine ca, in cazul in care debitul utilizatorului fata de finanțator nu este acoperit in totalitate de suma de bani obținuta din valorificarea bunului sau bunul nu poate fi valorificat in termen de 15 zile de la data încetării contractului, utilizatorul va plăti întreaga diferența in termen de 5 zile de la emiterea facturii de către finanțator. Astfel, debitul final poate fi calculat numai după ce autoturismul a fost vândut.
Instanța retine ca modul de calcul rezultă din Situația ratelor, diferența de capital si dobânda aferenta fiind datorate conform art. 13 Contractului de leasing și art. 10 lit. d și art. 15 din OG nr. 51/1997.
In ceea ce privește concluzia expertului contabil in sensul că diferența la capitalul finanțat și nerestituit, în sumă de 18.327,59 lei, precum și dobânda la acest capital, în sumă de 1.673,86 lei, nu reprezintă creanțe certe, lichide și exigibile, deoarece nu au fost facturate, instanța retine ca este nefondata, urmând sa fie înlăturata. Ca atare, instanța apreciază ca certitudinea creanței nu este determinata in mod eliminatoriu de emiterea unei facturi fiscale, astfel cum impun prevederile art. 155 alin.5 și 6, coroborat cu art. 137 alin.3 lit. b din Codul fiscal, ci de existenta unei clauze contractuale asumata de ambele parți, cu valenta unei clauze penale.
Astfel, potrivit art. 662 C.pr.civ., creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul, iar în speța de față este îndeplinită această condiție, deoarece contractul de leasing financiar nr._ /06.12.2007 a fost semnat de utilizator.
Mai mult decât atât, instanța retine incidenta principiului forței obligatorii a contractului, este consacrat într-o formulare expresivă de art. 1270 alin. (1) noul cod civil (art.969 vechiul Cod civil) care prevede: „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, prin care se înțelege faptul că fiecare este obligat, prin contractul pe care îl încheie, la fel ca atunci când obligația i-ar fi impusă prin lege. Cu alte cuvinte, contractul este ,,legea părților,,, fiind ținute să-l respecte întocmai, potrivit adagiului latin pacta sunt servanda.
În ceea ce privește caracterul lichid al creanței, instanța constată că art. 662 C.pr.civ., dispune ca o creanță este lichidă când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.
Analizând înscrisurile de la dosar, instanța constată că suma pe care utilizatorul o datorează intimatei este determinabilă față de clauzele contractului de leasing nr._/06.12.2007 fiind calculată de creditoare potrivit prevederilor contractuale astfel cum rezulta si din raportul de expertiza tehnica judiciara contabila, astfel că și această condiție este îndeplinită.
În ceea ce privește condiția exigibilității obligației, instanța reține că exigibilitatea unei obligații echivalează cu ajungerea ei la termen, respectiv cu momentul în care un creditor poate să solicite debitorului executarea acesteia de bunăvoie, putând, însă, să apeleze, în caz de nevoie, la forța de constrângere a statului prin intermediul formulării unei acțiuni în justiție.
Analizând contractul de leasing financiar mai sus menționat instanța constată exigibilitatea obligației de plată, întrucât raportat la prevederile art. 13 din contract, intimata, în calitate de finanțator, are dreptul de a solicita ratele de leasing scadente la momentul rezilierii, ratele de leasing rămase de plată până la finalul contractului, care prin rezilierea contractului devin automat scadente și plătibile imediat, orice alte sume restante, care prin efectul rezilierii devin scadente și plătibile imediat, precum și restituirea bunurilor.
Susținerile contestatorului în sensul că executarea silită este nelegala in sensul ca suma urmărita silit depaseste valoarea contractului este nefondata, întrucât, potrivit art. 13, în urma rezilierii contractului, utilizatorul este obligat să achite de urgență ratele de leasing, facturate și scadente, precum și orice alte sume restante, care prin efectul rezilierii devin scadente și plătibile imediat, să suporte toate cheltuielile efectuate de finanțator legate de recuperarea produsului, inclusiv costurile de recuperare a acestuia, să achite toate ratele de leasing rămase de plată până la finalul contractului, care prin rezilierea contractului devin automat scadente și plătibile imediat.
Totodată, instanța constată că părțile nu au contestat neîndeplinirea de către utilizator a obligației de plată a ratelor de leasing și nici intervenirea rezilierii contractului, fiind invocate numai criticii cu privire la cuantumul creanței urmărite silit.
Referitor la penalitățile de întârziere de 0,35% pe zi de întârziere, astfel cum sunt prevăzute de art.10.9.1. din contract, instanța retine ca partile au stabilit ca acestea sunt aplicabile in caz de întârziere a plații a oricăror sume de bani datorate de utilizator(f.128 vol. I). Instanța retine ca este nefondata susținerea contestatorului in sensul ca sunt nejustificate si ilegale, ele fiind in cadrul unui contract cadru, abuziv si compus care nu au fost negociate si care nu ar fi trebuit sa îl afecteze daca intimata iar fi comunicat ca are de plata vreo suma de bani. Pe de o parte, instanța observa ca debitorul contestator a semnat personal procesul verbal din 13.10.2009 in cuprinsul căruia era menționata suma restanta de plata care a atras si rezilierea contractului din culpa sa exclusiva, iar pe de alta parte, instanța retine ca factorul esențial al unui contract este acordul de voința al parților, respectiv voința lor juridica, prin aceasta intelegandu-se întâlnirea concomitenta a doua voințe individuale in vederea producerii efectelor juridice specifice.
Articolul 969 vechiul C.civ. este reglementarea legala care impune respectarea principiului pacta sunt servanda, conform căruia actul juridic legal încheiat se impune parților întocmai ca legea, contractul neputându-se modifica decât prin acordul parților. Simplul fapt ca la un moment dat a intervenit o dificultate financiara, nu justifica modificarea unilaterala a condițiilor de leasing la care s-a angajat contestatorul, astfel cum a susținut prin cererea de chemare in judecata.
Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
Astfel, pe de alta parte, instanța, constata ca in speța contestatorul nu reclamă lipsa limbajului clar și inteligibil, ci pur și simplu existența clauzei.
Prin mijloacele de probă administrate în cauză(interogatoriul administrat si înscrisuri depuse la dosar), instanța reține că intimata a făcut dovada faptului că la momentul încheierii contractului a fost adus la cunoștința contestatorului conținutul contractului de leasing înainte de a-l semna, astfel încât aceasta a avut libertatea de a opta cu privire la tipul contractului și a luat decizia în deplină cunoștință de cauză, cu atât mai mult, cu cat in cuprinsul clauzei de la pct.10.9.01 este menționat expres faptul ca in caz de întârziere a plații a oricăror sume de bani datorate de utilizator se vor aplica penalitati de 0,35% pe zi.
De altfel, contestatorul nu invoca vreo eventuala eroare cu privire la înțelegerea clauzelor, ci considera, după aproximativ 7 ani de la semnarea convenției, in faza de executare silita si in condițiile in care a achitat doar 18 rate lunare din cele 48 de rate, ca dobânda si penalitățile de întârziere sunt prea mari, fiind astfel abuzive si ilegale.
Din considerentele arătate, având în vedere faptul că actele de executare emise de către executorul judecătoresc sunt legale, instanța apreciază neîntemeiată contestația la executare formulată, urmând a o respinge ca atare.
În ceea ce privește cererea debitorului contestator de suspendare a executării silite, în temeiul art. 718 alin 1 din C.pr.civ, instanța urmează a respinge această cerere ca fiind rămasă fără obiect, prin prisma soluției de respingere a contestației la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de majorare onorariu de expert ca neîntemeiată.
Respinge contestația la executare formulata de contestatorul D. O., CNP_, cu domiciliul în București, ., sector 5 în contradictoriu cu intimata . IFN SA, J40/_/2006, CUI RO19820923 cu sediul ales în București, ., ., ca neîntemeiata.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Cu apel in 10 de zile de la comunicare.
Pronunțata în ședință publică, azi, 24.02.2015.
Președinte Grefier
N. C. N. D.
C.N./D.N.
4EX./08.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1063/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2477/2015.... → |
|---|
