Contestaţie la executare. Sentința nr. 28/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 28/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 28-07-2015 în dosarul nr. 10201/2015
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
SECTIA CIVILA
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 28.07.2015
Instanța constituită din:
Președinte – R. - C. L.
Grefier – K. V.
Pe rol se află soluționarea cererii formulate de contestatoarea C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCURESTI în contradictoriu cu intimatul G. A., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul prin avocat ales cu împuternicire avocațială aflată la dosar, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nefiind cereri prealabile ori excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Intimatul, prin avocat solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosar.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de contestatoare și intimat, este admisibilă potrivit legii și poate duce la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 258 și art. 255 Cod de procedură civilă, o încuviințează.
Constatând că părțile nu mai au cereri de formulate și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art.392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul părților în ordinea și în condițiile prevăzute la art.216 Cod procedură civilă.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea contestației la executare întrucât cheltuielile de executare nu sunt excesive.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 20.03.2015 sub nr. de dosar _, contestatoarea C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCURESTI a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimatul G. A., împotriva executării silite a deciziei civile nr.179R/05.06.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._ în dosarul de executare silită nr.65/2015 al B. D., I., Crafcenco.
A învederat că primul act de executare silită, respectiv somația, i-a fost comunicat la data de 05.03.2015.
Contestatoarea a mai arătat că nu dispune de fonduri în vederea achitării debitului de 3000 lei, dispus de instanța de judecată și au fost încălcate dispozițiile art.2 si 3 din OG 22/2002 în sensul în care nu a fost respectat termenul de 6 luni în care putea să execute. În concluzie a solicitat anularea tuturor formelor de executare efectuate de B. D., I., Crafcenco, în dosarul de executare nr.65/2015.
In ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de executare, contestatoarea a învederat faptul că nu datorează cheltuieli de executare silită, de vreme ce se află în termenul legal de îndeplinire a obligațiilor dispuse de instanța de judecată, iar onorariul executorului judecătoresc nu se încadrează în prevederile Legii nr.188/2000 și ale Ordinului Ministrului de Justiție nr.2561/2012.
De asemenea, contestatoarea a învederat că B. D., I., Crafcenco este obligat să încaseze în această pricină, un onorariu de cel mult 120 lei.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 711 alin. 1, art. 650 alin. 1 și art. 714 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., OG nr.2/2002, Legea nr.188/2000, Ordinului Ministrului de Justiție nr.2561/2012 si a solicitat judecarea cauzei si in lipsa.
In probațiune a solicitat înscrisuri.
La data de 30.04.2015 intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiata.
In motivare, intimatul a solicitat instanței să ia în considerare timpul scurs între data hotărârii judecătorești, anul 2013, rămasă definitivă în anul 2014 luna iunie, data când a început executarea silită.
Intimatul a mai arătat că în virtutea art.2 din OG nr.22/2002, acesta trebuia să se adreseze unui organ competent de executare, lucru pe care l-a făcut.
Cu privire la cenzurarea cheltuielilor de executare, intimatul a învederat că acestea nu sunt excesive, iar contestatoarea a arătat numai onorariul minimal stabilit prin Ordinul Ministerului Justiției și nu onorariul maximal.
In drept a invocat art.204 C.pr.civ.
In probațiune a solicitat înscrisuri.
La data de 07.07.2015 a fost comunicat dosarul de executare silită nr. 65/2015 al B. D., I. și Crafcenco (f.32-61).
În cursul judecății a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând cauza prin prisma probatoriului administrat, instanța reține:
Instanța constată că în cauză sunt incidente prevederile Noului Cod de procedură civilă, având în vedere faptul că cererea de executare silită a fost depusă la executorul judecătoresc la data de 27.02.2015 (fila 84), iar potrivit art.3 din Legea nr.76/2012 dispozițiile Noului Cod de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..
Prin Sentința Civilă nr.1347/30.01.2013 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr._, definitiva si irevocabila prin decizia civilă nr.1739R/05.06.2014 pronunțată de Tribunalul București-Secția a V-a Civilă, a fost admisa acțiunea formulata de către intimatul din prezenta cauza in contradictoriu cu contestatoarea și a fost obligată contestatoarea la plata sumei de 3000 lei cheltuieli de judecata.(f.57).
La data de 27.02.2015 a fost format dosarul de executare nr. 65/2015 înregistrat la B. D., I. și Crafcenco, la cererea creditorului pentru executarea silita a obligațiilor stabilite in sarcina debitoarei CPMB in temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința Civilă nr.1347/30.01.2013 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr._, definitiva si irevocabila prin decizia civilă nr.1739R/05.06.2014 pronunțată de Tribunalul București-Secția a V-a Civilă, plus cheltuieli de executare.
Prin încheierea pronunțată la data de 27.02.2015 B. D., I. și Crafcenco a încuviințat executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă susmenționată.
În cadrul dosarului de executare, executorul judecătoresc a emis la data de 27.02.2015, încheierea prin care, a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare silita in suma de 1294,72 lei(f.52).
La aceeași data executorul judecătoresc a emis înstiintarea către debitoare si a dispus înființarea popririi conturilor acesteia, iar la data de 27.03.2015 s-a virat in contul executorului judecătoresc suma de 3000 lei din suma totală de 4328,62 lei.
La data de 27.03.2015 executorul judecătoresc a înaintat către CEC BANK doua recipisa in valoare de 3000 lei solicitând repartizarea sumei astfel: suma de 2305,28 lei intimatului, suma de 694,72 lei, reprezentând cheltuieli de executare, în contul B. (f.47).
În drept, potrivit art.711 alin.1 C.pr.civ. impotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Pe calea prezentei contestații, debitoarea invoca faptul că nu deține fonduri și încălcarea dispozițiilor art.2 din OG nr.22/2002.
Instanța nu retine apararile contestatoarei având in vedere faptul că aceasta nu a făcut dovada susținerilor sale. Mai mult decât atât, a fost reținută din conturile acesteia suma de 3000 lei.
În ceea ce privește incalcarea art.2 si 3 din OG nr.22/2002, instanta retine ca potrivit art.662 alin.1 și 2 din Codul de procedură civilă, obligația stabilită prin titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bună voie iar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită care începe odată cu sesizarea organului de executare. Contrar susținerilor contestatoarei, instanța reține că prin acest articol nu se instituie o procedură prealabilă, obligatorie, pe care creditorul trebuie să o urmeze ci este o dispoziție de favoare, pentru debitorul care, de bună credință, înțelege să-și execute obligațiile de bună voie, fără ca pentru aceasta, creditorul să fie obligat să se adreseze mai întâi debitorului să-i ceară executarea obligațiilor sale. Executarea de bună voie înseamnă atitudinea activă a debitorului care, fiind parte în procesul civil prin care a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, voluntar, din oficiu și fără a aștepta vreo solicitare de la creditor, face plata obligațiilor născute prin titlul executoriu.
Astfel, creditorul nu avea obligația să se adreseze contestatorei, să-i solicite plata, ci contestatoarea trebuia să facă demersuri, de îndată ce hotărârea era definitivă, să execute obligatia prevazuta in titlu. Creditorul a formulat cerere de executare la data de 27.02.2015, la mai mult de jumatate de an de la rămânerea irevocabila a hotărârii din 30.01.2013, în toată această perioadă debitoarea nemanifestând intenția de executare voluntară.
Debitoarea, în considerarea calității sale de instituție publică, are îndatorirea, ca reprezentantă a autorității statului, de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bună voie o hotărâre judecătorească ce îi este opozabilă.
Or, în cauză, deși decizia civilă a devenit executorie si irevocabila, se constată că, anterior demararii executarii silite, nu au existat demersuri din partea debitoarei pentru executarea in integralitate a obligației stabilite prin titlul executoriu, plata realizandu-se ulterior notificarii debitoarei si a depunerii cererii la executorul judecatoresc, 27.02.2015 respectiv la data de 25.03.2015.
De asemenea,potrivit art.2 din O.G. nr. 22/2002 dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului iar în art. 3 din același act normativ se stabilește în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art.2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Etapele prevăzute în textele legale menționate sunt următoarele: obținerea unui titlu executoriu, intenția instituției publice de a executa de bună voie, constatarea lipsei de fonduri pentru executarea benevolă a obligației, somația de plată comunicată prin executor judecătoresc, termenul de 6 luni în care debitorul urmează să facă demersuri pentru obținerea fondurilor, demararea procedurii de executare silită într-una din formele prevăzute de lege.
Astfel, se constată că beneficiul termenului de grație în favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri dar și de dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligației.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, executarea oricărei hotărâri judecătorești face parte integrantă din proces, în sensul art. 6(cauza Hornsby contra Greciei, 19 martie 1997), iar neexecutarea de către stat a unei hotărâri judecătorești pronunțate împotriva acestuia poate constitui o încălcare a dreptului oricărei persoane de acces la instanța, consacrat de art. 6 alin 1 din Convenție. Mai mult decât atât, instanța constată că intimatii creditori au o creanță patrimonială certă, irevocabilă și exigibilă pe care o consideră ca intrând sub incidența noțiunii de ”bun” în sensul art. 1 Protocolul nr. 1 din Convenția Europeană a drepturilor Omului (cauza V. împotriva României din 9 decembrie 2008, cauza Ș. împotriva României din 24 martie 2005), iar faptul de a fi lipsiti de bunul său, ar face ca dreptul ocrotit de art.1 Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului să nu mai fie unul efectiv și concret, ci unul iluzoriu.
Prin urmare, instanța apreciază că contestatoarea nu beneficiază de termenul de grație de 6 luni prevăzut de lege deoarece din probatoriul administrat nu rezultă intenția sa de executare benevolă a obligației și nici existența unor demersuri în vederea obținerii fondurilor necesare executării obligației.
Cu privire la cheltuielile de executare silită instanța constată că au fost legal stabilite, onorariul executorului judecătoresc fiind corect calculat prin raportare la cuantumul creanței, față de dispozițiile OMJ nr. 2561/2012.
Ca atare, instanta constată că actele de executare au fost realizate cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de Codul de procedură civilă, motiv pentru care, în temeiul art.720 alin. (3) C. pr. civ., va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
Totodată, instanța va lua act că intimatul solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI cu sediul în sector 3, București, Calea V., nr. 6, în contradictoriu cu intimatul G. A. cu domiciliul în sector 4, București, ., ., ..
Ia act că intimatul solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.07.2015.
Președinte, Grefier,
R. - C. L. K. V.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 28/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 29/2015. Judecătoria... → |
|---|
