Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 9264/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9264/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 9264/2015
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECATORIA SECTOR 3 BUCURESTI
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA NR. 9264
Sedinta publica din data de 24.06.2015
Instanța constituită din:
Președinte: M. M.
Grefier: C. B.
Pe rol judecarea cauzei formulată de reclamantul-pârât W. R. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă B. C., Autoritatea Tutelară-PRIMĂRIA S. 3, Autoritatea Tutelară-PRIMĂRIA TIMIȘOARA, având ca obiect exercitarea autorității părintești.
Dezbaterile pe fondul cauzei, au avut loc în ședința publică din 17.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință pronunțată la acea data, când instanta, pentru a da posibilitatea partilor de a depune la dosar note scrise, a amânat pronunțarea la data de 24.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti la data de 10.11.2014 sub nr._/302/2014, reclamantul W. R. a chemat în judecată pe pârâta B. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună, prin modificarea măsurilor, exercitarea autorității părintești în comun cu privire la minorul W. Oliver, născut la data de 30.04.2007, încuviintarea legăturilor personale cu minorul, după cum urmează: în perioada 01 august -15 septembrie, adică în vacanța de vară de care va beneficia minorul; în perioada octombrie - noiembrie, adică în vacanța intersemestrială, o săptămână; în perioada decembrie –ianuarie, două săptămâni; în perioada februarie–martie, în vacanța intersemestrială; în perioada aprilie- mai, în vacanța de primăvară, o săptămână cu tatăl cu posibilitatea pentru reclamanta de a-l lua pe minor din domiciliul mamei în reședința din România sau la domiciliul din Germania și cu obligația de a-l aduce înapoi în domiciliul mamei; obligarea pârâtei să permită minorului sa comunice cu reclamantul prin telefon și internet cel puțin o dată pe săptămână, vinerea între orele 18.00-19.00, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că in urma relatiei de concubinaj a părtilor a rezultat minorul W. Oliver, născut la data de 30.04.2007, că din cauza neîntelegerilor apărute, relația de concubinaj a încetat în noiembrie 2009, când a luat hotărârea de a se stabili în Germania. În luna august 2012 a fost prima și ultima dată când i-a fost permis minorului să petreacă două săptămâni în Germania. Chiar dacă minorul s-a aflat în grija exclusivă a mamei, și nu a stabilit o legătură stabilă cu tatăl, nu s-a stins dreptul tatălui și, în aceeași măsură al minorului, de a avea o relație firească, afectivă cu tatăl său în afara domiciliului familiei reclamantei. Este în interesul minorului să ia legatura cu tatăl pe o perioadă mai mare de timp și chiar de a se deplasa în statul în care acesta din urmă locuiește. În prezent pârâta se opune ca minorul să petreacă vacanța de vară în Germania pe motiv că nu poate avea un control asupra sănătații minorului, dar fără a aduce probe în sensul că minorul a fost afectat emoțional în perioada cât a locuit în Germania, sau că minorul suferă în prezent de vreo boală care să nu-i permită această deplasare.
În drept, reclamantul a invocat disp. art.397, art.401, art.403 C.civ.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar în xerocopii, următoarele înscrisuri: pașaport, sentința civilă nr. 4306/31.03.2011 pronunțată de Judecătoria S. 3 București în dosarul nr._/301/2010.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
In motivare a arătat că reclamantul a abandonat minorul, întrucat nu se interesa de el și nu participa la creșterea acestuia, acesta fiind motivul solicitarii în anul 2010 a reglementării de catre instanță a autorității părintești și încredințării minorului către mamă. Cu privire la încuviințarea legăturilor personale cu minorul prin a petrece toate vacanțele cu acesta la domiciliul din Germania sau la reședința din Timișoara, este de acord, însă a nu se înțelege că poate petrece toate vacanțele departe de mamă.
In drept, întemeiază acțiunea pe disp.art.398, 401-403, 496 și 505 C.civ.
La data de 22.12.2014, pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat majorarea pensiei de întreținetre la care a fost obligat pârâtul în funcție de venitul acestuia.
În susținere a arătat că de la data primei stabiliri a pensiei de întreținere 17.11.2010 și până în prezent, acesta a achitat dosar suma de 135 eu, circa 600 lei, trimiși prin transfer bancar în 3 tranșe, în ultimele 3 luni, octombrie, noiembrie și decembrie 2014.
În drept, a invocat disp.art.209 NCP.civ și 531 și urm. NCCiv.
La dosar a fost atașat referatul de anchetă psihosocială întocmit de Autoritatea Tutelară Sectorul 3 la domiciliul reclamantei.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, interogatoriul părților si proba testimonială cu martorii B. D. și I. M..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Din relația părților în uniune consensuală a rezultat minorul W. Oliver, născut la data de 30.04.2007 iar prin sentința civilă nr. nr. 4306/31.03.2011 pronunțată de Judecătoria S. 3 București în dosarul nr._/301/2010 s-a dispus încredințarea minorului către mamă și obligarea tatălui la plata unei pensii lunare de întreținere în cuantum de 150 lei lunar până la majoratul copilului, pensia de întreținere fiind ulterior majorată la suma de 187,5 lei lunar prin sentința civilă nr. 8067/22.05.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 în dosarul nr._/301/2013.
În considerentele sentinței s-a reținut că părinții copilului nu au locuință comună, că tatăl minorului locuiește în Germania și de creșterea și educarea copilului se ocupă în exclusivitate mama, totodată că tatăl minorului obișnuiește să vină în țară de cca. două ori pe an.
De la data pronunțării sentinței circumstanțele de fapt s-a schimbat parțial, în sensul că minorul a mai crescut, având în prezent vârsta de 8 ani iar tatăl manifestă interes pentru creșterea și educarea minorului, implicarea acestuia urmând a fi apreciată în raport de faptul că locuiește și în prezent în afara țării, în Germania.
Copilul a menținut contacte personale cu reclamantul, a mers și în vizită la acesta în Germania, unde s-a simțit bine și îi place să revină, martora I. M. remarcând personal că între minor și tatăl său există o puternică relație de afecțiune (f.111).
Faptul că minorul nu cunoaște foarte bine limba germană și a perceput în mod amplificat un reproș pe acest aspect poate constitui un imbold pentru el în învățarea acestei limbi străine, copilul luând deja lecții de limbă germană, dar nu un impediment pentru ca minorul să meargă la tată în Germania pe motiv că s-a simțit prost la auzul cuvintelor ”cine nu știe limba germană este un prost”. Nici faptul că minorul ar fi bulversat după vizitele în Germania nu poate reprezenta un argument pentru împiedicarea vizitelor copilului în Germania, fiind un lucru firesc ca minorul să aibă nevoie la întoarcere de o perioadă de reacomodare.
Instanța consideră că minorul a atins vârsta la care se va obișnui mai ușor cu aceste deplasări iar în condițiile diminuării stării conflictuale dintre părinți, copilul va trece mai ușor prin aceste schimbări, resimțind tot mai puțin efectele despărțirii de un părinte și ale reîntâlnirii cu celălalt. Petrecerea de timp suficient și cu tatăl, inclusiv prin vizite în Germania, va trebui să devină un fapt obișnuit, iar aceste schimbări îl vor angaja emoțional din ce în ce mai puțin. Este rolul ambilor părinți și stă în putința acestora să facă această preluare cât mai normală.
Prin urmare, instanța reține din probatoriul administrat că nu există un real impediment ca minorul să păstreze legături personale cu tatăl în mod constant, prin întâlniri inclusiv găzduire la locuința acestuia din Germania iar pârâta-reclamantă nu se opune acestor legături, solicitând numai ca programul încuviințat de instanță să fie unul adaptat nevoilor copilului, echilibrat și echitabil.
Potrivit art. 18 al.3 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, părintele la care copilul locuiește are obligația de a sprijini menținerea relațiilor personale ale copilului cu celălalt părinte.
În consecință, pentru argumentele expuse și având în vedere disp. art. 505, 506, 483, 403, 397, 401, 402 CC, rap. la art. 1,2,17,18 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, instanța va admite în parte acțiunea și cererea reconvențională, dispunând modificarea măsurilor cu privire la minor, în sensul exercitării în comun de către ambii părinți, a autorității părintești, încuviințării unui program de legături personale între minor și tatăl său, legături care să se poată desfășura și nemijlocit, hotărând totodată majorarea cuantumului contribuției lunare a reclamantului-pârât la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională ale copilului.
În acest sens, instanța consideră că măsurile dispuse sunt în interesul superior al copilului și corespund noilor circumstanțe.
Instanța va încuviința reclamantului-pârât să aibă relații personale cu minorul conform următorului program: în fiecare zi de vineri, între orele 18-19, prin contactarea minorului prin intermediul telefonului/internetului, anual, timp de două săptămâni consecutive în perioada 01 august -15 septembrie, precum și jumătate din fiecare vacanță școlară - astfel încât sărbătorile de Paști/C. să fie petrecute cu pârâta-reclamantă o dată la doi ani - cu anunțarea de către reclamantul-pârât a perioadelor cu cel puțin o lună înainte și cu posibilitatea luării minorului din locuință de către reclamantul-pârât, a găzduirii minorului la locuința acestuia din Germania, fără a fi necesar acordul expres al pârâtei-reclamante și cu readucerea minorului în locuința mamei la finalul programului de vizită.
În privința obligației de întreținere, instanța are în vedere că, raportat la veniturile pe care le realizează, reclamantul-pârât ar putea să achite suma maximă de 220 euro lunar, cota legală fiind de ¼ din venit pentru un copil, în condițiile în care nu a dovedit faptul că mai are în întreținere și pe majorul Andreas care s-ar afla în stare de nevoie întrucât este în perioada studiilor.
De asemenea, instanța ține seama de faptul că nevoile minorului la această vârstă sunt mari și în continuă creștere, în special cele legate de procesul instructiv-educativ, că reclamantul-pârât nu a dovedit că a achitat sume de bani în plus în favoarea minorului în cursul procesului.
Cu toate acestea, instanța nu se va orienta la maximum legal, luând în considerare și perioadele în care minorul se va afla la tată, precum și costurile legate de deplasările pe care tatăl va fi nevoit să le facă în desfășurarea programului de vizită.
Prin urmare va majora pensia de întreținere a minorului de la 187,5 lei lunar la 200 euro/lună, cu începere de la data de 10.11.2014 până la majoratul copilului.
În temeiul disp. art. 453 NCPC, va lua act de declarația reclamantului-pârât că își rezervă dreptul de a solicita plata cheltuielilor de judecată pe cale separată și, la cererea pârâtei-reclamante, reținând culpa procesuală a părților, îl va obliga pe reclamantul-pârât la plata parțială a cheltuielilor de judecată efectuate de aceasta, constând în onorariu de apărător.
Având în vedere că desfășurarea programului de vizită se realizează transfrontalier,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul W. R. – CNP_ cu domiciliul procesual ales la CA MOTEA N. D. - sector 6, București, CEAHLAU, nr. 11, ., ., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă B. C. – CNP_-sector 3, București, B., nr. 8, ., . Tutelară-PRIMĂRIA S. 3 - sector 3, București, PARFUMULUI, nr. 2-4, Autoritatea Tutelară-PRIMĂRIA TIMIȘOARA- TIMISOARA, ., nr. 1, J. T..
Admite în parte cererea reconventională formulată de pârâta-reclamantă.
Modifică măsurile cu privire la minorul W. Oliver, născut la 30.04.2007 astfel:
Stabilește ca autoritatea părintească în ceea ce priveste minorul W. Oliver, născut la 30.04.2007 să se exercite în comun de către ambii părinți. Executorie.
Încuviințează reclamantului-pârât să aibă relații personale cu minorul conform următorului program: în fiecare zi de vineri, între orele 18-19, prin contactarea minorului prin intermediul telefonului/internetului, anual, timp de două săptămâni consecutive în perioada 01 august -15 septembrie, precum și jumătate din fiecare vacanță școlară - astfel încât sărbătorile de Paști/C. să fie petrecute cu pârâta-reclamantă o dată la doi ani - cu anunțarea de către reclamantul-pârât a perioadelor cu cel puțin o lună înainte și cu posibilitatea luării minorului din locuință de către reclamantul-pârât, a găzduirii minorului la locuința acestuia din Germania, fără a fi necesar acordul expres al pârâtei-reclamante și cu readucerea minorului în locuința mamei la finalul programului de vizită. Executorie.
Dispune eliberarea din oficiu a certificatului privind dreptul de vizită conform art. 41(3) din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului.
Majorează pensia de întreținere a minorului de la 187,5 lei lunar la 200 euro/lună, cu începere de la data de 10.11.2014 până la majoratul copilului. Executorie.
Ia act de declarația reclamantului-pârât în sensul că își rezervă dreptul de a solicita plata cheltuielilor de judecată pe cale separată.
Obligă reclamantul-pârât să plătească pârâtei-reclamante suma de 667 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Cu apel in 30 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 24.06.2015.
Președinte, Grefier,
M. M. C. B.
09.09.2015/MM/5 ex
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria... | Contestatie la executare. Sentința nr. 21/2015. Judecătoria... → |
|---|
