Contestaţie la executare. Sentința nr. 9226/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9226/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 9226/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
HOTĂRÂRE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9226
Ședința publică din data de 24.06.2015
Instanța constituită din:
Președinte – P. D. O.
Grefier – T. C. N.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatorii V. V. și V. C. E. în contradictoriu cu intimatele V. R. SA și R. C. SOLUTIONS R. SRL, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 17.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 24.06.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 12.02.2015, sub nr._ , contestatorii V. V. și V. C. E. în contradictoriu cu intimatele V. R. SA și R. C. SOLUTIONS R. SRL, au formulat contestație la executare, împotriva actului de executare reprezentat de publicația de vânzare din data de 22.01.2015 emisă în dosarul de executare nr. 884/2012 al B. Ulman B., solicitând instanței:
- să se constatate că nu datorează intimatei-creditoare creanța pretinsa si nici cuantumul pretins, după analizarea tuturor clauzelor abuzive din contractul de credit, în conformitate cu legislația și practica instanțelor judecătorești internă, cât și în lumina dispozițiilor legislației europene,
- să se constatate că pretinsa creanță nu este certa, lichidă și exigibilă, lămurirea întinderii debitului pe care îl datorează în baza contractului de credit nr. Convenția de C. nr._/DV/06.09.2007, încheiata cu .
- să se constatate ca sunt nedovedite cheltuielile de executare urmare a faptului că onorariul executorului judecătoresc nu este dovedit a fi plătit efectiv de către creditoarea-intimata,
- anularea executării însăși
- constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de creanța.
Totodată s-a solicitat suspendarea executării silite în dosarul de executare nr. 884/2012, al B. Ulman B..
În motivarea contestației, s-a arătat că în fapt, a contractat un credit prin Convenția de C. nr._/DV/06.09.2007, încheiata cu ., Sucursala SMB Coltei, pentru suma de 41.600 CHF, credit cu garanție ipotecara asupra imobilului situat in București, ., ., ., proprietatea contestatorilor, credit cu durata de 300 (treisute) luni. In perioada 2007-2010 subsemnatul V. V. a achitat ratele de credit lunare scadente, însa ulterior, datorita creșterii ratei de schimb CHF/leu, (practic s-a dublat), cât și scăderii veniturilor cu titlu de salariu, a început să înregistreze restanțe la plata ratelor iar data de 30.07.2012 a primit o somație de plată, pentru suma de 44.482 CHF la cursul BNR din ziua plații, cat si pentru suma de 8845.7 lei onorariu executor judecătoresc si cheltuieli de executare in suma de 230, 14 lei în termen de 15 zile, în caz contrar procedându-se la urmărirea și scoaterea la licitație publica a imobilului situat in București, ., ., .. Aceasta Somație a fost transcrisa in CF a imobilului. Ulterior, contestatorii au încheiat cu creditoarea Banca, un Acord de plata eșalonată, prin care s-au angajat să plătească în 3 tranșe sumele pretinse de către aceasta, respectiv 18.000 lei, la data de 16.09.2013, apoi 282 CHF, doua luni consecutiv. Aceștia au plătit aceste sume, la datele convenite, astfel încât, la cererea creditoarei, s-a suspendat executarea silită și vânzarea imobilului la licitație. Contestatorii au mai arătat că imobilul este singura locuința, neavând și alte locuințe în proprietate sau folosință și că pe parcursul achitării ratelor de credit, creditoarea-banca nu i-a înștiințat niciodată de majorarea ratei dobânzii aplicate sau alte modificări contractuale, nu le-a fost comunicată vreo notificare prin care a fost declarant scadent întregul sold al creditului anticipat, nu le-au fost comunicate extrase de cont, nici pe parcursul achitării ratelor, nici ulterior iar după achitarea sumelor pretinse de către creditoarea Banca, in 2013, respective 18.000 lei, cât și 2 rate a câte 282 CHF, nu le-au fost comunicate extrase de cont, sau vreo justificare a direcționării acestor sume (respective dobânzi penalizatoare sau parte din credit) și nu le-a fost comunicată nicio notificare, prin care să fie înștiințați despre cesiunea de creanța dintre banca creditoare, . si creditorul cesionar, . ROMÂNIA SRL, astfel că au luat la cunoștință despre cesiunea de creanța odată cu comunicarea Publicației de vânzare trimisa de către B. Ulman B., în data de 26.01.2015. Cu privire la cuantumul debitului pretins, a solicitat instanței analiza clauzelor abuzive inserate în contractul de credit, să se constatate că aceste clauze sunt abuzive, să se dispună eliminarea lor și recalcularea debitului pentru care sunt executați silit.
Totodată contestatorii au arătat că în situația în care temeiul titlului executoriu este o clauză contractuală care prezintă potențialul de a fi abuzivă (caracterul abuziv fiind analizat ulterior chiar de către instanța de executare în baza dosarului pus la dispoziție de către executorul judecătoresc) se află în prezența unui impediment prevăzut de lege, respectiv impedimentul dat de interzicerea oricărui efect juridic care ar avea drept sursă primă o clauză abuzivă, contestația la executare și dreptul debitorului-urmărit de a cere ca instanța de executare să analizeze caracterul abuziv al clauzelor contractuale
Cu privire la fluctuația cursului de schimb valutar chf/leu, creditul fiind plătit în valută CHF, au solicitat să se constatate inserarea clauzei abuzive în contractul de credit, la Secțiunea 4) "Plați" din Condițiile Generale Ale Convenției, :"Eventualele diferențe de curs valutar sunt și vor fi suportate de împrumutat" întrucât la data acordării creditului cursul de schimb era 1CHF- 2.02 lei- curs BNR, iar la 04.01.2011 1CHF= 3.469 lei-curs BNR, rata lunara fiind de 226.23 CHF=456 lei, in 2007, iar 04.01.2011=791 lei, crescând astfel cu 335 lei/lunar.
Concluzionând, contestatorii au solicitat admiterea contestației la executare, analiza clauzelor abuzive în raport cu motivele de fapt și de drept expuse, iar până la soluționarea contestației la executare și lămurirea întinderii si înțelesului titlului executoriu și suspendarea executării silite imobiliare îndreptate împotriva apartamentului ce constituie domiciliul acestora.
În drept, au fost invocate dispozițiile Directivei nr. 93/13/CEE, O.U.G. nr. 21/1992, Legea nr. 193/2000, Legea nr. 296/2004, O.U.G. nr. 50/2010, art. 1270, din Codul civil, art.711 alin(2), art.712. alin(3), art.713 alin(30, art 714 alin(10 pct.3. art.715, art.718 alin (1), (2), (6), art. 719 lin.(l).
În probațiune a solicitat înscrisuri, expertiza contabila, și orice alta proba utila, concludenta si pertinenta cauzei, ce ar reieși din dezbateri.
La data de 10.03.2015, intimata V. R. SA a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă și în subsidiar ca nefondată și obligare reclamanților la plata cheltuielilor de judecată. Prin întâmpinare intimata a invocat excepția inadmisibilității și excepția necompetenței materiale și pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată.
Intimata V. R. SA a arătat că s-a formulat contestație la executare împotriva actului de executare "Publicație de Vânzare" din data de 22.01.2015, dar în petitul acțiunii -paragraful următor și în motivarea efectivă a cererii nu se precizează nici un motiv de nulitate a publicației de vânzare și că reclamanții invocă lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, însă nu ca urmare a vreunei acțiuni sau inacțiuni contractuale a subscrisei, ci ca urmare a aprecierii lor, că unele clauze contractuale ar avea caracter abuziv, prin prisma Legii nr. 193/2000. în schimb precizează ca temei de drept „art. 711 alin. 2" și urm. Cod pr. civ., în realitate, la momentul începerii executării silite, articolul invocat fiind abrogat prin Legea nr. 7/1996 și Legea 99/1999) și că de fapt, reclamanții își întemeiază contestația la executare pe dispoziții procedurale abrogate sau inexistente și oricum inaplicabile speței, având în vedere forma Codului de procedură în vigoare la data începerii executării silite. Cum executarea silită vizează titluri care nu sunt hotărâri judecătorești, ar fi devenit incidente dispozițiile art. 712 alin. 2 din actuala formă a Codului de procedură civilă (de fapt art. 399 alin 3 Cod pr. civ. în forma în vigoare la data începerii executării silite, în 2012). Contestatorii invocă întâi caracterul abuziv al unor clauze contractuale, care ar fi determinat de fapt și incertitudinea creanței și din acest motiv lipsa exigibilității Este de observat deci, că cererea suferă de o inconsistența și se bazează pe o inversiune motivațională în care premisa contestației - lipsa de certitudine a creanței și a exigibilității - este de fapt o concluzie a constatării caracterului abuziv al unor clauze, datorită cărora creanța n-ar fi certă, deci nici exigibilă. Cu alte cuvinte, după încasarea și folosirea sumei creditului și după neîndeplinirea repetată a obligațiilor de rambursare, debitorul apreciază (după aproape 7 ani de la beneficiul creditului), că în contract ar exista clauze abuzive care fac incertă datoria sa și deci inacceptabil contractul. Pentru aceste considerente, intimata a arătat că contestația este inadmisibilă.
Totodată, contestatorii au solicitat constatarea nulității unor clauze contractuale pretins abuzive, constatare care poate fi făcută în opinia intimatei V. R. SA, doar în temeiul unei legi speciale - Legea nr. 193/2000, întrucât potrivit acestei legi, contestatorii au deschisă o cale separată de atac pentru anularea unor clauze contractuale - cale distinctă, prevăzută de o Lege specială în raport cu Codul de procedură civilă.
Pe de altă parte, în motivarea contestației, nu se invocă de fapt nici un argument pentru nulitatea actelor de executare contestate. Singurul motiv pertinent este „incertitudinea" creanței, doar că și acesta se raportează tot la eventuala anulare a unor clauze pretins a fi abuzive. Altfel spus, contestatorii apreciază creanța drept incertă doar pentru faptul că apreciază drept abuzivă clauza privind comisionul de risc și comisioanele acceptate de altfel la semnarea contractelor. Nefiind întemeiată pe nulitatea titlului executoriu, o contestație care se raportează doar la clauze contractuale pretins abuzive, dar, pentru al căror control există, pe de altă parte, o cale separată de atac împotriva titlului, este inadmisibilă prin prisma art. 712 alin. 2 (corect 399 alin. 3) Cod pr. civ.
Acesta a mai arătat că o contestație întemeiată pe disp. Art. 712 alin. 2 (sau 399 alin. 3), este admisibilă cu condiția să nu existe o altă cale de atac prevăzută de lege împotriva titlului. Față de această dispoziție legală imperativă, contestația este inadmisibilă.
Cu privire la instanța competentă pentru judecarea cererilor deduse judecății, intimata V. R. SA a arătat că dacă cererea contestatorilor ar fi fost admisibilă în ce privește clauzele a căror nulitate se invocă, judecarea cererii ar fi fost de competența materială a instanței superioare în grad, Tribunalul București, potrivit dispozițiilor art. 99 alin. 2 Cod procedură civilă, deoarece unele capete de cerere (ex. cel privind riscul valutar) nu se încadrează între cererile enumerate limitativ de art. 94 Cod procedură civilă.
S-a mai arătat că reclamanții nu motivează sub nicio formă cererile de la pct. 4,5 și 7, respectiv referitor la cheltuielile de executare unde nu există nici un argument, nicio dovadă, cu privire la anularea încheierii prin care s-a dispus investirea cu formulă executorie și cu privire la nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanță; nu se motivează și nu se dovedește cu nimic această solicitare; pentru lipsa motivelor, acestor cereri se impune a fi respinse ca neîntemeiate, iar cu privire la
cererea privind suspendarea executării silite fără plata unei cauțiuni este lipsită de temei legal.
S-a mai arătat că potrivit dispozițiilor procedurale în vigoare la data începerii executării silite, este de observat că nu se poate dispune suspendarea executării silite fără plata unei cauțiuni (art. 403 Cod pr. civ.).
Cu privire la afirmațiile privind lipsa notificării despre exigibilitatea creanței, intimata V. R. SA a arătat că sunt nefondate, cum rezultă din chiar recunoașterea reclamanților întrucât chiar dacă banca nu le-ar fi comunicat o notificare înainte de primirea Somației de executare contestatorii au primit acea somație la 30.07.2012, în somație precizându-se expres atât cuantumul cât și exigibilitatea creanței. în plus, reclamanții au recunoscut aceste aspecte implicit cu ocazia încheierii angajamentului de plată în baza căruia s-a suspendat ulterior executarea, nu au contestat caracterul cert, lichid si exigibil al Angajamentului de plată asumat în temeiul Convenției de credit fiind nefondate și afirmațiile privind lipsa notificării cesiunii contractului de credit al reclamanților, astfel cum rezultă din înscrisurile anexate prezentei întâmpinări.
Pe fondul analizei caracterului abuziv al clauzelor contestate, intimata V. R. SA a arătat că nu sunt întemeiate alegațiile contestatorilor în sensul că contractul de credit conține clauze abuzive.
În drept a invoca textele legale evocate în cuprinsul întâmpinării.
În probațiune a solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriul reclamanților
La data de 12 martie 2015, intimata R. C. SOLUTIONS R. SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare formulată de către contestatorii V. V. si V. E. C.; respingerea cerererii de anulare a întregii executări; respingerea cererea de anulare a cesiunii de creanța ca neîntemeiată și obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cauza. Prin întâmpinare s-au invocat excepția insuficientei timbrări cu privire la anularea contractului de cesiune creanțe, excepția tardivității, excepția inadmisibilității suspendării pt. neplata cauțiunii, excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la obligația de restituire a unor sume de bani și excepția inadmisibilității contestației la executare și pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată.
Intimata R. C. SOLUTIONS R. SRL, a arătat că înțelege să invoce excepția netimbrării sau a insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată.
De asemenea a mai invocat excepția tardivității contestației la executare, ca nefiind depusă în termenul legal prevăzut de art. 714 alin. 1 Cod de procedură civilă, întrucât din sustinererea contestatorilor aceștia au înțeles să conteste întreaga executare silită, inclusiv somația prin care li s-a adus la cunoștința începerea executării silite și față de data la care le-au fost comunicate actele de executare și data la care a fost promovata prezenta cerere de chemare in judecata, intimata R. C. SOLUTIONS R. SRL a solicitat instanței să verifice daca a fost repectat termenul legal si in caz contrar sa constatate tardivitatea formulării cererii.
Totodată s-a mai invocat de către intimata R. C. SOLUTIONS R. SRL și excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării silite.
În motivarea în fapt a întâmpinării, intimata R. C. SOLUTIONS R. SRL a arătat că intimata S.C. V. ROMÂNIA S.A. și contestatorii din prezenta cauza a fost încheiata convenția nr._/DV/06.09.2007, contestatorii obținând suma de 44.482 CHF iar la data de 25 iulie 2014, V. România SA a transmis către R. C. Solutions România SRL creanța deținuta asupra Debitoarei, conform Contractului de Cesiune de Creanța autentificat sub nr. 346 din data de 25 iulie 2014, cesionând toate drepturile si garanțiile accesorii ale acesteia. Ca urmare a acestei cesiuni, dreptul de proprietate al V. România SA asupra creanței împreuna cu toate drepturile si obligațiile ce decurg din calitatea de creditor al Debitoarei, terților Garanți si avalistilor, s-a transmis către R. C. Solutions România SRL, la data plații integrale a prețului, aceasta devenind creditorul Debitoarei, al terților garanți si al avaliștilor.
Intimata a precizat că a achitat prețul cesiunii la data de 25 iulie 2014 subrogându-se în drepturile V. România SA, dobândind toate drepturile creditorului plătit, creanța plătită cu toate drepturile si accesoriile și că în mod legal, ambele societăți, au făcut aplicarea dispozițiilor legale si au trimis debitorului cedat notificarea prin care i-a fost adusa la cunoștința cesiunea de creanța, astfel conform art. 1578 din NCC ca nu exista o obligație legala stabilita printr-o norma juridica imperativa care să impună comunicarea înscrisurilor doveditoare ale cesiunii, notificarea însușită de ambele parți fiind suficienta în acest sens.
Intimata R. C. Solutions România SRL a mai arătat că reclamanții solicita restituirea unor sume de bani ce nu au fost încasate de către societatea acestora R. C. Solutions, ci de către V. S.A, pe certele consecința fata de aceasta solicitare întelege să invocam lipsa calității procesuale pasive a societății acestora. Restituirea unor sume ce nu au fost încasate de către societate si care nu i-au profitat acesteia, ar crea un prejudiciu semnificativ și nejustificat în patrimoniul societății.
Cu privire la nenegocierii contractului, intimata R. C. Solutions România SRL a arătat că este inadmisibilă, deoarece nu reiese în concret dacă reclamanta a solicitat clarificări cu privire la oferta băncii, dacă și-a exprimat dorința de a modifica oferta băncii ,daca a inițiat sau nu orice alte discuții cu privire la oferta propusa de banca iar o negociere din punct de vedere juridic reprezintă o succesiune de oferte si contraoferte până când una din parți accepta oferta si se ajunge la un acord de voința .Faptul că din lipsa de interes sau din alte motive, reclamanta nu a înțeles să formuleze o contraoferta și nu a solicitat lămurirea sau modificarea clauzelor înscrise în contract, nu înseamnă ca este vorba de un contract nenegociat, în opinia intimatei.
În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 09.04.2015 contestatorii au formulat cerere precizatoare prin au arătat că acțiunea formulată, este o contestație la titlul si nu o contestație împotriva actelor de executare nelegale, admisibilă potrivit dispozițiilor art. 399 din vechi Cod de procedură civilă, care prevede că împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281 indicei, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută iar dacă o asemenea contestație vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție, competența de soluționare aparține instanței de executare.
La termenul de judecată din data de 06.05.2015 instanța a luat act că s-a renunțat la cererea de suspendare a executării silite.
La termenul de judecată din data de 17.06.2015 instanța a respins ca rămase fără obiect excepția insuficientei timbrări cu privire la anularea contractului de cesiune creanțe și excepția inadmisibilității suspendării pentru neplata cauțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului cu privire la excepțiilor invocate, respectiv excepția nulității cererii de chemare în judecată, excepția necompetenței materiale, excepția inadmisibilității contestației la executare, excepția tardivității și excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei R. C. Solutions cu privire la obligația de restituire a unor sume de bani, instanța reține următoarele:
Cu titlu preliminar, în privința legii de drept procesual aplicabilă în prezenta cauză, instanța reține, în temeiul art. 25 alin. 1 C.proc.civ., că este aplicabil codul de procedură civilă din 1865, în vigoare la momentul înregistrării cererii de executare silită la rolul biroului executorului judecătoresc, respectiv 07.09.2011 (f. 49 din vol. II).
Potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 1 C.proc.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În fapt se reține că executarea silită se desfășoară în temeiul titlurilor executorii reprezentate de Contractul de credit bancar_/DV/06.09.2007 (f. 3 – 13 din vol. II) și Contractul de garanție reală imobiliară autentificat sub nr. 4.910/06.09.2007 de Biroul Notarial Mentor (f. 19 – 22 din vol. II), contestatorii V. V. și V. C. E. având calitatea de împrumutați, iar intimata V. având calitatea de Bancă.
Prin notificarea înregistrată sub nr. 2786/19.04.2011 (f. 43 din vol. II), din cauza neîndeplinirii obligațiilor contractuale de restituire a creditului, banca a declarat scadența anticipată, aspect comunicat prin poștă contestatorilor dovezilor de comunicare de la serviciul de curierat Fan Curier de la f. 46 – 48.
Intimata V. a formulat cererea de executare silită (f. 49 din vol. II), înregistrată pe rolul executorilor bancari fiind format dosarul de executare nr. 964/PF/2011, iar prin Dispoziția de numire nr. 1195/07.09.2011 a fost numit să instrumenteze dosarul de executare executorul bancar C. M..
La data de 03.11.2011, în dosarul nr._/301/2011 a fost încuviințată de către Judecătoria Sectorului 3 București (f. 58 din vol. II) executarea silită pe raza Sectorului 3 București. La data de 14.02.2012 în dosarul de executare nr. 964/PF/2011 au fost emise adrese de înființare a popririi (f. 59 din vol. II). În dosarul de executare comunicat instanței nu există vreo dovadă de comunicare a măsurii înființării popririi către debitorii V. V. și V. C. E..
Urmare a desființării corpului executorilor bancari, creditoarea V. a formulat cererea de continuare a executării silite (f. 63 din vol. II) la data de 26.03.2012, fiind înregistrat dosarul de executare nr. 884/2012 pe rolul B. Ulman B..
Prin încheierea pronunțată în camera de consiliu din data de 18.06.2012 în dosarul nr._/301/2012 (f. 86 din vol. II) Judecătoria Sectorului 3 București a încuviințat din nou executarea pe raza teritorială a Sectorului 3 București.
La data de 30.07.2012 executorul judecătoresc a emis somația imobiliară de plată (f. 89 din vol. II) pentru suma de 44.782,08 CHF reprezentând debit principal, suma de 8.605,60 lei reprezentând onorariu executor și 230,14 lei cheltuieli de executare, datorate în temeiul titlurilor executorii reprezentate de Contractul de credit bancar_/DV/06.09.2007 și Contractul de garanție reală imobiliară autentificat sub nr. 4.910/06.09.2007 de Biroul Notarial Mentor. Somația a fost comunicată debitorul V. V. și V. C. E. în data de 01.08.2012 astfel cum rezultă din dovezile de comunicare de la f. 91 și 93.
La data de 18.09.2012 între creditoarea V. și debitorul V. C. E. se încheie un angajament de plată (f. 121 din vol. II) prin care acesta arată că recunoaște în totalitate creanța pusă în executare (de 44.782,08 CHF reprezentând debit principal, suma de 8.605,60 lei reprezentând onorariu executor și 334,67 lei cheltuieli de executare) și se angajează să achite lunar câte 203 lei.
Angajamentul de plată nu a fost respectat, motiv pentru care a continuat executarea silită prin întocmirea raportului de evaluare (f. 132 – 149) a imobilului situat în ., ., . București, care a format obiectul contractului de garanție imobiliară autentificat sub nr. 4.910/06.09.2007 și prin scoaterea acestui imobil la licitație publică. Din dosarul de executare rezultă că au existat mai multe încercări de vânzare a acestui imobil la licitație, de fiecare dată contestatorii V. V. și V. C. E. fiindu-le comunicate publicațiile de vânzare (după cum rezultă din dovezile de comunicare de la f. 166 din vol. II pentru publicația de vânzare din data de 07.02.2013, f. 184 din vol. II pentru publicația de vânzare din data de 18.03.2013, f. 198 din vol. II pentru publicația de vânzare din data de 24.04.2013, f. 221 – 222 din vol. II pentru publicația de vânzare din data de 08.08.2013, f. 277 – 278 din vol. II pentru publicația de vânzare din data de 22.01.2015). Pentru fiecare licitație a fost încheiat câte un proces verbale de licitație publică, consemnându-se motivele pentru care vânzarea nu s-a putut realiza, astfel: în data de 14.03.2013 (f. 178 din vol. II) nu s-a înscris nici un participant, în data de 24.04.2013 (f. 193 din vol. II) nu s-a oferit prețul de pornire, iar la licitațiile din data de 29.05.2013 (f. 205 din vol. II), respectiv 16.09.2013 (f. 225 din vol. II) licitația s-a suspendat la solicitarea creditoarei V..
Prin adresele înregistrate sub nr. 3536/31.07.2014 (f. 259 din vol. II), respectiv 7285/31.07.2014 (f. 257 din vol. II) debitorii contestatori V. V. și V. C. E. au fost notificați despre transferul creanței deținută de creditoarea V. împotriva lor către cesionara R. C. Solutions R. SRL, transfer operat prin contractul de cesiune de creanță din data de 25.07.2014.
Împotriva executării silite efectuată în dosarul de executare nr. 884/2012 debitorii V. V. și V. C. E. au formulat în data de 12.02.2015 contestație la executare. Se observă că deși în cererea introductivă de instanță se menționează că se formulează contestație la executare împotriva unui act de executare, respectiv publicația de vânzare din data de 22.01.2015, cu privire la acest act de executare nu a fost invocat nici un motiv de nelegalitate a executării, iar în petitul nr. 6 al cererii se solicită anularea executării însăși. În motivarea cererii contestatorii invocă, în esență că creanța pusă în executare nu este certă, lichidă și exigibilă întrucât titlul executoriu conține clauze abuzive. Totodată, au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de cesiune creanță intervenit între cele două intimate. Din precizările depuse în data de 09.04.2015 se constată că nu mai este susținută contestația la executare cu privire la publicația de vânzare din data de 22.01.2015, contestatorii calificând acțiunea formulată drept contestație la titlu invocând în esență, pe de o parte că titlul executoriu reprezentat de contractul de credit nr._/DV/06.09.2007 conține clauze apreciate de contestatori ca fiind abuzive, iar pe de altă parte, că cesiunea de creanță este lovită de nulitate absolută, fiind încălcat caracterul intuitu personae al contractului de credit, precum și principiul specialității capacității de folosință al instituțiilor de credit.
Cu privire la calificarea juridică a cererii de chemare în judecată instanța reține că în temeiul art. 84 C.proc.civ. instanța nu este ținută de textul de lege indicat de parte, având obligația să dea cererii de chemare în judecată calificarea juridică corectă. Astfel, potrivit art. 399 alin. 1 C.proc.civ. împotriva executării silite precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281 ind. 1 C.proc.civ se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege. Totodată art. 399 alin. 3 stabilește că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu crea nu este emis de o instanță judecătorească se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Astfel cum rezultă din analiza textului legal menționat anterior, contestația la executare este un mijloc procedural special creat pentru etapa executării silite, o plângere specifică acestei proceduri, prin care se obține anularea sau îndepărtarea unor acte de executare ori uneori chiar și anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu.
Din textul art. 399 alin. 1 rezultă așadar în ce poate consta obiectul contestației. În cadrul primei categorii, denumită contestație la executare propriu-zisă se poate contesta executarea silită însăși, precum și orice act de executare, solicitându-se fie anularea întregii executări, fie anularea unui anumit act de executare, fiind formulate diverse critici cu privire la legalitatea desfășurării de către executorul judecătoresc a executării silite. De asemenea, contestația se poate face și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, această din urmă contestație purtând denumirea de contestație la titlu. În cadrul acestei a doua categorii se contestă însuși titlul executoriu, dar nu în ceea ce privește validitatea sa în fond, ci numai înțelesul, întinderea sau aplicarea sa. Așadar în cadrul contestației la titlu, nu se contestată validitatea titlului executoriu în integralitatea sa sau numai cu privire la anumite clauze, contestația la titlu presupunând un titlu valabil încheiat, ci pur si simplu, acesta nefiind suficient de clar se solicită lămuriri cu privire la întinderea sa.
În funcție de obiectul contestației la executare, legea reglementează contestația la executare propriu-zisă și contestația la titlu, fiecare dintre acestea având un regim juridic diferit, în ceea ce privește competența de soluționare, termenul de introducere.
În privința cauzei unei contestații la executare, se reține, ca regulă generală, că pot fi formulate numai critici în legătură cu legalitatea desfășurării etapei executării silite, instanța care soluționează contestația limitându-se numai la a verifica dacă actele de executare se realizează cu respectarea dispozițiilor legale privind executarea silită, sau, când este cazul stabilește întinderea sau înțelesul titlului executoriu. De la această regulă art. 399 alin. 3 stabilește o excepție în cazul titlurilor executorii care nu sunt emise de o instanță judecătorească, în cazul cărora pot fi invocate apărări de fond împotriva titlului executoriu.
Se observă așadar că nu există o echivalență între contestația la titlu (aspect care vizează obiectul contestației la executare) și contestația în cadrul căreia se pot invoca apărări de fond cu privire la titlului executoriu (aspect care vizează cauza contestației la executare), ci din contră, contestația la titlu presupune un titlu valabil și necontestat de către părți, nici în întregul său și nici cu privire la anumite clauze.
Ori pe cale prezentei acțiuni, contestatorii au V. V. și V. C. E. au solicitat, astfel cum rezultă din precizările depuse în data de 09.04.2015 anularea executării silite desfășurate în dosarul de executare nr. 884/2012 înregistrat pe rolul B. Ulman B., invocând în esență că titlul executoriu reprezentat de contractul de credit nr._/DV/06.09.2007 conține clauze reclamante de contestatori ca fiind abuzive, cu consecința punerii în executare a unei creanțe care nu îndeplinește condiția de a fi certă, lichidă și exigibilă. Astfel contestatorii au solicitat instanței, mai întâi să constată caracterul abuziv al unor clauze din contract, iar apoi să se constate că suma pusă în executare, în urma eliminării unor clauze din contract, nu mai îndeplinește condiția de a fi certă, lichidă și exigibilă, urmând apoi ca instanța să lămurească întinderea debitului datorat.
În aceste condiții apare cu evidență că cererea dedusă judecății nu reprezentă o contestație la titlu astfel cum au intitulat-o contestatorii, ci o contestație la executare propriu-zisă în cadrul căreia se formulează apărări de fond cu privire la valabilitatea unor clauze inserate în titlul executoriu, motiv pentru care instanța o va califica în consecință, cu aplicarea corespunzătoare a regulilor incidente în privința competenței de soluționare și a termenului de introducere.
Cu privire la excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru nemotivarea unor capete de cerere, respectiv capetele de cerere 4, 5 și 7 instanța o va respinge ca neîntemeiată având în vedere că potrivit precizării depuse de contestatori, capătul 4 de cerere referitor la cheltuielile de executare și capătul 5 de cerere referitor la anularea încheierii de învestire cu formulă executorie nu mai sunt susținute, iar capătul 7 de cerere referitor la nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanță a fost invocat ca un motiv pe fondul contestației la executare, iar nu ca o cerere distinctă.
Cu privire la excepția necompetenței materiale a instanței de judecată instanța o va respinge ca neîntemeiată având în vedere că potrivit art. 400 alin. 1 coroborat cu art. 373 alin. 2 C.proc.civ. și raportat la calificarea juridică a cererii de chemare în judecată efectuată în cele ce preced, judecătoria este competentă din punct de vedere material să judece contestația la executare.
Cu privire la excepția inadmisibilității contestației la executare instanța reține dispozițiile art. 399 alin. 3 C.proc.civ. care prevăd în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac. Se constată îndeplinită prima condiție, executarea silită desfășurându-se în temeiul contractului de credit nr._/DV/06.09.2007. Intimatele au susținut că împotriva acestui titlu contestatorii ar fi avut la îndemână o altă cale de atac, respectiv o acțiune întemeiată pe dispozițiile legii 193/200 privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre comercianți si consumatori în cadrul căreia ar fi putut reclama caracterul abuziv al unor clauze contractuale. Instanța nu poate împărtăși această optică a intimatelor în condițiile în care legea 193/2000 nu reglementează a cale de atac specifică, cum ar fi de exemplu plângerea contravenționale reglementată de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor în cazul procesului verbal de constatare a contravenției, ci o acțiune cu caracter general, în constatarea nulității absolute parțiale a clauzelor unui act juridic. Astfel, în cadrul contestației la executare, care este o contestație la executare propriu – zisă, iar nu o contestație la titlu, instanța poate analiza caracterul abuziv al unor clauze contractuale cu consecința eliminării acestora din contract și a restituirii sumelor achitate în baza acestor clauze, iar în planul contestației la executare, cu consecința anulării executării silite în limita sumelor percepute în baza acestor clauze abuzive. Pentru aceste considerente instanța va respinge excepția inadmisibilității invocată de intimate, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția tardivității formulării contestației la executare, instanța reține, în drept, dispozițiile art. 401 alin. 1 și 2 C.proc.civ. potrivit cărora contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când: a. contestatorul a luat la cunoștință de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare; b. cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit; c. debitorul care contestă executarea silită însăși a primit somația ori de la data când a luat la cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație. Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.
Se constată așadar că începutul termenului de la care începe să curgă dreptul la acțiune al contestatorului curge diferit în funcție de natura contestației formulate. Pentru argumentele expuse pe larg în cele ce preced instanța apreciază că cererea dedusă judecății reprezintă o contestație la executare propriu-zisă.
Este adevărat că prin cererea inițială s-a formulat contestație la executare împotriva publicației de vânzare din data de 22.01.2015 emisă de B. Ulman B. în dosarul de executare nr. 884/2012. Cu toate acestea, în motivarea contestației la executare nu a fost formulată nici un fel de critică în privința acestui act de executare, fiind invocate numai motive vizând anularea întregii executări, iar nu numai a publicației de vânzare din data de 22.01.2015, solicitând de altfel prin capătul 6 al cererii anularea executării însăși. Ulterior, precizându-și cererea, contestatorii au arătat că înțeleg să formuleze contestație la titlu invocând caracterul abuziv al unor clauze contractuale, precum și nulitatea absolută a contractului de cesiune creanță încheiat între intimata V. R. în calitate de cedent cu intimata R. C. SOLUTIONS R. în calitate de cesionar, acțiunea fiind calificată de către instanța drept o contestație la executare.
Prin urmare, instanța constată că termenul de exercitare a contestației la executare, în conformitate cu dispoz. art. 401 alin. 1 lit. c C.proc.civ. este de 15 zile de la data la care contestatorul a primit somația sau de la data când a luat la cunoștință de primul act de executare.
Or, contestatorii au primit somația imobiliară la data de 01.08.2012 (f. 91 și 93 din vol. II), de la acest moment începând să curgă termenul de 15 zile pentru formularea contestației la executare silită însăși prin care se urmărește desființarea executării silite însăși.
Câtă vreme, prezenta contestație la executare a fost introdusă la instanță la data de 12.02.2015, fiind depășit în mod evident termenul legal de 15 zile pentru introducerea contestației, instanța va admite excepția tardivității contestației la executare formulată împotriva executării silite însăși și va respinge contestația la executare formulată împotriva executării silite însăși, ca tardiv formulată.
Față de această soluție, contestația la executare urmând a fi respinsă ca tardiv formulată, instanța nu va mai analiza și excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei R. C. Solutions cu privire la obligația de restituire a unor sume de bani.
Cu privire la cererea intimatelor de obligare a contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată, observând că deși contestatorii au căzut în pretenții, contestația la executare urmând a fi respinsă, fiind îndeplinită așadar condiția culpei procesuale, intimatele nu au probat efectuarea unor astfel de cheltuieli (prin depunerea de înscrisuri corespunzătoare - facturi sau chitanțe doveditoare), motiv pentru care instanța va respinge cererea intimatelor de obligare a contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Califică prezenta contestație la executare ca fiind o contestație la executare propriu – zisă, iar nu o contestație la titlu.
Respinge excepția nulității cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Respinge excepția necompetenței materiale a instanței de judecată, ca neîntemeiată.
Respinge excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată.
Admite excepția tardivității invocată prin întâmpinare.
Respinge contestația la executare formulată de contestatorii V. V., CNP_ și V. C. E., CNP_, ambii domiciliați în sector 3, București, ., ., . cu intimatele V. R. SA, J_, CUI_, cu sediul în sector 2, București, . și R. C. SOLUTIONS R. SRL, J_, CUI_, cu sediul în sector 4, București, CALEA S. VODA, nr. 133, CENTRAL BUSINESS PARK, clădirea A, . 2.26, ca tardiv formulată.
Respinge cererea intimatelor de obligare a contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.06.2015.
Președinte Grefier
P. D. O. T. C. N.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9397/2015. Judecătoria SECTORUL 3... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9232/2015. Judecătoria... → |
|---|
