Contestaţie la executare. Sentința nr. 5751/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5751/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 5751/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5751
Ședința publică din data de 28.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. M. D.
Grefier: E. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimata C. SA D. BUCURESTI, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 14.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 28.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANTA,
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16.12.2014 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr._, contestatoarea B. L. S.A. a chemat în judecată pe intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI Șl DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. PRIN DIRECȚIA GENERALĂ DE DRUMURI Șl PODURI BUCUREȘTI solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea formelor de executare și executarea silită însăși în dosarul de executare nr.343/2014 al B. T. G., să se dispună întoarcerea executării și restabilirea situației anterioare, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii, contestatoarea a invocat si excepția lipsei dovezii de reprezentare și lipsa capacității de folosință a D. București in executarea silită a proceselor –verbale întrucât aceasta nu are personalitate juridică și neavând exercițiul drepturilor procedurale, nu poate reprezenta C.-SA, in conformitate cu prevederile art. 1 OUG 84/2013, 209 cod civil și art. 57 alin. 1 NCPC.
Contestatoarea a mai învederat faptul că executarea silită a început in vederea recuperării sumei de 140 euro reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire aplicat prin procesele-verbale . 11 nr._/06.07.2011, nr._/06.07.2011,_/05.07.2011, nr._/06.07.2011,_/06.07.2011. Plata tarifului de despăgubire era prevăzută de OG 15/2002 la articolul 8 alin. 3 ca sancțiune contravențională complementară la contravenția prevăzută de art. 8 alin. 1 din același act normativ.
Prin Legea nr. 144/2012 publicată în Monitorul Oficial din 24.07.2012 alineatul 3 al art. 8 OG 15/2002 a fost abrogat. Avându-se în vedere că potrivit art. 12 alin. 2 OG 15/2002 dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta precum și prevederile art. 15 alin. 2 Constituția României, legea nouă fiind mai favorabilă se aplică retroactiv.
A fost invocată și prescripția executării sancțiunii in conformitate cu prevederile art. 13 și 14 OG 2/2001 întrucât pe de o parte, intre data săvârșirii faptelor contravenționale și până la emiterea și comunicarea adresei de înfiintare a popririi din 28.11.2014 au trecut mai mult de 6 luni. Mai mult, contestatoarea nu avea in luna iulie 2011 sediul la adresa unde s-a îndeplinit procedura de comunicare a proceselor-verbale prin afișare astfel încât aceasta este viciată avându-se în vedere și Decizia ICCJ nr. 10/2013, contestatoarea luând la cunoștință de procesele-verbale de contravenție doar la momentul la care i-a fost comunicată inștiințarea din data de 09.12.2014.
Contestatoarea a mai arătat că nu a săvârșit contravențiile menționate in procesele-verbale puse în executare deoarece la datele menționate aceasta nu mai era proprietar al vehiculelor și nu era nici utilizatorul acestora. Autoturismele la care se referă procesele-verbal au făcut obiectul unor contracte de leasing in urma cărora s-a realizat transferul de proprietate către . care in calitate de nou proprietar, conform prevederilor art. 11 alin. 4 OUG 195/2002, avea obligația ca în termen de 30 zile de la transmiterea respectiv dobândirea dreptului de proprietate asupra vehiculelor să solicite autorității competente transcrierea dreptului de proprietate si emiterea unui nou certificat de înmatriculare însă nu a făcut acest lucru.
Răspunderea contravențională nu se poate angaja decât in sarcina persoanei care care a săvârșit o faptă contravențională fiind lipsită de orice utilitate și rațiune impunerea unei sancțiuni altei persoane decât cea responsabilă de comiterea acțiunii sau inacțiunii ilicite.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711, 713 alin. 1, 650 alin. 2, 718 alin. 1, art. 722 și următoarele NCPC.
In probațiune, au fost anexate înscrisurile aflate la filele 10-111.
La data de 19.01.2015 intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, fiind invocată și excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.
In motivare, s-a arătat că in privinta excepției lipsei dovezii de reprezentare si a lipsei capacității de folosință a D. Bucuresti in executarea silită a proceselor-verbale contestate, sunt aplicabile prevederile art. 1 alin. 2 și alin. 5 OUG 84/2003 astfel îcât procedura de executare silită a titlurilor executorii se demarează de către C. SA prin D. Bucuresti.
Intimata a invederat instantei că procesele-verbale de contraventie in cauză au fost emise in termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptelor iar comunicarea s-a făcut în interiorul termenului de o lună de la data aplicării sancțiunilor. In acest sens,. Trebuie avute in vedere si prevederile art. 273 alin. 2 NCPC iar datele de identificare ale contravenientei au fost cele inscrise in certificatul de înmatriculare al autovehiculelor și care s-au regăsit la momentul săvârșirii contraventiilor, emiterii si comunicărilor proceselor-verbale astfel că nu se poate susține că procedura de comunicare a proceselor-verbale de contravenție a fost viciată sau că debitoarei i-au fost lezate drepturile procesuale.
S-a mai adăugat că prevederile Legii nr. 144/_ nu au aplicabilitate in cauză deoarece faptele contravenționale au fost săvârșite anterior datei la care aceasta a intrat in vigoare. In speță, nu este vorba despre aplicarea legii contravenționale mai favorabile ci este vorba despre executarea silită a creanțelor rezultată dintr-un proces-verbal anterior întocmit care nu a fost contestat in instanță.
Referitor la incidenta Deciziei nr. 10/2013, intimata a arătat că aceasta dobândeste valoare obligatorie de la data publicării astfel încât aplicarea ei in speța de față, deci pentru o situatie anterioară momentului pronunțării, ar fi echivalentă cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale.
Cu privire la calitatea de contravenientă a contestatoarei, intimata a menționat că față de prevederile art. 12 alin. 2 OG 15/2002 si având in vedere că atât in certificatele de inmatriculare ale vehiculelor in cauză cât și în cărțile de identitate ale acestora este trecută numai debitoarea in calitate de deținător nu și . in calitate de utilizator, titlurile executorii au fost in mod legal emise pe numele contestatoarei.
In drept, au fost invocate prevederile art. 205-208 NCPC.
In probatiune, au fost anexate inscrisurile de la filele 128-131.
La solicitarea instantei au fost comunicate copii conforme cu originalul ale actelor din dosarul de executare nr. 343/2014 al B. T. G.. (f. 133-146).
Prin Sentința civilă nr. 1042/22.01.2015 pronuntată de Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti, a fost admisa excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 1 Bucuresti și a fost declinată competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei din urmă instanțe la data de 11.02.2015 sub nr._ .
La termenul din data de 14.04.2015 instanța a luat act de renuntarea contestatoarei la excepția lipsei dovezii de reprezentant și lipsa capcității de folosință a intimatei și in temeiul art. 258 raportat la art. 255 NCPC a incuviintat proba cu inscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesele-verbale de constatare a contravenției . nr._/06.07.2011, nr._/06.07.2011,_/05.07.2011, nr._/06.07.2011,_/06.07.2011, a fost aplicată contestatoarei . sancțiunea contravențională a amenzii totale de 1250 lei și s-a stabilit în sarcina acesteia obligația de a achita contravaloarea tarifului total de despăgubire de 140 euro la cursul de schimb al BNR valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării.
La data de 10.06.2014, intimata C. SA, în calitate de creditoare, a formulat cererea înregistrată pe rolul B. T. G. sub numărul 343/2014, prin care a solicitat punerea în executare a titlurilor executorii în ceea ce privește suma de 140 euro, reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire. Prin Încheierea din data de 25.08.2014 pronunțată în dosarul nr._/301/2014 (f.153), Judecătoria Sectorului 3 București a încuviințat executarea silită a creanței cuprinse în titlul executoriu.
Ulterior, prin încheierea emisă la data de 02.12.2014 (f. 154), în temeiul art. 669 alin. 3 NCPC, ale art. 39 alin. 1 Legea nr. 188/2000 și ale OMJ nr. 2550/C/2006 au fost stabilite cheltuieli de executare în cuantum de 886,73 lei.
La aceeasi dată a fost emisă instiintarea privind infiintarea popririi, comunicată contestatoarei la data de 09.12.2014 (f.155-156) prin care i s-a adus la cunoștință acesteia că s-a infiintat poprirea asupra conturilor sale pentru suma de 140 euro reprezentând contravaloare tarif de despăgubire și suma de 886,73 lei cheltuieli de executare.
Potrivit recipisei de consemnare din data de 12.12.2014 (f. 160-161), in urma executării silite prin poprire a fost recuperată suma de 623,64 lei debit si suma de 886,73 lei cheltuieli de executare iar prin încheierea din data de 07.01.2015 (f. 165) s-a dispus încetarea executării silite fiind realizată integral obligația stabilită prin titlul executoriu și plătite in totalitate cheltuielile de executare.
În conformitate cu prevederile art. 711 NCPC împotriva executării silite precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 443 se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
Astfel cum rezultă din analiza textului legal menționat anterior, contestația la executare este un mijloc procedural special creat pentru etapa executării silite, o plângere specifică acestei proceduri, prin care se obține anularea sau îndepărtarea unor acte de executare ori uneori chiar și anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu.
Prin contestația la executare ce formează obiectul prezentului dosar, contestatoarea a solicitat anularea executării silite însăși și a tuturor actelor de executare din dosarul nr. 343/2014 al B. T. G. pentru următoarele motive:
- Aplicarea legii contravenționale mai favorabile respectiv a Legii nr. 144/2012;
- Prescripția executării sancțiunii aplicate prin procesele-verbale puse in executare;
- Lipsa calității de contravenient a contestatoarei;
- Aplicarea Deciziei pronuntate in Interesul Legii nr. 6/2015 referitoare la nulitatea procesului-verbal pentru lipsa semnăturii.
In ceea ce priveste ultimele două motive invocate de contestatoare, instanța reține că potrivit art. 712 alin. 2 NCPC dacă executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca in contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
În prezenta cauză, instanța reține că titlurile executorii sunt reprezentate de procesele-verbale de constatare a contravenției . nr._/06.07.2011, nr._/06.07.2011,_/05.07.2011, nr._/06.07.2011,_/06.07.2011, care potrivit art. 31 OG 2/2001 pot fi atacate numai cu plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Prin urmare, intrucât împotriva titlurilor executorii contestatoarea avea la dispoziție posibilitatea de a formula plângere contravențională in termen de 15 zile de la data la care a luat cunoștință de procesele-verbale prin care să invoce neregularități de formă (lipsa semnăturii agentului constatator) sau fond (lipsa calității de contravenient), instanța nu va analiza susținerile contestatoarei privind legalitatea și temeinicia proceselor-verbale.
Referitor la primul motiv al contestatiei, instanța reține că potrivit art. 12 din O.G. nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ, iar dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia.
În prezenta cauză, instanța constată faptul că, potrivit art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, astfel cum era în vigoare la data încheierii proceselor-verbale de constatare a contravenției ce constituie titlurile executorii in temeiul cărora a fost demarată executarea, contravenientul avea obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4. Prin Legea nr. 144/2012, a fost abrogat acest alineat, împreună cu toate prevederile care făceau referire la tariful de despăgubire, la art. II al acestui act normativ menționându-se că tarifele de despăgubire prevăzute de O.G. nr. 15/2002, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Referitor la natura tarifului de despăgubire, instanța reține că potrivit reglementării din O.G. nr. 15/2002 astfel cum era în vigoare anterior modificării prin Legea nr. 144/2012, tariful de despăgubire era aparent reglementat ca o despăgubire acordată C. SA pentru folosirea fără achitarea rovinietei a drumurilor naționale. Cu toate acestea, acest tarif de despăgubire avea natura juridică a unei sancțiuni complementare, caracterul sancționator rezultând și din expunerea de motive a Legii nr. 144/2012, unde se apreciază că tariful de despăgubire reprezenta contravaloarea rovinietei pentru 12 luni pentru tipul de autovehicul în cauză.
În această situație în care tariful de despăgubire se aplica automat, fără a fi evaluat prejudiciul concret cauzat C. SA prin neplata rovinietei și se aplica ori de câte ori autovehiculul era surprins circulând pe drumurile publice fără rovinietă valabilă, indiferent de tarifele anterior aplicate prin alte procese-verbale, instanța reține că tariful de despăgubire are natura juridică a unei sancțiuni.
Mai mult decât atât, instanța constată faptul că, potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, în cuprinsul legii fundamentale nefăcându-se distincția între sancțiunile stabilite prin legea contravențională sau despăgubirile stabilite prin acestea.
In ceea ce priveste susținerea intimatei in sensul că Legea nr. 144/2012 se aplică numai faptelor săvârșite după data la care a intrat in vigoare, instanța apreciază că aceasta este neintemeiată intrucât principala caracteristică a unei legii contraventionale mai favorabile este retroactivitatea ceea ce înseamnă că dispozițiile sale se aplică și in situatia in care contravențiile au fost comise inainte de . iar .-a realizat intre momentul comiterii faptei și cel al executării sancțiunii.
Pentru aceste motive, constatând că tariful de despăgubire are natura juridică a unei sancțiuni complementare care a fost înlăturată prin Legea nr. 144/2002, luând în considerare și prevederile art. 12 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, instanța va constata că a intervenit o lege contravențională mai favorabilă, astfel încât, sancțiunea aplicată de 140 euro prin procesele-verbale menționate anterior, nu se mai execută.
Instanța constată că și cea de-a doua critică a contestatoarei referitoare la necomunicarea legală a proceselor-verbale este intemeiată, in condițiile in care potrivit art. 14 alin. 1 OG 2/2001, executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Conform art. 25 alin. 1 și 2 OG 2/2001 procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului și, dacă este cazul, părții vătămate și proprietarului bunurilor confiscate. Comunicarea se face de către organul care a aplicat sancțiunea, în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia.
Referitor la modalitatea de comunicare a actului de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, art. 27 alin. 1 OG 2/2001 prevede că aceasta se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Prin Decizia nr. 10/2013 Inalta Curte de Casație și Justiție a stabilit în cadrul soluționării unui recurs în interesul legii că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară celei de comunicare prin poștă, cu aviz de primire. Astfel, organul constatator al contravenției are obligația ca mai întâi să realizeze comunicarea procesului-verbal prin postă, cu confirmare de primire, aceasta fiind în măsură să asigure încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate și numai în situația în care persoana sancționată, deși avizată, prin oficiul poștal, nu s-a prezentat în vederea ridicării corespondenței, să se apeleze la modalitatea tehnică subsidiară de comunicare, prin afișare.
În prezenta cauză, comunicarea proceselor-verbale ce constituie titluri executorii s-a realizat numai prin afișare (f. 136-144) fără ca intimata C. SA să facă dovada faptului că deși a încercat comunicarea prin posta cu aviz de primire, această procedura nu a putut fi efectuată și s-a făcut la o altă adresă decât cea la care figura societatea ca având sediu social conform extrasului ONRC (f. 36-37). Prin urmare, dreptul intimatei-creditoare de a pune in executare sancțiunea contravențională complementară s-a stins ca efect al prescripției.
Pentru motivele expuse, instanța va admite contestația la executare și va dispune anularea tuturor actelor de executare întocmite în cadrul dosarului de executare nr. 343/2014 al B. T. G..
Cu privire la cererea de întoarcere a executării silite, instanța reține că potrivit art. 722 alin. 1 NCPC în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare acesteia, cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului.
În speță, raportat la faptul că instanța a dispus anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 343/2014 al B. T. G. și că potrivit recipiselor de consemnare din data de 12.12.2014 (f. 160-161) contestatoarea a achitat suma de 1510,37 lei reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire și cheltuielile de executare, instanța apreciază că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 722 alin. 1 NCPC, motiv pentru care va admite cererea și va dispune repunerea părților în situația anterioară prin obligarea intimatei C. SA la restituirea sumei de 1510,37 lei către contestatoare.
Referitor la cererea de restituire a taxei de timbru, instanța constată că potrivit art. 45 alin. 1 lit. f OUG 80/2013 sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie la cererea petiționarului, în tot sau în parte, în cazul în care contestația la executare a fost admisă iar hotărârea a rămas definitivă. Față de soluția dată cu privire la contestația la executare, instanța va dispune restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru de 112 lei aferentă contestației la executare, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
In temeiul art. 453 alin. 1 NCPC, conform căruia partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată instanța reține culpa procesuală a intimatei in declanșarea prezentului litigiu, motiv pentru care o va obliga la plata cheltuielilor de judecată constând in taxa de timbru aferentă cererii de întoarcere a executării silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestatia la executare formulată de contestatoarea ., J_, CUI_, cu sediul în sector 1, București, .. 53 A în contradictoriu cu intimata C. SA D. BUCURESTI, J_, CUI_, cu sediul în sector 6, București, .. 401 A.
Anulează toate actele de executare din dosarul de executare nr. 343/2014 al B. T. G..
Admite cererea de întoarcere a executării silite și obligă intimata la restituirea sumei de 1510,37 lei.
În temeiul art. 45 alin. 1 lit. f OUG 80/2013 dispune restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru de 112 lei aferentă contestației la executare, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
Admite cererea privind cheltuielile de judecată.
Obligă intimata la plata sumei de 50 lei reprezentând taxa de timbru aferentă cererii de întoarcere a executării silite.
Obligă intimata la plata către B. T. G. a sumei de 49,6 lei cheltuieli pentru xerocopierea dosarului de executare.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicarea prezentei sentințe, care se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. DumbrăveanuElena A.
Red./Dact.: A.M.D./E.A./29.06.2015/ 5 ex.
Comunicări:
Grefier.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 5816/2015. Judecătoria SECTORUL 3... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5699/2015. Judecătoria... → |
|---|
