Contestaţie la executare. Sentința nr. 961/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 961/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 961/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
Secția Civilă
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 961
Ședința publică din 29.01.2015
Instanța constituită din:
Președinte: N. Galațanu
Grefier: C. N.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, în contradictoriu cu intimații S. D., S. E., B. C., D. T., T. H., T. A., T. I. și T. I., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 15.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, parte integranta din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 29.01.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de fata retine urmatoarele:
Prin cererea inregistrata la data de 24.04.2014 pe rolul Judecatoriei Sector 3 Bucuresti sub nr._ contestatoarea A. N. pentru Restituirea Proprietatilor a solicitat in contradictoriu cu intimații S. D., S. E., B. C., D. T., T. H., T. A., T. I. și T. I., anularea executarii silite dispusa prin dosarul nr. 826/2014, anularea Incheierii privind cuantumul cheltuielilor de executare de catre B. D., Cosoreanu si Asociatii, anularea incheierii de incuviintare a executarii silite pronuntate de Judecatoria Sector 3 in dosarul de executare nr._/301/2014, suspendarea executarii silite dispusa prin dosarul nr. 826/2014 al in temeiul art. 700 alin (1) si (3) Cod proc. Civ. pana la solutionarea prezentei cauze; suspendarea popririi asupra conturilor ANRP deschise la Activitatea de Trezorerie si contabilitate Publica a Municipiului Bucuresti.
In motivare, contestatoarea a aratat ca prin somatia emisa in dosarul nr. 826/2014 si inregistrata la ANRP cu nr._/RG/28.03.2014 B.E.J B. D., Cosoreanu si Asociatii a instiintat ANRP ca are de achitat creditorilor suma de 208.100 lei reprezentand totalul despagubirilor actualizate si cheltuieli de executare in cuantum de 19.315,38 lei, titlul executoriu invocat fiind Hotararea nr. 2646/29.04.2004 emisa de Comisia Municipiului Bucuresti si validata prin decizia nr. 2626/19.12.2008 de ANRP.
Somatia a fost emisa cu incalcarea prevederilor OG nr. 22/2002, in sensul ca art. 2 al ordonantei prevede un termen de 6 luni in care institutia publica este obligata sa dispuna toate masurile ce se impun pentru efectuarea platii sumelor stabilite prin titluri executorii.
Plata sumelor acordate cu titlu de compensatie se realizazeaza in conformitate cu art. 38 alin. 5 lit. a din HG nr. 753/1998, modificata prin HG nr. 1277/2007.
Aceste prevederi se coroboreaza cu cele ale art. 5 din HG nr. 286/2004, conform carora achitarea acestor compensatii este conditionata de existenta in bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu aceasta destinatie.
Aceasta interpretare este singura in masura a da valoare prevederii legale stipulate la art. 22 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice.
Ignorarea acestor prevederi legale duce la crearea unor angajamente de plata fara acoperire bugetara si are drept efect acordarea despagubirilor cu prioritate anumitor personae, in detrimental celor aflati la ordine, fiind astfel nerespectat principiul nediscriminarii si al egalitatii de tratament.
Din ratiuni financiare creantele asupra statului pot fi limitate sau esalonate la plata si nu pot fi platite decat in conditii de solvabilitate, principii care nu sunt inlaturate de jurisprudenta CEDO.
A invederat contestatoarea ca la data de 12.03.2014 a fost publicata OUG nr. 10/2014 privind unele masuri temporare in vederea consolidarii cadrului normativ necesar aplicarii unor dispozitii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la 07.09.1940, precum si din Legea nr. 290/2003. Potrivit art. 2 din acest act normativ, incepand cu data intrarii in vigoare a acestei ordonante de urgenta se suspenda pe o perioada de 6 luni plata voluntara a despagubirilor stabilite prin hotararile comisiilor judetene, respectiv a Muncipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de seful Cancelariei Primului Ministru in temeiul Legii nr. 9/1998 si, respectiv, prin deciziile de plata emise de catre vicepresedintele Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor care coordoneaza aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 si Legii nr. 393/2006.
In ceea ce priveste Incheierea de actualizare a sumei de_,29 lei reprezentand despagubirile propuse prin Decizia 2626/19.12.2008, din analiza acesteia s-a constatat ca executorul judecatoresc a actualizat aceasta suma pentru perioada decembrie 2008-martie 2014.
Mai mentioneaza că, potrivit art. 30 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și dispozițiilor art. 7 din Ordonanța nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, este scutit de la plata taxei judiciare de timbru si a cauțiunii.
În drept, au fost invocate disp. art. 711 si urmatoarele C. Proc.civ, Legea nr. 9/1998, H.G. nr. 1277/2007.
În dovedire, au fost depuse inscrisuri (filele 9-17).
Intimtii, legal citati, nu au formulat intampinare.
La data de 24.10.2014 s-a depus la dosar dosarul de executare silita nr. 826/2014 instrumentat de B. D., Cosoreanu si Asociatii.
Sub aspectul probatoriului s-a incuviintat si administrat de catre instanta proba cu inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
La data de 19.03.2014 intimatii au formulat cerere de executare silita impotriva contestatoarei in baza titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 2626/19.12.2008 emisa de ANRP.
Cererea a fost inregistrata pe rolul B. D., Cosoreanu si Asociatii, formandu-se dosarul de executare nr. 826/2014.
Prin incheierea pronuntata in sedinta camerei de consiliu din data de 07.04.2014 in dosarul nr._/301/2014 Judecatoria Sector 3 Bucuresti a incuviintat executarea silita.
La data de 15.04.2014 s-a emis somatia de executare si adresa de infiintare a popririi.
Analizand motivele de nelegalitate invocate de contestatare instanta constata ca acestea nu sunt intemeiate.
In privinta incalcarii prevederilor OG 22/2002 instanta reține că potrivit art. 2 OG 22/2002 dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului. Potrivit art. 3 din același act normativ, în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Aceste dispozitii ce au un caracter special fată de cele cuprinse în codul de procedură civilă în privinta executării obligatiilor de plată stabilite prin titluri executorii în sarcina institutiilor publice nu sunt aplicabile ope legis. Dimpotrivă, incidenta lor este conditionată de dovedirea faptului că instituțiile publice se află în imposibilitatea executării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri precum și de dovada demersurilor efectuate pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor.
Referitor la faptul că executarea silită a titlurilor împotriva institutiilor publice se realizează din sumele aprobate cu această destinatie, instanta retine că si această sustinere este nefondată. Pentru a decide astfel, instanta are în vedere faptul că obligatia contestatoarei in calitate de autoritate publică este aceea de a întreprinde toate demersurile pentru a-și îndeplini obligațiile de plată, fără ca neincluderea sumelor în buget să constituie o cauză de exonerare sau de amânare de la plată. Din moment ce exista un titlu executoriu împotriva sa, contestatoarea avea obligația să îl aducă la îndeplinire ceea ce presupune și organizarea bugetului în mod corespunzător astfel că nu poate să îsi invoce propria lipsa de diligență și pasivitate pentru a obtine anularea executării silite.
În continuare, instanța reține că art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale protejează dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civilă și penală. Acest drept ar rămâne iluzoriu dacă nu ar include și faza de executare a hotărârilor judecătorești definitive. Convenția are în vedere drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg în jurisprudența sa, începând cu cauza Artico vs. Italia (1980).
Statul și instituțiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârea judecătorească de condamnare a lor, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art. 6 din Convenție fiind aplicabil și în faza executării silite (a se vedea cauza Ruianu contra României, Pini și Bertani, Manera și Atripaldi contra României, Ș. contra României, V. I. contra României, S. P. contra României).
Instanța reține că prin hotărârea pronunțată în cauza Sacaleanu c. România Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului întrucât s-au executat cu întârziere hotărâri judecătorești irevocabile pronunțate împotriva unor instituții publice bugetare, din cauza refuzului Trezoreriei Statului de a plăti respectivele sume.
Cu privire la violarea art. 6 (“Dreptul la un proces echitabil”) paragraful 1 CEDO, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a amintit că executarea unei hotărâri judecătorești trebuie considerată ca făcând parte din proces, în sensul art. 6 din Convenție. Dreptul la o instanță ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică a unui stat parte la Convenție ar permite ca o hotărâre judecătorească să rămână inoperantă în detrimentul unei părți. Mai mult, Curtea a amintit că administrația constituie un element al statului de drept, interesul ei identificându-se cu acela al unei bune administrări a justiției, iar dacă administrația refuză sau omite să execute ori întârzie să o facă, garanțiile de care a beneficiat justițiabilul în timpul fazei judiciare a procedurii își pierd orice rațiune de a exista. Atunci când autoritățile sunt ținute să acționeze pentru executarea unei hotărâri judecătorești și omit să o facă, această inerție angajează răspunderea statului pe terenul art. 6 din Convenție. Curtea a amintit că o autoritate a statului nu poate invoca lipsa de resurse pentru a nu-și onora o datorie întemeiată pe o hotărâre judecătorească.
De asemenea, în cauza Ș. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nu este oportun să ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție, concluzionând că, prin refuzul de a executa sentința, autoritățile naționale au lipsit reclamantul de un acces efectiv la justiție în faza de executare, fiind încălcat art. 6 alin. 1 din Convenție.
Astfel cum rezultă din cele arătate anterior, art. 6 din Convenție, în maniera în care a fost interpretat de Curte, impune statului (și instituțiilor publice) obligația pozitivă de a da curs hotărârilor judecătorești irevocabile prin care a fost obligat la plata unor sume de bani.
În consecință, statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotărâri, lipsa fondurilor nefiind considerat un motiv justificat pentru întârziere. Cu atât mai mult, statul nu poate impune limitări ale executării silite și nu poate institui norme care să ducă la amânarea realizării creanței pe care o persoană o are împotriva sa, aceasta constituind o ingerință în dreptul său la recunoașterea bunurilor.
Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat în cauza Angelov contra Bulgariei (cererea nr._/98, hotărârea din 22 aprilie 2004) încălcarea art. 1 din Protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului întrucât hotărârea tribunalului regional pronunțată împotriva unei instituții publice a fost executată cu o întârziere de aproape 2 ani, iar motivele invocate de Guvern, cum ar fi lipsa fondurilor în bugetul instituțiilor vizate nu ar putea justifica o asemenea întârziere. Astfel de hotărâri au mai fost pronunțate de Curtea Europeana si împotriva Greciei care avea in legislația interna reglementari care confereau o imunitate de executare silita instituțiilor publice.
Instanța reține că intimatii sunt titulari ai unui drept de creanță, care constituie un drept de proprietate asupra unui bun, în accepțiunea Convenției Europene, protejat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (cauzele Rafinăriile Grecești Stran și Stratis Adreadis c. Greciei, Jasiuniene c. Lituaniei, Ș. și V. I. c. României) iar refuzul de plată din partea contestatoarei constituie o atingere adusa dreptului de proprietate al intimatilor, astfel cum este garantat și protejat de Convenție. Prin urmare, ingerințele în exercițiul dreptului de proprietate cu privire la acest bun, pentru a fi compatibile cu art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenție (citat în continuare Protocolul 1), respectiv jurisprudența C.E.D.O. în materie, nu pot interveni decât dacă sunt prevăzute de lege, urmăresc un scop legitim și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între ingerință și scopul urmărit.
Condiționarea efectuării plății din sumele aprobate prin bugetele acestora cu această destinatie este neconformă cu dreptul de proprietate al intimatilor și, prin urmare, încalcă prevederile Convenției si jurisprudența CEDO. Această condiționare reprezintă o condiție pur potestativă ce afectează obligația Statului (condiție a cărei realizare depinde exclusiv de voința Statului în condițiile în care Statul nu poate fi cenzurat de intimati la alocarea sumelor în procedura adoptării bugetului de stat) și constituie prin aceasta o ingerință vădit disproporționată în dreptul de proprietate al intimatilor, ce impune o cenzură din partea judecătorului național, pentru împiedicarea încălcării de către Statul Român a art. 1 din Protocolul 1.
Nici dispozitiile OUG 10/2014 nu sunt aplicabile in speta, nefiind vorba despre o plata voluntara a despagubirilor.
In ceea ce priveste incheierea de actualizare a despagubirilor, instanța reține că potrivit art. 38 alin. 5 din lit. a H.G. nr. 753/1998, modificata prin H.G. nr. 1277/2007 compensatiile bănesti se achită beneficiarilor astfel: integral, daca cuantumul nu depășeste suma de_ lei; esalonat in două transe pe parcursul a doi ani consecutivi astfel: 60 % in primul an și 40 % in cel de-al doilea dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între_ și_ lei; esalonat in două transe pe parcursul a doi ani consecutivi astfel: 40 % in primul an și 60 % in cel de-al doilea dacă cuantumul despăgubirilor depășește_ lei.
Suma achitata beneficiarilor in cea de a doua transa se actualizeaza prevederilor art. 5 din HG nr. 286/2004.
Față de faptul că valoarea totală a despăgubirilor acordata beneficiarilor a fost mai mare de 100.001 lei, instanța reține că in speță sunt incidente prevederile art. 38 alin. 5 lit. c din H.G. nr. 1277/2007 caz in care plata acestora trebuia relizată pe parcursul a doi ani consecutivi respectiv 40 % in anul 2008 iar 60 % in anul 2009. Cu toate acestea, contestatoarea nu s-a conformat dispozițiilor legale pe care chiar aceasta le invocă și nu a achitat nicio sumă de bani cu titlu de despăgubiri beneficiarilor, desi au trecut aproximativ 6 ani de la data la care creanta in integralitatea sa este exigibilă.
Intrucat nu s-a respectat procedura de acordare a despagubirilor stabilita de lege, in mod legal executorul judecatoresc a actualizat intreaga suma de bani de la data la care aceasta a devenit exigibila, respectiv din anul 2008.
Pentru aceste considerente de fapt si de drept, instanta va respinge contestatia la executare ca neintemeiata.
Referitor la cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației, instanța reține că, potrivit art. 718 alin. 1 Cod procedura civila, „până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea.” Față de faptul că la acest termen de judecată a fost soluționată contestația la executare, instanța va respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR (CUI_) cu sediul în București, .. 202, sector1, în contradictoriu cu intimații S. D. (CNP_) cu domiciliul în Tulcea, ., județ Tulcea, S. E. (CNP_) cu domiciliul în Tulcea, ., județ Tulcea, B. C. (CNP_) cu domiciliul în Tulcea, ., județ Tulcea, D. T. (CNP_) cu domiciliul ales în București, ., ., T. H. (CNP_) cu domiciliul în comuna Baia, ., județ Tulcea, T. A. (CNP_) cu domiciliul în C., ., județ C., T. I. (CNP_) cu domiciliul în C., ., ., ., județ C. și T. I. (CNP_) cu domiciliul în C., ., județ C., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executarii silite ca rămasă fără obiect.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei sentinte, care se va depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2015.
Președinte, Grefier,
N. GALAȚANU C. N.
GN/NC/9 ex/30.04.2015
| ← Cereri. Sentința nr. 930/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI | Pretenţii. Sentința nr. 963/2015. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
