Obligaţie de a face. Sentința nr. 983/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 983/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 983/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 983
Ședința publica din data de 29.01.2015
Instanța constituită din:
Președinte – L. C.
Grefier – L. G. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta D. G. și pârâții C. M. și C. M. având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la 08.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 15.01.2015, 29.01.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANTA
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 21.01.2014, sub nr. de dosar_, reclamanta D. G., în contradictoriu cu pârâții C. M. și C. M. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța sa dispuna obligarea paraților la realizarea intocmai si la timp a obligațiilor de intretinere fata de reclamanta, respectiv asigurarea hranei, a îmbrăcămintei, încălțămintei, menajul, îngrijirile si cheltuielile necesare in caz de boala datorate in conformitate cu prevederile contractului de vanzare-cumparare cu clauza de uzufruct viager autentificat de B.N.P. N. M. E. prin încheierea de autentificare nr.1764 din 19.05.2004 ;
În subsidiar, solicita ca daca parații, in calitatea lor de debitori ai intretinerii, vor refuza sa-si îndeplinească in acest mod obligațiile asumate prin contract, sa se dispună inlocuirea in bani a obligației de intretinere in natura, platibila lunar, la data stabilita si care sa fie in concordanta cu nevoile subsemnatei dar indeosebi de costul vieții la acest moment, înțelegând prin aceasta preturile la care sunt procurate cele necesare hranei, îmbrăcămintei, încălțămintei, medicamentele și mai ales cele practicate de furnizorii de gaze, electricitate, apa rece, calda, căldura;
Solicita și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata și a cheltuielilor rezultate din procedura de mediere.
În fapt, arata reclamanta că la data de 19.05.2004, împreună cu soțul - D. I., in prezent decedat, a încheiat cu parații contractul intitulat de catre notarul public ca fiind de vanzare-cumparare cu clauza de uzufruct viager fiind autentificat de BNP prin încheierea nr. 1764 din 19.05.2004, apreciind că daca vom da paraților respectiv apartamentul in care locuiau, aceștia le vor acorda întreținere pana la decesul lor.
În condițiile în care reclamanta și soțul erau bătrâni si bolnavi, fiindu-le tot mai greu pe zi ce trece sa faca fata greutăților, iar parații oferindu-se sa ii ajute pentru ca ei considerau ca isi ajuta proprii lor părinți, s-a hotărât de comun acord cu aceștia, ca in schimbul îngrijirii si întreținerii zilnice a reclamantei și a soțului acesteia pana la deces, dansii sa primească apartamentul in care locuiau. In fata notarului public reclamanta și soțul au precizat înțelegerea astfel cum a fost stabilita cu parații, care insa, surprinzător, au arătat ca in plus fata de acea înțelegere doresc sa ne mai remita si o suma de bani, respectiv 100 milioane lei vechi - 10.000 RON - precum si acordul lor ca noi sa locuim in continuare in apartament pana la decesul nostru.
Inscrisul întocmit de catre notarul public a fost intitulat contract de vanzare-cumparare cu clauza de uzufruct viager iar in conținutul sau se face vorbire, pe de o parte ca prețul vânzării este de 100 milioane lei vechi adică 10.000 lei noi pe care reclamanta și soțul i-a primit dupa ce a semnat contractul, dar nu cu titlu de pret al unei vânzări despre care nu aveau cunostinta, iar pe de alta parte de obligația cumpărătorilor de a le asigura doar îngrijiri medicale si ajutor gospodăresc si doar cu banii acestora, mențiuni despre care nu aveau cunoștința, dar reținute in contract,ca urmare a solicitării paraților.
Reclamanta a menționat că dupa semnarea contractului nu i-a mai văzut pe parați decât de zilele onomastice, în rest, in toate situațiile critice prin care au trecut, pârâții le-au refuzat solicitarile de ajutor cu privire la internările in spital ale soțului, cu procurări de medicamente sau chiar ajutor in gospodărie in momentele in care soțul era imobilizat la pat, invocând ca nu au timp fiind amândoi la serviciu, ca au un copil mic care si el trebuie îngrijit, sau ca nu au bani. Parații au refuzat sa-i acorde reclamantei sprijinul pe care l-am solicitat și la înmormantarea soțului, motivand ca nu au bani si nu pot contribui financiar, dar nici cu vreo alta prestație pentru ca nu au timp, dar au fost prezenți, pentru scurt timp, la capela.
In condițiile in care in decursul timpului costul vieții a crescut enorm, dar având in vedere si conduita total reprobabila a paraților, reclamanta a formulat cerere de chemare in judecata a acestora, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa stabileasca natura juridica a contractului si constatând ca acesta este in realitate un contract de întreținere si nicidecum un contract de vanzare-cumparare cu clauza de uzufruct viager sa dispună rezolutiunea acestuia iar in subsidiar, in situația in care natura juridica este aceea de vanzare-cumparare sa se constate nulitatea absoluta fata de prețul neserios al acestuia.
Instanța de judecata a dispus in scopul stabilirii naturii juridice a contractului, efectuarea unei expertize tehnice care sa stabilească valoarea de circulație a imobilului si astfel, raportând prestația în bani (cei 100 milioane lei vechi - 10.000 lei noi) la valoarea bunului a putut constata ca prestația in bani reprezintă doar 10% din valoarea apartaamentului motiv pentru care a reținut ca obligația principala a dobanditorilor imobilului este aceea de intretinere. Prin sentința civila nr.4987 din 12.04.2011 pronunțata de către Judecătoria sector 3 in cauza civila ce a format obiectul dosarului nr._/301/2010 a fost admisa cererea introductiva de instanța si s-a dispus rezolutiunea contractului in discuție. Parații au atacat cu recurs aceasta sentința, motivul invocat fiind acela ca contractul este unul de vanzare-cumparare si nicidecum unul de intretinere. Tribunalul București - Secția a lll-a civila prin Decizia civila nr. 2943R din 22.11.2012 a admis recursul, confirmand ca natura juridica a contractului este de contract de intretinere si nicidecum de contract de vanzare-cumparare, insa retinand ca "atitudinea ușor dificila a reclamantei" ar constitui cauza neexecutarii de către dobanditori, debitori ai întreținerii, a obligațiilor ce le aveau.
Reclamanta susține că recurentii-parati, debitori ai intretinerii, sunt totuși obligați sa ii acorde întretinere pana la deces, moment la care se vor ocupa si de inmormantare,
In drept imi întemeiez cererea pe dispozițiile art.102 din cap.VII -secțiunea 1 din Legea nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr.287/2009, art.969, 1021 si 1075 din V.C.Civ.
În probațiune solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul paraților, precum si probei testimoniale cu doi martori.
La data de 24.02.2014 reclamanta depune dovada achitării taxei de timbru în valoare de 20 lei și inscrisuri menționand cu privire la capatul 2 de cerere că doar instanța de judecata in urma administrării mijloacelor de proba dar si a constatării atitudinii culpabile a debitorilor întreținerii, poate stabili obligația de întreținere printr-o suma de bani platibila periodic, luând in considerare si faptul ca perioada pentru care s-ar plați aceasta suma este aleatorie specifica unui astfel de contract.
Aceasta suma periodica ar putea fi stabilita doar de către instanța va rezulta in urma aprecierii de către aceasta a necesitaților sale in calitate de creditoare a întreținerii raportate la costul vieții, respectiv la preturile tot mai mari la alimente, la medicamente, la îmbrăcăminte si încălțăminte, dar si exagerat de mari la utilitățile ce sunt obligata a le achita la imobilul in care locuiesc, respectiv la căldura, energie electrica, gaze naturale etc.
In aceste condiții, dar având in vedere si faptul ca nu doreste a preciza pur si simplu o suma ce nu ar avea nici-o justificare, menționeaza ca imediat ce instanta va stabili un cuantum al sumei ce ar urma a fi plătită periodic de către parați in calitatea lor de debitori ai întreținerii, va fi posibila si calcularea taxei de timbru aferente,
La data de 22.04.2014 pârâții au depus Întâmpinare invocand în principal, excepția autorității de lucru judecat iar pe fondul cauzei, solicita respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere următoarele motive:
Cu privire excepția autorității de lucru judecat arata că între părți au mai existai două litigii, unul formând obiectul dosarului nr._/301/2010, iar celelalt dosar având nr._, în primul dosar instanța de recurs Tribunalul București Secția a IlI-a Civilă, prin Decizia civilă nr. 2943R/27.11.2012 pronunțată în dosarul_/301/2010, a admis recursul pârâților C. M. și M. și s-a modificat în tot sentința civilă a Judecătoriei Sectorului 3-București, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
Tribunalul a calificat contractul de vânzare cumpărare cu clauza de uzufruct viager ca fiind un contract de întreținere, ca urmare a "...intenției reale a părților de a încheia un contract de întreținere, însăși pârâții arătând în întâmpinare că suma de_ lei(vechi), prevăzută în contract ca și preț al vânzării, să fie pentru cele necesare, pentru când reclamanta și soțul său vor înceta din viață" (fila 6 din decizia civilă nr. 2943R/27.11.2012). De asemenea, s-a reținut ca "un argument în plus că obligația de prestare a întreținerii în natură a fost esențială și necesară reclamantei și soțului său, în momentul încheierii contractului, îl constituie și faptul că părțile au stabilit ca ajutorul gospodăresc să fie acordat NU pe cheltuiala pârâților ci, pe banii reclamanților.
Prestațiile la care au fost obligați debitorii întreținerii, conform clauzelor contractului constau în asigurarea de îngrijiri medicale, când este nevoie și ajutor gospodăresc, pe banii creditorilor iar, după deces îndeplinirea tuturor celor potrivite obiceiului creștinesc" (fila 6 din decizia civilă nr. 2943R/27.11.2012).
S-a mai reținut, de instanța de recurs Tribunalul București Secția a IlI-a Civilă, intrând In puterea lucrului judecat, faptul că "Instanța observă și faptul că, de la data încheierii contractului de întreținere și până la data introducerii prezentei cereri, a trecut o perioadă relativ mare de timp, respectiv șase ani de zile. Neînțelegerile dintre părți au apărut după decesul soțului reclamantei, anterior acestei perioade nici soțul reclamantei și nici reclamanta nemanifestându-și nemulțumirea prin promovarea vreunei cereri. Prin urmare exista posibilitatea ca reclamanta să fi acționat sub influenta rudelor sale care au aflat în anul 2009 de existenta contractului, aspect ce se conturează și din declarația martorei ascultate de prima instanță. Îîn concluzie, instanța apreciază că NU există dovezi concludente cu privire la neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a contractului de întreținere, din culpa debitorilor" (fila 7 din decizia civilă nr. 2943R/27.11.2012).
Față de aceste considerente, instanța nu mai poate pronunța o sentință prin care să fim obligați la "a realiza întocmai și la timp obligațiile asumate prin contractul de vânzare cumpărare cu clauza de uzufruct viager autentificat de către BNP Nița M. E. sub nr. 1764/19.05.2004", întrucât această obligație rezultă chiar din contractul încheiat înttre părți.
Pârâții susțin că potrivit celui de al doilea capăt de cerere, dorința reclamantei este de a obține o sumă de bani lunară, neprecizată, care să ducă ulterior la promovarea unei noi cereri de chemare în judecată pentru rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare.
In cea de-a doua cauză, în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 3 -București prin Sentința civilă nr. 9804/26.06.2013 a admis excepția autorității de lucru judecat, sentința rămânând definitivă și irevocabilă prin nerecurare.
Avand în vedere că, prin Decizia civilă nr. 2943R/27.11.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IlI-a Civilă în dosarul_/301/2010, există tripla identitate părți, cauză și obiect, pârâții consideră că sunt în prezența autorității de lucru judecat, în acest sens solicitănd instanței admiterea excepției și respingerea acțiunii ca existând autoritate de lucru judecat.
Pe fondul cauzei, pârâții arata că prin Decizia civilă nr. 2943R/27.11.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosarul_/301/2010, instanța a statuat că înscrisul intitulat "contract de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager" este în realitate un contract de întreținere. Arată Tribunalul la fila 6 alin. 4 din decizie "Concluzia firească care se desprinde este că intenția reală a părților, materializată în cuprinsul contractului intitulat "contract de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager" a fost de a încheia un contract de întreținere, însăși pârâții arătând în întâmpinare că suma de_ lei, prevăzută în contract ca și preț al vânzării, să fie pentru cele necesare, pentru când reclamanta și soțul său vor înceta din viață.
Mai arata pârâții ca nu s-au sustras niciodată obligației de întreținere, au arătat de fiecare dată disponibilitate pentru a acorda ajutorul necesar atât reclamantei cât și defunctului ei soț. Și la procedura medierii, deși afirma că dorește executarea contractului respectiv oferirea întreținerii în natură, solicitarea, atât a reclamantei cât și a persoanei care o asista, era de a impune o sumă de bani, neprecizată, care să îi revină lunar.
De asemenea susține ca invocarea ca temei de drept a art. 102 din cap. VII - secțiunea 1 din Legea nr. 71/2011 este în contradicție cu capătul 2 de cerere prin care, reclamanta solicită modificarea obiectului contractului, din întreținere în natură în cea a unei prestații bănești lunare. Medierea a fost declarată eșuată din cauza reclamantei, care insista în a refuza întreținerea în natură declarând că nevoia domniei sale este de bani si nu de întreținere.
Pârâții au formulat si cerere reconventională solicitand instanței obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de lO.OOO (zecemii) lei reprezentând cheltuieli de judecată pe care le-am efectuat în cauzele ce au format obiectul dosarului nr._/301/2010 și al dosarului nr._, suma fiind formată din onorariul de avocat plătit de noi pentru cele două dosare.
In fapt reclamanta-pârâtă a introdus în anul 2010 o cerere de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr._/301/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Sector 3 -București. Prin Decizia civilă nr. 2943R/27.11.2012 Tribunalul București - Secția a IlI-a Civilă a respins cererea de chemare în judecată forulată de D. G., decizia fiind definitivă si irevocabilă.
Conform facturii . nr. 0019 din data de 19.07.2011 și a chitanței . nr. 0018 din aceeași dată, pârții au achitat onorariul de avocat în cuantum de 5.000(cincimii) lei.
In anul 2013 reclamanta-pârâtă a mai promovat o acțiune, cu același obiect, tot la Judecătoria Sectorului 3 - București, cauza fiind înregistrată pe rolul instanței sub nr._, iar prin sentința civilă nr. 9804/26.06.2013 instanța a admis excepția autorității de lucru judecat, sentința rămânând definitivă și irevocabilă prin nerecurare.
Conform facturii . nr. 0078 din data de 07.03.2013 și a chitanței . nr. 0030 din data de 07.03.2013, paratii au mai achitat un onorariu de avocat în cuantum de 5.000(cincimii) lei.
Având în vedere că, nu au solicitat cheltuielile de judecata în cadrul dosarelor anterioare, rezervându-și dreptul de a solicita aceste cheltuieli pe cale separată, am înaintat prezenta cerere reconvențională, prin care solicităm instanței să o oblige pe reclamanta-pârâtă D. G. la plata sumei de lO.OOO(zecemii) lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de soluționarea dosarelor nr._/301/2010 și_, prin care s-au respins acțiunile reclamantei-pârâte.
Solicită și cheltuielile de judecată ocazionate cu soluționarea prezentei cauze
In drept: art. 205. art. 209, art. 432, art. 453 Cod proc. civilă
La data de 22.05.2014 reclamanta a depus Răspuns la Întâmpinarea formulata de către parați solicitand respingerea excepției autorității de lucru judecat invocata de către parați ca neintemeiata, aratand că parații isi motiveazaa excepția invocata pe soluția pronunțata in recurs de către Tribunalul București - secția a IlI-a - civila in cauza ce a format obiectul dosarului nr._/301/2010, respectiv pe decizia civila nr.2943 R din 27.11.2012 prin care a fost admis recursul formulat de către recurentii-parati C. M. si C. M. modificând in tot sentința recurata in sensul ca a fost respinsa acțiunea formulata de către subsemnata ca neintemeiata.
Obiectul cererii introductive de instanța a fost acela prin care solicita "ca prin hotărârea ce se va pronunța, rezolvând problema naturii juridice a contractului de vânzare- cumpărare cu clauza de uzufruct viager autentificat de către B.N.P. N. M. E. prin incheierea nr.1764 din 19.05.2004 prin care subsemnata si soțul meu D. I. (in prezent decedat) am instrainat paraților nuda proprietate a apartamentului ce ne aparținea, in schimbul intretinerii si a unei sume de bani si, stabilind astfel obligația principala a dobanditorilor, sa se dispună rezolutiunea contractului pentru neexecutarea obligației de întreținere, daca aceasta obligație a constituit scopul principal urmărit de parti sau, in caz contrar, respectiv acela in care scopul principal urmărit a fost vanzarea-cumpararea, sa se constate nulitatea absoluta a contractului, prestația in bani a dobanditorilor fiind evident disproporționate in raport de valoare de piața a apartamentului, prețul fiind unul neserios "derizoriu".
Temeiul de drept invocat fiind prevederile art.1020 - 1021 C.civ. precum si ale art.1303 C.civ.
Instanța de fond, având in vedere prevederile art.977 C.civ. precum si probele rezultate din mijloacele de proba administrate in cauza a reținut faptul ca, in realitate, contractul in discuție, incheiat la data de 19.05.2004 este un contract de intretinere, astfel cum rezulta din considerentele sentinței civile nr.4987 din 12.04.2011 pronunțata de către Judecătoria sectorului 3 București.
SE arată că instanța de fond a mai reținut faptul ca "parații nu au acordat nici-un fel de ingrijire medicala lui D. I. atunci cand acesta a fost in nevoie, neavand cunostiinta de toate afecțiunile medicale de care acesta suferea, nu s-a preocupat de organizarea înmormântării defunctului sau a slujbelor de pomenire (fapt ce rezulta din interogatoriile administrate celor doi parați). In ceea ce privește acordarea altui tip de ajutor in gospodărie sau de orice alta natura, chiar daca in acest sens s-ar fi utilizat banii vânzătorilor, parații nu au făcut nici un fel de dovada. Or, parații chiar in cuprinsul întâmpinării lor au arătat ca ajutorul oferit a constat in transportul vânzătorilor la cumpăraturi, vizitarea lui D. I. la spital, rezultând așadar ca atunci cand soții D. necesitau sprijinul acestora sau in perioada dificila ce a urmat dupa decesul soțului reclamantei, C. M. si C. M. nu au acordat nici-un fel de ajutor, respectiv nu au prestat nici-un fel de intretinere.
De asemenea, prin decizia civila nr.2943 R din 27.11.2012 pronunțata de către Tribunalul București - secția a IlI-a civila - prin care este admis recursul formulat de către parați, s-a dispus, irevocabil, prin modificarea in tot a sentinței recurate, respingerea acțiunii ca neîntemeiata. Respingerea acțiunii prin decizia pronunțata privea rezolutiunea contractului de intretinere, instanța de recurs referindu-se la calificarea contractului incheiat intre parti Așadar, la acel moment, urmare calificării contractului ca fiind de intretinere, prin decizia instanței de recurs a fost respinsa ca irevocabil cererea de rezolutiune a acestuia.
Prin cererea introductiva de instanța ce face obiectul dosarului nr._ obiectul precizat este "obligația de a face"sau, altfel spus, parații in calitatea lor de debitori ai intretinerii fata de subsemnata sa fie obligați de a-si indeplini aceste obligații specifice unui contract de intretinere.
Prin demersul judiciar iniatial scopul a fost acela de desființare a contractului in discuție pe cand prin demersul judiciar actual solicit pur si simplu indeplinirea obligațiilor paraților ce deriva din contractul de întreținere fata de subsemnata.
In ce privește fondul cauzei menționează că printr-o asemenea convenție, intotdeauna părțile inteleg sa-si asigure fiecare cate un avantaj si anume, una de a primi un bun - imobil in speța -, iar cealaltă, ca o contravaloare a lui intretinerea pe viata.
Așadar, prin contractul de intretinere una din parti instraineaza un bun, iar cealaltă parte se obliga sa-i asigure intretinerea in natura (hrana, îmbrăcăminte, ingrijiri medicale etc.) pe timpul cat va trai iar dupa moarte sa o inmormanteze, debitorul intretinerii datorand o aceeași intretinere permanenta si nu sporadica pe care ar acorda-o unui creditor fara mijloace financiare sau fara mijloace financiare suficiente necesare intretinerii
Cu privire la susținerile paraților din intampinare in sensul ca atat reclamanta cat si avocatul care o asista au dorit a le impune in faza medierii de a -ioferi o suma de bani lunar este tendențioasa deoarece discuția s-a purtat indeosebi pe necesitatea acordării către reclamanta a unei intretineri permanente, idee respinsa vehement de către ambii parați pe motiv ca nu au timp de asa ceva si nici bani de risipit aiurea, atâta timp cat la incheierea contractului au plătit suma de 100 milioane lei (10.000 ron).
Având in vedere refuzul constant al acestora de a mai aborda acest aspect li s-a propus sa analizeze si posibilitatea inlocuirii in bani a obligației de Întreținere in natura, platibila lunar, care sa fie in concordanta măcar cu nevoile minime ale reclamantei, situație in care s-ar fi impus acordarea unui nou termen de către mediator pentru o analiza serioasa a acestei variante de care parați.
In ceea ce privește suma de 100 milioane lei vechi pe care parații au invocat ca din momentul in care ne-au remis-o mie si soțului meu, dsansii si-au onorat toate obligațiile de întreținere, apreciaza ca daca aceștia invoca ca au dat o suma de bani in anul 2004 si ca acum, in 2014 din aceeași suma poate fi susținuta intretinerea subsemnatei numai instanța de judecata este cea care are competenta de a valida sau invalida un astfel de aspect.
Cu privire la cererea reconventionala reclamanta formuleaza întâmpinare susținand că ca este admisibila doar in parte pentru suma de 5000 lei achitata cu titlu de onorariu de avocat in cauza ce a format obiectul dosarului nr._ conform chitanței . nr.0030 din 07.03.2013, suma de 5000 lei achitata cu titlu de onorariu de avocat in cel de-al doilea dosar apreciind ca nu o datoreaza avand în vedere ca admiterea recursului promovat de către parați in cauza civila ce a format obiectul dosarului nr._/301/2010 nu s-a datorat motivelor de fapt si de drept invocate de către recurenți ci faptului ca instanța de recurs a ignorat motivul invocat dar, in conformitate cu prevederile art.3041 C.pr.civ. a analizat cauza sub toate aspectele numai astfel putând ajunge la soluția pronunțata.
Atașeaza răspunsului la intampinarea paraților precum si la intampinarea formulata urmare cererii reconventionale a paraților, inscrisuri.
Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisuri, interogatoriul părților și proba testimonială.
Prin încheierea de ședință din 25.09.2014, instanța a respins ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat.
Analizând actele și lucrarile dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 19.05.2004, părțile au încheiat la BNP N. M. E. contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager.- filele 10-12.
Reclamanta D. G. împreună cu soțul său D. I. au vândut pârâților nuda proprietate din apartamentul nr.29 situat în București, . .) nr.39, ..
Prețul vânzării a fost de_ lei (10.000 RON), primită de vânzători la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Pârâții au fost de acord cu rezervarea dreptului de uzufruct viager asupra apartamentului de către vânzători, dar și cu obligația de a asigura îngrijri medicale când este nevoie și ajutor gospodăresc (din banii vânzătorilor), iar după deces să le facă toate cele potrivite obiceiului creștinesc.
Prin decizia civilă nr.2943R/27.11.2012 pronunțată de Tribunalul București-Secția a-III-a civilă s-a statuat în mod irevocabil asupra naturii contractului încheiat între părți, respectiv faptul că acesta, în raport de voința reală a părților, este un contract de întreținere.
Având în vedere data încheierii contractului-19.05.2004, dar și dispozițiile art. 3 din Legea nr.71/2011, instanța apreciază că raporturile juridice dintre părți sunt guvernate de Codul civil de la 1865.
În caz de neexecutare a obligației de întreținere, creditorul are posibilitatea atât de a cere rezoluțiunea contractului, dar și posibilitatea să opteze pentru executarea contractului - art.1021 C.civ.
Executarea în natură a obligației înseamnă executarea prestaței înseși la care s-a obligat debitorul.
Din contractul de întreținere încheiat rezultă că pârâții s-au obligat la a asigurarea de îngrijri medicale când este nevoie și ajutor gospodărescu (din banii vânzătorilor), iar după deces să le facă toate cele potrivite obiceiului creștinesc. Ceea ce prezintă importanță în speță este tocmai faptul că părțile, prin acordul lor de voință au stabilit că executarea îngrijirilor să se efectueze de către pârâții însă din resursele financiare ale vânzătorilor.
Deși reclamanta a solicitat executarea în natură a obligației de îngrijire, din probele administrate nu reiese faptul că a înaintat bani pârâților pentru executare, iar aceștia ar fi refuzat.
Într-adevăr după decesul soțului, reclamanta beneficiază doar de propria pensie, veniturile fiind diminuate, însă acest aspect nu poate influența voința părților de la momentul încheierii contractului.
Din răspunsul la interogatoriu rezultă că reclamanta nu înțelege exact conținutul contractului, aceasta având prefigurarea faptului că suportarea costului îngrijirilor să cadă în sarcina pârâților- (întrebarea nr.12 ș 13), aspect care însă contravine principiului forței obligatorii a contractului.
În conformitatea cu art.969 C.civ. „convențiile legal făcut au putere de lege între părțile contractante”.
Instanța reține că până la moartea soțului reclamantei nu au existat tensiuni între părți, acestea apărând ulterior, odată cu diminuarea venitului obținut de reclamantă, aceasta întâmpinând probleme financiare.
Declarațiile martorilor I. M. G. și B. M. relevă faptul că reclamanta, în mod ocazional, este susținută financiar de acestea, însă acest aspect nu dovedește o neexecutare din partea pârâților, întrucât limitele obligațiilor stabilite, sunt bine determinate, respectiv să asigure îngrijri medicale când este nevoie și ajutor gospodăresc (din banii vânzătorilor).
În privința datinilor creștinesti, în contract nu se menționează sintagma „din banii vânzătorilor”, însă atitudinea pârâților în privința obieciului creștinesc după moartea vânzătorului D. I., a fost analizată de către instanțele judecătorești și s-a statuat irevocabil că nu există o neexecutare din partea pârâților sub acest aspect (decizia civilă nr. 2943R/27.11.2012).
Martorul I. M. G. a accentuat nevoile de hrană ale reclamantei, dar și pasivitatea pârâților în prestarea de îngrijiri către aceasta, însă clauzele contractuale acceptate de reclamantă în anul 2004, au fost ca aceste îngrijiri să se efectueze din banii săi. Reclamanta ar fi trebuit să dovedească atât starea de nevoie, cât și solicitarea de ajutor adresată pârâților, dar și refuzul acestora.
Referitor la transformarea obligației de întreținere în natură, în bani, instanța reține că transformarea în bani a obligației de întreținere poate opera în măsura în care executarea în natură a întreținerii este imposibilă datorită atitudinii culpabile a debitorului (art.1075 C.civ.).
Astfel, pentru a putea să se nască dreptul creditorului de pretinde despăgubiri de la debitor este necesar neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației să-i fie imputabilă, deci debitorii să fi avut o vină atunci când nu și-au executat obligația asumată.
Conform art.1082 C.civ. debitorul va fi obligat la plata despăgubirilor nu numai atunci când acționează cu intenția de a-l păgubi pe creditor, adică nu execută pentru a-i pricinui o pagubă, ci ori de câte ori nu va dovedi existența „cauzei străine” care să nu-i fie imputabilă.
Potrivit art.1083 C.civ. debitorul nu va fi obligat la plata despăgubirilor atunci când nu a putut execut datorită unui caz fortuit sau unui caz de forță majoră. În noțiunea de „cauză străină care nu-i este imputabilă debitorului” trebuie inclusă și vina creditorului.
Însă așa cum s-a interpretat contractul încheiat de părți raportat la probele administrate, instanța nu a constat vreo culpă a pârâților în executarea contractului până la acest moment, creditoarea fiind cea care se află în culpă cu privire la înțelegerea exactă a dispozițiilor contractuale.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța va respinge acțiunea principală, ca neîntemeiată.
În privința cererii reconvenționale, instanța la termenul de judecată din 08.01.2015 a invocat și a pus în discuție excepția inadmisibilității acestei cereri.
Potrivit art. 209 alin.(1) C.proc.civ., dacă pârâtul are, în legătură cu cererea reclamantului, pretenții derivând din același raport juridic sau strâns legate de aceasta, poate să formuleze cerere reconvențională.
Prin cererea reconvențională formulată, pârâții au solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 10.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în cadrul dosarului cu nr._/301/2010.
Cauza juridică a acțiunii principale este răspunderea contractuală având la bază încheierea contractului de întreținere din anul 2004 și efectele acesteia pe planul executării obligației asumate de pârâții debitori.
De cealaltă parte, cererea reconvențională are ca și cauză juridică o răspundere civil delictuală, generată de o eventuală culpă a reclamantei în generarea unui proces pe care l-a pierdut.
Textul legal sus-amintit- art.209 C.proc.civ.- impune pentru formularea cererii reconvenționale ca pretențiile să derive, în mod obligatoriu, din același raport juridic sau strâns legat de acesta. Or, între răspunderea contractuală invocată în acțiunea principală și răspunderea civil delictuală susținută în cererea reconvențională nu există identitate de raport juridic, nici măcar o strânsă legătură.
Deși vizează aceleași părți, cauza juridică (situația de fapt calificată juridic) este diferită, astfel că pretențiile pârâților nu au nicio legătură cu efectele executării contractului de întreținere, motiv pentru care instanța va admite excepția inadmisibilității cererii reconvenționale.
Instanța apreciază că legătura juridică dintre cele două cereri este o condiție de primire a cererii tocmai prin faptul că legiuitorul a folosit sintagma „poate să formuleze” care conduce spre ideea de condiție de exercitare a acțiunii în procesul civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea principală privind pe reclamanta D. G., CNP_, cu domiciliul în București, .. 39, ., . Sector 3 și pârâții C. M., CNP_ și C. M. CNP_, ambii cu domiciliul în București, PLT. P. D. I., nr. 13, ., . Sector 3, ambii cu domiciliul ales la SCA „C.-D.& Asociații” din București, Calea Călărașilor nr.75, ., sector 3, ca neîntemeiată.
Admite excepția inadmisibilității cererii reconvenționale.
Respinge cererea reconvențională ca inadmisibilă.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2015.
Președinte, Grefier,
L. C. L. G. P.
LC 4 ex.17.06.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 917/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 1206/2015. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
