Plângere contravenţională. Sentința nr. 7677/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7677/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 29-05-2015 în dosarul nr. 7677/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7677
Ședința publică din data de 29.05.2015
Instanța constituită din:
Președinte – A. C. V.
Grefier – A. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de petentul P. I. în contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata, prin consilier juridic, care depune împuternicire la dosarul cauzei, lipsă fiind petentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța pune în discuție competența instanței de a soluționa prezenta cauză.
Intimata, prin consilier juridic, arată că instanța este competentă să soluționeze prezentul litigiu.
Instanța, în temeiul art. 131 alin. 1 C.proc.civ., verificându-și din oficiu competenta, se declară competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Nemaifiind cereri prealabile sau excepții de invocat, instanța acorda cuvântul asupra probatoriului.
Intimata, prin consilier juridic, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.
Instanța, în temeiul art. 237 al. 2 pct. 7 raportat la art. 255, 258 C.proc.civ. apreciind admisibilă, și concludentă pentru soluționarea cauzei, încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și alte incidente de soluționat, instanța, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul părților.
Intimata, prin consilier juridic, solicită respingerea plângerii și arată că în zona unde petentul a săvârșit fapta există parcări autorizate pentru tiruri. Arată că petentul a depus o factură prin care demonstrează transportul dar ar fi putut depune copie autorizată de inspector de pe tahograf.
Instanța declară dezbaterile închise si reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Examinând cauza de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 19.12.2014, sub nr._, petentul P. I. în contradictoriu cu DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 3, a solicitat anularea procesului verbal contravențional . nr._/08.12.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 08.12.2014 se afla în București, pe Bulevardul Teofor P., nr. 50, într-o intrare laterală (loc unde erau parcate si alte autoturisme), la poarta firmei INFOMED FLUIDS SRL pentru încărcare.
A mai arătat că încărcarea mașinii VOLVO cu nr._ se efectua pe parcursul a două zile, conform comenzii de transport anexate, iar după ce a încărcat parțial a fost rugat să scoată mașina din curtea societății pentru a-și aștepta rândul, întrucât diferența de marfă ce urma să fie încărcată va fi disponibilă doar a doua zi, 09.12.2014 si trebuie să elibereze curtea si să parcheze în fața porții lângă celelalte mașini mici.
Petentul a învederat că staționarea în acel loc nu a fost voluntară, iar art. 1 alin. 2 din HCGMB 216/2006, exceptează de la restricțiile impuse in mod general întrucât aștepta diferența de marfă la încărcat.
A adăugat că HCGMB 216/2006 nu este o lege organică, ori sancțiunile la regimul circulației se aplică conform OUG nr. 195/2002 si mai mult HCGMB nu a fost publicată în Monitorul Oficial, astfel că nu avea cum să cunoască prevederile acestei hotărâri.
A mentionat că pe Bulevardul T. P. nr. 50 nu este nici un indicator care să indice oprirea sau staționarea interzisă si nici vreun alt panou avertizor prin care să i se aducă la cunoștință prevederile HCGMB 216/2006.
În drept, au fost invocate prevederile OG 2/2001, art. 6 fin Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 alin. 2 din HCGMB 216/2006.
În privința timbrajului, plângerea a fost legal timbrata cu 20 de lei.
In dovedirea plângerii petentul a solicitat proba cu înscrisuri și cu un martor.
Au fost atasate la dosarul cauzei, în fotocopii urmatoarele înscrisuri: comandă contract de intermediere în transport rutier de marfă, proces verbal, copie carte de identitate, scrisoare de transport internațional.
Intimata, la data de 15.01.2015 a depus prin Serviciul Registratură întampinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, menținerea procesului verbal de contravenție ca legal si temeinic.
S-a mai aratat ca procesul verbal a fost incheiat cu respectarea conditiilor de forma si fond prevazute de OG 2/2001.
S-a mai arătat că petentul confirmă situația de fapt dar încearcă să ofere o explicație pentru a justifica staționarea cu autovehiculul greu pe domeniul public.
Intimata a susținut că petentul fiind șofer profesionist trebuia să cunoască dispozițiile legale în vigoare pe teritoriul Municipiului București, indiferent de existența sau inexistența unui indicator rutier care să semnalizeze interdicția pentru care a fost staționat.
În drept, s-au invocat prevederile art. 205-208 C.proc.civ., OG 2/2001, HCGMB 216/2006.
In dovedirea cererii s-a solicitat proba cu înscrisuri.
S-a solicitat judecarea cauzei in lipsa.
S-au anexat înscrisuri (filele 17-18).
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul verbal contravențional . nr._ încheiat la data de 08.12.2014 de catre intimata, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 3000 lei, reținându-se că a staționat voluntar pe domeniul public cu auto marca VOLVO cu nr. de înmatriculare_ având masa totală mai mare de 3,5 tone.
Astfel, s-a reținut în sarcina petentului comiterea contravenției prevăzute de art. 1 din HCGMB 216/2006.
În acest sens, potrivit art. 1 din HCGMB 216/2006 Pentru asigurarea fluentei si sigurantei traficului rutier si pietonal, in scopul cresterii numarului de locuri de parcare pentru autoturisme si al gradului de confort al cetatenilor se interzice stationarea vehiculelor cu o masa totala autorizata mai mare de 3,5 t pe drumurile publice si terenurile apartinand domeniului public sau privat ale municipiului Bucuresti.
Conform dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută, prevăzute în mod expres de art. 17 din OG nr. 2/2001, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Pe cale de consecinta, instanta retine ca procesul verbal în discutie a fost întocmit in mod legal.
Cu privire la temeinicia proceselor-verbale atacate, instanța constată că în cazul de față procesul-verbal a fost încheiate în urma constatărilor efectuate cu propriile simțuri (ex propriis sensibus) de către agentul din cadrul intimatei, care a constatat personal faptele reținute în sarcina petentei și care a încheiat procesul-verbal contestat.
În cazul în care procesul verbal contestat a fost încheiat în urma constatărilor efectuate cu propriile simțuri (ex propriis sensibus) de către agenții din cadrul intimatului, așa cum este cazul în speță, actul administrativ în discuție se bucură de prezumția de legalitate (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege) asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea că autoritatea (agentul în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată fără a adăuga alte denaturări ale realității (cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau chiar neglijentă a unor împrejurări nereale agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau penală).
Recunoscând prezumția de legalitate de care se bucură prezentul proces verbal, în condițiile în care fapta a fost constatată de agentul constatator ex propriis sensibus (în mod direct), instanța apreciază că sarcina probei (prin care să se tindă la combaterea efectelor generate de aplicarea acestei prezumții) incumbă petentului.
Cu toate acestea, deși i s-a dat posibilitatea petentului facă dovada suținerilor sale din cuprinsul plângerii, nu a făcut dovada unei alte situatii de fapt decat cea retinuta in procesul verbal.
Simplele susțineri, în lipsa unui suport probator, sunt alegații de care nu se poate ține seama.
Prin urmare, cu toate că petentul a contestat prin prezenta plângere situația de fapt astfel cum a fost reținută de către agentul constatator, se reține că nu a făcut nici o dovadă în acest sens, care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului verbal contestat, deși îi revenea această obligație potrivit art. 249 C.pr.civ.
Apărările sale privind necunoasterea Hotărârii Consiliului Local Sector 3 vor fi avute în vedere în cadrul analizei individualizării sancțiunii.
Potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărăște asupra sancțiunii (…).
În acest sens, instanța reține că, ulterior ratificării Convenției de către România, libertatea de legiferare a statului român a fost limitată. Așadar, actele normative aflate în vigoare trebuie să asigure respectarea drepturilor omului garantate de Convenție, iar interpretarea și aplicarea legilor existente trebuie să asigure respectarea acestor drepturi.
Instanța reține că, potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție (citat în continuare Protocolul nr. 1), „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului international. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor”.
Prin urmare, statele parte la Convenție au dreptul de a impune sancțiuni pecuniare (amenzi) pentru încălcarea anumitor dispoziții legale. Cu toate acestea, marja de apreciere a statelor nu este absolută. Astfel cum rezultă din jurisprudența CEDO, spre exemplu cauza Chassagnou și alții c. Franței, ingerința statului în dreptul de proprietate al persoanelor, pentru a fi compatibilă cu art. 1, alin. 2 din Protocolul nr. 1, trebuie să fie prevăzută de lege, să aibă un scop legitim și să mențină un just echilibru între scopul urmărit și mijloacele utilizate.
De asemenea, în cauza Asito c. Moldovei, referindu-se chiar la cazul particular al amenzilor, CEDO a statuat că aplicarea unei amenzi egale cu profitul realizat în mod nelegal de reclamantă (90.750 lei moldovenești) este disproporționată în raport cu scopul urmărit, motiv pentru care încalcă dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 (paragraful 65 din hotărâre). Totodată, CEDO a precizat că echilibrul este distrus atunci când persoana în cauză suportă o sarcină specială și exorbitantă (Hotărârea Sporrong și Lonnroth c. Suediei).
Instanța reține că primele două condiții impuse de jurisprudența CEDO au fost îndeplinite în prezenta cauză. Astfel, fapta reținută în sarcina petentului, precum și sancțiunea aplicată acestuia sunt prevăzute de dispoziții legale accesibile și previzibile, ce au fost menționate anterior. De asemenea, aceste reglementări au un scop legitim evident – asigurarea fluentei si sigurantei traficului rutier si pietonal.
Instanța constată că petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 3.000 lei, conform art. 3 din HCGMB nr. 216/2006.
Analizând sancțiunea aplicată petentului, instanța apreciază că aceasta nu răspunde cerinței de proporționalitate a ingerinței statului în dreptul de proprietate aparținând petentei, nepăstrând un just echilibru între scopul urmărit și mijloacele utilizate.
În acest sens, instanța, statuând în echitate, consideră că sancțiunea amenzii în cuantum de 3.000 lei, aplicată petentului prin procesul verbal în discuție, este disproporționată în raport cu drepturile acesteia și rupe justul echilibru ce trebuie să dăinuie între scopul urmărit și mijloacele folosite.
Astfel, instanța, făcând aplicarea dispozițiilor art. 34 alin. 1, în referire la art. 5 alin. 5, coroborat cu art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, apreciază că sancțiunea ce i-a fost aplicată, amendă în cuantum de 3.000 lei, nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, avându-se în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului - nu a fost dovedit că petentul are antecedente contravenționale în același domeniu.
În acest sens, instanța reține că, potrivit art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, în vreme ce alin. 2 al aceluiași text normativ prevede că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
În atare condiții, instanța reține că intimatul nu a individualizat corect sancțiunea aplicată, neluând în considerare prevederile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea alicată nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, fiind oportună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului.
Pentru a dispune astfel instanța are în vedere si lipsa de previzibilitate si accesibilitate a HCGMB 216/2006, inexistența unui indicator rutier în zonă care să semnalizeze interdicția de staționare, împrejurarea că petentul nu este din București, efectuând cursa din alt județ.
Având în vedere toate aspectele de fapt și de drept reținute, în temeiul art. 34 coroborat cu art. 38 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța va admite, în parte, plângerea contravențională formulată de petent și va înlocui sancțiunea amenzii în cuantum de 3.000 lei, aplicată prin procesul verbal contravențional . OLP nr._ încheiat la data de 08.12.2014 de intimată, cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul P. I., CNP_, cu domiciliul în A. I., ORHIDEELOR, nr. 39, ., J. A. în contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3 cu sediul în sector 3, București, LUCRETIU PATRASCANU, nr. 3, .>
Înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 3000 de lei, aplicată prin procesul verbal contravențional . OLP nr._ încheiat la data de 08.12.2014 de intimată, cu sancțiunea avertismentului.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.05.2015.
Președinte, Grefier,
A. C. V. A. B.
Red. A.C.V./A.B.
30.06.2015/4 Ex.
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 7612/2015. Judecătoria SECTORUL... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 7759/2015. Judecătoria... → |
|---|
