Contestaţie la executare. Sentința nr. 7623/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7623/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 29-05-2015 în dosarul nr. 7623/2015
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
Secția Civila
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7623
Ședința publică din data de 29.05.2015
Instanța constituită din:
Președinte: SILVIA LEANCĂ
Grefier: M. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare privind pe contestatorul M. A. SI DEZVOLTARII RURALE in contradictoriu cu intimata L. .> Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 15.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 29.05.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.12.2014, contestatorul M. A. SI DEZVOLTARII RURALE in contradictoriu cu intimata L. . contestație la executare împotriva tuturor actelor de executare silită emise de Biroul executor Judecătoresc D. D. Crenguța în dosarul de executare nr. 264/2014 la stăruința creditoarei ., respectiv împotriva adresei de înființare privind măsura popririi emisă la data de 19.12.2014, în care nu se specifică în baza cărui titlu executoriu se înființează poprirea; împotriva titlului executoriu reprezentat de încheierea nr. 16.12.2014 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc D. D. Crenguța în același dosar de executare; împotriva încheierii de stabilire cheltuieli din data de 17.12.2014 întocmită de executorul judecătoresc, împotriva încheierii din data de 17.12.2014 privind stabilirea dobânzii legale.
Contestatorul a arătat că în cadrul actelor de executare are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare acesteia, respectiv în ceea ce privește cheltuielile de executare, în conformitate cu disp. art. 722 C.pr.civ., prin restabilirea situației anterioare.
Contestatorul a mai solicitat, în principal, suspendarea de urgență a măsurii de poprire a conturilor MADR potrivit prevederilor art. 718 Cod procedură civilă și, în subsidiar, anularea tuturor acestor măsuri de executare, întrucât au fost dispuse de către Biroul Executorului Judecătoresc D. D. Crenguța, în mod abuziv, în special în ceea ce privește încercarea de îmbogățire fără just temei prin stabilirea cheltuielilor de executare la prețuri maximale.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că Biroul Executorului Judecătoresc D. D. Crenguța în dosarul execuțional nr. 264/2014, prin adresa de înființare privind măsura popririi emisă la data de 19.12.2014, la solicitarea creditoarei . a dispus înființarea popririi asupra tuturor conturilor Ministerului A. și Dezvoltării Rurale, prin încheierea din data de 16.12.2014, până la concurența sumei de 3,653.882.48 lei, sumă compusă din 3.144.598,07, reprezentând creanță, la care se adaugă dobânda legală aferentă sumei de 2.433.210,22 lei începând cu data de 01.11.2012 până la achitarea integrală a sumei plus suma de 50.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, în temeiul titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 3125/03.07.2014 pronunțată de ICCJ în dosarul nr._, la care se adaugă cheltuieli de executare.
Contestatorul a solicitat să se observe că primul abuz al actelor de executare emise de Biroul Executorului Judecătoresc D. D. Crenguța este suma de 3.144.598,07 lei reprezentând creanță și suma de 50.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, la care se solicită obligarea acestuia, în condițiile în care în dispozitivul titlului executoriu ce se solicită a fi executat s-a dispus obligarea intimaților în solidar la plata sumelor menționate.
Contestatorul a mai arătat că M. A. și Dezvoltării Rurale, este instituție publică și nu poate achita asemenea sume dintr-o dată, sumele trebuind a fi prevăzute în buget, iar la un asemenea cuantum acesta nu poate decât plătit în tranșe.
De altfel, prin notificarea trimisă MADR de . de 27.11.2014 prin care se soma instituția la plata întregii sume, în termen de 15 zile de la primirea acesteia, ministerul i-a răspuns prin adresa nr._/09.12.2014 emisă de direcția de specialitate - DGBFFE, în sensul că nu există momentan fonduri disponibile, iar plata se va face conform art. 2 din OUG nr. 22 /2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice.
Prin încheierea din data de 16.12.2014 pronunțată B. D. D. Crenguța în dosarul nr. 264/2014, a încuviințat executarea silită, solicitată de către . prin avocat D. C..
Prin adresa emisă B. D. D. Crenguța în dosarul de executare nr. 264/2014, contestatorul a fost înștiințat de faptul că totalul cheltuielilor de executare a fost stabilit la suma de 54.454.89 lei, din care 51.204,89 RON, reprezentând onorariu executor, 1500 lei onorariu avocat care, din punctul nostru de vedere al contestatorului este exorbitant de mare, având în vedere că acesta, la rândul său, a formulat o simplă cerere de probabil 4 rânduri către executor; 1500 lei onorariu de expertiză prin care s-a calculat dobânda legală printr-o simplă ecuație luată din site-ul BNR.
Contestatorul a solicitat să se constate că onorariile calculate și percepute de B. D. D. Crenguța, care cad în sarcina MADR sunt exorbitante, reprezentând o îmbogățire fără just temei, pe seama bugetului de stat. Mai mult, contestatorul a solicitat să se constate că nici măcar denumirea Ministerului A. și Dezvoltării Rurale nu este corectă, iar în cazul în care va anula actele de executare să se dispună reducerea minimului onorariului executorului și celorlalte onorarii prevăzute de lege.
S-a mai arătat de către contestator că acesta nu a refuzat nici un moment plata titlului executoriu și i-a comunicat creditoarei ., prin răspunsul cu nr._/09.12.2014, că acesta va fi plătit conform art. 2 din OUG nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice.
Deși B. D. D. Crenguța cunoștea foarte bine prevederile OUG nr. 22/2002, contestatorul consideră că acesta a făcut un abuz, în condițiile în care suma este exorbitantă, la care se mai adaugă și cheltuielile nejustificate de executare, la fel de imense.
De asemenea, considerăm abuzivă măsura popririi conturilor MADR în condițiile în care creditoare nu a avut un refuz din partea ministerului, ci o amânare a plății eșalonată conform legii, justificată de lipsa fondurilor.
Executarea poate începe dacă există un refuz nejustificat al debitorului, dar în speță, acesta nu există, dimpotrivă, astfel, că întreaga executare nelegală și ne justificată.
În susținerea contestației la executare au fost invocate disp. art. 669 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Mai mult, contestatorul a arătat, în susținerea temeiniciei cererii de cenzurare a cheltuielilor de executare, pe de o parte faptul că onorariul avocațial în cuantum de 1500 lei este solicitat pentru asistența juridică acordată unui executor judecătoresc, persoană licențiată în drept, cu prerogative de autoritate publică și pe de altă parte că toate aceste cheltuieli sunt plătite de la bugetul de stat, ministerul fiind instituție publică finanțată integral de la bugetul de stat, nefiind respectate prevederile art. 665 al. 1 Noul Cod de Procedură Civilă.
Totodată, cererea adresată de către ANAF, de poprire a conturilor MADR a fost făcută în data de 22.12.2014 în aceeași dată în care contestatorului i-a fost comunicată adresa de înființare poprire de către B. D. D. Crenguța în dosarul de executare nr. 264/2014, fără nicio somație, fără nici un termen.
Acțiunea a fost întemeiată și pe disp. art. 711 al. 3 C.pr.civ. și art. 665 al. 2 C.pr.civ., solicitându-se să se constate nulitatea încheierii de încuviințare a executării silite pronunțare în data de 16.12.2014.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 650-656, art. 669, art. 711-716 și art. 718 și urm. C.pr.civ., Lg. nr. 188/2000 republicată.
În urma adresei emise de instanță, au fost comunicate de B. D. D. Crenguța copii de pe actele de executare efectuate în dosarul nr. 264/2014.
La data de 09.01.2015, în urma adresei emise de instanță, contestatoarea a depus la dosar cerere precizatoare prin care a arătat că prin cererea de chemare în judecată solicită atât suspendarea provizorie a executării silite demarate de B. D. D. Crenguța, până la soluționarea cererii de suspendare; cât și suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației la executare.
În ce privește cererea de suspendare provizorie a executării silite, contestatoare a invocat disp. art. 718 alin.7 C.proc.civ, raportat la disp. art. 6 alin.5 și 6 si art. 7 din OG nr. 22/2002.
În motivare, în esență, s-a arătat că debitoarea-contestatoare nu a refuzat punerea in executare a titlului executoriu, ci mai mult, aceasta a efectuat și demersuri de punere in executare cât mai rapidă a dispozițiilor acestuia.
S-a arătat că MADR nu dispunea la sfârșitul anului 2014 de suma de 3.144.598,07 lei, la care se adaugă și cheltuielile de executare, fiind bine cunoscute problemele de alocări bugetare ale instituțiilor public și procedura de durata a acestora.
Contestatoarea a susținut că toate actele de executare silită au fost făcute fără respectarea procedurii și că adresa de înființare a popririi, precum și toate actele emise de B. D. D. Crenguța au fost comunicate in aceiași zi cu înștiințarea ANAF de poprire a conturilor, in data de 22.12.2014.
În drept, au fost invocate disp. art. 718 alin.7 C.proc.civ, raportat la disp. art. 6 alin.5 și 6 si art. 7 din OG nr. 22/2002.
Prin încheierea din data de 12.01.2015, instanța a respins cererea de suspendare provizorie a executării silite ca neîntemeiată.
În urma comunicării cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor însoțitoare, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca netemeinică și nelegală.
În motivare, intimata a arătat că onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit in limitele prevăzute de Legea nr. 188/2000, privind executorii judecătorești, modificată si completată, astfel ca acesta se încadrează ca mod de calcul în dispozițiile art. 39, alin. 1, lit. d din legea mai sus arătata, care prevede că pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
In raport cu aceste dispoziții legale și față de creanța actualizată în cuantum de 3.144.598,07 lei + 404.829,52 lei dobânda legala + 50.000 lei cheltuieli de judecată, intimata a solicitat să se rețină că onorariul executorului judecătoresc a fost în mod legal stabilit.
Având în vedere faptul ca pentru onorariul executorului judecătoresc, dispozițiile mai sus arătate au stabilit limite maximale, intimata a solicitat să se rețină faptul că, în condițiile în care se încadrează în aceste limite, acesta nu poate fi cenzurat de către instanța, fiind respectat maximul prevăzut de art. 39 al. 1 lit. d din Lg. nr. 188/2000.
Astfel, onorariul fixat pentru actele de executare întreprinse corespunde dispozițiilor Legii nr. 188/2000, acesta fiind calculat coerent și progresiv pentru a asigura proporționalitatea între valoarea creanței urmărite și onorariul stabilit.
Intimata a mai arătat că suma de 250 lei reprezentând cheltuieli de executare este justificată raportat la numărul și natura actelor de executare efectuate, sumele stabilite cu acest titlu fiind corect percepute de executorul judecătoresc, cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
In ceea ce privește onorariul de avocat, intimata a arătat că avocatul are dreptul la un onorariu în faza executării silite, onorariu ce se încadrează in categoria cheltuielilor de executare, la dosar existând dovezi de achitare a onorariului de avocat, respectiv factura si chitanța.
Referitor la susținerea contestatoarei precum că B. D. D. Crenguța a solicitat aceeași suma și DAJ lasi, intimata a solicitat respingerea ca neîntemeiată, întrucat în dosarul de executare silita nr. 264/2014 nu s-au efectuat acte de executare împotriva DAJ lasi, executarea silită fiind pornită doar împotriva debitorului M. A., Pădurilor Si Dezvoltării Rurale, creditorul prevalându-se de dispozițiile art. 1.477 Noul Cod Civil, potrivit cărora: "creditorul poate cere plata oricăruia dintre debitorii solidari, fără ca acesta sa ii poată opune beneficiul de diviziune.
De asemenea, cu privire la susținerile contestatoarei că M.A.D.R. nu a refuzat niciun moment plata creanței prevăzute în titlul executoriu, prevalându-se de dispozițiile art. 2 din OG nr. 22/2002, privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, intimata a solicitat respingerea ca neîntemeiate a acestora având în vedere că termenul prev. de art. 2 din OG nr. 22/2002 la care face referire contestatorul reglementează termenul în care debitorul trebuie să întreprindă demersuri pentru a prevedea în buget suma pentru îndeplinirea obligației de plată și nu constituie un termen de grație acordat debitorului, ci o garanție pentru creditor ca nu va fi în imposibilitatea de a-și încasa creanța daca debitorul ar beneficia, așa cum a fost cazul reglementarii anterioare Legii 110/2007, de un termen sine die, care l-ar incuraja să nu plătească sau sa omită sa plătească.
Termenul reglementat de O.G nr. 22/2002 nu derogă de la dreptul comun în materia executării silite, ci constituie o garanție pentru creditor și o obligație pentru debitorul - instituție publica de a întreprinde demersuri pentru ordonantarea plații.
Astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosar, înainte de proceda la executarea silită, apărătorul ales al creditoarei ..A.D.R. în vederea executării obligației de plata. M.A.D.R. a răspuns ca nu deține fondurile necesare aducerii la îndeplinire a obligației de plată, însă nu a adus nicio dovada în acest sens.
Ori, dovedirea lipsei de fonduri de către debitoare este absolut necesară, în lipsa acestei dovezi ordonanța ar institui posibilitatea legală ca debitoarea sa decidă discreționar daca plătește înainte sau numai după expirarea termenului de 6 luni. Daca nu s-a făcut acesta dovada, obligația de plată este scadentă și poate fi dusa la îndeplinire pe calea executării silite, cum, de altfel, a procedat si creditorul.
Intimata apreciază că debitoarea-contestatoare nu poate opune cu succes termenul de grație de 6 luni prevăzut de lege, deoarece, pe de o parte, nu rezultă intenția sa de executare benevolă a obligației și nici demersurile făcute pentru obținerea fondurilor necesare, având în vedere lipsa de lichidități învederată de contestatoare.
Mai mult, intimata a solicitat să se rețină ca termenul de 6 luni începe să curgă de la data când creanța a devenit exigibilă, respectiv de la data când hotărârea ce face obiectul dosarului de executare silita a devenit definitivă, respectiv data 03.07.2014.
Prin urmare, prin expirarea celor 6 luni la care face referire debitoarea aceasta avea obligația sa plătească.
În concluzie, intimata a arătat că prin faptul de a nu fi adus la îndeplinire dispozițiile conținute în titlul executoriu, contestatorul și-a asumat implicit și faptul plații cheltuielilor pe care executarea silită le presupune, respectiv onorariile executorului, avocatului, expertului precum si celelalte cheltuieli de executare.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare a fost invocată de intimată și practica Curții Europene a Drepturilor Omului respectiv hotărârile din cauzele Sandorc. României, Tăcea c. României, S.C. Prodcomexim nr. 1 si nr. 2 c. României, A. c. României, N. c. României.
De exemplu, în cauza S. vs. România, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat că dispozițiile art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007 și care instituie termenul de 6 luni în favoarea debitorului instituție publică, pentru a-și îndeplini obligația de plată, termen în care debitorul nu poate fi supus executării silite, chiar condiționat de probarea lipsei fondurilor alocate pentru executarea obligației de plată, constituie o încalcare a dreptului creditorului la un proces echitabil, contrara prevederilor art. 6 alin. 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
În probațiune, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Contestatoarea nu a formulat răspuns la întâmpinare.
La data de 12.03.2015, intimata a depus la dosar precizări prin care a arătat că M. A. și Dezvoltării a avut disponibil în cont suma de_ lei, pe care a remis-o către Direcția Pentru Agricultură Iași în vederea stingerii parțiale a debitului pe care îl înregistrează, în dosarul de executare nr. 264/2014.
Intimata apreciază că atitudinea Ministerului A. de rea-credință este mai mult decât evidentă, în condițiile în care la momentul la care aceasta a formulat notificare pentru virarea sumelor de bani, contestatorul deținea aceste sume de bani.
La data de 08.05.2015, intimata a depus precizări prin care a arătat că la data de 12.03.2015 contestatoarea a adresat executorului judecătoresc o cerere de încetare a executării silite, susținând că toate sumele ar fi fost achitate de către debitoare.
Intimata solicită a se reținea reaua credință a debitoarei, care în loc să vireze sumele datorate in contul executorului judecătoresc sau să vireze in contul creditorului, a virat suma de 3.6198.744 lei către Direcția pentru Agricultură Iași. La rândul său, aceasta in loc să vireze intreaga sumă primită de la M. A. și Dezvoltării Rurale a reținut suma de 50.000 lei fără nici un temei.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța retine următoarele:
Anterior a se trece la analiza cererilor formulate de către contestatoare urmează a se reține că deși prin capetele formulate în cererea de chemare în judecată contestatoarea a solicitat anularea mai multor acte de executare și chiar și a executării silite înseși, din motivarea în fapt și în drept a cererii de chemare în judecată rezultă că de fapt ceea ce se critică de către contestatoare sunt onorariul executorului judecătoresc și cel avocațial, pentru faza executării silite.
În exemplificarea celor de mai sus urmează a se avea in vedere că deși contestatoarea a solicitat anularea Încheierii prin care a fost încuviințată executarea silită, a Încheierii prin care a fost stabilit cuantumul dobânzii legale, contestatoarea nu a indicat motivele de nelegalitate care ar afecta aceste acte de executare. Or, față de principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța nu este ținută să analizeze cererea decât din perspectiva unor motive care sunt invocate de către reclamantă și în raport de care intimata putea să-și facă apărarea.
De asemenea, deși printr-unul dintre capetele de cerere contestatoare solicită anularea Încheierii prin care au fost stabilite cheltuielile de executare (ceea ce ar conduce la ideea că debitoarea înțelege să contestate întreaga sumă stabilită cu titlu de cheltuieli de executare), din motivele expuse în cererea de chemare în judecată rezultă că sunt aduse critici doar cuantumului onorariului de executor și a celui de avocat (nefiind arătate motivele pentru care s-ar impune anularea Încheierii privind celelalte categorii de cheltuieli stabilite de executor: onorariu de expert de 500 lei sau a celor necesare desfășurării executării silite de 250 lei, f. 87.)
Prin urmare, față de cele arătate mai sus, considerându-se legal investită doar în raport de motivele de nulitate indicate în cererea de chemare în judecată instanța va reține următoarele:
Prin cererea de executare silită din data de 16.12.2014, creditoarea a solicitat executarea silită împotriva debitoarei în baza unei hotărâri judecătorești, care era titlu executoriu din data de 03.07.2014, respectiv Decizia nr. 3125/03.07.2014 pronunțată de ICCJ in dosarul nr._ .
Se va reține că anterior formulării cererii de executare silită creditoarea a notificat debitoarea cu privire la obligația ce îi revine acesteia de punere in executare a titlului executoriu. La notificarea creditoarei, debitoarea i-a răspuns că pentru anul 2014 nu a fost prevăzută suma stabilită prin titlu executoriu și că nu există fonduri necesare aducerii la îndeplinirii a obligației de plată (f. 11).
În ce privește cererea de anulare a adresei de înființare a popririi din 19.12.2014, pentru neindicarea titlului executoriu, aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. Astfel, cum rezultă din copie actului de executare menționat, f. 90, in adresa de înființare a popririi comunicată Trezoreriei Municipiului București este indicat titlu executoriu.
Într-adevăr titlu executoriu nu a fost indicat în adresa de înștiințare cu privire la poprire, destinata contestatoarei, însă aceasta nu a dovedit că ar fi suferit vreo vătămare față de această omisiune în redactarea înștiințării. Astfel cum rezultă din dovada de comunicare din data de 22.12.2014, la momentul la care contestatoarei i s-a comunicat înștiințarea cu privire la poprire, în același moment i s-a comunicat și alte acte de executare în care era indicat titlul executoriu și inclusiv acesta.
În ce privește Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 17.12.2012, f. 87, executorul judecătoresc a stabilit cu titlu de onorariu executor suma de 51.204,89 lei (tva inclus), cu privire la acest cuantum al onorariul se va reține că acesta a fost calculat la nivelul maxim potrivit disp. art. 39 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 188/2000 și anume, onorariu a fost calculat la un debit principal de 3.599.427,59 lei (in care a fost inclusă si dobânda calculată de expertul numit in dosarul de executare silită).
Potrivit art. 39 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 188/2000, executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele:
d) pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite. „
În cauza de față, executorul judecătoresc a adăugat la valoarea 6.300 lei suma de 34.992,27 lei, care reprezintă 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite, și apoi a aplicat TVA de 24%, rezultând astfel onorariul de 51.204,89 lei.
În raport de criticile aduse acestui cuantum al onorariului executorului, instanța le consideră a fi întemeiate, și anume se constată că în raport de activitatea desfășurată de executor și de complexitatea actelor de executare nu se impune calcularea unui onorariu maximal.
În primul rând, executarea silită vizează executarea silită a unei sume de bani, și astfel actele de executare efectuate de executor au constat în redactarea unor înscrisuri, fără a fi necesară vreo deplasare în afara biroului (cum se întâmplă in cazul executării silite imobiliare).
În al doilea rând, pentru recuperarea debitului a fost urmată o singură formă de executare, prin poprire, o modalitate care presupune o activitate mai puțin complexă din partea executorului decât dacă ar fi fost aleasă și modalitatea executării silite mobiliare.
Nu se poate nega valoarea substanțială a sumei ce face obiectul executării silite, însă acest criteriu trebuie corelat cu actele de executare efectuate în concret de executorul judecătoresc.
Se va reține că și pentru determinarea dobânzilor care au curs potrivit titlului executoriu, și care puteau fi calculate de către executorul judecătoresc, s-a apelat de fiecare dată la un expert contabil.
Instanța opinează în sensul că pentru a se putea percepe de către executor un onorariu maximal trebuie ca volumul și complexitatea actelor de executare să justifice acest onorariu.
În drept, se va reține că în ce privește cheltuielile de executare, potrivit disp. art. 669 alin. 4 C.proc.civ. se prevede că „Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 451 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privința acestor cheltuieli de executare nu este condiționată de plata unei cauțiuni. „
Față de cele reținute mai sus precum și dispozițiile legale mai sus redate, se apreciază că în cauză se impune reducerea onorariului executorului judecătoresc, și anume se va reduce componenta din onorariu calculată procentual de la 1% la 0,2%. În atare situație, potrivit regulii stabilite de disp. art. 39 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 188/2000 rezultă că onorariul executorului este de 16.490,76 lei (cu TVA inclus).
În temeiul art. 719 alin. 1 C.proc.civ raportat la art. art. 669 alin. 4 C.proc.civ. urmează a se dispune reducerea onorariului executorului judecătoresc stabilit prin Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 17.12.2014, de la 51.204,89 lei (TVA inclus) la 16.490,76 lei (TVA inclus), anularea în parte a Încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 17.12.2014 în ce privește suma stabilită cu titlu de onorariu de executor judecătoresc pentru tot depășește cu acest titlu suma de 16.490,76 lei (TVA inclus) și actelor de executare, pentru tot ce depășește suma de 16.490,76 lei (TVA inclus) cu titlu de onorariu de executor judecătoresc.
Prin Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 17.12.2012, f. 87, executorul judecătoresc a inclus in cheltuielile de executare și suma de 1.500 lei, cu titlu de onorariu avocat.
În ce privește criticile aduse cuantumului onorariului de avocat de 1.500 lei, aferent serviciilor prestate în cursul executării silite, se va reține că la dosarul de executare se regăsește atât împuternicirea avocațială cât și chitanța ce face dovada plății onorariului de 1.500 lei, f 67-68.
Ținând seama de munca avocatului în faza executării silite, care nu poate fi redusă numai la formularea de cereri, trebuie avută în vedere consultanța juridică specifică acestei faze a procesului civil - privind alegerea modalității de executare, competența executorului judecătoresc, caracterul executoriu al hotărârii, demararea procedurii de executare prin reprezentarea clientului în fața executorului judecătoresc la momentul formulării cererii, la cel al distribuirii sumelor rezultate din executare.
În concluzie, în ce privește cuantumul onorariului de avocat nu se poate reține că acesta este disproporționat față de valoarea pricinii și a muncii depuse de avocat, apreciindu-se că, partea din cheltuielile de judecată reprezentată de onorariu avocat este legală și justificată, și este datorată de către contestatoarea-debitoare în temeiul art. 669 C.proc.civ.
Instanța urmează a respinge ca neîntemeiată contestația la executare în raport de cererea de reducere a onorariului de avocat.
Față de soluția de admitere în parte pronunțată asupra prezentei contestații la executare, instanța urmează a admite în parte și cererea de întoarcere a executării.
Fiind incidente disp. art. 722 C.proc.civ, instanța va admite cererea de întoarcere a executării și va dispune restituirea de către intimat în favoarea contestatoarei a sumei de 34.714,13 lei, reprezentând onorariu executor judecătoresc (suma ce se va restitui fiind rezultatul scăderii din suma de 51.204,89 lei –și care reprezintă onorariul executorului judecătoresc stabilit de executor, a sumei de 16.490,76 lei-și care reprezintă onorariul executorului judecătoresc stabilit de instanță).
În temeiul art.716 alin. 2 C.proc.civ va obliga contestatoarea la plata către B. D. D. Crenguța a sumei de 78 lei, reprezentând contravaloarea fotocopierii dosarului de executare nr. 264/2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul M. A. SI DEZVOLTARII RURALE, cu sediul în București, .. 2-4, sector 3, identificat prin C.:_ în contradictoriu cu intimata L. . în Iasi, .. 15, ., J. Iași, identificată prin CUI: RO_ și nr. de înregistrare la Registrul Comerțului J/_ .
Reduce onorariul executorului judecătoresc stabilit prin Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 17.12.2014, de la 51.204,89 lei (TVA inclus) la 16.490,76 lei (TVA inclus).
Anulează în parte Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 17.12.2014 în ce privește suma stabilită cu titlu de onorariu de executor judecătoresc pentru tot depășește cu acest titlu suma de 16.490,76 lei (TVA inclus).
Anulează în parte actele de executare pentru tot ce depășește suma de 16.490,76 lei (TVA inclus) cu titlu de onorariu de executor judecătoresc.
Respinge cererea de anulare a Încheierii de încuviințare a executării silite din data de 16.12.2014, ca neîntemeiată.
Respinge în rest contestația la executare ca neîntemeiată.
Admite în parte cererea de întoarcerea a executării silite.
Dispune întoarcerea executării silite prin restituirea de către intimată în favoarea contestatoarei a sumei de 34.714,13 lei, reprezentând onorariu executor judecătoresc.
Respinge in rest cererea de întoarcerea a executării silite, ca neîntemeiată.
Obligă contestatoarea la plata către B. D. D. Crenguța a sumei de 78 lei, reprezentând contravaloarea fotocopierii dosarului de executare nr. 264/2014.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Prezenta hotărâre, după rămânerea definitivă, va fi comunicată executorului judecătoresc.
Pronunțata în ședință publică, azi 29.05.2015.
P., Grefier,
S. L. M. P.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7622/2015. Judecătoria... | Partaj judiciar. Sentința nr. 7612/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
