Contestaţie la executare. Sentința nr. 6374/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6374/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 6374/2015
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
Secția Civila
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6374
Ședința publică din data de 08.05.2015
Instanța constituită din:
Președinte: SILVIA LEANCĂ
Grefier: M. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare privind pe contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR în contradictoriu cu intimata T. S..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 17.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30.04.2015 și ulterior la 08.05.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.10.2014 cu numărul_, contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR a solicitat, în contradictoriu cu intimata T. S., suspendarea executării silite în dosarul nr. 117/2014 al B. R. G., anularea executării silite dispusă în dosarul nr. 117/2014 și restabilirea situației anterioare punerii in executare a Hotărârii nr. 390/12.08.2009 prin întoarcerea executării silite.
În motivare, în esență, contestatoarea a arătat că modalitatea de plată a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 este prev de art. 18 alin.5 din HG nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2009. Dispoziția legala la care se face referire utilizează sintagmele „ in funcție de disponibilitățile bănești” sau „ in limita sumelor aprobate anual cu această destinație in bugetul de stat”, fiind reglementat cazul in care sumele alocate prin bugetul de stat nu sunt suficiente pentru acoperirea despăgubirilor acordate potrivit legii.
S-a arătat că această interpretare este singura in măsură a da valoare prevederilor legale stipulate la art. 22 alin.1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice. Ignorarea acestor prevederi legale poate duce la crearea unor angajamente de plată fără acoperire bugetară și are drept efect acordarea despăgubirilor cu prioritate anumitor persoane, in detrimentul celor aflați la ordine, fiind astfel nerespectat principiul nediscriminării și egalității de tratament.
S-a arătat că prin practica constantă din ultimii ani de executare silită pe calea popririi și existența unui număr mare de popriri, consecința a fost blocarea conturilor contestatoarei, fapt ce pune instituția in imposibilitate de a plăti voluntar despăgubirile de care beneficiază persoanele îndreptățite în temeiul Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 230/2003.
S-a arătat că prin continuarea procedurii de executare silită demarată în dosarul nr. 117/2014 se poate crea un prejudiciu bugetului de despăgubiri al ANRP.
Referitor la modalitatea de actualizare, contestatoarea a redat disp. art. 18 alin.6 din HG nr. 1120/2006.
Contestatoarea a arătat că trebuie avut în vedere că în data de 12.03.2014 a fost publicată în Monitorul Oficial OUG nr. 10/2014, privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, precum și din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947 .
În drept, au fost invocate dips. art. 711 și urm. C.proc.civ, Legea nr. 290/2003, HG nr. 1120/2006, OUG nr. 10/2014.
La data de 29.01.2015 a fost depusă copia dosarului de executare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 390/12.08.2009 a Comisiei Județene pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 290/2003, din cadrul Instituției Prefectului –Județul T. s-au stabilit despăgubiri în cuantum de 621.122 lei în beneficiul intimatei și a creditorilor H. E., Perdei A., Perdei V., Zaieț D., Zaieț N. și Zaieț D..
La data de 05.03.2014, intimata T. S. a formulat cerere de executare silită, fiind format dosarul de executare nr. 117/2014 al B. R. G. .
Prin cererea de executare silită s-a solicita executarea contestatoarei pentru suma 69.013,56 lei, cu titlu de despăgubire, (1/9 din totalul despăgubirilor acordate prin titlu executoriu), suma ce va fi actualizată cu rata inflației.
Prin Încheierea din 19.03.2014 a Judecătoriei sectorului 3 pronunțată în dosarul nr._/301/2014 a fost încuviințată executarea silită.
Prin Încheierea din data de 27.10.2014, executorul judecătoresc a procedat la actualizarea creanței cu indicele prețurilor de consum pentru perioada decembrie 2009- septembrie 2014.
La aceiași dată a fost întocmită și somația și adresa de înființare a popririi.
În cadrul dosarului de executare au fost efectuate acte de executare în vederea recuperării debitului prin poprirea conturilor debitoarei.
Conform art. 711 alin. 1 C.proc.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Cu privire la termenul in care contestatoarea avea obligația de a plăti suma stabilită cu titlu de despăgubiri se vor avea in vedere disp. art. 18 alin.5 din HG nr, 1120/2006 (dispoziții invocate de însăși contestatoare), potrivit cărora „ Compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:
a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;
c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.”
Se constată că deși contestatoarea avea obligația de a achita despăgubirile în două tranșe, în anii 2009 și 2010, aceasta nu a făcut dovada ca și-ar fi îndeplinit această obligație.
Faptul că intimata a apelat la executarea silită a creanței nu poate fi considerată a fi o cauză care ducă la perturbarea activității contestatoarei de plata a despăgubirilor, ci este un efect al conduitei contestatoarei, respectiv a neexecutării la termen a obligației de plată a celor două tranșe către intimat.
In legătură cu al doilea motiv al contestației, și in raport și de interpretarea dată de către contestatoare disp. art. 18 alin.5 din HG nr. 1120/2006, instanța retine ca statul și instituțiile publice au obligația de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie obligațiile pe care le au in calitate de debitori. Instanța retine ca intimatului nu i se poate pretinde sa aștepte o perioada de timp nerezonabila pentru plata efectiva a drepturilor cuvenite, iar statul nu se poate prevala de faptul ca resursele bugetare sunt prea mici pentru a despăgubi toate persoanele indreptatite chiar in temeiul normei edictate de autoritatea legiuitoare.
În ce privește susținerea legată de nerespectarea disp. OG nr.22/2002, se vor reține următoarele:
Curtea Europeană a statuat în Cauza Ș. împotriva României sau Hornsby împotriva Greciei că faza executării silite trebuie considerată ca făcând parte integrantă din noțiunea de „proces” în sensul art. 6 din Convenție, întrucât dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți. Aceeași situație se regăsește și în cauză, deoarece în lipsa demersurilor contestatoarei pentru prevederea sumelor în bugetul de venituri și cheltuieli se poate aprecia că există un refuz de respectare a hotărârii.
Or, a arătat Curtea, administrația (în cauză, instituțiile publice) constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă se refuză sau se omite executarea unei hotărâri, ori se întârzie executarea sa, garanțiile art. 6 își pierd rațiunea. Mai mult Curtea a apreciat că pretenția că reclamantul ar trebui să recurgă la executarea silită nu este oportună, deoarece acesta pe parcursul unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, respectiv împotriva unei instituții publice. De asemenea, a pretinde creditorului că pentru realizarea creanței sale ar trebui să formuleze o nouă acțiune pentru obligarea debitoarei de a prevedea în buget sumele necesare îndestulării sale ar reprezenta o sarcină oneroasă pentru partea care deja a stabilit dreptul său pe cale judecătorească. În cauza S. P. împotriva României, aceeași Curte a apreciat că întreprinderea altor demersuri de către reclamant nu ar avea decât un rezultat repetitiv și anume ca o instanță să dispună încă o dată autorității publice să execute o hotărâre judecătorească, fapt ce ar încălca art. 35 al. 1 din Convenție, considerente reiterate și în cauza C. împotriva României.
În aceeași ordine de idei, în cauza Bourdov împotriva Rusiei, Curtea a stabilit că o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor pentru a nu onora o datorie rezultată dintr-o hotărâre judecătorească. O întârziere în executarea unei hotărâri poate fi justificată în circumstanțe speciale, dar întârzierea nu poate avea drept consecință o atingere adusă substanței dreptului protejat de art. 6 (Immobiliare Saffi împotriva Italiei), iar reclamantul nu trebuie să fie în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri judiciare din cauza dificultăților financiare ale statului.
In concluzie, constată ca petenta nu a facut dovada unor situații obiective de natura a justifica neachitarea platilor cuvenite intimaților, ca aceștia detin un „bun” in sensul art. 1 din Primul protocol aditional la Conventie, iar imposibilitatea de a obtine executarea unui creante recunoscute încă din anul 2009 constituie o ingerința in dreptul lor la respectarea bunurilor.
Legat de modul in care a fost actualizat debitul principal, contestatoarea doar a invocat incidența disp. art. 18 alin.6 din HG nr.1120/2006, fără a invoca în concret vreun motiv de anulare a actului de executare-Incheiere de actualizare a creanței, motiv care să poată fi analizat de către instanță pe calea contestației la executare.
În ce privește indicarea în cererea de chemare în judecată a faptului că în data de 12.03.2014 a fost publicată în Monitorul Oficial OUG nr. 10/2014, fără a se indica și vreun motiv de contestație la executare nu impune instanțe a efectua o analiza din perspectiva acestei dispoziții legale. Totuși, se va reține că acest act normativ nu reglementează modul de recuperare a despăgubirilor în cadrul procedurii de executare silită, și deci nu poate fi aplicabil în cauză.
Față de cele reținute mai sus, instanța, in temeiul art. 719 C.proc.civ, urmează a respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
In ce priveste cererea de suspendare a executarii, pana la solutionarea contestatiei, aceasta va fi respinsa ca ramasa fara obiect.
Față de soluția de respingere a cererii de anulare a executării silite, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată și cererea de întoarcere a executării silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREAPROPRIETĂȚILOR,
cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca, nr. 202, CUI:_, în contradictoriu cu intimata T. S., (CNP:_), cu domiciliul în localitatea Bazoș, nr. 60, județ T. și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Timisoara, ., nr. 7, ., ca neîntemeiată.
Respinge cererea prin care s-a solicitat întoarcerea executării silite ca neîntemeiată.
Respinge capătul privind suspendarea executării silite, ca rămas fără obiect.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Prezenta hotărâre, după rămânerea definitivă, va fi comunicată executorului judecătoresc.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08.05.2015.
P., Grefier,
S. L. M. P.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6209/2015. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 6387/2015. Judecătoria... → |
|---|
