Contestaţie la executare. Sentința nr. 2577/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2577/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 2577/2015
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
Secția Civila
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2577
Ședinta publică din data de 25.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte: SILVIA LEANCĂ
Grefier: M. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea E. N. SRL în contradictoriu cu intimata A. U. FISCALA ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A ORASULUI VOLUNTARI și terți poprit B. SA și U. T. BANK, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 06.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 13.02.2015 și ulterior, având nevoie de timp pentru a delibera la 20.02.2015 și 25.02.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.12.2012 sub numărul_, contestatoarea E. N. SRL în contradictoriu cu intimata A. U. FISCALA ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A ORASULUI VOLUNTARI și terții popriți B. SA și U. T. BANK, a formulat contestație la executare împotriva adresei de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești nr._/21.11.2012 pentru suma de 39.142 lei și a actelor de executare, solicitând; anularea actelor de executare silită constând în adresa de înființare a popririi nr._/21.11.2012, urmată de executarea/debitarea efectivă a conturilor contestatoarei în mod abuziv și fără a ține seama de debitele deja achitate și de ordinea legală de stingere a debitelor; obligarea intimatei să respecte ordinea de stingere a debitelor conform art. 115 C.p.f.; încetarea executării silite și ridicarea măsurii de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești ale contestatoarei, fiind achitată deja suma de 39.142 lei din contul B., sumă de acoperă valoarea popririi conform adresei nr._/21.11.2012; conexarea prezentului la dosarul nr._/301/2012 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, având ca obiect contestație la executare împotriva actelor de executare silită poprite prin adresa de înființare a popririi nr. 1/28.05.2012, executare care a fost achitată de două ori din fiecare bancă și care a precedat adresa de poprire nr._/24.10.2012 și apoi nr._/21.11.2012; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, a arătat că în adresa de înființare a popririi nr._/21.11.2012 intimata a stabilit in sarcina contestatoarei obligația de plata a sumei totale de 39.142 lei, ordonând ambelor banci unde contestatoarea avea conturi se sa indisponibilizeze aceste sume de bani și să le vireze in conturile deschise la unitatea de trezorerie si contabilitate publica, Trezorerie operativa Ilfov. Insa, intimata a săvârșit un mare abuz deoarece la data comunicării acestei adrese, 04.12.2012, contestatoarea achitase deja sume considerabile de bani din valoarea acestor contribuții principale conținute in aceasta adresa. Anterior acestei popriri, în data de 06.07.2012 intimata comunicase o alta adresa țintare a popririi nr. 1/28.05.2012 (_/03.07.2012) către terții popriți U. T. Bank si SA pentru suma de 241.637 lei, urmata de debitarea conturilor contestatoarei, desi plătise pana in momentul infiintarii popririi jumătate din suma solicitata. F. de acea adresa de infiintare a popririi a formulat contestație la executare ce formează obiectul dosarului nr._/301/2012 aflat pe rolul Judecătoriei Sector 3.
La data de 17.10.2012 din conturile contestatoarei a fost debitata suma de 253.543 lei, mai mult decât indicata in adresa de poprire nr. 1/28.05.2012 si a solicitat expres ridicarea popririi, însă intimata a făcut re la art. 148 alin. 4 din c.p.f. transmițându-i ca executarea silita încetează doar la stingerea oricăror altor sume stabilite în sarcina debitorului, potrivit legii, respectiv chiar daca acele sume nu sunt generate de executarea silita si nu sunt cuprinse . înființare a popririi.
A menționat că la data de 30.10.2012 achitase suma de 334.209 lei, sumă din care s-au stins debitele din adresa de înființare a popririi nr. 1/28.05.2012, in valoare de 241.687 lei. Între 31.10._12 a mai achitat suma de 185.333 lei din care s-au stins debitele noua adresa de înființare a popririi, nr._/24.10.2012 in valoare de 168.235 lei, pe care a contestat-o de asemenea la Judecătoria Sector 3 (dosar nr._/301/2012).
Astfel că la data de 14.11.2012, contestatoarei i s-au debitat de către intimata in total suma de 519.542 lei, care este mai mare decât valoarea debitelor menționate in cele doua adrese de înființare a popririi. Cu toate că s-a achitat contravaloarea sumelor inscrise in cele doua adrese de înființare a popririi, chiar mai mult decât acestea, intimata nu a binevoit sa ridice popririle sus menționate. A menționat faptul ca la aceeași data cu data emiterii adresei de poprire nr._/21.11.2012 (dar comunicate abia pe 04.12.2012), intimata a emis doua adrese către B. si U. in care a solicitat suspendarea popririi anterioare, nr._/24.10.2012, pe o perioada de 6 luni. Deci, au suspendat o poprire ca sa infiinteze o alta poprire.
Mai mult decât atât, intimata nu a respectat ordinea de stingere a debitelor stingând cu prioritate debitele accesorii si rămânând debite principale nestinse ce au generat in mod eronat accesorii pentru care au emis titluri executorii.
A menționat că a solicitat conexarea prezentului dosar la dosarul nr._/301/2012 (contestație la executare) aflat pe rolul Judecătoriei Sector 3, conform art. 164. Obiectele si cauzele celor doua dosare au intre ele o strânsa legătura, primul dosar având ca obiect contestație la executare împotriva unei adrese de înființare a popririi achitata, dar neridicata înainte de emiterea adresei de înființare a popririi nr._/21.11.2012. Deci au fost trei adrese de înființare a popririi succesive. De asemenea dacă în primele executări sumele colectate au fost distribuite in mod corect atunci debitele principale conținute in aceasta ultima adresă ar fi fost stinse.
A mai arătat că o mare parte din debitele solicitate de intimata si care sunt incluse in fisa sintetica pe plătitor sunt fictive si nedatorate de către contestatoare din cauza faptului ca intimata a înregistrat greșit mai multe plați efectuate de contestatoare si a efectuat numeroase operațiuni eronate.
In fapt, erorile intimatei cu privire la cuantumul obligațiilor au început in 2005, odată cu schimbarea domiciliului fiscal al contestatoarei din Sectorul 1 București in Otopeni, jud. Ilfov.
Astfel că, la 12.08.2005 ca urmare a modificării domiciliului fiscal al contestatoarei, Administrația Finanțelor e a sectorului 1 a transmis dosarul fiscal al E. N. SRL către DGFP Ilfov. Dosarul a fost însoțit de un certificat de atestare fiscala prin care se reținea ca la data de 08.08.2005 contestatoarea nu înregistra debite fata de autoritățile fiscale, insa achitase sume in plus, respectiv suma de 20.553 lei reprezentând impozit pe profit si suma de 40.491 lei reprezentând TVA.
Ulterior, fără a se tine seama de aceste sume achite in plus, intimata a reținut prin Raportul inspecție fiscala (R.I.F.) nr. 414/30.03.2006 si prin Deciziile nr. 83/30.03.2006 si nr. 50/04.08.2006 fi avut restante in cuantum total de 71.933 lei. Contestatoarea a contestat acest RIF si aceste Decizii la Tribunalul București unde a obținut in urma sentinței civile nr. 1349/23.02.2007 anularea parțiala a R.I.F. si a deciziilor pentru suma de 52.766 lei, iar pentru diferența de 18.615 lei din totalul de 71.933 lei s-a reținut ca sunt îndeplinite condițiile pentru compensarea acestei sume cu ce s-a plătit in plus de către contestatoare, adică impozitul pe profit în cuantum de 20.553 lei.
În ciuda acestor acțiuni, intimata nu a pus in executare in totalitate hotărârea instanței, iar șirul înregistrărilor eronate a continuat, îngreunând situația contestatoarei, iar penalitățile si accesoriile fictive calculate de intimata au generat in cascada crearea de alte penalități si accesorii.
O altă cauza care a generat in lanț crearea de penalități si accesorii o reprezintă declarațiile negative, care reprezintă diminuări ale obligațiilor fiscale ale contribuabililor pentru TVA, care in loc sa fie înregistrate pe coloana „debite" cu minus, pentru a reflecta situația reala, au fost înregistrate fictiv in coloana „încasări", deși in fapt nu sunt încasări.
Încă din anul 2006, din plățile efectuate de contestatoare in loc sa se scadă obligațiile principale prevăzute documentele de plata, asa cum prevede art.115 c.p.f, s-au scăzut accesorii fictive, creând astfel restanțe nereale la care s-au adăugat in plus, in mod abuziv accesorii.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 142 si următoarele c.p.f, art. 172-174 c.p.f., art. 399 și următoarele C.p.c
La data de 27.03.2014 intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Ilfov a depus întâmpinare solicitând respingerea contestației la executare.
În motivare, a arătat că S.C. E. N. S.R.L, prin acțiunea dedusa judecații contesta actele de executare silita emise de către DGFP Ilfov, respectiv adresa de infiintare a popririi nr._/21.11.2012, urmata de executarea efectiva a conturilor, încetarea executării si ridicarea măsurii de înființare a popririi.
Intimatei nu-i poate fi imputabil faptul ca a procedat la masuri de incepere a executării silite întrucât, la momentul emiterii actelor de executare silita, contestatoarea figura in evidentele fiscale cu debite, masuri care au fost duse la indeplinire in conformitate cu dispozițiile legale privind executarea silita.
A menționat că societatea contestatoare persista . procedurala atâta vreme cat nu înțelege ce drepturi si obligații fiscale are, in primul rând de a verifica fisa de evidenta pe plătitor/de a formula cereri fiscale in termenul legal prevăzut de codul fiscal, înainte de introducerea unor cereri litigioase pe rolul instanțelor (cereri care devin șicanatoare atât pentru organul fiscal, cat si pentru instanțele de judecata) si, in al doilea rând, de a efectua plați in termen (plățile efectuate stingându-se in ordinea vechimii lor, aspect omis cu desăvârșire de contestatoare).
Mai mult, debitele pentru care au fost emise acte de executare au fost stinse ulterior ca urmare a executării prin poprire efectuate de către banci si nicidecum ca urmare a unei achitări efectuate de contestator in termen si de buna voie. Cererea de suspendare a executării a fost soluționata favorabil, in sensul ca instituția intimatei a procedat la solicitarea de suspendare a popririi pentru o perioada de 6 luni (in anexa).
Contestația la executare este, în principal, un mijloc procedural special creat pentru procedura de executare silita, o plângere specifica acestei proceduri, prin care se obține, anularea sau îndepărtarea unor acte de executare. Datorita faptului ca executarea silita se realizează prin luarea unor masuri de constrângere patrimoniala impotriva voinței debitorului, masuri care uneori pot avea repercursiuni si fata de terți, declanșarea ei nu poate avea loc decât in cazul in care creanța ce urmează a se executa este cuprinsa . intruneste cerințele legale. Pentru pornirea executării silite, creditorul trebuie sa fie in posesia unui titlu executoriu, act in baza căruia poate trece la aplicarea masurilor de constrângere, pe calea unei proceduri de executare silita prevăzuta de lege, pentru realizarea efectiva a drepturilor sale. In conformitate cu art. 371 alin. 3 Cod procedura civila, creditorul poate trece la executarea silita in vederea valorificării titlului executoriu, titlu executoriu ce poate fi definit ca fiind actul întocmit potrivit legii, de organele competente. In acest sens, creditorul poate sa apeleze simultan sau succesiv la oricare dintre formele de executare, adică: urmărirea bunurilor mobile, urmărirea bunurilor imobile si poprirea asa cum a arătat legiuitorul: nici in cazul persoanelor juridice, societăți comerciale si nici in cazul instituțiilor publice nu limitează dreptul de a-si realiza creanțele la o singura modalitate de executare silita. Deci, creditorul fiind in posesia unui titlu executoriu, putea sa treacă oricând la executare silita prin oricare dintre formele prevăzute de lege.
Potrivit dispozițiilor art.399 Cod procedura civila, se poate contesta executarea silita insasi, precum si orice act de executare. Contestatoarea nu a arătat in ce consta încălcarea prevederilor legale in ce privește emiterea somației sau a titlului si care au făcut obiectul contestației, motiv pentru care acestea sunt legal intocmite neexistand motive de anulare sau vicii de forma ale actelor de executare sau ale titlului.
Organul de executare silita din cadrul DGFP Ilfov a procedat conform normelor legale si a intocmit un titlul executoriu si o somație, care si din punct de vedere al formei conțin toate elementele cerute de lege.
Conform prevederilor H.G. nr. 1050/01.07.2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala: "107.1. Titlul de creanța este actul prin care, potrivit legii, se stabilește si se individualizează obligația de plata privind creanțele fiscale, intocmit de organele competente sau de alte persoane "îndreptățite potrivit legii."
Dosarul de executare in litigiu a fost intocmit cu respectarea prevederilor art.141 alin.1-4 Cod procedura fiscala, neexistand motive de anulare al actelor emise in acest dosar.
In drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 115-118 din Codul de procedura civila.
La termenul din data de 06.02.2015, contestatoarea prin reprezentant convențional a precizat că arată că al doilea capăt de cerere este un capăt separat de primul capăt, iar capătul 3 de cerere este un capăt subsidiar față de primul capăt de cerere.
In lipsa unui mandat special instanța nu poate lua act de renunțarea la judecată cu privire la capătul 3 al cererii de chemare în judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin adresa de înființare a poprii asupra disponibilităților bănești nr._/21.11.2012 intimata a dispus înființarea poprii asupra conturilor contestatoarei la terții popriți B. SA și U. T. BANK. Potrivit adresei de înființare a popririi contestatoarea înregistra un debit de 39.142 lei în baza titlului executoriu nr._/03.10.2012.
Potrivit relațiilor comunicate de către intimată reiese că adresa de poprire contestată a fost emisă în dosarul de executare _/23/_ /_, f. 38-41.
Principala critică formulată de contestatoare este aceea că la data întocmirii adresei de înființare a popririi suma pentru care era executată silit fusese achitată, și anume intimata nu a făcut corectă distribuire a sumelor achitate, aceasta a alocat sumele de bani pentru a stinge niște obligații de plată pe care contestatoare nu le mai avea față de intimată.
Instanța urmează a reține că părțile în litigiu nu sunt de acord cu privire la modalitatea de stingere a unor debite mai vechi, date fiind plățile efectuate de către contestatoarea anterior emiterii adresei de înființare a popririi.
De asemenea, se va reține că anterior emiterii adresei de înființare a popririi nr._/21.11.2012, intimata a mai început executarea silită împotriva contestatoarei pentru recuperarea unor sume de bani și că actele de executare întocmite de către intimată au fost contestate.
Importanța, în speță, a soluției pronunțate în contestația la executare (_/301/2012) în care instanța a analizat legalitatea unor acte de executare anterioare adresei nr._/03.10.2012 (din același dosar de executare nr. _) rezidă din faptul că în raport de acele acte de executare, adresa contestată în prezentul dosar are caracterul de act de executare ulterior, iar soluția pronunțată față de actele de executare anterioare are implicații asupra caracterul cert al pretinsei creanțe de 39.142 lei.
Prin Sentința civilă nr. 6897/20.05.2014 pronunțată în dosarul nr._/301/2012 (f. 156-167) instanța a hotărât anularea integrală a executării silite și tuturor actelor de executare efectuate de catre intimata Directia Generala a Finantelor Publica a Judetului Ilfov in dosarul de executare nr._.
Soluția redată mai sus a fost menținută în calea de atac, la data de 24.11.2014 a fost pronunțată Decizia nr. 3715/R/24.11.2014 prin care a fost respins ca neîntemeiat recursul împotriva Sentinței civile nr. 6897/20.05.2014, f. 155.
Din considerentele Sentinței civile nr. 6897/20.05.2014 rezultă că obiectul contestației la executare a constat în:
- Anularea actelor de executare silita constând in adresa de înființare a popririi nr. 1/28.05.2012 (_/03.07.2012) comunicata terțului poprit U. T. Bank la data de 06.07.2012 si terțului poprit B. SA la data de 09.07.2012- cerere formulată prin cererea de chemare în judecată ce a dus la formarea dosarului nr._/301/2012;
- Anularea actelor de executare silită constând în adresa de înființare a popririi nr._/24.10.2012 și obligarea intimatei să respecte ordinea de stingere a debitelor conform art. 115 C.pr.fiscală, încetarea executării silite- cerere formulată prin cererea de chemare în judecată ce a dus la formarea dosarului nr._/301/2012, dosar ce a fost conexat la dosarul nr._/301/2012 prin dispoziția instanței din Încheierea din data de 12.03.2013.
În dosarul nr._/301/2012 a fost administrată proba cu expertiză contabilă în cadrul căreia a fost analizat modul în care intimata a proceda la stingerea debitelor contestatoarei.
Pe baza probelor administrate în dosarul nr._/301/2012, în argumentarea soluției de anulare in integralitate a executării silite instanța a reținută că „
Față de dispozițiile legale indicate, un prim aspect privind nelegalitatea procedurii de executare silită este faptul că intimata a stins creanțele accesorii cu prioritate față de creanțele principale, astfel cum a fost reținut și prin concluziile raportului de expertiză contabilă la obiectivele 1 și 2 din cuprinsul acestuia, precum și faptul că au fost stinse datorii accesorii care nu erau indicate în adresele de înființare a popririlor.
Astfel, în perioada 10.07.2012 – 23.08.2012 au fost distribuite dobânzi și penalități de întârziere aferente TVA în sumă de 87.474 lei fără să se distribuie creanțe fiscale principale, fiind distribuite contrar adresei de înființare a popririi nr. 1/28.05.2012 dobânzi și penalități de întârziere aferente TVA în sumă de 191.430 lei în loc de 39.808 lei cât au fost menționate în adresa de înființare a popririi nr. 1/28.05.2012, fiind încasate și distribuite mai mult cu 151.622 lei, rămânând mai multe debite principale nestinse în valoare de 92.014 lei.
Din modul de distribuire a sumelor din poprirea nr._/24.10.2012 nu au fost respectate prevederile art. 115 C.pr.fiscală, fiind distribuire sume aferente dobânzilor și penalităților de întârziere aferente TVA în cuantum de 12.958 lei, fără să fie cuprinse în adresa de înființare a popririi nr._/24.10.2012 și au rămas debite principale nestinse.
De asemenea, deși în urma executării silite prin poprire în baza adresei de înființare a popririi nr. 1/28.05.2012 a fost executată contestatoarea conform raportului de expertiză contabilă cu 151.622 lei în plus reprezentând accesorii, a fost emisă o nouă adresă de înființare a popririi la data de 24.10.2012.
Pentru toate aceste considerente, constatând că executarea silită s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor art. 115 C.pr.civ., precum și faptul că au fost executate sume de bani în plus față de cele cuprinse în adresa de înființare a popririi, urmează a fi admisă contestația la executare silită și anulată integral executarea silită în dosarul de executare nr._ întocmit de către intimată, respectiv toate actele de executare silită, somațiile și adresele de înființare a popririi.
Urmează ca intimata să efectueze în mod legal imputația plății în acord cu dispozițiile C.pr.fiscală, prin stingerea cu prioritate a debitelor principale în ordinea scadenței, iar ulterior a debitelor accesorii aferente, ținând cont de toate sumele achitate de către contestatoare voluntar, precum și de cele deja executate silit de la terții popriții în cadrul dosarului de executare nr._, având în vedere și faptul că în cauză contestatoarea a renunțat la capătul de cerere privind întoarcerea executării silite.
De asemenea, intimata urmează să țină seama de sentința irevocabilă nr. 1349/23.02.2007 pronunțată de către Tribunalul București în dosarul nr._/2006, prin care a fost anulat în parte raportul de inspecție fiscală nr. 414/30.03.2006 întocmit de intimată în ceea ce privește impozitele, taxele, dobânzile și penalitățile în sumă de 52.766 lei și menținut raportul de inspecție fiscală în ceea ce privește impozitele, taxele, dobânzile și penalitățile în sumă de 18.165 lei pentru care s-a reținut că sunt îndeplinite condițiile de compensare cu impozitul pe profit plătit în plus de către reclamantă. De asemenea a fost anulată decizia de impunere nr. 83/30.2006 și decizia de impunere nr. 50/04.08.2006.
În acest sens se vor analiza și elimina accesoriile creanțelor principale incompatibile cu soluția pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/2006.
Instanța apreciază necesară anularea întregii executări silite față de multitudinea creanțelor principale și a celor accesorii, precum și a plăților efectuate, dar și a sumelor executate silit, neputând fi efectuată direct de către instanță imputația corectă a plății în cadrul contestației la executare, ci această obligație revine intimatei în urma analizei tuturor creanțelor fiscale ale contestatoarei ce au făcut obiectul dosarului de executare silită nr._.”
Instanța urmează a reține că prin soluția pronunțată în dosarul nr._/301/2012 s-a stabilit cu putere de lucru judecat că intimata nu a făcut o corectă imputație a plății și acest fapt a dus la întocmirea unor acte de executare pentru niște debite ce nu aveau caracter cert.
Astfel se va reține că nici suma ce face obiectul adresei de înființare a popririi nr._/21.11.2012 nu poate fi considerată ca fiind o creanță certă in sensul art. 379 C.proc.civ, din moment ce toate actele de executare emise anterior în dosarul de executare nr._ au fost anulate.
Ori, in cauză intimata a justificat întocmirea unui nou acte de executare, a adresei de înființare a popririi nr._/21.11.2012 tocmai pentru că contestatoarea ar fi avut debite mai vechi care nu fuseseră achitate și de aceea nu putea fi avută în considerarea plata efectuată de către contestatoare pentru stingerea sumelor datorate in baza titlului executoriu_/03.10.2012.
Prin urmare, date fiind considerentele Sentinței civile nr. 6897/20.05.2014, și că până la momentul la care nu se va proceda de către intimată la stingerea corectă a debitelor anterioare ale contestatoarei nu se poate considera ca suma pentru care a fost emisă adresa de înființare a popririi ar avea caracter cert, instanța urmează a anula adresa de înființare a poprii nr._/21.11.2012 emisă în dosarul de executare nr._/23/_ /_.
Se va reține că odată cu concluziile scrise au fost depusă și Sentința civilă pronunțată în dosarul nr._/301/2013 și raportul de expertiză efectuat în acel dosar, însă dat fiind că acesta înscrisuri nu existau la dosar la data reținerii cauzei in pronunțare, acestea nu pot fi valorificate în prezenta cauză.
În ce privește cererea formulată prin formularea capătului doi al cererii de chemare în judecată se va reține că prin Sentința civilă nr. 6897/20.05.2014 pronunțată în dosarul nr._/301/2012 instanța a indicat modul în care trebuie să acționeze intimata pentru clarificarea debitelor și plăților in raportul fiscal cu contestatoarea.
De asemenea, se va reține că dat fiind obiectul prezentei acțiuni, „contestația la executare”, precum și că în cauză nu a fost administrată proba cu expertiză contabilă, instanța nu poate obliga intimata să procedeze in mod generic la stingerea debitelor, in condițiile în care obligația de stingere a debitelor conform disp,. art. 115 C.proc.fisc îi revine in temeiul legii.
Dată fiind soluția de admitere pronunțată asupra capătului I al cererii de chemare în judecată, și precizarea de la termenul din data de 06.02.2015 in sensul că al treilea capăt al cererii de chemare în judecată se valorifică ca și un capăt de cerere subsidiar față de capătul I, instanța urmează a respinge capătul 3 al acțiunii, ca rămas fără obiect.
În temeiul art. 172 C.proc.fisc raportat la disp. art. 379 C.proc.civ și art. 1201 C.civ, instanța va anula adresa de înființare a poprii nr._/21.11.2012 emisă în dosarul de executare nr._/23/_ /_ și va respinge capătul 2 al acțiunii ca neîntemeiat.
În temeiul art. 45 alin.1 lit. f) din OUG nr. 80/2013, instanța va dispune restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru în valoare de 194 lei, după rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei sentințe, taxă aferentă contestației la executare.
În ce privește onorariul de avocat, față de soluția de admitere in parte a acțiunii, in temeiul art. 274 alin.1 C.proc. civ și art. 276 C.proc. civ. urmează a admite în parte cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, în sensul că obligă intimata la plata către contestatoarei a sumei de 1.250 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte contestația la executare, astfel cum a fost precizată formulată de contestatoarea E. N. SRL, cu sediul în Otopeni, ., județul Ilfov, înregistrată la Registrul Comerțului cu nr. J_, CUI RO_ în contradictoriu cu intimata A. U. FISCALA ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A ORASULUI VOLUNTARI, cu sediul în sector 3, București, Lucretiu Patrascanu, nr. 10, cod fiscal_ și terții popriți B. SA, cu sediul în sector 3, București, .. 5 și U. T. BANK, cu sediul în sector 1, București, ..
Anulează adresa de înființare a poprii nr._/21.11.2012 emisă în dosarul de executare nr._/23/_ /_.
Respinge capătul 2 al acțiunii ca neîntemeiat.
Respinge capătul 3 al acțiunii, ca rămas fără obiect.
Dispune restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru în valoare de 194 lei, după rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei sentințe, taxă aferentă contestației la executare.
Admite în parte cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, în sensul că obligă intimata la plata către contestatoarei a sumei de 1.250 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.02.2015.
P., Grefier,
S. L. M. P.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2461/2015.... | Revendicare mobiliară. Sentința nr. 2578/2015. Judecătoria... → |
|---|
