Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 02/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 02/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 02-09-2015 în dosarul nr. 10862/2015
DOSAR NR. _
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința din Camera de Consiliu de la 02.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte – A. C. M.
Grefier – R. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect evacuare, privind pe reclamantul S. A. M. în contradictoriu cu pârâtul G. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul, prin avocat Pugliese C. care depune delegație de substituire la dosar, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe propunere de probe.
Reclamantul, prin avocat, solicită proba cu înscrisurile de la dosar.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri și nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul, prin avocat, solicită admiterea acțiunii și evacuarea pârâtului din imobil, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul S. A. M. în contradictoriu cu pârâtul G. V. a solicitat evacuarea pârâtului din imobilul situat în mun. București, .. 3, ., apartament nr. 63, sector 3.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că imobilul i-a fost restituit în baza Dispoziției nr._/03.07.2014 emisă de Primarul General al mun. București și a protocolului de predare-primire nr._/27.11.2014 încheiat cu AFI, Serviciul Fond Locativ. Conform adresei nr. 2259/18.10.2011 emisă de ., apartamentul proprietatea reclamantului a făcut obiectul contractului de închiriere nr. 3357/25.06.1999, încheiat între . și pârât, contract ce a încetat de drept la data punerii în posesie a reclamantului. Prin notificările transmise prin intermediul cabinetului de avocat S. M. la datele de 18.12.2014 și 13.01.2015, reclamantul a solicitat pârâtului să se prezinte la sediul cabinetului de avocat în vederea reglementării situației locative a acestuia. Pârâtul nu s-a prezentat la nici una dintre convocări, iar în această situație reclamantul nu își poate exercita toate prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilului, deoarece acesta este deținut fără titlu de pârât.
În drept, a invocat art. 555 Cod civ., art. 1033 și urm. NCPC.
Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a propune probe în apărare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Dispoziția nr._/03.07.2014 emisă de Primarul General al mun. București, în baza Legii 10/2001, s-a luat act de sentința civilă nr. 1592/27.09.2012 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2011, definitivă și irevocabilă, care obligă Municipiul București prin Primarul General să emită decizie sau dispoziție de restituire în natură a imobilului preluat abuziv, situat în mun. București, .. 3, .. 63, sector 3, pe numele reclamantului S. A. M.; s-a restituit, în natură, în proprietatea reclamantului S. A. M. imobilul situat în mun. București, .. 3, ., apartament nr. 63, sector 3. În cuprinsul acestei Dispoziții s-a menționat că contractul de închiriere privind imobilul în cauză, dintre chiriaș și . încetează de drept pe data punerii în posesie a proprietarului.
Între reclamantul proprietar și AFI - Serviciul Fond Locativ a fost încheiat protocolul de predare-primire nr._/27.11.2014 cu privire la imobilul situat în mun. București, .. 3, .. 63, sector 3. În acest protocol s-a menționat și faptul că reclamantul a plătit la casieria AFI suma de_,55 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirilor.
Anterior restituirii imobilului către reclamant, pentru imobilul în discuție fusese încheiat contractul de închiriere nr. 3357/25.06.1999 între . și pârât, acest contract încetând de drept, conform Legii 10/2001, la data punerii în posesie a reclamantului proprietar.
Conform art. 13 alin 1 din Legea 10/2001, în cazul imobilelor restituite prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească sunt aplicabile prevederile privind contractele de închiriere cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor, presupunând că proprietarul va trebui să încheie cu chiriașul un contract de închiriere pentru o perioadă de 5 ani, termenul curgând de la data deciziei de restituire în natură a imobilului.
Dispozițiile art. 13 alin. 1 din Legea 10/2001 sunt însă subordonate unor acte normative cu o forta juridica superioara, respectiv tratatele internationale la care Romania este parte si care fac parte din dreptul intern, Constitutia Romaniei si legile organice care ocrotesc dreptul de proprietate. Astfel, potrivit art. 1 din Protocolul Aditional nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor si Libertatilor Fundamentale ale Omului, nimeni nu poate fi lipsit de bunul proprietatea sa decat pentru cauze de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Conform prevederilor art. 17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, orice persoana are dreptul la proprietate si nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de proprietatea sa . De asemenea, dreptul de proprietate privata este garantat de prevederile art. 44 din Constitutia Romaniei și de art. 480, art. 481 cod civil 1864, art. 555 NCC.
Raportat la toate aceste norme legale, dispozitiile art. 13 alin. 1 din Legea 10/2001 trebuie interpretate in sensul ca este posibila încheierea contractului de închiriere, dar prin acordul partilor, si nu ca ca o obligatie impusa de lege in sarcina proprietarului, care ar conduce practic la recunoasterea in favoarea chiriasilor a unui drept perpetuu la prelungirea locatiunii si la impunerea fata de proprietari a unei sarcini exorbitante care ar determina, din nou, o atingere grava a dreptului lor de proprietate.
În speță, sarcina exorbitantă asupra reclamantului proprietar este evidentă în condițiile în care acesta a încercat să intre în posesia imobilului încă din anul 2001, Primarul General al mun. București emițând o dispoziție de restituire în natură a imobilului abia în octombrie 2014, după ce a fost obligat de instanțele judecătorești la restituirea imobilului către reclamant.
De asemenea, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in hotararea din cauza R. și S. contra României din 02.11.2006, prin care s-a decis incalcarea articolului 1 al Protocolului nr.1, a aratat ca nu se contestă că Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 40/1999, a cărei aplicare de către tribunale a condus la menținerea locatarilor în apartamentele reclamantelor, se traduce într-o reglementare a folosirii bunurilor și că al doilea alineat al articolului 1 al Protocolului nr. 1 intră prin urmare în joc. Curtea a sustinut ca este de acord cu opinia Guvernului conform căruia măsurile de urgență adoptate în 1999 – destinate, pe de o parte, să controleze creșterea chiriilor și, pe de altă parte, să prelungească valabilitatea contractelor de închiriere în curs, cu excepția câtorva situații excepționale, în special în caz de refuz al locatarului de a încheia un contract de închiriere cu noul proprietar – urmăreau un scop de interes general, și anume protecția locatarilor în fața crizei de locuințe.
Sistemul pus astfel la punct de autoritățile naționale nu este criticabil în sine, având în vedere în special marea marjă de apreciere permisă de alineatul doi al articolului 1 al Protocolului nr. 1. Cu toate acestea, din moment ce implica riscul de a impune locatorului o sarcină excesivă în privința posibilității de a dispune de bunul său, autoritățile erau obligate să aplice proceduri sau mecanisme legislative previzibile și coerente, prevăzând anumite garanții pentru punerea lor în practică și incidența lor asupra dreptului de proprietate al locatorului să nu fie nici arbitrare, nici imprevizibile.
A mai invederat Curtea ca, desigur, statul român a trebuit să moștenească din perioada comunistă o penurie acută de locuințe de închiriat la un preț rezonabil și a trebuit, de aceea, să arbitreze asupra problemelor extrem de complexe și sensibile din punct de vedere social pe care le pune concilierea intereselor antagoniste ale proprietarilor și locatarilor. El avea de protejat dreptul de proprietate al primilor, pe de o parte, și de respectat drepturile sociale ai celorlalti, pe de altă parte. Totuși, interesele legitime ale colectivității cer într-un asemenea caz o repartiție echitabilă a sarcinii sociale și financiare pe care o presupun transformarea și reforma imobilelor în țară. Această sarcină nu ar putea, așa cum este cazul în speță, să se sprijine pe un anume grup social, indiferent de importanța pe care o au interesele unui alt grup sau ale colectivității în ansamblul său. Chiar ținând cont de ampla marjă de apreciere lăsată statelor din punctul de vedere al articolului 1 citat anterior, Curtea consideră că a sancționa proprietarii care au omis să se conformeze condițiilor de formă prevăzute de Ordonanța de Urgență a Guvernului impunându-le o obligație atât de grea ca cea de a păstra locatarii în imobilul lor timp de cinci ani, fără nicio posibilitate concretă și reală de a încasa o chirie, a făcut să apese asupra lor o sarcină specială și exorbitantă de natură să întrerupă echilibrul just dintre interesele aflate în joc.
În cauza, instanța reține, în concluzie, că încheierea unui contract de închiriere nu ar putea avea loc decât în temeiul învoielii părților, in lumina principiului libertății contractuale. Or, din probele administrate rezultă că pârâtul a ignorat cu desăvârșire notificările ce i-au fost comunicate de către reclamant, nemanifestându-și voința de a reglementa situația sa locativă și de a încheia un nou contract de închiriere cu reclamantul.
Prin notificările transmise prin intermediul cabinetului de avocat S. M. la datele de 18.12.2014 și 28.01.2015, reclamantul a solicitat pârâtului să se prezinte la sediul cabinetului de avocat în vederea reglementării situației locative a acestuia. Deși a primit aceste notificări, pârâtul nu s-a prezentat la nici una dintre convocări, iar în această situație reclamantul nu își poate exercita toate prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilului, deoarece acesta este deținut fără titlu de pârât.
Totodată, instanța reține că, la acest moment, obligarea reclamantului la încheierea unui contract de închiriere cu pârâtul ar reprezenta o sarcină exorbitantă asupra reclamantului proprietar în condițiile în care reclamantul a încercat să intre în posesia imobilului încă din anul 2001, Primarul General al mun. București emițând o dispoziție de restituire în natură a imobilului abia în 2014, după ce a fost obligat de instanțele judecătorești la restituirea imobilului către reclamant.
De asemenea, instanța reține că pârâtul a fost notificat, prin executor judecătoresc, să predea cheile apartamentului și să elibereze apartamentul, însă fără rezultat.
Având în vedere că, în prezent, pârâtul locuiește în apartamentul proprietatea reclamantului fără a deține un titlu valabil, în baza dispozițiilor art. 1034 și urm. NCPC rep., instanța va admite acțiunea si va dispune evacuarea pârâtului din imobilul situat în mun. București, .. 3, ., apartament nr. 63, sector 3.
Văzând culpa procesuală a pârâtului, instanța îl va obliga la plata către reclamant a sumei de 174,4 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă de timbru și onorariul executorului judecătoresc pentru notificarea obligatorie prevăzută de procedura specială a evacuării – art. 1034 și urm. NCPC rep.).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de formulată de reclamantul S. A. M., CNP –_, cu domiciliul ales la C..Av. S. M. în sector 3, București, ., ., în contradictoriu cu pârâtul G. V., cu domiciliul în sector 3, București, PADUREA CRAIULUI, nr. 3, ., .> Dispune evacuarea pârâtului din imobilul situat în mun. București, .. 3, ., apartament nr. 63, sector 3.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 174,4 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu apel în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.09.2015.
Președinte, Grefier,
A. C. M. C. R.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6216/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 08/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI → |
|---|
