Modificare măsuri privind copilul. Sentința nr. 21/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 21/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 14277/2015
Dosar nr._
Romania
Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti
Sentinta civilă nr._
Sedința publică din data de 21.10.2015
Instanta constituită din:
Președinte: G. C.
Grefier: C. B.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulata de reclamanta M. E., în contradictoriu cu pârâtul M. A. și Autoritatea Tutelară din cadrul PRIMĂRIEI S. 3 BUCUREȘTI, având ca obiect “modificare măsuri privind minorii”.
La apelul nominal facut în ședință publică, au răspuns reclamanta personal și asistată de avocat cu împuternicire avocațială la dosar și pârâtul personal, lipsă fiind Autoritatea Tutelară S. 1.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a facut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederază instanței că prin serviciul Registratură la data de 25.09.2015 a fost depus raportul de anchetă psihosocială efectuat de către AT3, la data de 24.09.2015 pârâtul a depus întâmpinare, la data de 01.10.2015 reclamanta a depus înscrisuri iar la data de 12.10.2015 a fost depus raportul de anchetă psihosocială efectuat de către ATS1, după care,
Instanța procedează la legitimarea părților, respectiv a reclamantei M. E. cu CI . nr._ CNP_ eliberată de DEPABD și a pârâtului M. A. cu CI . nr._ CNP_ eliberată de INEP.
Instanța, în temeiul disp. art. 131 Cod proc.civ., pune în discuție stabilirea competenței de soluționare a cauzei.
Reclamanta, prin avocat, arată că Judecătoria S. 3 București este instanța competentă.
Pârâtul, personal, arată că pune aceleași concluzii, ca reclamanta, pe stabilirea comepetenței.
Instanța, față de obiectul cererii de chemare în judecată, în temeiul disp. art. 131 Cod proc.civ. stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei S. 3 București, reținând disp. art. 94 alin. 1 lit. a și art. 107 Cod proc.civ., retinand ca paratul locuieste in sectorul 3.
Reclamanta, prin avocat, arată că întâmpinarea este tardiv formulată iar pârâtul este de acord cu acțiunea.
Instanța dispune introducerea în cauză a Autorității Tutelare de pe langa P. orasului Câmpina, judetul Prahova și scoate din cauză Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei S. 3 București, retinand ca minora locuieste la bunicii materni in Câmpina și având în vedere că pârâtul a depus întâmpinare la dosar peste termenul legal de 25 de zile, față de solicitarea reclamantei, decade pârâtul din dreptul de a mai propune probe.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Reclamanta, prin avocat, solicită în susținere proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtului.
Instanța, în temeiul disp. art. 258 coroborat cu art. 255 Cod proc. civ. încuviințează pentru reclamantă probele solicitate, respectiv proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtului.
Instanța procedează la administrarea interogatoriului formulat de către reclamantă pentru a fi luat pârâtului, răspunsurile acestuia fiind consemnate, în scris, la dosar.
Instanța, având în vedere că se solicită exercitarea autorității părintești, în mod exclusiv, de către mamă, pune în discuție suplimentarea probatoriului cu proba testimonială cu 1 martor.
Reclamanta, prin avocat, arată că solicită și proba cu 1 martor, în sală fiind tatăl acesteia, care poate fi audiat ca martor.
La interpelarea instanței pârâtul, personal, arată că nu se opune audierii tatălui reclamantei.
Instanța, în temeiul disp. art. 258 coroborat cu art. 255 Cod proc.civ., încuviințează pentru reclamantă și proba testimonială cu 1 martor și procedează la audierea martorului A. N., declarația acestuia luată sub prestare de jurământ fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea acțiunii formulate, cu exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către mamă, fără cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise la dosar.
Pârâtul, personal, solicită admiterea acțiunii formulate.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. 3 București, la data de 21 iulie 2015, sub nr._/301/2015, reclamanta M. E. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu pârâtul M. A. si cu Autoritatea Tutelara S. 3, să dispună modificarea măsurii de exercitare a autorității părintești asupra minorei M. E.-I., născută la data de 30.11.2009, în mod exclusiv de către mamă, cu schimbarea adresei locuinței minorei la adresa acesteia din București, .. 1A, ., sector 1.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că din căsătoria părților, a rezultat minora M. E.-I., născută la data de 30.11.2009 iar prin convenția autentificată sub nr. 505/21.05.2012 de BNP C. F.-C., a fost stabilită ca autoritatea părintească asupra minorei să se facă în comun de ambii părinți, fiind stabilită locuința minorei la locuința acesteia de atunci, respectiv . în București, ., ..
Ulterior luării acestor decizii, împrejurările avute în vedere la semnarea convenției, s-au modificat, în sensul că pârâtul nu a manifestat interes efectiv și constant pentru creșterea și educarea minorei, pârâtul ignorându-și obligațiile față de aceasta, fiind formulată cerere de executare silită pentru neplata pensiei de întreținere.
Față de lipsa de interes a pârâtului față de copil, ce pune în pericol dreptul copilului, cum ar fi dreptul la locuință și dreptul la educație, se impune stabilirea exercitării autorității părintești în mod exclusiv de catre ea, astfel consfințindu-se juridic o situație de fapt existentă de câțiva ani de zile.
În drept au fost invocate disp. art. 403, 398 alin. 1 cod civil din noul Cod civil și cele menționate în acțiune.
În susținere s-a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și proba cu martori..
În dovedire au fost depuse înscrisuri, în fotocopie, si anume: notificare, certificatul de divort nr. 4064 din 21.05.2012, conventia incheiata in cadrul procedurii divortului cu minori, certificatul de nastere al minorei, cererea de executare silita formulata de catre reclamanta si contractul de vanzare cumparare autentificat sub numarul 2977 din 30.07.2012.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa de timbru in cuantum de 40 lei.
La data de 25.09.2015 a fost depus raportul de anchetă psihosocială efectuat de către ATS3.
La data de 24.09.2015 pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea capătului de cerere privind exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către mamă, ca neîntemeiat, cu admiterea capătului de cerere privind stabilirea locuinței minorei la domiciliul mamei.
În motivarea în fapt a întâmpinării pârâtul a arătat că jurisprudența a consacrat faptul că este în interesul superior al minorilor ca exercitarea autorității părintești să se facă în comun de către ambii părinți iar ignorarea invocată de către reclamantă a obligațiilor acestuia părintești, nu a fost din voința sa, ci din voința reclamantei și a rudelor sale, acesta nefiind primit la Câmpina, la părinții reclamantei.
În ceea ce privește obligația sa de plată a pensiei de întreținere, pârâtul a arătat că reclamanta cunoaște faptul că aceasta nu are un loc de muncă, nefiind vorba de rea voința.
În drept au fost invocate disp. art. 205 Cod proc.civ.
La data de 12.10.2015 a fost depus raportul de anchetă psihosocială efectuat de ATS1.
În cauza au fost încuviințate și administrate probele cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului și proba testimonială cu 1 martor.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 21.05.2012, între părți a intervenit Convenția autentificată sub nr. 505/21.05.2012, prin care acestea au hotărât desfacerea căsătoriei, stabilirea exercitării autorității părintești de către ambele părți, stabilirea locuinței minorei la mamă, stabilirea unui program de vizitare de către tată, precum și stabilirea pensiei de întreținere în sarcina tatălui și în beneficiul minorei M. E.-I..
În intervalul de timp scurs de la data divorțului și până în prezent, implicarea pârâtului în creșterea și educarea fiicei sale a fost foarte redusă, acesta vizitând-o doar de câteva ori în acest interval de timp, și luând rar legătura cu aceasta. De asemenea, pârâtul nu a efectuat cu regularitate plata pensiei de întreținere la care s-a obligat prin convenția încheiată cu reclamanta.
Cu toate acestea, instanța urmează să respingă cererea ca neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 397 N.C.Civ., după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți in afară de cazul în care instanța decide altfel. In conformitate cu art. 398 al.1 N.C.C., daca există motive întemeiate având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată de un singur părinte. Astfel, în stabilirea exercitării autorității părintești, regula în materie este, conform art. 397 și art. 503 Cod Civil, exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, urmând ca în mod excepțional autoritatea parinteasca să poată fi exercitată în condițiile art. 398 de către un singur părinte dacă există motive întemeiate în acest sens.
De asemenea, art. 36 alin. 7 din Legea 272 din 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevede o . cazuri care sunt considerate a fi motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte: alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri, violența față de copil sau celălalt părinte, infracțiuni cu privire la viața sexuală și alte motive legate de riscurile la care copilul ar fi supus în cazul în care acea persoană și-ar exercita drepturile părintești.
În cazul de față, deși pârâtul a manifestat o atitudine indiferentă față de fiica sa, gradul său de implicare în relația sa cu minora fiind unul foarte redus instanța constată că nu este incident niciunul dintre motivele care ar putea conduce la stabilirea exercitării autorității părintești doar de către mamă. De altfel, nu ar fi nici în interesul minorei ca acest lucru să se întâmple, atâta vreme cât pârâtul nu a reprezentat vreodată o amenințare sau un pericol cu privire la creșterea și dezvoltarea sa în condiții bune.
În ceea ce privește școlarizarea minorei, instanța reține că pârâtul și-a exprimat în cuprinsul întâmpinării acordul cu privirea la urmarea de către aceasta a cursurilor unei școli din București, apropiată de domiciliul reclamantei. Astfel, acest fapt nu poate reprezenta un motiv pentru solicitarea exercitării autorității părintești în mod exclusiv.
De asemenea, instanța reține că, potrivit art. 36 alin. 6 din Legea 272 din 2004, un părinte nu poate renunța la autoritatea părintească, dar se poate înțelege cu celălalt părinte cu privire la modalitatea de exercitare a autorității părintești, în condițiile art. 506 C. civ.
Având în vedere aceste considerente, instanța, în temeiul art. 397, rap. la art. 483 si urm. NCC si avand in vedere interesul superior al copilului, va respinge cererea reclamantei, ca neintemeiata si va mentine ca exercitarea autoritatii parintesti cu privire la minoră să se facă în comun de către părinți, astfel incat deciziile importante cu privire la cresterea si educarea minorei vor fi luate de parti in comun (de exemplu, in probleme privind scolarizarea, sanatatea etc.) cu exceptia actelor de ingrijire curente care vor fi exercitate exclusiv de catre părintele la care minora are stabilită locuința, și anume de către mamă.
Pentru aceste considerente, instanta retine ca in cadrul exercitatii autoritatii parintesti in comun parintii vor alege scoala unde sa invete minora.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE;
Respinge cererea formulata de reclamanta M. E., CNP_, domiciliată în București, .. 1A, ., sector 1, cu domiciliul ales la C.. Av. “F. P.” situat în București, .. 2, ., ., în contradictoriu cu pârâtul M. A., CNP_, domiciliat în București, .. 39, ., ., sector 3 și Autoritatea Tutelară din cadrul PRIMĂRIEI CAMPINA, Jud. Prahova, cu sediul în Campina Bulevardul Culturii, nr.18, Prahova, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cu depunerea cererii de apel la aceeasi instanta.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 21.10.2015.
P., GREFIER,
G. C. C. B.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 30/2015. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 30/2015. Judecătoria... → |
|---|
