Contestaţie la executare. Sentința nr. 27/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 27/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 14596/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 27.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte – N. C.
Grefier - N. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de contestatoarea L. C. SOLUTIONS SRL în contradictoriu cu intimații A. N. DE ADMINISTRATIE FISCALA DIRECTIA REGIONALA ANTIFRAUDA BUCURESTI ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE ILFOV ȘI A. N. DE ADMINISTRATIE FISCALA DIRECTIA REGIONALA ANTIFRAUDA BUCURESTI, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 13.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 27.10.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 21.08.2014 sub nr._, contestatoarea . SRL a solicitat instanței in contradictoriu cu intimatele Agenția Naționala de Administrație Fiscala – Direcția Naționala Antifraudă Fiscala, cu sediul in ..10 sector 3, si Agenția Naționala de Administrație Fiscala – Direcția Regionala Antifraudă București, cu sediul in p-ta Presei Libere nr.1, corp B, sector 1: desființarea deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr._/24.07.2014, emisa de către ANAF-DGAF – Direcția Regionala Antifraudă București;desființarea procesului verbal nr.1301/3/29.07.2014, emis de Direcția Regionala Antifraudă București si implicit a proceselor verbale nr. 1301/14.05.2014 si nr. 1301/2/22.05.2014, emise de către aceeași autoritate, desființarea procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/29.07.2014, emis de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov, precum si ridicarea popririi asigurătorii instituita asupra conturilor bancare ale reclamantei, desființarea procesului verbal de custodie nr._/29.07.2014, încheiat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov.
In motivare a arătat ca: 1.Dispunerea masurilor asigurătorii este contrara dispozițiilor legale in materie; 2.Masurile asigurătorii dispuse in baza procesului - verbal de sechestru asigurător pentru bunurile mobile cu nr._/29.07.2014 au fost instituite asupra unor bunuri care la momentul instituirii nu sunt proprietatea . SRL; 3. Nu exista riscul sustragerii de la o eventuala răspundere, contrar celor reținute de către organele fiscale in înscrisurile mai sus indicate. 4.L. C. SOLUTIONS SRL nu are legătura cu circuitul financiar creat de Express Automobile SRL si Auto Green SRL. Nu a introdus in circuit companii de tip "missing trade", cum au relatat inspectorii A. Frauda, ci a fost un simplu comparator de buna credința. Inspectorii A. Frauda nu au nici o dovada a implicării societății L. C. SOLUTIONS SRL in vreun sistem de fraudare, profitul de pe urma vânzării bunurilor era unul infim. Avantajul major in urma intermedierii vânzărilor era comisionul plătit de cumpărătorul bunurilor, firma de leasing MY CAR LEASING SOLUTIONS SRL. Si acesta societate a achiziționat bunuri, direct, de la firmele Express Automobile si Auto Green in aceleași condiții, dar nu i-au fost aplicate masuri asigurătorii.
Astfel, contestatoarea a arătat ca a derulat relații comerciale cu ., in urma cărora a achiziționat autoturisme second hand - regim normal de taxa (TVA), in valoare totala de 762.080 lei, din care TVA in valoare de 147.500 lei, bunuri achiziționate in baza a 13 facturi fiscale emise in perioada 21.10._14.
De asemenea, a mai arătat ca, aceleași operațiuni le-a derulat si cu ., iar in baza a 9 facturi emise in perioada martie-mai 2014, valoarea bunurilor achiziționate a fost de 418.780 lei, din care TVA in valoare de 81.054 lei.
Învederează instanței faptul ca, in urma verificărilor efectuate de către organele fiscale, reprezentanții ei au pus la dispoziție toate documentele solicitate din care rezulta tranzacțiile mai sus menționate, încheiate cu cele doua societăți furnizoare.
Menționează ca, in egala măsura, organele fiscale au întreprins demersuri in vederea efectuării verificărilor si la cele doua societăți care i-au livrat bunurile, respectiv . si . întrucât reprezentanții legali ai celor doua societăți furnizoare nu au dat curs invitației transmisa de către organele fiscale in vederea efectuării verificărilor privind livrarea bunurilor către ea, acestea au considerat ca:
- Facturile de achiziție nu furnizează toate informațiile prevăzute in normele legale si nu pot avea calitatea de document justificativ in vederea exercitării dreptului de deducere a TVA-ului, respectiv a cheltuielilor cu mărfurile la calcul si stabilirea impozitului pe profit;
- Achizițiile de bunuri menționate in cele 22 de facturi emise de către . si . nu sunt reale, deoarece nu îndeplinesc condiția de document legal de proveniența, intrucat nu se cunosc furnizorii reali ai bunurilor, iar relația comerciala derulata s-a efectuat fara sa se încheie un contract de vânzare-cumpărare;
- Furnizorii nu au declarat livrările si nu au depus deconturi de TVA, taxa nu a fost colectata la bugetul general consolidat al statului, pentru a putea fi dedusa.
-De asemenea s-a reținut ca societățile furnizoare au un comportament fiscal inadecvat, nu au ținut evidenta corecta si completa a tuturor operațiunilor efectuate in perioada livrării bunurilor menționate in cele 22 de facturi.
Învederează ca, pentru aceste considerente, au fost stabilite in sarcina ei obligații fiscale suplimentare la plata in valoare totala de 380.775 lei, după cum urmează: TVA in cuantum de 228.554 lei si impozit pe profit de 152.221 lei, emitanțu-se in acest sens actele administrative contestate.
De asemenea, nu exista nici o dispoziție legala in sarcina ei de a urmări regularitatea depunerii declarațiilor fiscale impuse de legislația in domeniu si plata obligațiilor fiscale aferente de către cei doi furnizori de bunuri, aceasta obligație fiind exclusiv in sarcina organelor fiscale.
Astfel cum rezulta si din înscrisurile emise de către intimata si contestate, ea si-a onorat in totalitate obligațiile fiscale ce-i reveneau. In acest sens a depus toate declarațiile fiscale prevăzute de legislația in domeniu, iar bunurile achiziționate au fost achitate integral prin ordine de plata, cuprinzând inclusiv TVA-ul aferent. Astfel, nu se poate retine ca urmează sa răspundă in solidar pentru plata TVA in relația cu cei doi furnizori, conform dispozițiilor art. 151A2 alin(2) din C. fiscal.
De asemenea, facturile in baza cărora a achiziționat bunurile au fost înregistrate in contabilitate conform dispozițiile Legii nr. 82/1991.
Învederează instanței faptul ca, din întreaga expunere de motive si a stării de fapt existenta, care au condus la sancționarea ei cu sume suplimentare către bugetul de stat si in consecința la instituirea masurilor asigurătorii (sechestru bunuri si poprire conturi bancare) nu rezulta decât culpa exclusiva a intimatei.
F. de dispozițiile de mai sus rezulta ca la data achiziție bunurilor ce au făcut obiectul celor 22 de facturi fiscale, niciunul dintre cei doi furnizori nu au fost declarați inactivi.
In consecința, ei nu-i incumba obligația de a răspunde in solidar cu aceștia, așa cum in mod eronat au reținut organele fiscale, iar pe de alta parte dispozițiile legii cu privire la dreptul de a deduce cheltuielile si taxa pe valoarea adăugata aferenta achizițiilor menționate in cele 22 de facturi sunt imperative si restrictive - doar daca s-au achiziționat bunuri la contribuabili persoane impozabile stabilite în România, după înscrierea acestora ca inactivi în Registrul contribuabililor inactivi.
F. de dispozițiile mai sus menționate rezulta ca si-a exercitat in mod corect si legal dreptul de deducere al TVA-ului, conform art. 146 ali.1 lit.a) din C.fiscal, in urma achizițiilor efectuate de la cei doi furnizori, . si . si nu datorează sumele stabilite in mod eronat in sarcina ei, respectiv suma de 228.554 lei TVA si 152.221 lei impozit pe profit.
Conform prevederilor art.129 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 se dispun măsuri asigurătorii sub forma sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea
Bunurile prezentate in Anexa 1 sunt proprietatea S.C. Berti Trading SRL. Acestea au fost vândute către E. Motors SRL, in baza unui contract de Vanzare-Cumparare cu Rezerva Proprietății, societate care a facturat către ea, relație contractuala stabilita tot in baza unui Contract de Vanzare-Cumparare cu Rezerva Proprietății.
Menționează ca, atributele principale ale proprietății - posesia, folosința si dispoziția - sunt ale S.C. Berti Trading S.R.L, deoarece utilajele nu au părăsit niciodată sediul acesteia, nu s-a semnat proces verbal de recepție, nu s-au întocmit documente de transport. Riscul pieirii fortuite a lucrului si riscul contractului, transmiterea riscurilor este condiționata de predarea efectiva a bunului, in speța utilajele nu au fost predate deoarece nu au fost plătite.
Bunurile au fost înregistrate in mod eronat in contabilitatea sa, ca fiind mărfuri apartindu-i acesteia, ci nu mărfuri in curs de dobândire.
De asemenea, a mai susținut ca nu exista riscul sustragerii sale de la o eventuala răspundere, contrar celor reținute de către organele fiscale in înscrisurile mai sus indicate. Astfel, in urma verificărilor efectuate si-au îndeplinit toate obligațiile punând la dispoziția organelor fiscale toata documentația solicitata, achitând in totalitate sumele datorate in urma derulării tuturor operațiunilor comerciale înscrise in evidentele contabile.
In dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri(f.18-43, 48-185 vol. I).
In drept, au fost invocate art.129 (11), coroborat cu art. 172 si urm. din O.G. nr.92/2003.
La data de 17.09.2014 intimata Agenția Naționala de Administrare Fiscala a formulat întâmpinare la contestația formulata de către contestatoarea . SRL.
In motivare, a arătat ca, prin acțiunea formulata contestatoarea a solicitat desființarea Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr._/24.07.2014, emisa de Direcția Regionala Antifraudă București, desființarea procesului verbal nr.1301/3/29.07.2014, emis de Direcția Regionala Antifraudă București si implicit a proceselor verbale nr.1301/14.05.2014 si nr.1301/2/22.05.2014, emise de către aceeași autoritate, desființarea procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/29.07.2014, emis de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov, precum si ridicarea popririi asigurătorii instituita asupra conturilor bancare ale reclamantei, desființarea procesului verbal de custodie nr._/29.07.2014, încheiat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov.
Preliminar formulării apărărilor, învederează instanței faptul ca, in conformitate cu actul normativ ce reglementează organizarea si funcționarea instituției sale, HG nr.520/2013, art.15 alin.1-Sectiunea 5:"In cadrul Agenției se organizează si funcționează Direcția generala antifrauda fiscala, structura fara personalitate juridica, cu atribuții de prevenire, descoperire si combatere a actelor si faptelor de evaziune fiscala si frauda fiscala".
Prin urmare, a solicitat ca instanța sa observe ca in prezenta cauza, calitate procesuala pasiva in ceea ce privește decizia de instituire a masurilor asigurătorii are Agenția Naționala de Administrare Fiscala, cu sediul in București, ., sector 5, unde a solicitat comunicarea tuturor actele procedurale si nu Direcția Naționala Antifraudă Fiscala/Direcția Regionala Antifraudă Fiscala București.
Cu privire la capetele de cerere privind desființarea procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/29.07.2014, emis de către Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov, precum si ridicarea popririi asigurătorii instituita asupra conturilor bancare ale reclamantei si desființarea procesului verbal de custodie nr._/29.07.2014, încheiat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a instituției sale.
In susținerea acestei excepții, a arătat ca aceste acte au fost emise de organul fiscal local, competent cu executarea, respectiv Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov. Contestatoarea nu este mare contribuabil si nu se regăsește in listele din Ordinul 3565/2011 pentru modificarea și completarea Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.2730/2010 privind organizarea activității de administrare a marilor contribuabili. Face aceasta mențiune intrucat Agenția Naționala de Administrare Fiscala (structura centrala) administrează fiscal doar marii contribuabili, respectiv cei din Ordinul mai sus precizat.
Nici in ipoteza in care contestatoarea ar fi inteles sa cheme in judecata, pe aceste capete de cerere Agenția Naționala de Administrare Fiscala, ca organ ierarhic superior al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București - Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov, instituția sa nu are calitate procesuala pasiva in cauza, având in vedere ca aceasta poate sta in judecata ca parata, in conformitate cu dispozițiile art.13 alin.1 din HG 520/2013 privind organizarea si funcționarea ANAF.
De asemenea, a mai învederat ca in speța capătul de cerere privind desființarea procesului verbal nr.1301/3/29.07.2014, emis de Direcția Regionala Antifraudă București si implicit a proceselor verbale nr.1301/14.05.2014 si nr.1301/2/22.05.2014, emise de către aceeași autoritate sunt nemotivate.
Din analiza cererii de chemare in judecata se poate observa ca reclamanta nu aduce niciun argument in sprijinul solicitărilor menționate anterior.
Învederează faptul ca, solicitarea contestatorului de desființare a procesului verbal nr.1301/3/29.07.2014, emis de Direcția Regionala Antifraudă București si implicit a proceselor verbale nr.1301/14.05.2014 si nr.1301/2/22.05.2014 este inadmisibila.
In prealabil, se impune a fi remarcat ca acestea nu reprezintă acte administrative susceptibile a fi atacate. Procesele verbale in discuție au doar caracterul unui act premergător emiterii unui act administrativ fiscal, constatările sale urmând a fi valorificate printr-un raport de inspecție fiscală, care va sta la baza emiterii deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare, stabilite de inspecția fiscală. Prin procesul verbal dedus judecații, inspectorii antifrauda fiscala nu au dispus măsuri de virare la bugetul de stat a unor sume, reprezentând valoarea prejudiciului.
Menționează ca, numai decizia de impunere, emisă de organul fiscal competent in eventualitatea finalizării unui control fiscal de fond, constituie titlu de creanță și este susceptibilă de a fi contestată de contribuabil potrivit procedurii prevăzute de Codul de procedura fiscala sau Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrat.
Astfel, potrivit art.85 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, doar declarația fiscală și decizia de impunere constituie titlu de creanță prin care se pot stabili obligații de plată la buget în sarcina contribuabililor.
Prin urmare, neavând natura juridică a unui act administrativ fiscal, ci a unui act premergător emiterii unui act administrativ fiscal, procesele verbale in cauza nu stabilesc niciun raport obligațional între contribuabilul controlat și bugetul de stat în sensul dispozițiilor art.21 din OG 92/2003 republicată, de aceea nu este susceptibil de a fi contestat.
De altfel, daca procesul verbal ar fi fost un act susceptibil de a fi atacat, instanța competenta ar fi fost instanța de contencios administrativ, nu instanța de executare, aceasta din urma neavând competenta de a cenzura constatările fiscale.
De asemenea, procesele verbale in discuție nu au natura juridica a unui proces verbal de contravenție, susceptibil de a fi atacat la judecătorie, in cuprinsul acestuia nefiind mențiuni referitoare la OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Astfel, pe fondul cauzei, a arătat ca urmare verificărilor efectuate la . SRL s-au constatat fapte care sunt susceptibile a întruni elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.9 alin.1 lit.c) din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale pentru care urmează a fi întocmita sesizare penala.
In motivarea in fapt, a susținut in esența ca reclamanta a dezvoltat un circuit artificial in care a introdus ca prima veriga, alternativ doua societati, . si . de tip missing trade cu scopul evitării responsabilității fiscale privind taxa pe valoare adăugata si impozitul pe profit pe de o parte iar pe de alta parte, pentru obținerea unor avantaje in piața concurențiala a vânzătorilor de autoturisme second hand.
Partenerii comerciali ai contestatoarei, respectiv . si . sunt societăți care nu funcționează la sediul social sau domiciliul fiscal declarat, conduc evidente financiar-contabile in locuri nedeclarate, se sustrag verificărilor financiar-fiscale in scopul îngreunării investigațiilor fiscale. Faptul ca . si . nu fac parte din categoria contribuabililor inactivi nu exonerează reclamanta de sumele stabilite prin estimare in sarcina sa, atâta vreme cat aceasta a derulat operațiuni comerciale cu societăți fantoma.
Pentru considerentele de fapt si de drept arătate a solicitat admiterea excepțiilor invocate iar, pe fond, respingerea cererii de chemare in judecata ca neîntemeiata.
In drept, au fost invocate art.205 si urm. Cod procedura civila, art.22, art.81 si art.129 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata.
A solicitat proba cu înscrisuri (filele 6-61 vol. II).
La data de 04.12.2014 contestatoarea a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru de 1000 lei si a depus o . precizări cu privire la faptul ca organele fiscale au reținut o situație de fapt eronata.
In drept a invocat art.47, art.129 alin.1 coroborat cu art.172 si urmat. OG nr.92/2003 si art.1254 alin.2 C.civ.
La data de 14.01.2015 intimata Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București, in reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov a formulat întâmpinare la contestația formulata de către contestatoarea . SRL, solicitând instanței respingerea acesteia.
In motivare, a arătat ca . SRL a solicitat desființarea deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr._/24.07.2014 emise de ANAF-DGAF-Directia Regionala Antifraudă București si implicit a proceselor-verbale nr.1301/14.05.2014 si nr. 1301/2/22.05.2014, desființarea procesului-verbal de sechestru asigurator pentru bunurile mobile nr._/29.07.2014, emis de ANAF-DGRFP- Administrația Județeana a Finanțelor Publice Ilfov - Serviciul Colectare si Executare Silita.
Învederează instanței ca potrivit OPANAF 1104/2013, de la 1.08.2013 s-a aprobat structura organizatorica a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București pentru aparatul propriu si administrațiile finanțelor publice municipale si orășenești.
Învederează faptul ca, avându-se in vedere prevederile legale menționate, începând cu 01.08.2013, AJFP Ilfov va fi reprezentata de către Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București.
Totodată, a arătat ca pe calea contestației la executare nu se pot admite formulări pe fondul litigiului, ci se pot primi doar apărări ce vizează strict legalitatea actelor de executare silita contestate.
Contestația la executare este o cale speciala oferita de lege debitorului sau persoanelor interesate sau vătămate prin executare pentru a obține anularea actelor de executare pentru a obține anularea actelor de executare întocmite cu nerespectarea dispozițiilor legale ori chiar a executării silite insesi.
F. de dispozițiile art. 172 alin. (3) din Codul de Procedura Fiscala, a considerat ca instanța civila nu poate analiza, in cadrul contestației la executare, apărările contestatoarei . SRL cu privire la cuantumul obligațiilor de plata stabilite in sarcina sa de către Direcția Generala Antifraudă Fiscala - Direcția Regionala Antifraudă București.
In consecința, contestatoarea are deschisa o cale de atac oferita de dispozițiile art. 205-207 si urm. C.pr.fiscala.
A mai arătat ca a adus argumente suficient de puternice in sprijinul temeiniciei punctului sau de vedere referitor la inadmisibilitatea contestării deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr._/24.07.2014 emisa de către ANAF-DGAF-Directia Regionala Antifraudă București, precum si a proceselor-verbale antementionate.
Menționează faptul ca potrivit dispozițiilor art. 9 din OG nr. 92/2003 organul fiscal este îndreptățit, sa aprecieze in limitele atributelor ce ii revin, relevanta stărilor de fapt fiscale si sa adopte soluția admisa de lege întemeiata pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare in cauza
Avându-se in vedere cele învederate mai sus, a solicitat admiterea excepției invocate si respingerea contestației ca inadmisibila.
In consecința, prin insasi contestarea deciziei de instituire a masurilor asiguratorii si a proceselor verbale, contestatoarea încearcă sustragerea de la achitarea creanței datorate bugetului consolidat al statului in cuantum de_ lei reprezentând tva in cuantum de_ lei si impozit pe profit de_ lei.
Având in vedere cele învederate mai sus si conform actelor depuse la dosar, urmează sa se constate ca actele încheiate de inspectorii antifraudă in cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscala sunt legale si temeinice, solicitând respingerea contestației la executare ca neîntemeiata.
In drept, au fost invocate art. 205-208 C.pr.civ. si a solicitat judecarea cauzei si in lipsa.
La data de 11.02.2015 contestatoarea . SRL a formulat răspuns la întâmpinarea formulata de către intimata Agenția Naționala de Administrare Fiscala.
Cu privire la excepția lipsei calitatii procesuale pasive invocata, a arătat ca in contestația formulata a solicitat desființarea actelor administrative emise de către fiecare organ fiscal in parte. Astfel, chiar in condițiile in care desființarea procesului - verbal de sechestru asigurător pentru bunurile mobile nr._/29.07.2014 si procesul verbal de custodie cu nr._/29.07.2014 nu au fost emise de către ANAF-DGRFP- Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov - Serviciul Colectare si Executarea Silita, acestea vizează o activitate a tuturor organelor fiscale de la care emana actele administrative care au condus la emiterea proceselor-verbale mai sus invocate.
Astfel, hotărârea judecătoreasca ce urmează a fi pronunțata in cauza va fi opozabila si Agenției Naționale de Administrare Fiscala.
F. de aceste considerente, instanța de judecata urmează a aprecia daca se impune sau nu admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive.
Privitor la capătul de cerere privind desființarea procesului-verbal nr. 1301/3/29.07.2014 emis de ANAF-DGAF - Direcția Regionala Antifraudă București si implicit a proceselor verbale cu nr. 301/14.05.2014 si nr.1301/2/22.05.2014, menționează ca acesta a fost motivat in cererea completatoare, așa cum i-a fost pus in vedere de către instanța de judecata.
In ceea ce privește excepția inadmisibilității invocate privind desființarea procesului-verbal nr. 1301/3/29.07.2014 emis de ANAF-DGAF Direcția Regionala Antifraudă București si implicit a proceselor verbale cu nr. 1301/14.05.2014 si nr.1301/2/22.05.2014, a solicitat respingerea acestei excepții.
Astfel, intimata considera, prin prisma art. 85 din OG nr. 92/2003, ca doar declarația fiscala si decizia de impunere constituie titluri de creanța si pot fi susceptibile de a fi contestate, nu si procesele-verbale mai sus invocate.
Contrar acestor susțineri, contestatoarea a învederat ca deși acestea au fost acte premergătoare emiterii deciziei a cărei desființare a solicitat-o, urmează ca instanța sa observe ca in cuprinsul procesului verbal cu nr. 1301/3/29.07.2014, este menționat la cap.III -" consecințe si masuri dispuse in timpul controlului" se menționează ca „ s-a emis decizia de instituire a masurilor asigurătorii_/24.07.2014, care urmează a fi adusa la îndeplinire de către organele fiscale ale ANAF". Astfel, apreciază ca procesele verbale menționate au fost cele care au generat efecte juridice, care au condus tocmai la emiterea deciziei cu nr._/24.07.2014, situație in care a solicitat si desființarea lor. Opinează ca procesele-verbale nu trebuie sa fie interpretate in sensul stric al actelor de procedura fiscale, așa cum susține intimata.
In condițiile in care a solicitat desființarea/anularea deciziei de instituire a masurilor asigurătorii, desființarea proceselor-verbale este consecința fireasca, fiind subsecvente emiterii sale.
Privitor la susținerile intimatei potrivit cărora decizia de instituire a masurilor asigurătorii este temeinica si legala, conform motivelor invocate in cererea de chemare in judecata si a înscrisurilor doveditoare anexate, rezulta in mod evident contrariul.
Menționează ca, masurile dispuse nu pot fi decât unele abuzive, ea fiind susceptibila de săvârșirea vreunei infracțiuni, așa cum pretinde intimata. De altfel, "faptele constatate" nu sunt de natura a întruni elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 9 lit.c) din Lg. nr. 241/2005 privind prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.
Totodată, arata ca, din înscrisurile anexate, rezulta tocmai ca operațiunile de achiziționare a autovehiculelor este una reala, dovedita de documente justificative: facturi, plați efectuate cu ordine de plata. De altfel, prin apărările sale, intimata nu face decât sa inducă in eroare instanța cu privire la săvârșirea pretinsei infracțiuni.
P. la aceasta data nu exista nici o rezoluție emisa . prin care sa se confirme susținerile intimatei, care au condus tocmai la emiterea deciziei de instituire masurilor asigurătorii, a procesului verbal de sechestru asigurător si a celui de custodie, precum si a proceselor-verbale subsecvente acestora. Menționează ca, intimata este cea in culpa intrucat nu si-a îndeplinit obligațiile prevăzute in sarcina sa, prevăzute de art. 78^1(2) din O.G. nr.92/2003 - respectiv declararea celor doi contribuabili. . si ., cu care a derulat operațiuni comerciale, inactivi.
Învederează faptul ca, nu ea a fost cea care a avut un comportament inadecvat fata de organele de control, nu s-a sustras verificărilor financiar-fiscale, a pus la dispoziție întreaga documentație care viza operațiunile de achiziție a autoturismelor si si-a îndeplinit si obligațiile financiare ce decurg din achiziția/vânzarea autoturismelor către bugetul de stat, astfel ca, nu se poate transfera nicio culpa in sarcina sa, astfel incat sa suporte consecința vădit nelegala si abuziva din partea intimatei.
Avându-se in vedere cele de mai sus, a solicitat înlăturarea susținerilor intimatei.
Contestatoarea . SRL a formulat răspuns la întâmpinare si împotriva intimatei Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București, solicitând respingerea excepției inadmisibilității acțiunii.
Învederează faptul ca, prin apărările formulate in susținerea excepției, intimata apreciază ca pe calea contestației la executare „ nu se pot admite formulări pe fondul litigiului, ci se pot primi doar apărări ce vizează strict legalitatea actelor de executare silita contestate".
De asemenea, arata ca, intimata ignora dispozițiile art.712 C.pr.civ.,care reglementează tocmai condițiile de admisibilitate ale contestației la executare.Astfel, conform dispozițiilor art. 712 (2) C.pr.civ., se menționează expres „ daca executarea silita se face in temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca se pot invoca in contestația la executare si motive de fapt sau de drept privitoare la fondul cuprins in titlul executoriu..".
Mai mult potrivit art. 172 (3) din OG nr. 92/2003, „contestația poate fi făcuta si împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre data de o instanța judecătoreasca sau de alt organ jurisdicțional și daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevăzuta de lege".
Ori, cum in cazul de fata contestația sa vizează un alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca, este mai mult decât evident ca poate formula si apărări pe fondul litigiului, astfel ca, solicita respingerea excepției inadmisibilității ca neîntemeiata.
Învederează totodată, ca așa cum a menționat in completările aduse cererii sale de chemare in judecata faptul ca a inteles sa formuleze contestație si împotriva tuturor proceselor-verbale subsecvente deciziei de instituire a masurilor asigurătorii emise de către intimata la data de 24.07.2014.
De asemenea, contrar susținerilor intimatei, potrivit cărora un motiv in plus privind inadmisibilitatea cererii sale ar constitui faptul ca nu a uzat de procedura speciala impusa de către art. 205 din Codul de Procedura Fiscala, privind contestarea titlurilor de creanța emise de organele fiscale, face precizarea ca potrivit dovezii ce urmează sa o anexeze, in data de 20.08.2014 a formulat si depus la sediul intimatei contestație împotriva titlului de creanța, precum si împotriva actelor administrative subsecvente (respectiv împotriva proceselor-verbale invocate), însa nici pana la aceasta data nu a primit niciun răspuns.
Avându-se in vedere cele de mai sus, a solicitat respingerea excepției invocate.
Pe fondul cauzei, intimata susține ca in urma controlului efectuat, in virtutea atribuțiilor conferite de către art. 9 din OG nr. 92/2003, organul fiscal „a constatat" ca nu si-a fi îndeplinit obligațiile declarative către stat in cuantum de 380.775 lei", respectiv ca înregistrează obligații de plata, constând in TVA in cuantum de 228.554 lei si impozit pe profit in cuantum de 152.221 lei", concluzionând ca prin demersul întreprins, respectiv formularea contestației împotriva deciziei de instituire a masurilor asiguratorii si a proceselor verbale subsecvente, încercând „sustragerea de la achitarea creanței datorate..".
Învederează faptul ca, apreciază abuzive masurile dispuse in urma controlului efectuat, mai mult, prin apărările invocate, solicitând ca instanța sa observe inconsecventa intimatei, care pe de o parte susține ca nu a uzat de dispozițiile procedurale privind dreptul de a contesta un act daca îl considera nelegal, iar pe le alta parte intimata nu dorește decât sa-i fie suprimat dreptul la justiție si la unui proces echitabil.
Avându-se in vedere cele de mai sus, solicita ca instanța sa înlăture apărările formulate de către intimata, acestea fiind neîntemeiate.
La data de 05.05.2015 prin încheierea de ședința din acea data, instanța a dispus suspendarea cauzei in baza art.242 C.pr.civ. iar la data de 13.10.2015 cauza a fost repusa pe rol ca urmare a îndeplinirii obligațiilor puse in sarcina contestatoarei.
In cauza, instanța a încuviințat si administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului cu privire la excepțiile invocate si fondul cauzei, instanța reține următoarele:
In fapt, prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/24.07.2014 emisa de catre intimate A. N. DE ADMINISTRATIE FISCALA DIRECTIA REGIONALA ANTIFRAUDA BUCURESTI (f.24-30 vol.I) s-a constatat, în urma controlului operativ prin sondaj si pe baza de documente contabile puse la dispozitie de catre reprezentantul legal al societatii contestatoare, că societatea contestatoare L. C. SOLUTIONS SRL datorează bugetului de stat suma totala de 380.775 lei (din care impozit pe profit 152.221lei și TVA 228.554lei) stabilită că urmare a neînregistrării unor venituri impozabile și a taxei pe valoare adăugată aferentă, retinandu-se in esenta ca societatea reclamanta a dezvoltat un circuit artificial in care a introdus ca prima veriga, alternativ doua societati, . si . de tip missing trade cu scopul evitării responsabilității fiscale privind taxa pe valoare adăugata si impozitul pe profit pe de o parte iar pe de alta parte, pentru obținerea unor avantaje in piața concurențiala a vânzătorilor de autoturisme second hand.
Astfel, partenerii comerciali ai contestatoarei, respectiv . si . sunt societăți care nu funcționează la sediul social sau domiciliul fiscal declarat, conduc evidente financiar-contabile in locuri nedeclarate, se sustrag verificărilor financiar-fiscale in scopul îngreunării investigațiilor fiscale, iar faptul ca . si . nu fac parte din categoria contribuabililor inactivi nu exonerează societatea contestatoare de sumele stabilite prin estimare in sarcina sa, atâta vreme cat aceasta a derulat operațiuni comerciale cu societăți fantoma.
In acest sens, s-a apreciat ca in relatia cu ., societatea contestatoare a achizitionat in perioada 21.10._14 pe baza a unui numar de 13 facturi autoturisme second hand, regim normal de taxa(tva) in valoare de_ lei din care suma de 147.500 lei tva iar societatea si-a exercitat in totalitate dreptul de deducere de TVA in suma de 147.500 lei si a cheltuielilor cu marfurile la calcularea si stabilirea impozitului pe profit de 614.580 lei.
In relatia cu . societatea contestatoare a achizitionat in perioada martie- mai 2014 pe baza a unui numar de 9 facturi autoturisme second hand, regim normal de taxa(tva) in valoare de_ lei din care suma de_ lei tva iar societatea si-a exercitat in totalitate dreptul de deducere de TVA in suma de_ lei si a cheltuielilor cu marfurile la calcularea si stabilirea impozitului pe profit de_ lei. F. de cele constatate, nu a rezultat realitatea operatiunilor din facturile fiscale mai sus mentionate, care nu s-au confirmat iar taxa pe valoare adaugata nu a fost colectata la bugetul de stat, considerandu-se ca nu indeplinesc conditia de document legal de provenienta intrucat nu se cunosc furnizorii reali ai bunurilor.
Reținându-se că există elemente care indică pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea obligațiilor datorate bugetului de stat, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 2 lit. e din OUG 74/2013 s-a apreciat că este necesară luarea de măsuri asigurătorii, sens în care s-a dispus: - sechestru asupra mărfurilor –masina lipit china, masina de tiparit roland tob 202 . nr.17087b, masina de tiparit roland tob 202 . nr._ B, ce se afla in comuna Dobroesti, ., judetul Ilfov la societatea furnizoare .,- poprire asupra tuturor conturilor bancare deschise și deținute de societatea contestatoare;
Anterior emiterii deciziei mai sus mentionate au fost intocmite in urma controlului procese verbale nr.1301/2/22.05.2015, nr.1301/3/22.05._ (f.31-34, f.38-43 vol. I ) cu privire la situatia de fapt retinuta de catre agentii din cadrului organelor fiscale.
Ulterior deciziei de instituire a sechestrului asigurator, a fost intocmit de catre intimata Administratia Judeteana a Finantelor Publice Ilfov, din cadrul Directiei Generale Regionale a Finantelor Publice Bucureszi, procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._ din 29.07.2014(f.35-37 vol. I).
Împotriva acestei decizii si a actelor mai sus mentionate, contestatoarea a formulat contestație la executare, în temeiul art. 129 alin. 11 din Ordonanța nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală potrivit căruia împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 172 din același act normativ care dispune că persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii; (2) Dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanță președințială prevăzute de art. 403 alin. 4 din codul de procedură civilă nu sunt aplicabile; (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege; (4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
Prin contestația la executare, astfel cum a fost precizată și completată, s-au invocat, în esență, următoarele motive de nelegalitate a actului contestat:
-dispunerea masurilor asigurătorii este contrara dispozițiilor legale in materie;
-masurile asigurătorii dispuse in baza procesului - verbal de sechestru asigurător pentru bunurile mobile cu nr._/29.07.2014 au fost instituite asupra unor bunuri care la momentul instituirii nu sunt proprietatea . SRL;
-nu exista riscul sustragerii de la o eventuala răspundere, contrar celor reținute de către organele fiscale in înscrisurile mai sus indicate
-L. C. SOLUTIONS SRL nu are legătura cu circuitul financiar creat de Express Automobile SRL si Auto Green SRL.
Prealabil fondului, instanta retine urmatoarele:
Cu privire la excepția lipsei calitatii procesuale pasive a intimatei Agenția Naționala de Administrare Fiscala cu privire la capătul de cerere vizând desființarea procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/29.07.2014, emis de către Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov, precum si ridicarea popririi asigurătorii instituita asupra conturilor bancare ale reclamantei si desființarea procesului verbal de custodie nr._/29.07.2014, încheiat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov, instanța urmând sa o ca neîntemeiata, având in vedere ca in speța contestatoarea a solicitat desființarea actelor emise de către fiecare organ fiscal in parte, precizând in concret acest aspect.
Cu privire la excepția inadmisibilității capătului de cerere vizând desființarea procesului verbal nr.1301/2/29.07.2014 emis de către Direcția Regionala Antifraudă si implicit a proceselor verbale nr.1301/14.05.2014 si nr.1301/2/22.05.2014 invocata de către intimata Agenția Naționala de Administrare Fiscala, instanța urmează sa îl admită si sa respingă acest capăt de cerere ca inadmisibil, in condițiile in care acestea nu reprezintă acte administrative sau acte de executare susceptibile a fi atacate.
Astfel, procesele verbale mai sus menționate au doar caracterul unui act premergător emiterii unui act administrativ fiscal, constatările sale urmând a fi valorificate printr-un raport de inspecție fiscală, care va sta la baza emiterii deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare, stabilite de inspecția fiscală. Prin procesul verbal dedus judecații, inspectorii antifrauda fiscala nu au dispus măsuri de virare la bugetul de stat a unor sume, reprezentând valoarea prejudiciului si nu s-au dispus masuri de executare silita care pot fi contestate pe calea speciala a contestației la executare.
Ca atare, apreciază ca sunt fondate susținerile intimatei referitoare la faptul ca, potrivit art.85 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, doar declarația fiscală și decizia de impunere constituie titlu de creanță prin care se pot stabili obligații de plată la buget în sarcina contribuabililor si ca, neavând natura juridică a unui act administrativ fiscal sau a unor acte sau forme de executare, ci a unui act premergător emiterii unui act administrativ fiscal, procesele verbale in cauza nu stabilesc niciun raport obligațional între contribuabilul controlat și bugetul de stat în sensul dispozițiilor art.21 din OG 92/2003 republicată, de aceea nu este susceptibil de a fi contestat.
De altfel, daca procesul verbal ar fi fost un act susceptibil de a fi atacat, instanța competenta ar fi fost instanța de contencios administrativ, nu instanța de executare, aceasta din urma neavând competenta de a cenzura constatările fiscale.
De asemenea, procesele verbale in discuție nu au natura juridica a unui proces verbal de contravenție, susceptibil de a fi atacat la judecătorie, in cuprinsul acestuia nefiind mențiuni referitoare la OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cu privire la excepția inadmisibilității formulării contestației la executare invocata de intimata Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București in reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov, invocata prin întâmpinare instanța o va califica ca apărare pe fond, urmând a fi analizat in consecința.
Văzând starea de fapt mai sus expusă precum și dispozițiile legale enunțate, instanța reține că luarea măsurilor asigurătorii prin decizia atacată s-a făcut în conformitate cu prevederile legale.
În primul rând, măsurile au fost luate după ce au fost întocmite doua procese verbale de constatare, doua note explicative (f.28-29 vol. II) ca urmare a controlului operativ si ca urmare a predarii documentelor contabile de catre contestatoare, ocazii cu care, societatea contestatoare, prin administrator a avut posibilitatea sa dea explicatii cu privire la cele constatate si retinute de catre reprezentantii intimatei.
Din cuprinsul textelor de lege anterior enunțate rezultă, deci, ca pentru a se justifica instituirea acestei masuri, organul de control, respectiv intimata, trebuie să aprecieze că există pericolul ca debitorul să sustragă de la urmărire sau sa își ascundă ori sa își risipească patrimoniul.
Aprecierea acestui pericol nu este însă subiectivă, ci trebuie justificată prin raportare la conținutul declarațiilor fiscale și a situației financiare a debitorului, de istoria comportamentului fiscal al contribuabilului, al reprezentanților legali și al asociaților/acționarilor majoritari (mod de declarare și plată, situații de atragere a răspunderii solidare, situații de insolvență sau de insolvabilitate etc), astfel cum rezultă din prevederile punctului 5.1.1 și 5.6 litera f din Ordinul nr. 2605/2010 emis de A.N.A.F.
Potrivit art.149 pct.7din codul de proc.fiscala poprirea infiintata anterior, ca masura asiguratorie, devine executorie prin comunicarea copiei certificate de pe titlul executoriu, facuta tertului poprit, si instiintarea despre aceasta a debitorului.
Aceasta viziune a legiuitorului a fost determinata de imperativul eficientizarii procedurilor de recuperare a debitelor pe care operatorii economici le inregistreaza la bugetul de stat. In acest sens, art.215 alin.(1) din Codul de procedura fiscala prevede in terminis ca introducerea contestatiei pe calea administrativa de atac nu suspenda executarea actului administrativ fiscal. Acest lucru echivaleaza cu continuarea procedurilor de executare silita de catre organele fiscale impotriva debitorului.
In aceste conditii, pentru a se recupera creantele fiscale pe care acesta le are la bugetul de stat, legiuitorul a prevazut ca masurile asiguratorii sa ramana valabile pe toata durata executarii silite, ca o garantie pentru recuperarea creantei fiscale datorate.
Faptul ca odata cu individualizarea creantei si ajungerea acesteia la scadenta, in cazul neplatii, masurile asiguratorii se transforma in masuri executorii, nu este decat o aplicare a imperativului mai sus enuntat.
Având în vedere constatările preliminare ale organelor fiscale și existând pericolul ca societatea să-și înstrăineze patrimoniul, prejudiciind astfel bugetul de stat, s-a procedat, în deplină concordanță cu prevederile art. 129 alin. 2, 3 și 4 din O.G. nr. 92/2003 la emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii de către organele din cadrul D.G.F.P. ILFOV care au efectuat controlul. Ulterior, acest act a fost transmis organelor de executare competente din cadrul A.F.P. ILFOV, care au procedat la instituirea sechestrului asigurator.
Raportând prevederile legale anterior enunțate la speța dedusa judecații, instanța reține faptul că atât prin referatul justificativ, cât și prin decizia contestată motivele care au impus luarea măsurilor asiguratorii sunt detaliate în concret cu menționarea prevederilor legale încălcate.
De altfel, din cuprinsul deciziei atacate reiese că luarea măsurilor asigurătorii a fost motivată pe împrejurarea că societatea a dedus TVA cu încălcarea prevederilor legale și a diminuat valoarea impozitului pe profit de plată înregistrând cheltuieli cu încălcarea prevederilor legale.
Din dispozițiile art. 129 Cod procedură fiscală reiese că luarea măsurilor asigurătorii poate fi dispusă chiar și înainte de emiterea titlului de creanță, când există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Prima condiție pentru luarea măsurilor asigurătorii este îndeplinită, întrucât, în urma verificărilor efectuate au rezultat indicii că societatea are o obligație fiscală in suma totala de 380.775 lei (din care impozit pe profit 152.221lei și TVA 228.554 lei) stabilită că urmare a neînregistrării unor venituri impozabile și a taxei pe valoare adăugată aferentă, reținându-se in esența ca societatea reclamanta a dezvoltat un circuit artificial in care a introdus ca prima veriga, alternativ doua societati, . si . de tip missing trade cu scopul evitării responsabilității fiscale privind taxa pe valoare adăugata si impozitul pe profit pe de o parte iar pe de alta parte, pentru obținerea unor avantaje in piața concurențiala a vânzătorilor de autoturisme second hand.
Este îndeplinită și a doua condiție pentru luarea măsurilor asigurătorii, întrucât există pericolul ca societatea contestatoare să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil recuperarea taxei pe valoare adăugată și a cheltuielilor pretins deduse în mod necuvenit. Pericolul reiese atât din modul în care s-a făcut deducerea taxei pe valoare adăugată pentru o sumă care a fost mărită în mod fictiv, cât și din faptul că suma pretins datorată este foarte mare, iar societatea contestatoare nu are în patrimoniu alte bunuri de valoare care să fie dificil de sustras sau de înstrăinat și care să poată fi executate silit.
Referitor la susținerea potrivit căreia nu există pericolul de sustragere de la urmărire, instanța reține că reclamanta-contestatoare nu poate proba un astfel de fapt negativ, iar pentru protecția eventualului său drept creditorul este îndreptățit să ia măsuri de conservare a patrimoniului debitorului său, în speță prin luarea unor măsuri asigurătorii.
Contestatoarea nu a făcut nicio dovadă în sensul că ar avea resurse financiare suficiente pentru achitarea datoriei, fiind justificată poprirea conturilor și sechestrarea bunurilor mobile care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfășurarea activității care constituie principala sursă de venit.
Aplicarea sechestrului asupra bunurilor contestatoarei are drept consecință juridică limitarea dreptului de dispoziție al proprietarului asupra bunului respectiv, importanța acestei masuri fiind de necontestat în vederea punerii în executare ulterioară a titlului executoriu ce va fi obținut de creditor. Mai mult, instanța retine ca in speța contractul de vânzare cumpărare din 26.06.2014, cu rezerva dreptului de proprietate, nu poarta data certa iar in ipoteza in care proprietarul bunurilor, ., astfel cum susține contestatoarea, ar fi fost prejudiciat de aceasta măsura, avea la dispoziție căile legale in acest sens, mai ales ca reprezentantul acestei societati a fost prezent la aplicarea sechestrului, așa cum rezulta din conținutul procesului verbal de sechestru asigurator(f.35 vol. I).
În scopul înlesnirii executării silite și pentru a elimina eventualele posibilități de sustragere de la executare, legea, prin reglementarea prevăzută în Codul de procedură fiscală în art. 129 și urm., permite luarea unor astfel de măsuri menite să asigure eficacitatea până la capăt a acțiunii judiciare. Instituțiile juridice prin care se realizează aceste măsuri sunt sechestrul asiguratoriu și poprirea asiguratorie, aceste măsuri fiind de altfel dispuse în cazul contestatoarei din dosarul de față.
Este pe deplin satisfăcută condiția prevăzută de Codul de procedură fiscală pentru instituirea acestor măsuri și anume existența pericolului ca debitorul, fața de bugetul general consolidat al statului să se sustragă, să-și ascundă sau să-și risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea veniturilor.
Instanța reține că faptele prin care s-au încălcat de către contestatoare dispozițiile fiscale în materie cu referire directă la obligațiile stabilite îmbracă pericolul social al unor acțiuni ilegale, pentru care s-a dispus luarea masurilor asigurătorii, masuri ce constituie o obligație pentru organele fiscale si nu o opțiune, măsura necesara garantării executării creanței către bugetul de stat. Aceste aspecte sunt susținute de atitudinea fiscală a contestatoarei, respectiv gravitatea și întinderea în timp a încălcării legislației fiscale.
În exercitarea atribuțiilor menționate anterior, inspectorii Direcției Regionale Antifraudă Fiscală București au emis Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii contestată, măsurile asiguratorii dispuse fiind aduse la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită prin emiterea adreselor de înființare a popririi și procesului-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile.
Instanța mai reține că, în conformitate cu prevederile art. 130 și art. 129 alin. 4 Cod procedură fiscală, astfel cum s-a menționat și în Decizia contestată, societatea contestatoare are posibilitatea de a obține ridicarea măsurilor asigurătorii prin constituirii unei garanții la nivelul creanței estimate.
Întrucât măsurile asigurătorii dispuse reprezintă măsuri provizorii și care nu pun în discuție fondul dreptului, instanța apreciază că celelalte motive invocate de contestatoare privind inexistența unui drept de creanță a intimatei nu pot fi analizate pe calea acestei contestații la executare.
Mai mult, se impune a fi realizata distinctia intre titlul de creanta si titlu executoriu, aspectele de fond referitoare la natura sumei si cuantumul acesteia, datorarea sumei sau determinarea cuantumului, trebuie invocate in procedura contestatiei titlului de creanta fiscal, in caz contrar, ajungandu-se ca instanta de executare sa se substituie instantei competente sa cenzureze actele administrative fiscale potrivit art.205 C.pr.fiscala.
Dând eficientă juridică considerentelor anterioare, constatând că măsurile asigurătorii au fost dispuse cu respectarea art. 129 Cod procedură fiscală, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată contestația la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calitatii procesuale pasive a intimatei Agenția Naționala de Administrare Fiscala, ca neîntemeiata.
Admite excepția inadmisibilității capătului de cerere vizând desființarea procesului verbal nr.1301/2/29.07.2014 emis de către Direcția Regionala Antifraudă si implicit a proceselor verbale nr.1301/14.05.2014 si nr.1301/2/22.05.2014 invocata de către intimata Agenția Naționala de Administrare Fiscala.
Respinge capătul de cerere vizând desființarea procesului verbal nr.1301/2/29.07.2014 emis de către Direcția Regionala Antifraudă si implicit a proceselor verbale nr.1301/14.05.2014 si nr.1301/2/22.05.2014 ca inadmisibil.
Califica excepția inadmisibilității formulării contestației la executare invocata de intimata Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București in reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov, ca apărare pe fond.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea L. C. SOLUTIONS SRL, CNP_, cu sediul ales la Cabinet de AV. N. T. în București, ., ., ., sector 3, în contradictoriu cu intimații A. N. DE ADMINISTRATIE FISCALA DIRECTIA REGIONALA ANTIFRAUDA BUCURESTI ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE ILFOV prin Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București, cu sediul ales în București, ., sector 3 ȘI A. N. DE ADMINISTRATIE FISCALA DIRECTIA REGIONALA ANTIFRAUDA BUCURESTI, CUI_, cu sediul în București, ., sector 5, ca neîntemeiata.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțata in ședința publica azi 27.10.2015
Președinte Grefier
N. C. N. D.
C.N./5EX.
12.12.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 27/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 29/2015. Judecătoria... → |
|---|
